Hrana ta zilnica!

30 NOIEMBRIE

3 loan 1-14

Cea de-a doua epistolă interzicea să-i primim pe aceia care nu aduc „învăţătura lui Hristos". Cea de-a treia îi îndeamnă pe credincioşi să-i primească şi să-i ajute pe aceia care o învaţă (comp. cu loan 13.20). Veghind la binele slujitorilor Domnului, luăm parte la evanghelie (v. 8).

In această scurtă epistolă ne sunt prezentate mai multe persoane. Gaius, destinatarul ei, era un preaiubit al cărui suflet prospera, care lucra cu credincioşie şi a cărui dragoste era recunoscută public. Dimitrie, numit mai apoi, avea de asemenea o mărturie bună (1 Timotei 3.7). Din contră, în aceeaşi adunare, Diotref iubea să fie cel dintâi (1 Petru 5.3), spunea vorbe rele pe seama apostolului, nu primea pe fraţi şi alunga pe unii din adunare. loan menţionează de asemenea fraţi evanghelişti care „pentru Numele Său au plecat" (v. 7; vezi Fapte 5.41). Numele prin excelenţă este Cel al lui Isus; El le este de ajuns ca mesaj şi ordin de misiune (Fapte 8.35).

„Nu imita răul, ci binele", recomandă apostolul (v. 11; 1 Tesaloniceni 5.15). Exemple de bine, ca şi de rău, găsim şi în această epistolă, cum găsim şi în jurul nostru. Pe care le vom urma? Să-L urmăm înainte de toate pe Domnul Isus, în care niciodată n-a fost altceva decât binele (Marcu 7.37).

Hrana ta zilnica!

29 NOIEMBRIE

2 loan 1-13

După ce, în prima lui epistolă, a prezentat trăsăturile adevărului, apostolul ne înfăţişează în două scurte scrisori acest adevăr „în umblare". Şi aici el nu alege ca exemplu un părinte în credinţă (1 loan 2.13), ci o doamnă creştină, împreună cu copiii ei, dintre care unii, spre marea lui bucurie, umblau în adevăr. Tineri creştini, să ştiţi că nimic nu-i bucură mai mult pe aceia care vă iubesc decât să vadă că voi nu numai că cunoaşteţi, ci şi că umblaţi în învăţăturile Cuvântului (v. 4; 3 loan 4). Purtarea copiilor este proba care arată dacă o casă creştină este condusă după adevăr. Într-o epocă în care totul este corupt, căminul este ultima celulă în care copilul poate să se dezvolte la adăpost de întinăciune. Dar adevărul trebuie apărat împotriva vrăjmaşilor de afară (v. 10; Fapte 20.30). Adevărata dragoste ne obligă să nu primim nimic de la asemenea persoane.
 Am suporta noi ca un vizitator să ne spună minciuni despre cineva care ne este foarte drag?
Şi cine ne este mai drag decât Domnul Isus? O creştină, un copil întors la Dumnezeu au competenţa nu să discute cu asemenea persoane, ci... să le închidă uşa. Adevărul este comoara noastră cea mai mare.
Să nu facem vânzare cu el! (Proverbe 23.23).

Radiografie

Radiografie

Suntem săraci în facerea de bine,

Respingători spre inimi sfâșiate.

Suntem adepții stimelor de sine

Și bunătății veșnic amânate.

Suntem banali în scrierea de vise

Stângaci în sărutările pe frunte.

Suntem deschiși cu ușile închise

Înduplecați pe vârful unui munte!

Suntem supuși atâtor fapte moarte,

Evlavioși sub sigla unei forme.

Suntem intelectualii fără carte

Incoștienți că sufletul adoarme!

Suntem profeții zilelor de ieri

Neînfricații clipelor de pace.

Suntem reduși la dogme și păreri

Vorbim aprins unde Biblia tace.

Suntem produsul falsei plecăciuni,

Flămânzii din livada neculeasă!

Suntem adepții rugii în furtuni

Prea plictisiți să fim doar o mireasă!

Suntem în maratonul vieții rece

Și alergăm și parcă-i tot mai greu

Ne-am obosit privind cum viața trece!

Suntem așa, uitând de Dumnezeu.

Christian Dume

miercuri, 23 noiembrie 2016

Hrana ta zilnica!

28 NOIEMBRIE

1 loan 5.1-21

Epistola lui loan, ca şi Evanghelia lui, atestă că avem viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (comp. v. 13 cu loan 20.31). Necrezând, după atâtea mărturii, înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos (v. 10). Acum însă copilul lui Dumnezeu se bazează pe certitudini: „Ştim..." nu încetează să repete apostolul (v. 2,13,15,18,19,20). Şi credinţa noastră nu numai că îşi însuşeşte mântuirea, ci triumfa asupra lumii prin aceea că, privind dincolo, se leagă de ceea ce este nepieritor (v. 4). Ce fericire să ştim de asemenea că Dumnezeu ne ascultă şi că ne dă ceea ce cerem după voia Lui (v. 14)! «Creştinul însuşi n-ar dori să-i fie dat vreun lucru contrar voii lui Dumnezeu». Dar cum să cunoaştem această voie? Prin priceperea pe care ne-a dat-o Fiul lui Dumnezeu (v. 20; Luca 24.45). „Şi noi suntem în Cel adevărat”, spre deosebire de lumea întreagă care „zace în cel rău" (v. 19). Cel rău nu are în arsenalul lui niciun obiect cu care să-1 poată seduce pe omul nou care este în noi. In schimb, el ne oferă mulţi idoli buni să ispitească bietele noastre inimi fireşti. Copii ai lui Dumnezeu, să ne păzim sentimentele noastre, încât să fie în totalitate (neîmpărțite) pentru Domnul (v.21;1 Corinteni 10.14).

Hrana ta zilnica!

27 NOIEMBRIE

1 loan 4.11-21

Două fapte cu implicaţii nelimitate dezvăluie oamenilor dragostea divină: Hristos dându-Şi viaţa pentru noi (cap. 3.16) şi Dumnezeu trimiţându-Şi Fiul (cap 4.10). Şi acum această dragoste le este făcută cunoscut într-un al treilea mod: prin aceea că răscumpăraţii Domnului se iubesc unul pe altul. Astfel Dumnezeu este - sau ar trebui să fie - făcut vizibil (v. 12) de când Isus nu mai este pe pământ (loan 1.18). Nu este posibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu-i iubeşti pe copiii Lui. Când cineva ne este într-adevăr drag, ne este la fel de drag tot ceea ce este legat de el. De exemplu, cineva care îşi iubeşte cu adevărat soţul sau soţia iubeşte şi familia lui sau a ei. Şi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu o dragoste în cuvinte (cap. 3.18). In această epistolă se repetă în mod constant expresiile „dacă zicem..." (cap. 1.6,8,10), „cine zice..." (cap. 2.4,6,9) şi „dacă zice cineva..." (v. 20). Împreună cu apostolul putem spune: „Noi ÎI iubim..." (v. 19). Atunci s-o şi arătăm!

In aceste versete am întâlnit:

1. dragostea pentru noi (v. 9): este mântuirea deja împlinită;

2. dragostea în noi (v. 12,15,16), turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt;

3. dragostea cu noi (v. 17), dându-ne siguranţa că în curând ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu. Astfel este activitatea desăvârşită faţă de noi a acestei dragoste divine!

Hrana ta zilnica!

26 NOIEMBRIE

1 loan 4.1-10

Adevărul are întotdeauna «falsificatori». Şi, după cum fiecare cetăţean, riscând multe necazuri, trebuie să ştie să recunoască moneda ţării lui, noi trebuie să ştim să deosebim de unde provin diferitele învăţături care ni se prezintă. Fiecare dintre ele trebuie probată
(v. 1;1 Tesaloniceni 5.21) şi Cuvântul ne dă mijlocul sigur de a nu confunda «monedele false» cu cele bune. Cele din urmă poartă însemnul lui Isus Hristos venit în carne (v. 3).

