Vestea Invierii lui Isus proclamata zi de zi!

S-a incheit si sarbatoarea Invierii, insa invierea lui Isus trebuie sa o proclamam si mai departe, nu doar in aceste zile de sarbatoare.

Ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute sa raspandesc o lumina pentru cei din jurul meu, dar sa nu fiu o lumina care abia mai palpaie, ci o lumina stralucitoare care sa lumineze intunericul din jur. 

Lumea traieste un intuneric total, oamenii cauta intunericul pentru ca faptele facute sa nu fi vazute, insa acolo unde patrunde lumina lui Hristos, orice fapta este descoperita.

Scriptura spune;

De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. 

Luca 12:3

De-aceea sa nu ne inselam singuri,..ba mai mult sa nu ne falim cu lucrurile si cu faptele noastre nevrednice .
De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că vă făliţi cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătându-vă păcatele în toate faptele voastre; pentru că vă făliţi cu ele, veţi fi prinşi de mâna lui!
Dumnezeu sa lumineze viata si cugetul nostru.
O zi binecuvantata!

HRISTOS ESTE VIU!

Cui i se iarta mult, iubeste mult!

Toti cei patru apostoli scriu despre invierea Mantuitorului, insa cartea Ioan descrie detaliat despre invierea Lui. Lucrurile s-au intamplat intocmai cum au fost profetite. Fiul lui Dumnezeu avea sa patimeasca si sa moara rastignit pe o cruce luand pacatul lumii intregi asupra Lui, insa a treia zi El a spus ca va invia si... a inviat.

Femeile au luat miresme si s-au dus  in graba la mormantul lui Isus. Un inger li s-a aratat si le-a spus: ”Isus nu este aici, A inviat”

Le-a cuprins frica, au fugit de la mormant si n-au spus nimanui nimic, pentru ca le-a fost teama.

Maria Magdalena s-a dus si ea la mormant sa-L jeleasca, insa ajunsa acolo a vazut ca piatra a fost data la o parte si mormantul este gol. A alergat in graba sa dea de veste si celorlati ucenici. Nimeni n-a crezut-o. Petru si celalalt ucenic a venit, au vazut s-au mirat, dar....au plecat.

Ioan 20:11-14

Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Şi a văzut doi îngeri în alb şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.

 „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus.

 Isus se arata Mariei. De ce tocmai ei? De ce nu Petru, de ce nu alt ucenic? De ce Mariei?

Maria Magdalena a ramas langa mormant, chiar daca avea in fata ei un mormant gol, Maria a asteptat. A asteptat pentru ca-L iubea!

Isus se arata Mariei, Isus ni se arata si noua in fiecare zi. Faptul ca suntem in viata este dovada vie  ca El ne iubeste.

Noi traim pentru ca El a murit.

 Vom invia pentru ca El este viu.

HRISTOS ESTE VIU IN VECI!

Ce decizi in fata Jertfei de la Calvar?

Daca ne uitam peste cele patru Evanghelii scrise de cei patru apostoli observam ca toti patru aloca foarte mult spatiu pentru a ne relata tot ceea ce s-a petrecut in aceasta saptamana. Evenimentele au fost multe de-asemenea si invatatura data de Isus a fost la fel, Hristos a vestit ucenicilor si i-a pregatit pentru ceea ce avea sa se intample. Le-a vestit despre suferinta si toate patimile prin care avea sa treaca, batjocura care va fi indreptata impotriva Lui.

Le-a facut de cunoscut drumul inspre cruce iar mai apoi le-a spus:

”cine vrea sa Ma urmeze...sa-si ia crucea”

Astazi am stat si am meditat la aceste cuvinte...

Ca oameni, fiecare cautam sa avem o viata cat mai buna, mai linistita, mai fara stres, mai...perfecta daca se poate. Pentru realizarea acestor lucruri trudim din greu, suntem in stare sa schimbam locatii,  punem la cale tot felul de planuri, incercam toate variantele si personal marturisesc ca in multe situatii am cautat solutiile cale mai ”usoare”, cele mai convenabile din toate punctele de vedere. Doar daca nu am reusit...am acceptat situatia primita

(ca si cum aveam de ales...)

Asa ca fiecare cautam calea cea mai usoara, ori crucea inseamna ...suferinta, jertfire, acceptare, durere, batjocura, etc.

Cui sa-i placa toate astea...?

...si totusi, ”cine vrea sa Ma urmeze...sa-si ia crucea”

Ce inseamna crucea?

 Crucea este simbolul suferintei! 

Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. (1 Petru 2:21)

Crucea este simbolul mortii!

 Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. (Fapte 10: 39/b)

Crucea este  simbolul  rusinii!

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei 12:2)

Crucea este simbolul  batjocurii!

 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap (Matei 27:39)

Crucea este simbolul  uitarii de sine!

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. (Matei 16:24)

 La cruce gasim iertare si salvare. Noi dorim sa ajungem la cruce, vrem sa fim iertati, vrem sa fim salvati, dar...fara a merge pe drumul crucii. Ne-am croit un drum al nostru, un drum mai scurt, il vrem  pavat, dar nu cu greutati...si traim cu falsa certitudine...ca am ajuns la cruce, ca am primit salvarea.

Astazi avem tendinta sa-i compatim pe cei care trec prin suferinta si consideram ca e un blestem sau o pedeapsa data de Dumnezeu, ori suferinta este o cale spre Isus si El este calea spre Dumnezeu.

Daca am accepta suferinta am fi asemanatori cu Isus.

Noi traim ca El a murit!

Avem viata pentru ca El si-a dat viata!

Dragul meu cititor, viitorul tau se hotaraste  in functie de ce vei decide astazi in fata Jertfei de la cruce.

