"AMIN, VINO DOAMNE ISUSE"

Undeva in partea de sus a tarii, in zona Moldovei, intr-o biserica evanghelica era un frate cu o familie numeroasa, cu o situatie foarte modesta , insa foarte credincios. Atat el cat si familia lui era nelipsit de la adunare, venea la fiecare serviciu divin, fie ploaie, fie vant cu cel putin jumatate de ora mai repede, el si intreaga familie, desi statea foarte departe de biserica.
Era plin de ravna si aducea lauda Domnului, intr-un mod aparte asa cum numai el stia. In biserica ocupa tot timpul locul pe prima banca si ardea in el focul Duhului Sfant in permanenta. Prin modul lui de inchinare si felul lui de a fi intotdeauna crea o atmosfera minunata in biserica.
Care era cel mai interesant lucru la el...? Dorea venirea Domnului extraordinar de mult, de-aceea si in adunare striga cu voce tare "Vino Doamne Isuse".

Anii treceau si fratele era consecvent in fiecare lucru. Vazand biserica ca este intr-o situarie precara, au pus mana de la mana si au inceput sa ii cumpare minimul necesar.Fiindca avea mai multi copii si camaruta unde statea era neincapatoare, fratii din biserica l-au ajutat sa isi construiasca o casa, ba au reusit sa ii cumpere chiar si o masinuta, micuta, second-hand.
Iata ca Domnul rasplateste credinciosia noastra si nu ne lasa niciodata!
Timpul trecea si fratele de-acum avand masina, nu mai era nevoie sa plece cu ceasuri intregi de acasa ca sa ajunga la adunare, de-acum era mult mai comod si pleca aproape de ora fixa. Acuma ajungea intotdeauna la fix. Numai ca uneori incepea sa lipseasca, si absenta lui din biserica, se facea simtita, pentru ca lipsea aceea atmosfera de har si acele cuvinte care mereu erau rostite de fratele: "Aleluia, Maranata, Domnul nostru vine, Amin, Vino Doamne Isuse". 
Uneori fratele intarzia si nu mai trecea pe prima banca la locul lui sa nu-i deranjeze pe ceilalti si se aseza pe ultima banca. Era clar ca ceva s-a intamplat.
Intr-o zi pastorul l-a intrebat:

-Frate...., ceva s-a intamplat cu dumneavoastra, lipsiti des de la biserica si-atunci cand veniti va asezati pe ultimul rand, nu mai aud acele cuvinte frumoase prin care a-ti incurajat biserica, nu mai spuneti, "Vino Doamne Isuse". As vrea sa stiu care-i motivul si cum va pot ajuta?

-Frate pastor, atatia ani am dorit sa vina Domnul sa ne ia la El, si n-a venit. Acum, cu ajutorul bisericii, am scapat si eu din saracie si simt ca traiesc si eu ca restul lumii.
"Cand eram sarac imi doream sa vina si n-a venit, acum ca o duc mai bine, sincer....nu mai vreau sa mai vina, asa vrea sa mai intarzie"

Bineinteles ca dupa aceea discutie si altele care au urmat, fratele s-a trezit din aceea stare si astazi Il slujeste cu aceeasi pasiune si doreste venirea Domnului mai mult ca oricand.

Cati oare dorim venirea Domnului?
Nu cumva cand suntem si noi fara bani in buzunar dorim sa vina Domnul sa scapam de toate, de facturi neachitate, de rate, de datorii, etc, Numai ca vine ziua de salar sau poate primim un ajutor de undeva si parca viata nu mai e in gri, parca s-a mai colorat, parca e mai roz, parca am vrea ca Domnul sa isi vada de-ale Lui si pe noi sa ne lase sa ne vedem de ale noastre???
Nu cumva cand suntem "bine", dorim ca  Domnul sa intarzie?
Nu cumva starea noastra  materiala si bogatiile pe care incercam sa le agonisim ne impiedica sa dorim  acest lucru? Cazul relatat nu este doar o poveste, el chiar a fost real si vedem cum bunastarea ne face sa slabim  credinta si dorinta noastra dupa Domnul.
Scriptura spune in 2 Petru,
"Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,  aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu..."
Grabesc eu, grabesti tu, venirea Domnului?
Imi doresc ca indiferent daca am sau nu am, dorinta sa-mi ramana aceeasi:
"AMIN, VINO DOAMNE ISUSE"