Cât despre firea Lui, această epistolă ne învaţă că Dumnezeu este lumină (cap. 1.5) şi dragoste (v. 8, 16) Sursa unică a întregii iubiri este în El. Dacă cineva iubeşte, acesta este deci semnul că este născut din Dumnezeu (v. 7). Reciproc, cine nu iubeşte nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Trebuie să ai acea fire care iubeşte, pentru a şti ce este dragostea (1 Tesaloniceni 4.9). Şi această dragoste, care este iniţiativa lui Dumnezeu faţă de noi (v. 10, 19), a răspuns perfect stării făpturii Sale. Omul era mort: Dumnezeu L-a trimis pe Singurul Lui Fiu pentru ca noi să trăim prin El (v. 9); omul era vinovat: Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui pentru a fi ispăşirea pentru păcatele noastre (v. 10; cap. 2.2); omul era pierdut: Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii (v. 14; loan 3.17).

Zi de post 1 Decembrie!

Alunga frica!

Multi oameni traiesc cu sentimentul de frica. 

Frica de boala, de intuneric, de singuratate, de doctori, frica de inaltime, frica zilei de maine, frica de oameni, de animale si multe alte temeri ascunde omul in inima lui. Unii isi arata si recunosc acest sentiment pe care il poarta, dar altii il duc in suflet ca pe o povara si acest sentiment le terorizeaza mintea.

Un crestin care cunoaste Cuvantul Domnului NU are voie sa aibe acest duh de frica in inima.

De ce sa ma tem cand Biblia imi spune ca Dumnezeu nu m-a inzestrat cu un duh de frica, ci unul de putere, de dragoste, de chibzuinta.

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.

2 Timotei 1:7 

Nu stiu ce fel de frica porti in tine, dar astazi declara cu putere acest verset si Dumnezeu te va ajuta sa scapi de toate temerile tale. Lasa-L pe Dumnezeu sa deschida usa inimii tale atunci cand diavolul incearca sa-ti aduca in minte diverse ingrijorari si temeri. Spune-i ce Dumnezeu maret ai, spune-i cat este de puternic Tatal in care te increzi, iar pentru ca tu te increzi In EL nu ai teama.

O zi fara temeri....!

Hrana ta zilnica!

25 NOIEMBRIE

1 loan 3.13-24

Ura lumii faţă de copiii Tatălui nu ar trebui nicidecum să ne surprindă (v. 13; comp. cu loan 15.18...). Mai curând amabilităţile ei ar trebui să ne pară suspecte. In ce priveşte dragostea, lumea nu poate produce decât contrafaceri, motivele ei nefiind niciodată sincere, niciodată total dezinteresate. Adevărată este doar dragostea lui Dumnezeu, care-şi are izvorul în El însuşi, nu în obiectul ei. Cu o asemenea dragoste avem nevoie să fim iubiţi, pentru că în noi nu este nimic vrednic de iubit (Tit 3.3). Şi crucea este locul unde vom învăţa să cunoaştem această dragoste divină infinită (v. 16).

Versetele 19-22 subliniază necesitatea unei conştiinţe bune, a unei inimi care nu ne condamnă. 

Dacă facem numai ceea ce îi este plăcut Domnului, El va putea răspunde fără excepţie la toate rugăciunile noastre. Părinţii care aprobă purtarea copilului lor îi oferă cu plăcere ceea ce cere (v. 22; comp. cu loan 8.29; 11.42). 

A rămâne în El - aceasta este ascultarea. El în noi - aceasta este comuniunea care rezultă din ascultare (v. 24; cap. 2.4-6; 4.16; loan 14.20; 15.5,7). 

Cufundaţi în mare un vas deschis; el va fi în acelaşi timp şi spălat şi umplut Aşa să fie şi inimile noastre în dragostea lui Hristos!

Hrana ta zilnica!

24 NOIEMBRIE

1 loan 3.1-12

Ceea ce constituie, într-o familie normală, legătura dintre membrii ei este dragostea.

Copiii o primesc şi o învaţă de la părinţii lor, apoi o imită şi o realizează între ei. Este o imagine ştearsă a dragostei pe care ne-a dăruit-o Tatăl, numindu-ne copii ai Săi! Această dragoste nu suntem chemaţi s-o înţelegem, ci s-o vedem (v. 1) şi, constatând-o, să-i răspundem.

Din versetul 9, unii credincioşi ar putea deduce că nu au viaţa de la Dumnezeu, pentru că li se întâmplă să păcătuiască (vezi cap. 5.18). Dar să înţelegem bine că adevăratul «eu» al creştinului este omul cel nou, şi acesta nu poate păcătui.

Împărţirea omenirii între copii ai lui Dumnezeu şi copii ai diavolului este stabilită în modul absolut prin versetele 7-12 (comp. cu loan 8.44). Astăzi, în multe medii religioase, această diferenţă nu este cunoscută. Că sunt creştini mai mult sau mai putin practicanţi, aceasta este recunoscut. Dar că unii se declară salvaţi, în timp ce alţii ar fi pierduţi, aceasta îi taxează de orgoliu şi de îngustime pe cei care s-au pus la adăpost. Neînţelegerea lumii, care poate merge până la ură, ne dă ocazia ca aici, pe pământ, să semănăm puţin cu Isus (v. lb; loan 16.1-3).

 Curând vom fi asemenea Lui, în glorie, şi II vom vedea cum este (v. 2).

Elibereaza-ne sufletul din temnita!

Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine. 

Psalmi 142:7

Sufletul multor oameni este inchis in temnita, iar temnita este cea mai grea pedeapsa.

Ce este temnita...? 

Multe lucruri pot tine sufletul captiv in temnita, iar unul dintre ele  este INGRIJORAREA.

De ce sa-mi fac griji pentru nevoile mele, cand stiu ca Dumnezeu imi implineste toate nevoile prin bogatia si Gloria in ISUS HRISTOS!?

 Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre dupa bogatia Sa, in slava, in ISUS HRISTOS. 

Filipeni 4:19

Va doresc o zi in care sa aruncati asupra Domnului toate ingrijorarile voastre si veti fi liberi.

Hrana ta zilnica!

23 NOIEMBRIE

1 loan 2.20-29

„Şi aceasta este promisiunea pe care El ne-a dat-o: „viaţa eternă" (v. 25). loan se referă la acest cuvânt al Păstorului celui bun: „Oile Mele ascultă glasul Meu... şi Eu le dau viaţa veşnică" (loan 10.27,28). O altă promisiune a Domnului era darul Duhului Sfânt (loan 16.13). Această „ungere din partea Celui Sfânt" se află astăzi nu numai peste cei numiţi „părinţi", ci şi peste „copilaşii" în Hristos, pentru a-i călăuzi în tot adevărul. , Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" - a spus Domnul Isus - „nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (loan 14.6). Apostolul confirmă aici că acela care-L neagă pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl. „Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine - le-a spus Isus fariseilor - aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu" (v. 23; loan 8.19). Tatăl nu poate fi cunoscut în afara lui Isus (Matei 11.27).

 De aceea vrăjmaşul depune atâta efort împotriva Fiului sfânt al lui Dumnezeu şi mai ales pentru a arunca îndoială asupra existenţei Lui veşnice şi a divinităţii Lui. 

Să ştim să recunoaştem vocea mincinosului (v. 22).

Ceea ce este „de la început rămâne valabil până în „ceasul din urmă" (v. 24, 18). Faţă de toate „noutăţile", siguranţa noastră constă în a rămâne la învăţătura de la început (Galateni 1.8,9).

Hrana ta zilnica!

22 NOIEMBRIE

1 loan 2.12-19

Pavel îi priveşte pe creştini ca formând Adunarea lui Dumnezeu. Pentru Petru, ei constituie poporul Său ceresc şi turma Lui. Pentru loan, ei sunt membri ai familiei Sale, uniţi prin aceeaşi viaţă primită de la Tatăl. In general, într-o familie, fraţii şi surorile au vârste şi stadii de dezvoltare diferite, chiar dacă relaţia şi partea de moştenire a ultimului născut sunt aceleaşi ca şi ale fiului de douăzeci de ani. Aşa este şi în familia lui Dumnezeu. In ea se intră prin naşterea din nou (loan 3.3), după care urmează, în mod normal, o creştere spirituală. Copilaşul, care ştia numai să-şi recunoască Tatăl (comp. cu Galateni 4.6; Romani 8.15-17), trece la stadiul tinereii şi al luptelor.