Daca vrei sa fii cu Hristos, trebuie sa accepti drumul Crucii!

CINA!

Sarbatoarea Pastelui este cea mai sacra sarbatoare la evrei. Poporul evreu a fost sub robia lui Faraon timp de 430 de ani. A fost o perioada lunga in care acest popor a indurat multe, dar Dumnezeu a vazut strigatul acestui popor, poporul Lui intai nascut, de-aceea trimite pe cineva la Faraon sa intervina pentru ei. Pe cine a trimis?....Bineinteles pe Moise. Stim toata istoria aceasta, stim ca dupa negocieri  multe cu Dumnezeu, in care Moise aduce tot felul de scuze lui Dumnezeu pentru a trimite pe altcineva acolo, Moise cedeaza si impreuna cu Aron pleaca in Egipt. Urmeaza negocierile cu Faraon si in tot acest timp Dumnezeu trimite o multime de plagi pentru ca s-a impotrivit si n-a vrut sa-l lase liber.

Plaga aceasta de la Paste era ultima plaga trimisa, dupa care poporul este liber.

Mielul si azimile au fost simbolul pastelui. Sangele mielului de pe usiorii usii a fost salvarea poporului in aceea noapte.

De-atunci Pasele este tinut cu sfintenie la evrei si este sarbatorit in familie odata cu incendierea templului la Ierusalim. Ucenicii fiind familia lui Isus, s-au strans impreuna cu EL si au sarbatorit Pastele.Aceasta intalnire a avut loc chiar inainte de moartea Lui. A fost ultima cina servita cu ucenicii pe pamant. De-atunci aceasta sarbatoare a capatat o alta semnificatie.

Are o valoare imensa aceasta cina, iar noi cei care facem intocmai cum a poruncit trebuie sa-i stim valoarea. Nu este o traditie, nu este un act de rutina, ci este modul prin care ne amintim de tot ceea ce a fost in trecut, ne amintim cum Isus a acceptat sa moara, sa sufere asa cum n-a mai suferit nimeni vreoadata pentru noi, pentru mine si pentru tine ca noi sa fim liberi de pacate. 

Participand la acest act solemn ne amintim de moartea si invierea Sa, dar totodata  ne amintim si de promisiunea facuta:” Ma duc sa va pregatesc loc si Ma voi intoarce, si va voi lua cu Mine....”

In aceasta seara ne apropiem si noi de aceasta masa. De-aceea sa venim inaintea Domnului cu reverenta si cu sufletul curatit, cu pacatele marturisite ca sa putem sta in prezenta Lui.

• Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
•  Apoi a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
•  Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

Tu ce spui? Pentru ce a murit Isus?

Datorita faptului ca vin sarbatorile lumea este atat de agitata atat in trafic, in magazine si oriunde te duci este aglomeratie mare, accidente pe sosea si multa, multa imbulzeala. Dar chestia asta, nu numai astazi este, ci aproape zilnic.

Ma intreb daca nu cumva omenirea  si-a pierdut ratiunea?

Vad atata preocupare doar pentru ”NOI”, doar persoana noastra sa fie satisfacuta, doar noi sa ne simtim bine. Nu cumva pierdem esenta...?

Din pacate, eu cred ca omul a pierdut-o de mult....! 

Atunci cand Dumnezeu a facut planul de salvare pentru omenire, a avut un scop precis, OMUL insa a denaturat ceea ce a facut Dumnezeu.

Isus nu si-a dat viata la Golgota rabdand chinurile morti ca noi sa avem mese imbelsugate, oua rosii, cozonacii si miel la tava. Nu acesta a fost scopul Lui. Nu spun ca e rau sa ai pe masa ce-ti trebuie, dar ca sa trudesti o saptamana-doua doar pentru a nu-ti lipsi nici cel mai mic detaliu de pe masa festiva...e  deja prea mult. Ba mai mult, zilele trecute ascultam la radio Vocea Evangheliei, un reportaj facut in oras. Oamenii erau intrebati ce sarbatorim la Florii?

Am fost ingrozita sa aud ce raspunsuri au dat...si toate acestea veneau din gura unor oameni care se declara crestini de 2000 de ani.

Pacatele noastre erau prea multe si prea mari, iar noi nu am fi putut sa ne caram povara, de-aceea Isus a luat vina noastra asupra Lui, S-a facut pacat ca noi sa fim liberi.

Ce faci tu cu libertatea aceasta?

Ce fac eu cu libertatea pe care am primit-o?

Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa cautam sa cunoaste Adevarul.

Adevarul ne va face cu adevarat slobozi!

Urmam noi drumul crucii?

In aceasta perioada auzim foarte mult vorbindu-se despre drumul crucii, chiar se si organizeaza un traseu de cativa ani incoace, insa pentru noi, pentru fiecare din noi ce inseamna drumul crucii?

Drumul lui Hristos a trecut mai intai pe la cruce.

 A cunoscut suferinta, batjocura, a fost batut, scuipat, injosit si rastignit si abia dupa ce a cunoscut toate acestea, Dumnezeu l-a inaltat in glorie.

”Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos” spune Pavel. 

El a calcat pe urmele lui Hristos si cred ca fiecare stim care a fost parcursul vietii lui Pavel, dar Pavel si-a sfarsit alergarea, si-a asigurat cununa, insa am ramas noi.

 Noi calcam pe urmele lui Hristos?

De fapt esenta pocaintei in acest lucru consta, a face voia Lui, a pazi poruncile Lui, ”cine Ma iubeste acela va pazi poruncile Mele” spune Cuvantul.