 Aceste lupte au ca miză inima lui: va fi ea pentru Tatăl, sau pentru lume? Pofta cărnii, cea a ochilor şi lăudăroşia vieţii sunt cele trei chei pe care le foloseşte cel rău pentru a introduce lumea în orice inimă în care găseşte loc.

In final, tânărul devine, sau trebuie să devină, un tată, având o experienţă personală cu Hristos.

Şi tocmai copilaşilor, apostolul le scrie cel mai mult, pentru că, prin lipsa lor de experienţă, sunt cei mai expuşi la „orice vânt de învăţătură". 

Să fim atenţi să nu rămânem copilaşi tot restul vieţii (Efeseni 4.14).

Hrana zilnica!

Cred ca am incurcat zilele...

Nici o clipa n-am realizat ca ieri am omis sa postez hrana cu care ne-am obisnuit de 5 ani de zile.

Mai sunt doar cateva zile pana vom incheia acest studiu, de-aceea nu vreau sa ramana nici un capitol  fara a incerca sa intelegem ceea ce vrea Dumnezeu sa ne invete prin Cuvantul Sau.

Astazi voi posta si pe cea de ieri si pe cea de azi. Drept este ca mi-ar fi placut sa ma sesizeze cineva....ca am imbatranit 😉

21 NOIEMBRIE

1 loan 2.1-11

Cu privire la tema păcatului, aceste versete reunesc mai multe adevăruri deosebit de importante:

1. Pe parcursul întregii vieţi, noi avem păcatul în noi (cap. 1.8), care este carnea sau firea veche.

2. Până la întoarcerea noastră la Dumnezeu, el a produs singurele roade pe care le-am fi putut aştepta: am păcătuit (cap. 1.10).

3. Sângele lui Hristos ne curăţă de toate aceste fapte comise (cap. 1.7).

4. Putem să nu mai păcătuim prin puterea vieţii ce ne-a fost dată (cap. 2.1).

5. Dacă totuşi se întâmplă să păcătuim - şi experienţa noastră de zi cu zi confirmă aceasta cu prisosinţă - Domnul Isus intervine şi atunci, nu ca un Mântuitor al cărui sânge a fost vărsat, ci ca un Apărător la Tatăl, pentru a restabili comuniunea.

Ascultarea (v. 3-6) şi dragostea de fraţi (v. 7-11) sunt două dovezi că viaţa este în noi.

De altfel, cea de-a doua rezultă din prima (loan 13.34). Totuşi, dacă noi îl iubim pe Domnul, niciodată nu vom considera dureroase poruncile Lui (cap. 5.3). In versetul 6 însă, Dumnezeu ne dă o măsură şi mai mare: a umbla cum a umblat El este mai mult decât a asculta de poruncile Lui. Găsim în Evanghelia lui loan ce este adevărat în Hristos, iar în epistola lui, ce este adevărat în noi (v. 8). Aceeaşi viaţă trebuie să se arate în acelaşi fel (cap. 4.17b).

Azi declar ca pot totul!

De foarte multe ori ne cautam o scuza pentru nerealizarile sau neimplinirile noastre.

Daca as fi fost...daca as fi avut...daca as fi putut....atunci as fi realizat cutare lucru, as fi facut...as fi...

De ce sa spunem "NU POT" cand Scriptura ne spune altceva?

POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!!! 

Filipeni 4:13 

Rosteste si tu acest Cuvant si vei vedea ca in Hristos poti totul, sa iubesti, sa ierti, sa accepti, poti sa faci tot ceea ce n-ai putut.

Singur nu vei putea nimic, insa cu Hristos poti totul!

"L-am primit pe Yeshua printr-o familie de romani din SUA"

Ieri am postat una din marturiile acestui frate. Cred ca prin marturia lui am fost motivati si noi sa credem din toata inima promisiunile lui Dumnezeu si totodata cred ca fiecare ne dorim asemenea experiente cu Dumnezeu.

Avem un Dumnezeu mare...dar din pacate uneori Îi limitam puterea...

Doamne iarta-ne!

In marturia urmatoare. Steve povesteste cum l-a cunoscut el pe Dumnezeu,

O săptămână binecuvântată!

Peste tot in mass-media, pe rețele de socializare, în cărți, etc, găsești rețete ptr trup. Cum sa ai silueta de invidiat, cum sa te vindeci de o boală, cum sa arați mai tânăr cu 10 ani, cum sa-ti dispară coșurile de pe față și multe alte... "sfaturi".
Dar am o întrebare:
Pentru sufletul bolnav, n-are nimeni o rețetă? Nimănui nu-i pasă de sufletul nostru?
Am o veste pentru tine în acesta dimineața:
- În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. Psalmi, 138:3
-Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. – Ieremia, 20:13
-Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! Plângeri, 3:58

Singurul Căruia îi pasă de sufletul nostru, este Isus Hristos!!!
O săptămână binecuvântată!

"Am vazut pe Cer numarul 1203"

O marturie extraordinara!

Hrana ta zilnica!

20 NOIEMBRIE

1 loan 1.1-10

„Şi mărturisiţi şi voi - le spusese Domnul celor doisprezece - pentru cade la început sunteţi cu Mine" (loan 15.27). Aceasta face aici apostolul loan, subiectul lui fiind viaţa veşnică, mai întâi „auzită", apoi „văzută" şi „pipăită" în Fiul, acum transmisă celor care, prin credinţă, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (loan 1.12). Trebuie să facem distincţie între relaţia propriu-zisă cu bucuria şi relaţia numită comuniune. Prima este partea tuturor copiilor Tatălui. Cea de-a doua, numai partea acelora care umblă în lumina (v. 7). De la versetul 6 până la capitolul 2.2 ni se explică în ce fel poate fi întreţinută comuniunea şi cum poate fi restabilită dacă a fost întreruptă. Din partea lui Dumnezeu, o provizie inepuizabilă răspunde la toate nelegiuirile: sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui. Nu există păcat atât de mare, încât acest sânge scump să nu-1 poată şterge. El curăţă orice păcat (v. 7b), orice

nelegiuire (v. 9). Din partea noastră, un singur lucru ni se cere: mărturisirea completa a fiecărei greşeli pentru a obţine o iertare deplină (v. 9; Psalmul 32.5). Datoria mea cea mare a fost plătită de Altul şi Dumnezeu nu ar fi drept faţă de înlocuitorul meu dacă ar cere să I se plătească din nou.

Hrana ta zilnica!

19 NOIEMBRIE

2 Petru 3.11-18

Aceste ultime îndemnuri nu se întemeiază, ca cele anterioare, pe „promisiunile Lui nespus de mari şi de scumpe" (cap. 1.4), ci pe nesiguranţa a tot ce umple scena prezentă. Să facem din când în când un inventar mental al bunurilor pământeşti la care noi ţinem mai mult, scriind dedesubt: „toate acestea deci urmând să fie descompuse..." (v. 11). Astfel vom fi puşi în gardă de a nu ne lega inima de ele. Cum ar trebui să ne stimuleze faptul că noi cunoaştem aceste lucruri mai dinainte, la o purtare sfântă (încă un cuvânt caracteristic lui Petru: vezi prima epistolă 1.15,17,18; 2.12; 3.1,2,16) şi la evlavie! Nimic nu ne împinge mai mult la despărţirea de lume şi de rău decât gândul la întoarcerea iminentă a Domnului.

Nimic mai mult nu incită atâta la evanghelizare, cât aceasta, că venirea Lui va marca sfârşitul răbdării pentru mântuire (v. 15). Să ne cercetăm, astfel ca venirea lui Hristos (v. 14; Filipeni 1.10) să ne găsească înaintaţi în har şi în cunoştinţa Lui (v. 18), aşa cum doreşte El. Apostolul şi-a încheiat lucrarea; este gata acum să-şi „dezbrace cortul". El ne dă întâlnire în ziua veşniciei, pe care credinţa noastră o anticipează şi o salută, glorificându-L chiar de acum pe Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos.

Cat adevar...!

Într-o zi, Isus și satana au avut o conversație, și Isus la întrebat pe satana…ce faci cu oamenii cei de aici din lume ?