  Hristos n-are nevoie de povestile noastre, toti suntem buni oratori, toti suntem buni invatatori, El este interesat de modul cum ne traim viata. Suntem realmente un far pentru cei aflati in intuneric sau suntem o luminita care abia mai palpaie sau o luminita stinsa?

Hristos a purtat crucea si noi nu suntem scutiti de acest lucru.

 Fiecare am capatat o cruce in momentul in care am decis sa-l urmam. 

Intrebarea este, noi ne ducem crucea sau taiem zilnic din ea?

Isus a murit, iar mai apoi a inviat! Nu exista inviere fara moarte!

Noi am murit fata de pacat?

Acesta este drumul lui Hristos, nu este inventat de oameni si nu exista o alta cale. Este drumul trasat de Dumnezeu si Isus a implinit Voia Tatalui.

Ca sa ajungem cu El in slava, trebuie sa-I calcam pe urme.

Zdrobirea  si moartea firii noastre pamantesti, a eului nostru, iar mai apoi invirea la o viata noua in Hristos.

Suntem noi dispusi sa urmam traseul?

Doamne ajuta-ne!

Lacrimile pocaintei!

”...pentru ca n-ai cunoscut vremea cercetarii”

In putine locuri este mentionat in Scriptura ca Isus plange. De fapt doar de doua ori, a plans atunci cand a fost chemat ca a murit Lazar, iar acum este a doua oara cand gasim mentionat ca Isus plange.

De data aceasta plange pentru  cetatea Ierusalim. Poporul Sau ales il respingea pe Dumnezeu, iar acest lucru Il durea foarte tare.

De cate ori nu ne-au fost vestite si noua lucruri mari, lucruri marete care ne-ar fi putut aduce pacea, care ne-ar fi scutit de mule necazuri,  insa si noi ca cei din Ierusalim, ne-am impotrivit si n-am luat aminte...
Cunoastem noi vremea cercetarii?

Isus ne iubeste la fel de mult si simte durere pentru noi. El a platit vina intregii omeniri la Calvar cu pretul vietii Lui, dar noi stam tot nepasatori.

Isus plange si azi...

Plange pentru mine, plange si pentru tine. N-ai vrea ca pe obrazul Lui sa nu mai fie lacrimi?

Daca cineva ar trebui sa planga, noi suntem aceia...

Lacrimile pocaintei sunt cele mai frumoase lacrimi!

Pe val sau in val?

Cunosc persoane carora le merge totul struna si nimic nu le umbreste fericirea iar din cate stiu eu, acestora li se potriveste expresia ”sunt pe val”. Insa am si prieteni care trec prin diferite incercari, persoane carora le merge rau, sunt intristati, sufera, mai pe romaneste spus ”li s-au inecat toate corabiile”,  asa ca lor li se potriveste  o alta expresie care tocmai mi-a venit in minte, ei
”sunt in val”. 

Sa stiti ca de valuri si incercari in viata fiecare avem parte, mai devreme sau mai tarziu, insa indiferent cine suntem, indiferent de unde suntem si indiferent ce facem, nu putem scapa de aceste furtuni ale vietii.

Daca pentru multe lucruri exista  programari, pentru incercari nu exista nici programare si nici nu  se anunta. ele vin pur si simplu.

Desigur, ca fiecare, atunci cand trecem prin valuri ne punem repede intrebarea, ”Doamne unde am gresit, cu ce am gresit?” Trebuie sa stim insa ca indiferent daca nu suntem in voia lui Dumnezeu sau suntem in voia Lui, avem parte de valuri. Bineinteles ca veti spune unii dintre dumneavoastra, ” eh, si-atunci de ce sa ma pocaiesc, daca tot am parte de furtuni in viata mea?”

De fapt valul sau furtuna sunt situatiile din viata noastra, situatii pe care nimeni nu le agreaza, nu le doreste si nimanui nu-i face placere. In val avem parte de suferinta, de tristete, de durere, de tot ceea ce inseamna o perioada neagra a vietii.
Si eu ca multi altii, am fost ” si pe val” si ” in val” .
De fapt valul se produce in urma unei furtuni, iar furtunile despre care vorbesc sunt furtunile din viata noastra si ele sunt diverse.
 Bineinteles noi stim de furtunile naturale (taifun, cutremur, eruptii vulcanice,  insa furtunile vietii pot fi si in trup (bolile), poate fi moartea celor dragi, tot furtuna poate fi si pierderea locului de munca (criza financiara), furtuni emotionale dar si furtunile spirituale, care din pacate sunt tot mai des intalnite.
Motivul pentru care apar aceste furtuni sunt:
-furtuni provocate de noi
-furtuni provocate de altii
-furtuni provocate de Dumnezeu


Cele provocate de noi sunt consecintele trecutului, adica pacatele noastre din trecut, cele provocate de altii sunt acele  seminte ale urii si rautatii celor din jur, iar ele aruncate pot provoca adevarate furtuni, iar furtunile provocate de Dumnezeu sunt acele teste ale credintei noastre.
Niciodata nu putem dovedi maturitatea credintei noastre in momentele de bine, adica atunci cand suntem pe val, ci doar in necaz, doar in val putem demonstra ce fel de credinta avem.
In ciuda necazurilor care s-au abatut asupra lui, Iov a declarat, ” dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamant”
Nu a spus-o atunci cand era cel mai de vaza om dintre locuitorii Rasaritului, ci atunci cand a pierdut tot, cand nu-i mai ramasese nimic, copiii, sanatatea, bogatia, etc. Atunci a fost testul credintei sale, si la fel si alti eroi ai Bibliei, oameni slujitori ai lui Dumnezeu au trecut prin furtuna inainte de a fi inaltati, Moise, David, Ilie, Daniel, Iona si  bineinteles apostolul Pavel.
Ce este interesant si demn de retinut, este faptul ca vine furtuna chiar si cu Isus in corabie.
 Chiar El i-a dus in mijlocul marii...
Deci prezenta lui Isus in viata noastra nu ne scuteste de furtuna.
De fapt furtuna scoate ce este mai bun in noi!
 Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta mă mântuieşte. Ps.138:7
Trist este ca de-atatea ori ne-am gasit in mijlocul furtunii, si in loc sa facem si noi ce au facut ucenicii, ”si-au amintit ca Isus este in corabie”, si-atunci i-au cerut ajutorul, noi incercam sa ne rezolvam singuri problema, incercam sa potolim valurile. Ba mai mult in furtuna, ascultam de asa zisi ”experti” din jurul nostru, si nu ascultam de Dumnezeu.
Indiferent de dimensiunea furtunii trebuie sa stim ca fara ISUS nici o sansa de izbanda, iar furtunile create de Dumnezeu niciodata nu vor fi spre distrugerea noastra, ci doar spre corectare.

Poate ca azi esti pe val, dar maine te vei afla in val sau poate chiar acum te afli in mijlocul furtunii. Eu nu stiu ce fel de furtuna ai in viata ta, dar stiu ca si in furtuna ISUS este cu tine.
Asculta de El si nu de  sfaturile oamenilor. Daca iti spune sa te opresti, opreste-te, daca iti spune sa mergi, mergi, insa nu trece peste voia Lui.
Asculta-L si vei avea izbanda!

Intreaba-L si asteapta!

Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime... 

Geneza 13:13

De multe ori am stat si m-am gandit la alegerea pe care a facut-o Lot...

Ce alegere...!!!

Totul parea extraordinar si privelistea pe care o avea Lot in fata sa,  intr-adevar era minunata. N-aveai cum sa nu faci aceasta alegere, mai ales daca ti s-a dat libertatea de a alege.

Numai ca citind continuarea vedem ca in ciuda faptului ca parea CEA mai buna alegere, a fost cea mai gresita alegere pe care a putut sa o faca.

Cred ca daca l-ar fi intrebat pe Dumnezeu ce sa faca, lucrurile erau total diferite, pentru ca Domnul nu ne lasa fara calauzire atunci cand vrem sa umblam in voia Sa.

De cate ori nu am fost si noi pusi in fata unor alegeri? De cate ori nu ni s-a dat sansa sa alegem poate ceva dintre doua lucruri sau alegeri total opuse, unul aparent bun si unul aparent rau? De cate ori nu am ales ceea ce ne-a izbit ochiul? 

Privind fiecare in urma vietii noastre si uitandu-ne la momentele in care am avut de facut alegeri...oare au fost intotdeauna cele mai perfecte alegeri?

Cred cu tarie ca cele mai perfecte alegeri au fost facute atunci cand am stat inaintea Domnului si l-am intrebat. Personal in viata am dat gres in toate alegerile in care am hotarat singura si in care am ales ceea ce izbea ochiul, insa atunci cand am hotarat sa nu mai fac nimic fara a-L intreba...toate alegerile mele au avut succes, chiar daca unele din ele pe moment n-au fost intelese nici macar de mine, daramite de cei din jurul meu. Noi suntem prea limitati in a vedea peste ani si caile pe care mergem poate par a fi bune, insa Singurul care cunoaste viitorul este Domnul, de-aceea si versetul din Psalmul 37 "Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.." e demn de luat aminte.Cand spune ca El va lucra, este clar ca va lucra spre binele nostru. Dumnezeu rasplateste fidelitatea!

Nu stiu ce alegeri iti stau in fata dragul meu cititor, insa stiu un singur lucru si te pot asigura, "daca pui alegerea ta inaintea Domnului si astepti raspunsul Lui" n-ai cum sa dai gres.

Da, poate ai pus inaintea Domnului cauza ta, insa a-I spune Domnului si a actiona fara a avea raspunsul, este pura informare, cu toate ca Domnul le stie pe toate si nu are nevoie de informarea mea sau a ta.

Intreaba-L si asteapta!

Avem nevoie de ajutor!

„Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui“

Toate statisticile  la nivel global facute in orice domeniu, sunt destul de sumbre. Sincer parca iti pierzi orice speranta ca intr-o zi vei vedea o lume mai buna.Vezi cum, de la generatie la generatie omenirea involueaza  si merge tot in regres, desi aparent toti credem ca pe masura ce tehnologia avanseaza si omul evolueaza, insa din pacate...nu este asa. N-am sa intru in detalii pentru ca ochiul fiecaruia vede clar ceea ce se intampla, insa exista o speranta.

Citind acest verset din 2 Cronici 16 pe vremea imparatului Asa, vine la el un vazatator pe nume Hanani si il mustra pe Asa deoarece s-a sprijinit si a cautat ajutorul la oameni si nu la Domnul, Acesta ii aminteste lui Asa despre o promisiune care a fost facuta atunci si ne este fagaduita si noua astazi, ” Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui“

Intr-o lume pervertita, Domnul cere oameni care sa aibe inima dedicata suta la suta pentru El. Ba mai mult ii asigura ca El ii va sprijini in totalitate daca inima este intreaga dedicata lui Hristos.

Care dintre noi nu dorim sa fim sprijiniti de Isus? Cum sa nu-ti doresti asa ceva? Intr-o lume atat de nesigura, tu sa ai siguranta? 

Mai nadajduim asa ceva? Mai credem ca este posibil?

Cuvantul ne asigura ca DA, iar noi TREBUIE sa credem in promisiunile LUI.