Satana a răspuns:

Îi pun să mă distreze : Îi învăț cum să detoneze bombe și să se ucidă, să folosească arme ; să se urască unii pe alții ; să bârfească ; să abuzeze de copii, arăt tinerilor cum să folosească droguri cum să bea și să fumeze, să mintă și să facă tot ce este interzis, pot spune că: mă distrez foarte bine!!!

Isus a întrebat : Și după acestea ce ai de gand să faci cu ei?

Hmm după am de gând să-i distrug pe toții !!!

Isus a întrebat : Ce vrei în schimbul lor?

Satana a răspuns:

De ce vrei să-i iubești pe oamenii aceștia? Ei sunt trădători, mincinoși, falsificatori, egoiști, bârfitori, mândri și lacomi. Ei nu Te vor iubi niciodată cu adevărat, Te vor huli și te vor scuipa în față, Te vor disprețui și nu te vor lua în serios!

Ce vrei în schimbul lor Satan?

VREAU LACRIMILE ȘI SÂNGELE TĂU!

Foarte bine! Și ISUS A PLĂTIT PREȚUL LIBERTĂȚII NOASTRE !

Cum am uitat de Isus?!!?

Noi credem tot ceea ce ei ne arată alții dar punem la îndoială tot ceea ce vine de la EL! Oamenii trimit glume pe e-mail, pe telefoane , pe facebook, trimitându- le rapid de la uni la alții ! Dar când sunt lucruri despre Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte să trimită celorlați.

Toți spunem că vrem să fim cu Domnul într-o bună zi . Mulți dintre noi spun : “ Cred în Dumnezeu “ , dar ce facem pentru a-I sluji ?????

A vorbi despre Isus nu este un lucru pe care oamenii doresc să-l audă. Ei vin la Isus doar când au probleme și sunt în necaz.

Tu, cand il cauti pe Isus?

Hrana ta zilnica!

18 NOIEMBRIE

2 Petru 3.1-10

Petru nu se teme de repetiţii. El nu încetează să le reamintească aceleaşi adevăruri copiilor lui Dumnezeu (v. 1; cap. 1.12,13; Filipeni 3.1; Iuda 17). Nici noi să nu încetăm să le recitim şi să medităm asupra lor. Exemplul potopului a revenit pentru a treia oară sub pana apostolului. Spre deosebire de aceia care ignoră în mod voit tot avertismentul (Efeseni 4.18), preaiubiţii Domnului nu trebuie să ignore intenţiile Sale. „Sfârşitul lumii", despre care mulţi vorbesc fie cu teamă, fie cu uşurătate, nu va veni decât la momentul hotărât de El. Cerul şi pământul „de acum" vor fi distruse atunci. Numai răbdarea lui Dumnezeu, care are în vedere mântuirea păcătoşilor, a suspendat până acum judecata. El vrea ca niciunul să nu piară (Ezechiel 33.11). Şi această răbdare este şi în favoarea batjocoritorilor care o contestă şi care îl insultă, însă omenirea este angajată într-o „numărătoare inversă" implacabilă şi va veni clipa din urmă când promisiunile auzite de atâtea ori vor deveni dintr-o dată realităţi.

Evenimentele se vor încheia îndreptăţind speranţele copiilor lui Dumnezeu, spre confuzia batjocoritorilor şi a celor necredincioşi. Atunci va fi prea târziu ca „să vină la pocăinţă" (v.9b). 

Acum trebuie să o facă.

Odihna linistita!!!

Nu ti s-a intamplat sa te asezi seara la somn si sa nu reusesti sa adormi?
Nebucadnetar era imparat si avea patul intr-un palat, dar n-avea somn.
Daniel a fost aruncat in groapa cu lei, dar in mijlocul leilor...Daniel avea pace si liniste....SI SOMN.

Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

 Psalmii 4:8

Hrana ta zilnica!

17 NOIEMBRIE

2 Petru 2.11-22

Pentru a răsturna adevărul stabilit în capitolul 1, Satan foloseşte mereu aceleaşi două mijloace: se înverşunează să corupă - capitolul 2 - sau să nege deschis, cum vedem în capitolul 3. Instrumentele pe care le foloseşte pentru a rătăci sufletele sunt prezentate aici în adevărata lor înfăţişare. Şi ce groaznic portret au conducătorii religioşi, la care răul moral se împleteşte cu răul doctrinar 

(v. 12-17; Matei 7.15)

 Aceşti oameni care le promit altora libertatea sunt ei înşişi robi ai poftelor lor celor mai josnice (v. 19), pentru că, lucru serios şi pentru cel credincios, „fiecare este robul lucrului de care este biruit". Este fiecare dintre noi liber, eliberat de Domnul? (loan 8.34-36; Isaia 49.24,25). Sau este încă legat cu un lanţ nemărturisit? Lumea este captivantă în sensul literal al cuvântului, ea reţinând, ca un noroi

(v. 22b), piciorul imprudent care se aventurează în ea şi murdărind, în acelaşi timp, şi sufletul (v. 20 spune de întinăciunile lumii).

Sfârşitul capitolului denunţă iluzia celor pe care un creştinism social sau intelectual i-a făcut să iasă momentan de pe calea păcatului. O reformă morală nu este o convertire.

Sa va uitati in sus!

Un mesaj care trebuie ascultat!!!

Vreau sa-mi rezolv problema...

Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.” Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela. Matei 9:21-22

Cat de mare a putut fi credinta acestei femei!!!

„Numai să mă pot atinge....şi mă voi tămădui.”

Femeia aceasta avea o nevoie strigenta si pentru ea nimic n-a mai contat.

Imi imaginez o gloata multa de oameni curiosi si o femeie printre ei. Nerabdatori, cei mai mici de inaltime ridicati pe varfurile picioarelor, toti cu privirea atintita spre Cel care facea minuni asa cum nimeni n-a mai facut in tinutul lor si o femeie de-altfel curioasa si ea, insa nu sa-L vada, ci sa-L atinga pe Cel care are puterea sa-i rezolve problema ei arzatoare.

N-a contat cat de multi sunt in fata ei, n-a contat distanta dintre ea si Isus, n-a contat nimic...ea stia doar un lucru, "TREBUIE sa ma ating de El". A lasat deoparte tot, rusinea sau orice altceva si a inceput sa dea la o parte tot ce ar fi putut sa o impiedice sa-si atinga scopul. S-a atins de EL, dar mai mult de-atat ea si-a rezolvat problema. Nu atingerea ei a vindecat-o, ci credinta ei!

Cu siguranta fiecare avem o problema arzatoare si nu doar una...iar daca azi ar trece Isus prin cetatea noastra, cu siguranta am alerga si noi, macar sa ne atingem de poala hainei lui. Dar Isus nu trece azi prin cetate, insa ne-a dat fiecaruia posibilitatea sa ne atingem de El, prin credinta.
De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. (Marcu 11:24)
Exista insa o conditie - "trebuie inlaturata orice bariera".
Femeia a patruns prin multime si-a dat la o parte orice piedica.  
Eu nu stiu care sunt piedicile care te impiedica sa te apropii de Dumnezeu, dar fiecare le cunoastem pe ale lui. Daca vrem sa gasim rezolvare la problemele pe care le avem, n-avem decat un singur lucru de facut...sa ne atingem de El, prin credinta.
Doamne mareste-ne credinta!

 

 

Hrana ta zilnica!

16 NOIEMBRIE

2 Petru 2.1-11

Sectele pierzării sunt înfloritoare în prezent. Apariţia lor ne-a fost anunţată cu mult înainte, pentru ca astăzi să nu fim nici miraţi, nici descurajaţi (v. 1). Ele fac negoţ cu suflete (v. 3; Apocalipsa 18.13b).

În capitolul 1, perspectiva gloriei viitoare a fost afirmată de o triplă mărturie: viziunea anticipată de pe munte, profeţia, în sfârşit luceafărul splendid răsărit în inimile noastre. Tot aşa şi siguranţa judecăţii care se va abate asupra lumii este întărită prin trei exemple: soarta îngerilor căzuţi (Iuda 6), potopul (Matei 24.36...) şi sfârşitul Sodomei şi Gomorei (Iuda 7).