DA, avem nevoie de sprijinul Lui! Eu personal, am nevoie asa cum am nevoie de oxigen, fara El , fara ajutorul Lui, nu vreau si nu-mi doresc sa fac un pas. Voi spune si eu ca Moise, ” Doamne daca nu mergi si tu cu noi, nu ne lasa sa plecam de aici”

Ramane doar un singur lucru de facut, inima trebuie sa-I fie dedicata doar lui Hristos.

Facem noi acest lucru?

Doamne ajuta-ne!

Doar o picatura...

Ne apropiem de o mare sarbatoare, invierea Domnului Isus. Toti sarbatorim, insa nu pentru toti are aceeasi insemnatate. Unii chiar inteleg esenta acestei sarbatori, pentru altii in schimb e doar un moment prielnic de a impartasi cu cei dragi cadouri, vizite, etc.

Dar pentru ca tot vorbim de cadouri...carui om nu-i place sa primeasca cadouri? 

Unora le place sa si daruiasca, insa de primit cred ca tuturor ne face placere. Eu una recunosc ca imi place sa ma bucur  de micile atentii sau daruri pe care le primesc, fie doar o floare. Dar, cred ca in general toti ne bucuram atunci cand primim un dar.
Omul se bucura chiar si de cele mai marunte daruri, dar stiti ce este interesant...?
Exista un Dar pretios, dar foarte putini sunt interesati sa-l primeasca si foarte putini se bucura atunci cand intra in posesia lui, cand intra in relatia cu El.

Hristos este darul lui Dumnezeu pentru noi !

De ce oare omul nu accepta Acest DAR?

Isus este Singurul care face aceea legatura dintre noi si Dumnezeu. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine....El este puntea.

Domnul Isus s-a dat ca jertfa la Calvar pentru pacatul meu si al tau. Prin Sangele Sfant care a curs pe lemn am capatat iertarea pacatelor si totodata am primit mantuirea.

Ma intreb daca nu ar fi existat aceasta jertfa, cum am fi putut plati noi vina pacatelor...?

Am avut atatea pacate si inca duc o lupta fantastica si azi ca sa nu mai pacatuiesc, si uneori nu reusesc sa  biruiesc asa cum Scriptura o cere, insa slava Domnului ca prin Sangele Lui am libera trecere inaintea Tronului lui Dumnezeu.

Eu am primit oferta lui Dumnezeu, am primit Darul Divin, tu ce faci?

Accepti si te bucuri de darul lui Dumnezeu sau preferi si te bucuri mai mult de o cutie inpachetata atragator care ti se ofera?
Toate darurile din lume si indiferent ce diamante primim, nimic nu se compara cu picatura de sange cazuta pe lemnul crucii la Golgota.
Si astazi avem atata nevoie de acel strop...
Un singur strop si stiu ca are putere sa ma curateasca de orisice pacat...
Doamne, lasa te rugam inca o picatura...

Continuam...!

Uneori, (vorbesc in dreptul meu) ne pierdem speranta si chiar suntem lipsiti de rabdare.

Stim ca Dumnezeu asculta, stim ca El raspunde, dar cu toate acestea ne pierdem nadejdea ca rugaciunea noastra ar mai primi raspuns. Ba mai mult, cu cat ne rugam, vedem o mai mare impotrivire in cauza respectiva. Multe cauze cred ca avem fiecare, insa cred ca si la dumneavoastra ca si la mine, cauza cea mai arzatoare este ”mantuirea celor nemantuiti”

Ne rugam pentru copii, dar cu cat ne rugam, cu-atat mai tare ii vad departandu-se.

Ma intreb unde gresesc...?

Poate nu ma rog suficient, poate nu ma adresez corespunzator, poate nu am aitudinea corespunzatoare. Incerc sa gasesc raspunsul...

In cartea 1 Samuel 1:12, Cuvantul spune:

”Fiindca ea statea multa vreme in rugaciune inaintea Domnului...”

Ana este exemplul cel mai bun pentru noi crestinii, dar in mod special pentru noi ca mame care mijlocim pentru copii nostri.

Cunosc atatea mame care s-au rugat ani de zile pentru copiii lor. Unele au harul sau au avut harul sa-i vada intorsi cat inca sunt in viata, altele au trecut la Domnul cu aceasta dorinta arzatoare...neimplinita. Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu a ascultat rugaciunea, a ascultat-o, chiar a raspuns, numai ca nu in timpul dorit de noi.

Timpul nostru nu este timpul lui Dumnezeu, insa Cuvantul ne asigura ca 

”RUGACIUNEA CELUI NEPRIHANIT ARE MARE PUTERE”.

Concluzia...?

Continuam sa ne rugam!

Este EL iubitul inimii tale?

De multa vreme urmaream predicile fratelui Gheorghe Aurel si chiar am recomandat multora sa-l urmareasca. Aseara am avut surpriza si harul in acelasi timp sa il pot asculta live vizitand biserica Elim, biserica pe care o frecventez. Impreuna cu sotia sa, Luminita Gheorghe si inca un grup de frati sunt intr-un turneu de misiune prin tara, raspandind Evanghelia lui Hristos, asa bucurandu-ne si noi de prezenta lor.

Dumnezeu, prin mesajul sau a cercetat biserica si intrebarea provocatoare atat pentru noi, cei care am ascultat mesajul, dar si pentru tine stimate cititor:
 "Il iubesti pe Isus?"

Daca Il iubesti, traiesti ca si EL?

Scriptura spune: "Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu..."

Cuvantul Lui este plin de invataturi si porunci. 

Poruncile sunt greu de pazit, dar daca Il iubesti cu adevarat, toate poruncile le vei pazi din dragoste pentru Iubitul inimii tale.

 Este EL iubitul inimii tale?

De ce...?

Desi noi ne rugam, raman totusi intrebari fara raspuns.

-De ce avem cauze nerezolvate?

-De ce avem boala in trup?

-De ce avem rugaciuni neascultate?

-De ce avem copiii nemantuiti?

Atatea intrebari avem noi sau chiar altii ne intreaba. Chiar zilele trecute la birou am avut o discutie cu un coleg referitoare la acest subiect. Avea atatea intrebari si nu gasea raspunsul la ele.

Noi ne rugam, dar oare chiar credem, ca ceea ce cerem, vom primi?
Imi vine in minte de fiecare data aceea comparatie spusa de Isus cu bobul de mustar, si deseori ma ingrozesc. Credinta mea nu este nici macar cat un "bob"?
Dar Doamne, eu cred!
Insa Isus spune "daca am avea credinta cat un graunte de mustar, am muta muntii...", ori ce muntii sa mut, daca eu in anumite situatii ma indoiesc ca s-ar mai putea face ceva?

Atunci cand venim inaintea Domnului in rugaciune de mijlocire pentru cei dragi ai nostri care sunt nemantuiti, mainile ne sunt curate?
Nu cumva pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu?
Poate credem ca nu facem pacate "mari", insa in lumina Cuvantului vom descoperi cat suntem de pacatosi si de farisei uneori. Deseori credem ca lumea se imparte in doua categorii, sfinti si pacatosi, dar nu este asa. Exista doar o categorie, TOTI suntem pacatosi, singura diferenta este ca unii suntem pacatosi iertati.
Nu ne ramane decat un singur lucru de facut, sa cerem Domnului sa ne ierte pacatele, sa ne dea putere de a nu mai pacatui si sa continuam ca credem ca EL care Este credincios, va raspunde rugaciunilor noastre, al vremea potrivita.
Ai copiii nemantuiti? Continua sa te rogi. Dumnezeu care este indurator si iertator ii va intoarce si pe ei intr-o zi. Si stiti de ce...pentru ca a murit la Calvar si pentru pacatul lor.
Esti bolnav? Roaga-te cu credinta. Balsamul Lui vindecator nu s-a terminat, inca mai are si pentru tine.
Orice problema am avea, NIMIC nu este prea greu pentru El, trebuie doar sa credem. Sa credem chiar si atunci cand nuiaua si toiagul Lui ne mangaie.

Când ară suferința-n tine
Tăind lăstari din vechea fire,
Să nu-ncetezi a face bine
Cu și mai multă dăruire.
Căci astfel bunul Dumnezeu,
Prin încercări și suferință,
Zidește caracterul tău
Și sfȃnta, nobila credință!

Este oare ceva prea greu pentru Domnul?

Este oare ceva prea greu pentru Domnul?

Nu am apucat sa citesc prea multe zilele acestea pentru ca asa cum suferinta si-a pus amprenta pe intreaga lume si in jurul meu am prieteni care sufera in aceste momente si bine este sa le putem fi alaturi. Insa citind ceea ce se intampla in intreaga lume nu pot decat sa spun ca atata suferinta si durere ”parca” n-a mai fost nicicand. 

Suferinta, boala, foamete, crime, razboaie, atentate, cutremure, copii rapiti, copii nevinovati ucisi, crestini prigoniti...

Ce mai lipseste...? Nimic! 

Avem parte de toate acestea din plin si uneori ne intrebam, oare Dumnezeu nu vede, nu poate interveni?

Cu siguranta DA, insa interventia Lui depinde de noi, de atitudinea noastra si din pacate atitudinea noastra il impiedica pe Dumnezeu sa intervina. Vedem cu ochii nostri ce se intampla, dar cu toate acestea suntem imuni, parca am fi primit vaccin de imunitate, avem inimile impietrite.

Domnul vrea sa ne ajute, dar Il refuzam.

Dumnezeu isi tine toate promisiunile fata de noi si nu exista fagaduinta pe care sa n-o duca la indeplinire.

Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? Numeri 23:19

Nu exista rugaciune pe care sa n-o poata asculta si stim acest lucru . ” Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune veti primi” Matei 21:22

De asemenea nu exista problema prea mare pentru El. Cand spunea David in psalmul 37, ”El iti va da tot ce-ti doreste inima”, asta inseamna ca are solutia pentru toate problemele.

Are puterea si sa mantuiasca pe cei din casa noastra. Uneori suntem deznadajduiti ca Dumnezeu nu ne raspunde in ceea ce priveste mantuirea celor dragi din casa., insa El are timpul Lui.

Nu trebuie sa existe gandul acesta, ”poate nu este in planul Lui”. Planul lui Dumnezeu de mantuire este pentru toti oamenii si aici intra si mantuirea copiilor mei si-ai tai, mantuirea celor dragi.

”Atunci ORICINE va chema Numele Lui, va fi mantuit”

Dar cu toate acestea....

-de ce avem cauze nerezolvate?

-de ce avem boala in trup?

-de ce avem rugaciuni neascultate?

-de ce avem copii nemantuiti?

Noi! Prin atitudinea noastra si prin modul cum ne raportam in relatia noastra cu El.

Ce-i de facut?

O sa incerc sa raspund la aceasta intrebare in editorialul viitor, din pacate timpul nu-mi mai permite si trebuie sa plec la birou.

 Pana atunci insa, va doresc o zi binecuvantata, o zi plina de pace, o zi in care sa cautam ca prin umblarea noastra sa-i deschidem calea Domnului pentru a interveni in problemele noastre.

Fiti binecuvantati!

sursa:https://ingradinamariei.wordpress.com

Ramai in cel mai sigur loc!