Dar, din mijlocul unei generaţii necredincioase, Domnul deosebeşte şi eliberează pe cel care se teme de El (v. 9). In pofida mondenităţii sale, Lot era un om drept. Paranteza din versetul 8 arată că Dumnezeu înregistrează fiecare suspin al celor ai Săi. Dar Lot s-ar fi cruţat de toate aceste frământări dacă ar fi ştiut ca Avraam, să aprecieze ţara promisiunii. O poziţie falsă şi îndoielnică înaintea oamenilor este întotdeauna o sursă de mizerie pentru copilul lui Dumnezeu. Lot este imaginea unui credincios mântuit „ca prin foc" (1 Corinteni 3.15). El nu va avea „din belşug intrarea în împărăţia" Sa (cap. 1.11). 

Să ne ajute Domnul să nu ne asemănăm cu el!

Hrana ta zilnica!

15 NOIEMBRIE

2 Petru 1.12-21

Adevărurile dezvoltate în întâia epistolă aminteau de descoperirile din Matei 16: suferinţele lui Hristos, întemeierea Adunării, casa spirituală zidită pe Stâncă. Cea de-a doua epistolă se bazează pe Matei 17, anunţând gloriile ce vor veni. Încă de la transfigurare, Petru, Iacov şi Ioan îl contemplă pe Isus în «gloria minunată». Ei primesc însă porunca să nu spună nimănui despre aceasta înainte de învierea Lui. Acum a venit timpul pentru această revelaţie. Şi Petru, care atunci fusese copleşit de somn (Luca 9.32), îi trezeşte pe sfinţi, amintindu-le această scenă (v. 13; cap. 3.1). El, care în mod nechibzuit propusese să se facă trei corturi, primeşte în prezent să „dezbrace cortul lui" pământesc, în speranţa că se va bucura, pentru totdeauna de data aceasta, de prezenţa lui Hristos, într-un trup glorios (v. 14).

Domnul îi arătase când şi cu ce moarte avea să-L glorifice pe Dumnezeu (v. 14; loan 21.18,19). Fraţi şi surori, curând vom fi şi noi, la rândul nostru, „martori oculari ai măreţiei Sale"!

Pe tot parcursul Scripturilor, lampa profeţiei şi-a îndreptat raza spre gloria viitoare. Copilul lui Dumnezeu însă are o lumină şi mai strălucitoare. Obiectul speranţei lui trăieşte în el: Hristos este Steaua (Luceafărul) de dimineaţă, care deja a răsărit în inima lui (v. 19; Coloseni 1.27b).

Hrana ta zilnica!

14 NOIEMBRIE

2 Petru 1.1-11

Petru începe această a doua epistolă amintindu-le creştinilor ce au primit împreună: „o credinţa de acelaşi preț” (v. 1), „tor ce priveşte viaţa şi evlavia" (v. 3) şi promisiunile cele mai mari şi preţioase" (v. 4). Credinţa noastră, care-şi însuşeşte tot ceea ce dă Dumnezeu, nu trebuie să rămână inactivă. Trebuie să fie însoţită de energia numită virtute (v. 5), pentru a ajunge la cunoştinţă (cuvânt caracteristic acestei epistole), în acelaşi timp, pentru a dispune deplin de toate puterile noastre, este absolut necesară înfrănarea, apoi răbdarea, care ştie să persevereze în efort. În acest «climat moral» se vor dezvolta relaţiile noastre

1. cu Domnul: evlavia;

2. cu fraţii: dragostea de fraţi;

3. cu toţi: dragostea. Aceste şapte complemente ale credinţei alcătuiesc un tot, asemenea unei cămăşi de zale. 

Absenţa lor are consecinţe dramatice în viaţa creştinului: trândăvie, sterilitate, miopie spirituală. El nu vede departe; credinţa lui nu mai distinge la orizont cetatea cerească, ţinta călătoriei creştine (comp. cu Evrei 11.13...). Porţile veşnice sau ridicat deja pentru Hristos, Împăratul gloriei (Psalmul 24.7-9). Fie ca El însuşi să ne acorde în suita Sa „din belşug intrarea în împărăţia" Lui eternă!

Hrana ta zilnica!

13 NOIEMBRIE

1 Petru 5.1-14

„Paşte mieluşeii Mei...", „păstoreşte oile Mele!", îi spusese Domnul lui Petru (loan 21.15-17). Apostolul, departe de a se ridica deasupra celorlalţi creştini (poziţie care i-a fost atribuită în creştinătate), atunci când le face recomandări bătrânilor, el se desemnează simplu, ca un bătrân cu alţi bătrâni. Astfel, el le recomandă bătrânilor să nu domine turma Păstorului celui bun, ci să fie modele (v. 3). Oile nu le aparţineau; ei erau doar responsabili înaintea marelui Păstor. Nu mai puţin, se cuvine ca tinerii să fie supuşi bătrânilor şi tuturor li se cade să fie împodobiţi cu smerenie, ceea ce s-ar putea traduce prin: «încingeţi-vă ştergarul pentru slujire» (v. 5; comp. cu cap. 3.8). „Dumnezeul oricărui har" (v. 10) dă har celor smeriţi.

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci EI însuşi îngrijeşte de voi" (v. 7).

Această încredere şi această predare în mâna lui Dumnezeu nu ne scutesc de vigilenţă, deoarece Satan, vrăjmaşul care ameninţă mereu, pândeşte cea mai mică neglijenţă, iar împotrivirea faţă de Satan aduce tot suferinţă (v. 8, 9). Scriptura dă încă o dată mărturie pentru creştin, în măsura lui, dar mai ales pentru Modelul divin, despre suferinţele care pentru „puţină vreme" sunt partea sa... şi de gloriile care vor urma (v. 10; cap. 1.1 lb).

Hrana ta zilnica!

12 NOIEMBRIE

1 Petru 4.12-19

În cer vom medita neîncetat la suferinţele Domnului Isus; ele vor fi tema inepuizabilă a cântărilor noastre, dar atunci ocazia de a le împărtăşi va fi trecut. Suferinţa împreună cu Hristos este o experienţă mai profundă şi mai intimă decât suferinţa pentru El. A avea parte de durerile Lui, a cunoaşte nerecunoştinţa, dispreţul, dezacordul, insultele (v. 14), împotrivirea făţişă cu care a fost întâmpinat El înseamnă a-L cunoaşte pe El însuşi în toate sentimentele care au fost atunci ale Sale. Tot ce dorea Pavel era „să-L cunoască pe El... şi comuniunea suferinţelor Lui..." (Filipeni 3.10).

 Dar există un fel de dureri pe care Hristos, în mod evident, nu le-a suferit: cele pe care ni le atragem pentru că facem răul. Nu vom scăpa de «consecinţele inconsecventelor noastre». Un creştin necinstit va strânge ceea ce a semănat în faţa tribunalelor oamenilor şi acela care se va fi amestecat în treburile altuia îşi poate primi pedeapsa din mâna acestuia din urmă. Dar lucrul cel mai trist este nu că ne

atragem mizerii, ci faptul că dezonorăm numele Domnului. Reciproc, suferind ca un creştin, adică aşa cum a suferit Hristos, Dumnezeu este glorificat în acest Nume frumos (v. 16; Fapte 4.17,21).

Hrana ta zilnica

11 NOIEMBRIE

1 Petru 4.1-11

Cât L-a obosit pe Domnul Isus păcatul de care a trebuit să Se ocupe! Acum El Se odihneşte, după ce l-a desfiinţat prin moarte. Tot aşa şi creştinul ar trebui să fi terminat cu poftele omeneşti. Dragi prieteni, nu ne ajunge oare că, înainte de întoarcerea la Dumnezeu, am pierdut timp preţios mergând nebuneşte spre moarte? Să trăim restul timpului nostru „pentru voia lui Dumnezeu". Fără-ndoială că noua noastră purtare va contrasta cu cea a lumii din jurul nostru. Şi aceasta va fi mirată că ne abţinem să luăm parte la bucuriile ei tulburate şi înşelătoare. 

Va face poate glume pe seama noastră şi ne va insulta. De ce? 

Pentru că lumea se va simţi condamnată prin despărţirea noastră de ea, aşteptând să fie judecată de marele Judecător (v. 5). Tocmai iminenţa acestei judecăţi ne dictează comportamentul:

seriozitate, vigilenţă, rugăciune, dragoste fierbinte (cap. 1.22b). Aceasta se traduce în mai multe moduri: În căutarea restabilirii fraţilor noştri (v. 8b), în practicarea cu bucurie a ospitalităţii şi în folosirea darurilor felurite ale harului lui Dumnezeu în folosul altora. Astfel Isus din cer continuă pe pământ să-L glorifice pe Tatăl (acesta este măreţul Său gând) în viaţa răscumpăraţilor Lui 

(v. 11; loan 17.4,11; 15.8).

Hrana ta zilnica!

10 NOIEMBRIE

1 Petru 3.13-22

Hristos a suferit pe cruce, El, Cel drept, pentru noi, cei nedrepţi (v. 18). În schimb, ne este dat să suferim putin pentru El (Filipeni 1.29). Făcând bine, suferim împreună cu El, cum a suferit El (v. 14). In sfârşit, în toate durerile noastre morale, Dumnezeu simpatizează cu noi (v. 12).

Dacă suferiţi pentru dreptate, sunteţi fericiţi, afirmă versetul 14 (citiţi şi Matei S.10). Să-I cerem lui Dumnezeu să ne păzească de orice teamă de oameni şi să ne dea teama de El, însoţită de blândeţe, pentru ca în orice moment să dăm mărturie de speranţa care este în noi...

Ori de câte ori purtarea noastră nu este bună înaintea oamenilor, dacă le vorbim de Domnul, aceasta nu face decât să răsfrângă asupra Lui dispreţul pe care-1 merităm noi. Fie ca Duhul lui Hristos să se folosească de noi pentru a-i avertiza pe semenii noştri, aşa cum odinioară s-a folosit de Noe, care-şi construia corabia, pentru a le predica necredincioşilor din vremea lui! (v. 19, 20). Potopul este imaginea judecăţii gata să se abată asupra lumii. În mod simbolic, credincioşii au trecut prin el la botez şi sunt puşi la adăpost în corabie, care este Hristos. El a suferit moartea în locul lor, iar ei vor învia cu El pentru o viaţă nouă (v. 21,22).

Ce aduce noul presedinte?

Astazi a fost una dintre cele mai interesante zile, nu doar pentru americani, nu doar pentru romani, ci pentru intreg mapamondul. 

De ce...? Astazi intr-un fel s-a decis soarta natiunilor!

Dar oare daca iesea celalalt candidat, nu era la fel?

Ieri am fost intrebata, ”care as vrea sa fie viitorul presedinte?”

N-am stat pe ganduri prea mult, pentru ca sincer...nu-l vroiam pe niciunul, insa dintre doua rele, am zis ca Il las pe Domnul sa aleaga...n-am preferinte, pentru ca bine nu va fi cu niciunul.

Fiecare are ”hibele” lui, unul are mai mari si mai putine, altul mai multe si mai mici. Ca atare, balanta s-ar putea sa fie egala, dar nu-i treaba mea sa ma bag in analize, pentru ca nu sunt analist.Ceea ce stiu insa, este ca vremurile care vor veni sunt vremuri tulburi pentru intrega lume si nu din motivul  desemnarii lui Trump, ci pentru ca odata cu venirea acestui presedinte, lucrurile se vor schimba la nivel global, in contextul actual.

Da, a trebuit sa se alega dintre doua rele si unii au decis ca Trump este raul mai mic. Daca va fi sau nu va fi asa....ramane de vazut. Sa nu uitam ca si noi, romanii crestini in urma cu doi ani ne-am pus mari sperante in Klaus Iohannis, insa la nici doi ani...am cam ramas cu speranta sau mai bine zis s-a cam dus speranta.

Cred cu tarie ca venirea lui  Trump este ingaduita de Dumnezeu, de-altfel fiecare stapanire este ingaduita si hotarata de Sus.

Biblia se va implini in totalitate si ultimele prorocii se implinesc sub ochii nostri.

Stim clar ca smochinul a infrunzit si vara este aproape. In anul 1948 Israelul a devenit tara, iar Domnul Isus a spus ca nu va trece neamul aceasta si vom vedea aceste lucruri intamplandu-se.

• De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.( Matei 24:32-33)

 O generatie se ridica cam la 70-80 de ani pentru cei mai tari, asa spune Biblia.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani

Ps.90:10

Daca facem un calcul...timpul e pe sfarsit!!!

1948-2018 inseamna 70 de ani

Biblia se implineste cu Trump sau fara Trump, fara Hillary sau cu Hillary.

sursa imagine :http://www.usatoday.com

Nadejdea noastra trebuie sa fie UNUL SINGUR- ISUS HRISTOS!

Dumnezeu sa ne ajute sa rascumparam vremea, caci timpul este pe sfarsite, iar daca Isus Hristos va veni la noapte sa fim gata de plecare.

Dumnezeu sa binecuvinteze America, Romania si intreg pamantul!

Si apropo..postasem pe o retea de socializare de dimineata...

Sa fie doar o coincidenta pentru USA sau o fi insemnand ceva cu aceste cifre

11.09  si  09.11?

Hrana ta zilnica!

9 NOIEMBRIE

1 Petru 3.1-12

„Tot aşa, voi, soţiilor..." (v. 1), „voi, bărbaţilor..." (v. 7), „voi, tinerilor..." (cap. 5.5). Şi mereu motivul este acelaşi ca în cap. 2.13: dragostea Domnului, care dictează fiecăruia conduita pe care trebuie să o aibă în familie şi în Adunare. O femeie creştină arată de ce se leagă afecţiunile ei prin felul în care se împodobeşte.

 Este ea preocupată de frumuseţea ascunsă a inimii, cea pe care numai Domnul o vede? 

Caută ea ceea ce este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu: „un duh blând şi liniştit" (v. 4)? Această «podoabă» face parte din ceea ce este incoruptibil, asemenea Cuvântului (cap. 1.23) şi asemenea moştenirii cereşti (cap. 1.44). Moda cuvenită înaintea lui Dumnezeu nu s-a schimbat deci de pe vremea Sarei.

Titlul nostru de moştenitori ai harului vieţii (v. 7) şi ai binecuvântării (v. 9b) constituie, împreună cu exemplul pe care ni-1 dă Cel care este bun (v. 13; cap. 2.21,22), un motiv imperios de a nu răspunde la insulte cu insulte.

Lungul citat din Psalmul 34 ne aminteşte ce este guvernarea lui Dumnezeu. Dacă răul se găseşte în gurile noastre (v. 10) sau în căile noastre (v. 11), aceasta poate avea aici, pe pământ, consecinţe dureroase, îngăduite de Domnul (v. 12). Invers, o umblare în bine şi în pace este un mijloc sigur de a fi binecuvântaţi. În plus de această legitimă dorinţă a oricărui om, ne vom bucura de comuniunea cu Domnul.

Hrana ta zilnica!

NOIEMBRIE

1 Petru 2.13-25

Creştinul este invitat să respecte ordinea stabilită, nu «de teama jandarmului», ci pentru cel mai măreţ motiv care poate acţiona asupra inimii lui: dragostea Domnului (v. 13; loan 15.10). Noi suntem robi ai lui Dumnezeu (v. 16b) şi El ne dictează atitudinile faţă de fiecare.

Toţi stăpânii sunt departe de a fi «buni şi blânzi»; aceasta ne necăjeşte, dar mărturia noastră va avea mai multă forţă şi avânt înaintea acestora. Nedreptatea, insulta şi toate formele de întristare sunt pentru copilul lui Dumnezeu ocazii de a-L glorifica pe Dumnezeu. Cineva a mers înaintea noastră pe această cale; Acela a fost Omul durerilor. Sigur că, în lucrarea de ispăşire, Hristos n-a avut şi nici nu va avea vreodată tovarăşi, nici imitatori. El - şi numai El - „a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn" (v. 24). Din contră, în umblarea Lui dreaptă (şi, în consecinţă, în suferinţă), El este Modelul nostru perfect (1 loan 2.6). Impotrivirea şi perversitatea oamenilor nu au făcut altceva decât să scoată în evidenţă răbdarea Lui, blândeţea Lui, smerenia şi înţelepciunea Lui şi deplina Lui încredere în Dumnezeu... urme binecuvântate pe care suntem chemaţi să călcăm şi noi. Astfel, vom împlini ultimul îndemn dat de Domnul lui Petru: „Tu vino după Mine!" (loan 21.22b).