• E inca noapte, insa slava Domnului ca si in aceste ore putine de somn pe care mi le-a dat m-am odihnit foarte bine. 
• In cartea Neemia am gasit cateva versete, care ma face sa ma duc cu gandul la asemanarea dintre poporul Israel si noi.
• Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor şi,în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori care i-au scăpat din mâinile vrăjmaşilor lor.
•  Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, Domnul i-ai izbăvit de mai multe ori.
• Neemia 9:27-28
• Cand citesc aceste versete am senzatia ca este vorba despre noi, poporul din ziua de azi. 
• Intotdeauna in mijlocul necazului, il chemam pe Domnul. N-am auzit pe nimeni la necaz sa-l invoce pe celalat domn, chemandu-l in ajutor, dar intotdeauna am vazut oameni care in necaz si-au ridicat ochii spre cer si au chemat pe Domnul sa-i ajute. Si Domnul care este bun si indurator, a venit degraba. Numai ca foarte repede  uitam binele pe care ni l-a facut si-atunci, dupa ce am capatat izbavire ne intoarcem la ale noastre. Ne intoarcem la aceleasi obiceiuri rele, la aceleasi fapte care de fapt ne-au pricinuit necazul.
•  Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău înaintea Ta, spune Cuvantul
• Oare nu este momentul sa constientizam odata pentru totdeauna ca ajutorul nu-l capatam decat de la Domnul?
• Nu-i momentul sa constientizam ca fara de El viata noastra nu ar exista?
• Nu constietizam dependenta noastra de El? Poate cineva sa stea in picioare fara  Domnul?
• De nenumarate ori si poporul Israel a capatat izbavire de la Dumnezeu, dar s-au intors iarasi sa faca rau. Natiunea noastra a fost izbavita de atatea ori, insa iarasi am facut rau si deseori Dumnezeu ne lasa  in mana vrajmasilor tocmai pentru a vedea cat suntem de neputinciosi fara El. 
• Lumea intreaga este in fierbere si parca mai mult ca niciodata  tulburarea si nelinistea ne face sa fim sceptici in ce priveste siguranta zilei de maine, dar copiii Domnului au primit asigurarea ca nimic nu-i va dobori. Suntem incurajati in fiecare zi prin cuvantul Domnului care ne spune,
•  ”NU TE TEME”.
• Apropo, stiati ca avem aceasta incurajare pentru fiecare zi?
• Este scris in Scriptura de 366 de ori acest cuvant ”NU TE TEME”. Si ca sa vedem cat de mare este stiinta lui Dumnezeu, iata ca n-a omis nici macar pentru anii bisecti asa ca si pentru 2016 , ziua de 29 februarie care tocmai a trecut, am primit aceasta asigurare.
• Ori daca am fost asigurati, de ce sa ne inspaimantam?
• Suntem izbaviti din toate! Ramane doar un singur lucru de facut din partea noastra, atunci cand primim odihna, sa nu ne intoarcem iarasi sa facem raul.
• Si ca sa vedeti ca Domnul este credincios fagaduintei Lui, am sa va relatez o scurta experienta avuta acum cateva zile. 
• Data fiind natura serviciului pe care il are sotul meu, saptamana aceasta s-a gasit in Bruxelles. Cu o zi inaintea atentatelor era chiar acolo, si zona unde s-au intamplat nu ii este straina deloc. In seara acelei zile tocmai plecase spre Germania, iar dimineata au urmat acele explozii.
• Oare nu este Domnul Cel care ne calauzeste in toate? Oare nu El l-a scos de-acolo?
• Nu era programat sa plece din Bruxelles, dar iata ca Domnul lucreaza intotdeauna spre binele celor care se incred in El.
• Si-atunci cum sa nu Ii multumim?
• Cum am putea oare acum cand avem odihna, sa ne intorcem iarasi sa facem raul?
• Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute sa vedem nevoia noastra de EL. Suntem dependenti de El si vreau sa ramanem asa toata viata.
• El a adus izbavire si indurare de atatea ori, de-aceea sa ramanem sub protectia Lui, este cel mai sigur loc.
• 
  
• 
  

Vrei sa fii fericit? Iata secretul!

VIATA este darul exclusiv a lui Dumnezeu!

FERICIREA este de asemenea darul exclusiv a lui Dumnezeu daruit oamenilor!

Citeam astazi ca 20 Martie este ziua internationala a fericirii. Stiam ca este o zi declarata, dar n-am stiut exact data. Aceasta zi a fost proclamata de  Adunarea Generala a ONU prin rezolutia 66/281 din 12 iulie 2012.

Cautarea fericirii este scopul suprem al fiecarei fiinte umane. Toti dorim sa fim fericiti, insa nu toti stim unde sa cautam fericirea. Fiecare om cauta fericirea si pentru ca este un tel comun, fericirea se afla in centrul eforturilor noastre.

Orice om are dreptul de a fi fericit si orice om merita sa fie fericit. 

Fericirea nu este ceva ce cauti intr-o anumita zi sau un doar intr-un anumit sezon. Fericirea e dorita de toata lumea, de la cel mai mic la cel mai mare si este dorita in fiecare zi. Din timpurile cele mai stravechi oamenii s-au straduit sa gaseasca fericirea sau sa detina lucruri, valori sau resurse care sa-i poata face fericiti. Altii isi cauta fericirea in sex si nadajduiesc ca diversitatea ii poate face fericiti.

Nicidecum....

FERICIREA este bunul exclusiv a lui Dumnezeu!

Dumnezeu este detinatorul autentic al fericirii, diavolul este un imitator si un mincinos.

Diavolul nu are fericire de dat.  El promite bani, avutii, pozitii sociale, prin care iti spune ca daca le le vei obtine, acestea te vor face fericit. Minciuna, nimic din toate acestea nu  pot aduce fericirea.