Hrana ta zilnica!

7 NOIEMBRIE

1 Petru 2.1-12

Un copil abia venit pe lume trebuie repede hrănit. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu, după ce a dat viaţă (cap. 1.23), dă şi ceea ce trebuie pentru întreţinerea vieţii. El este alimentul complet pentru suflet, „laptele spiritual curat” (v. 2), a cărui substanţă este Hristos. Dacă am gustat că Domnul este bun, nu ne vom mai putea lipsi de această hrană divină (v. 3; Psalmul 34.8).

După sămânţa vie (şi speranţa vie din cap. 1), aici întâlnim pietrele vii. Ele sunt zidite împreună pe Acela care este „piatra de unghi, aleasă, preţioasă" (v. 6; Isaia 28.16) deopotrivă pentru Dumnezeu şi pentru noi, cei care credem (v. 7), pentru a alcătui o casă spirituală (vezi Efeseni 2.20-22). «„Tu eşti" una dintre aceste pietre», îi spusese Domnul lui Simon, fiul lui Iona (comp. cu Matei 16.18). Ei bine, asemenea privilegii atrag responsabilităţi pe măsură! 

Dacă suntem o preoţie sfântă, aceasta este ca să aducem jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu. Şi dacă suntem un popor dobândit (Isaia 43.21), aceasta este ca să vestim virtuţile Lui.

Fiind chemaţi „din întuneric la lumina Sa minunată", vom oferi adăpost, în duhul nostru, poftelor carnale? O singură privire este de ajuns pentru a le stârni. Şi ele se războiesc cu sufletul (v. 11).

O zi cu spor!

    Retim-ul a anunțat curățenia de toamnă și fiecare a scos afară lucrurile care nu sunt de trebuință.

    Dar INIMA? Din ea când vom scoate odată și pt totdeauna lucrurile nefolositoare și sentimentele rele?

E vremea curățeniei!!!

    O zi cu spor!

Live Elim Timisoara!

Ca de fiecare data, va invit sa luati parte cu noi la inchinare in spatiul online, pe toti cei care nu aveti posibilitatea sa mergeti la biserica.

Ne puteti urmari live pe http://www.elim.ro/

Nu uita !!!

Ca si trupul, sufletul are nevoie si el de hrana, dar pentru suflet e nevoie de hrana spirituala!

Fiti binecuvantati!

Hrana ta zilnica!

6 NOIEMBRIE

1 Petru 1.13-25

Adevărul, aşa cum îl prezintă apostolul, are drepturi şi efecte asupra noastră, el fiind centura care ne încinge mintea şi care ne stăvileşte imaginaţia (v. 13; Efeseni 6.14). Şi de acest adevăr trebuie noi să ascultăm. Noi, cei care odinioară umblam printre „fiii neascultării" (Coloseni 3.6,7), am devenit „copii ascultători" (v. 14): nu numai ascultare de Isus Hristos, ci ascultarea lui Isus Hristos (v. 2), adică asemenea cu a Lui, motivată de dragostea faţă de Tatăl (loan 8.29; 14.31). 

De altfel, aici toate lucrurile sunt în contrast cu Vechiul Testament. Nu cu argint, nici cu aur, nici cu vreun lucru oarecare am putut fi noi răscumpăraţi (Exod 30.11-16; Numeri 31.50), ci cu sângele scump al lui Hristos. 

Pe noi nu naşterea naturală, ca pe israeliţi, ne face să avem drepturile şi privilegiile poporului lui Dumnezeu - nimeni să nu creadă că este copil al lui Dumnezeu numai prin faptul că are părinţi creştini!

 Noi suntem regeneraţi prin Cuvântul incoruptibil, viu, permanent. Sfinţenia cerută în toată comportarea noastră răspunde acestei noi naturi; noi II chemăm pe Dumnezeul sfânt ca Tată

 (v. 15-17). 

Sfinţenia este şi consecinţa valorii la care apreciază El jertfa Mielului desăvârşit.

O zi minunata!

Elizabeth Lawrence spunea:

"Fiecare om trebuie sa isi gaseasca timp, sa se aseze si sa priveasca caderea frunzelor."
Nu stiu cat de mult timp ne facem fiecare pentru sufletul nostru, dar cred ca fiecare dintre noi are nevoie de cateva momente in fiecare zi, in care sa fim doar noi si gandurile noastre. Sa cautam in inima noastra si sa vedem ce ganduri ne-apasa, ce poveri caram in spate, ce planuri faurim...

Sunt lucruri cu care fiecare om se confrunta, de-aceea este bine sa privim in sufletul nostru si sa cautam ca starile de amaraciune sa nu ramana cuibarite in inima noastra.

Sufletul este nobil, este darul lui Dumnezeu, de-aceea el trebuie sa ramana curat si frumos, pentru ca el este esenta nemuritoare a omului.

O zi minunata! 

Hrana ta zilnica!

5 NOIEMBRIE

1 Petru 1.1-12

Domnul îi spusese ucenicului Său, Petru, chiar înainte de a fi fost negat de el: „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Este lucrarea pe care o împlineşte apostolul prin această epistolă. El ne aduce aminte de privilegiile noastre fără seamăn: mântuirea sufletului (v. 9) şi o moştenire cerească la adăpost de orice atingere (v. 4). Dumnezeu păzeşte moştenirea pentru moştenitori, iar pe moştenitori îi păzeşte pentru moştenire. Şi ei, chiar în prezent, pot gusta mai înainte „o bucurie de nespus şi strălucită", izvorâtă: din speranţa vie pe care o au într-o Persoană vie - Isus înviat (v. 3); din credinţă (v. 5,7); din dragostea pentru Cel pe care răscumpăraţii încă nu L-au văzut, dar pe care inima lor îl cunoaşte bine (v. 8). Şi cu cât iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom simţi că nu-L iubim îndeajuns.

Tocmai datorită valorii pe care Dumnezeu o recunoaşte credinţei) El Se angajează s-o cureţe în cuptorul încercării. Dar ni se dă asigurarea că El face aceasta numai „dacă trebuie" (v. 6).

Acestea sunt, dragi prieteni, realităţile fericite cu privire la noi, pe care profeţii le-au căutat şi cercetat cu grijă (v 10,11) şi pe care îngerii doresc să le privească de aproape (v. 12).

 Putem noi, care luăm parte la lucrurile administrate de ei, să fim singurii care nu se interesează de ele?

Hrana ta zilnica!

4 NOIEMBRIE

lacov 5.7-20

Toamna este anotimpul aratului. Opt până la zece luni se vor scurge - în care se succed frigul şi căldura, ploaia şi soarele - până să se coacă un nou seceriş. Câtă răbdare îi trebuie agricultorului!

 Ca şi el, să avem şi noi răbdare, pentru că „venirea Domnului este aproape" (v. 8). Să ne folosim deopotrivă resursele: în momentele de bucurie, cântările; în încercare (ca în orice vreme) rugăciunea fierbinte a credinţei. Facem noi uneori experienţa că ea, poate mult (loan 9.31b)?

Versetele 14-16, care în creştinătate sunt folosite pentru a justifica tot felul de practici, îşi păstrează valoarea deplină dacă sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate. Oricum, un creştin dependent se va simţi rareori liber să ceară vindecarea; mai curând, împreună cu cei din apropierea lui, se va ruga să poată accepta liniştit voia lui Dumnezeu.

Sfârşitul epistolei pune accent pe ajutorul frăţesc în dragoste: mărturisirea reciprocă a greşelilor, rugăciunea unul pentru altul, grija faţă de cei lipsiţi. Învăţătura ocupă puţin loc în această epistolă. Din contră, punerea în practică a creştinismului nostru este prezentată pe larg.

 Să ne ajute Dumnezeu să fim, în adevăr, nu ascultători uituci, ci împlinitori (cap. 1.25).

Eu si Dumnezeu!

N-ai avut in viata momente cand totul ti-a mers gresit inca din zori?
Poate n-a sunat ceasul si-ai intarziat la munca, iar ca  bonus mai faci si pana la roata. Ajungi la servici, acolo dai de un sef nervos, nimic din ce faci...nu-ti iese bine, pleci spre casa, sesizezi ca n-ai cheia de la casa, nu poti intra...astepti ore la usa si peste toate...mai vine si sotul si iti spune cat esti de uituca sau poate alte si alte incurcaturi...Nu stiu, e doar un mic scenariu care se poate intampla oricui si ziua este...terminata.
In acest dialog putem vedea cum si cele mai crunte momente din viata noastra (considerate de noi), sunt de fapt cele mai grijulii momente ale lui Dumnezeu fata de noi si vedem ca nimic nu este la intamplare.
Dupa ce vom urmari acest dialog, cu siguranta data viitoare cand se intampla ceva care nu-i pe placul nostru...ne vom aminti ca de fapt nu este altceva decat protectia Domnului!!!
---------------------------
Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare?
Dumnezeu: Sigur!

Eu: Promite-mi că nu te vei supăra....
Dumnezeu: Promit!
Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?
Dumnezeu: Ce vrei să spui?
Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…
Dumnezeu: Așa…
Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!
Dumnezeu: Bun…
Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greșit și a trebuit să aștept ceva timp până am primit ce am dorit.
Dumnezeu: Hmmm...
Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem!
Dumnezeu: În regulă…
Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu funcționa! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai făcut asta?
Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci!
Eu (umilit): Oh!
Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi lovit și accidentat foarte rău dacă ai fi fost atunci pe drum!
Eu: (rușinat)
Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți poți permite să-ți pierzi locul de muncă.
Eu (jenat): Ok
Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în așa fel încât să fii acoperit.
Eu (încet): Înțeleg, Doamne…
Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurt circuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.
Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!
Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în mine .... în toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!
Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!
Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!
Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.
Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilasii mei!

Renuntand la gandurile mele !

Analiza...!

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără  dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. 
Depărtează-te de oamenii aceştia.

--------------------------

Vazand cu ce se confrunta Timotei, Pavel ii scrie o scrisoare si il sfatuieste ce sa faca in astfel de situatii, si este bine sa invatam si noi, pentru ca astfel de oameni sunt si in jurul nostru.

Pavel ii spune ce vremuri vor veni si il sfatuieste sa ramana credincios.

In 2 Timotei, cap 3 vedem descrierea oamenilor din vremurile din urma. Nu este greu sa-i reperezi in jurul tau, ei sunt la tot pasul, iar durerea este si mai mare cand insasi noi facem parte din aceasta categorie si inca nu ne dam seama.

• Pavel descrie cateva  ispite care ne pandesc la tot pasul. Poate ca nu ne-am lasat infectati de "toate"aceste pacate, insa chiar si cel mai mic pacat", din punctul nostru de vedere...face parte tot din aceasta categorie descrisa de Pavel.
• Cred ca ispita cea mai mare din ziua de azi este ..."nemultumirea" si "banul".
• De fapt, de la starea nemultumitoare cu lucrurile pe care le avem...alergam dupa bani.
• Dar nu numai...sa luam fiecare in parte si sa ne analizam viata...
• Facem si noi parte din aceasta categorie?

• iubitori de sine
• iubitori de bani
• lăudăroşi
• trufaşi, hulitori
•  neascultători de părinţi
•  nemulţumitori
• fără evlavie
•  fără  dragoste firească
•  neînduplecaţi
• clevetitori
• neînfrânaţi
• neîmblânziţi
•  neiubitori de bine
•  vânzători
• obraznici
•  îngâmfaţi
•  iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu
•  o formă de evlavie  

In lumina Cuvantului...cred ca fiecare trebuie sa spunem si noi ca David,

Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!

Hrana ta zilnica!

3 NOIEMBRIE

lacov 4.13-17; 5.1-6

Cei care fac planuri (v. 13-15; Isaia 56.12b) şi cei care strâng bunuri pământeşti (cap. 5.1-6) sunt adesea aceleaşi persoane (Luca 12.18,19). Şi una şi alta sunt străine de viaţa de credinţă. A dispune de viitor înseamnă a pune voinţa proprie în locul celei a lui Dumnezeu; şi este chiar necredinţă, arătând neîncredere în venirea apropiată a Domnului.

Cât despre bogăţii, este un lucru şocant să le strângi în „vremurile din urmă". Riscurile ce ameninţă bogăţiile pe pământ: degradarea, furtul, devalorizarea... demonstrează că acestea sunt bogăţii trecătoare, aur şi argint ruginit (vezi Psalmul 52.7). De aceea, Domnul recomandă: „Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară care nu piere, în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu strică" (Luca 12.33). Abundenţa de bunuri materiale duce la împietrirea inimii: Faţă de Dumnezeu, pentru că atunci pierdem uşor sentimentul dependenţei de El şi uităm adevăratele nevoi, care sunt cele ale sufletului (Apocalipsa 3.17).

Şi faţă de aproapele, pentru că ne este greu să ne punem în locul celor cărora le lipsesc cele necesare (Proverbe 18.23).

Hrana ta zilnica!

2 NOIEMBRIE

lacov 4.1-12

O ceartă între copii ai lui Dumnezeu arată negreşit că voinţa fiecăruia dintre ei nu a fost zdrobită. Domnul ne arată că aceasta este încă un obstacol care împiedică rugăciunile noastre să fie ascultate (citiţi Marcu 1.25). Pot fi două motive pentru care nu primim răspuns. Primul este că nu cerem, deoarece „oricine cere, capătă" (Matei 7.8). 

Al doilea, pentru că cerem rău. Aici nu este vorba de forma stângace a rugăciunilor noastre (oricum, „nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui" - Romani 8.26), ci de scopul lor. Avem în vedere gloria Domnului, sau satisfacerea poftelor! Aceste două principii nu se pot împăca.

Iubind lumea, trădăm cauza Dumnezeului nostru, pentru că lumea I-a declarat război, răstignindu-L pe Fiul Lui, iar neutralitatea este imposibilă (Matei 12.30).

Invidia şi pofta sunt lucrurile cu care ne atrage lumea, dar Dumnezeu ne dă infinit mai mult decât ne poate oferi lumea: un har mai mare (v. 6; Matei 13.12). Fie ca aceia care au învăţat de la Mântuitorul blândeţea şi smerenia (Matei 11.29) să poată gusta acest har. Dar, pentru a experimenta virtuţile harului, trebuie mai întâi să fi ajuns conştient de propria mizerie (v. 8,9; comp. cu Ioel 2.12,13).

Hrana ta zilnica!

1 NOIEMBRIE

Iacov 3.1-18

După cum credinţa, dacă există, se manifestă în mod necesar prin lucrări, tot aşa întinarea se exteriorizează, mai devreme sau mai târziu, prin cuvinte. Orice maşină cu aburi are o supapă prin care suprapresiunea răbufneşte irezistibil. Dacă lăsăm să crească această «presiune» fără s-o judecăm, ea se va trăda inevitabil prin cuvinte pe care nu le vom putea stăpâni. Astfel Domnul ne face să constatăm necurăţia buzelor noastre (Isaia 6.5) şi ne arată sursa interioară: prisosul inimii (Matei 12.34; 15.19; Proverbe 10.20). Prin judecata de sine însă, ne invită să despărţim „ce este de preţ de ce este fără preţ", pentru a fi precum gura Lui (Ieremia 15.19).

Există înţelepciune şi înţelepciune. Cea de sus, ca orice dar desăvârşit, coboară de la Tatăl luminilor (cap. 1.17). Trăsăturile ei ne vor face s-o recunoaştem: este mereu curată, fără voinţă proprie, activă în bine.

Ar trebui să recitim aceste versete ori de câte ori suntem pe cale să ne întrebuinţăm rău limba: pentru ceartă, minciună (v. 14), vorbire de rău (cap. 4.11), lăudăroşenie (cap. 4.16), cârtire (cap. 5.9), jurăminte sau vorbe uşuratice (cap. 5.12; Efeseni 4.29; 5.4). 

Cu alte cuvinte, de cât de multe ori pe zi!

Ce bine e sa ai in cer un TATA !

Trebuie sa recunosc ca mi-e dor de vremurile in care cantam.

Astazi m-a apucat dorul si mi-am ascultat unele cantari cantate prin bisericile pe unde am ajuns, fie in evanghelizare sau biserica unde slujeam.

Intr-adevar, Dumnezeu merita laudat!