Dumnezeu a pus in inima noastra acest sentiment, aceasta dorinta de cautare dar  El este Singurul care ofera si detine secretul fericirii.

Apare de foarte multe ori cate o reclama pe diferite site-uri si scrie in felul urmator:

”Vrei sa fii fericit? Iata secretul!”. Bineinteles face trimitere spre tot felul de chestii fara de valoare si care nu pot oferi nici macar un gram de fericire. Fericirea porneste din adancul inimii.

Omul nu-si gaseste fericire decat atunci cand se odihneste in Domnul!

Fericirea iti aduce o stare de multumire permanenta.

Diavolul promite fericire, insa fericirea pe care o ofera el te conduce la pacat, iar pacatul nu poate aduce fericire. Din contra pacatul fura bucuria din inima, fura pacea din casa, pacatul distruge viata, pacatul aduce moartea. Scriptura insasi spune: ”plata pacatului este moartea”

Dar atunci cine este fericit?

Cine cugeta la Cuvantul lui Dumnezeu GASESTE FERICIREA si cine se increde in Domnul ESTE FERICIT!

Prov:16:20

Vrei sa fii fericit?

Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace te vei bucura astfel iarasi de FERICIRE!

Iov 22:21

M-a cautat si m-a gasit!

Traim o viata plina de binecuvantari in fiecare zi si mereu, si mereu binecuvantarile Domnului se innoiesc fata de noi. Nu stiu daca si fata de dumneavoastra s-au innoit, insa fata de mine DA.

Faptul ca mi-a dat si astazi harul sa ma bucur de tot ceea ce El a creat in jurul meu, este o binecuvantare. Faptul ca sunt pe picioarele mele sanatoasa, este o mare binecuvantare. Adineauri am privit cateva fotografii nu foarte vechi, si ma uitam cum rand pe rand multi din cei dragi, prieteni, rude, cunostinte...s-au dus, si majoritatea tineri.

Credem ca este normal si este un drept sa fim astazi in viata, insa nu este deloc asa.

 Este doar Harul lui Dumnezeu!

Poporul Israel trebuia sa aduca jertfe mistuite de foc si trebuiau sa respecte reguli stricte pentru a li se sterge pacatele sau ca drept  multumire  lui Dumnezeu. Astazi Hristos nu ne cere asa ceva, nu trebuie sa  aducem sacrificii de animale si nici sa ne punem cenusa in cap, ne cere doar sa-i fim multumitori din toata inima. Una este sa avem cuvantul ”multumesc ” pe buze, si alta este ca multumirea noastra sa porneasca din adancul inimii.

Cel cu inima multumita are un ospat necurmat, spune inteleptul Solomon.

Cine oare nu vrea sa aibe parte de un ospat necurmat? Numai ca, pentru a avea parte de acest delicios ospat, trebuie sa fim multumitori. 

Multumitori si cand avem, si cand n-avem. Multumitori si cand fericirea ne umple viata, multumitori si cand necazul ne ajunge.

Zilele trecute auzisem cateva cuvinte care mi-au ramas de atunci in minte. In ele se regasesc un mare adevar care este valabil pentru toti si chiar daca unii poate nu a-ti trecut pe acolo, stati linistiti...vine ziua cand fiecare va ajunge, pentru ca Biblia spune ca ”Omul nascut din femeie are viata scurta, dar plina de necazuri” Iov 14:1

”Intr-o zi m-a cautat fericirea, dar nu m-a gasit

M-a cautat si speranta, dar nu m-a gasit nici ea.

M-a cautat nadejdea, m-a gasit acasa, dar...din pacate n-a putut ramane mult

Si a plecat.

 A venit necazul. M-a cautat si el, dar nu m-a gasit.

Atunci s-a asezat afara langa poarta si a asteptat pana ma voi intoarce acasa”

Poate ca fericirea astazi te va gasi. Bucura-te si fii recunoscator!

Dar poate ca vei veni acasa si musafirul nedorit te va astepta in prag. Nimeni nu ne ne vom putea opune sa nu intre-n casa, insa toti putem sa cerem Domnului puterea de a trece peste orice necaz si incercare.

Numai asa vom putea fii multumitori si-n clipele grele.

Doamne ajuta-ne!

Asa ne vorbeste Domnul...

In fiecare zi auzim un cuvant din partea lui Dumnezeu, fie prin cititul Scripturii (asa cum este normal pentru orice crestin autentic) dar si cei care nu se indeletnicesc cu acest lucru, totusi si ei intra in contact cu Cuvantul lui Dumnezeu. Internetul este plin de posibilitati sa asculti un mesaj, o cantare, dar mai ales pe retelele de socializare sunt postate felurite imagini cu verset sau ganduri alese, iar asta te obliga intr-un fel sau altul sa iti aduci aminte ca ai si un suflet.
Drept e ca  este invadat si de lucruri inutile, dar asta este alta poveste, la urma urma urmei totul porneste de la lista ta de prieteni. Daca ai in lista prieteni crestini, categoric citesti sau primesti versete de incurajare, dar daca ai in lista tot felul de ”prieteni virtuali”pe care nici macar nu ii cunosti, atunci s-ar putea sa ai surpriza sa citesti sau sa vezi in fata ochilor tot felul de lucruri deocheate.Deci pana la urma este alegerea noastra ce dorim sa vedem, dar sa revin la gandul pe care vroiam sa-l spun.
Auzim ca Dumnezeu ne vorbeste, insa il putem noi asculta?
Avem timp sa ne oprim din goana noastra nebuna?
Citisem in Ieremia 22 vers.21
Ţi-am vorbit când îţi mergea bine, dar tu ziceai: ‘Nu pot s-ascult!’ Aşa ai lucrat din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu. 

Nu cumva suntem si noi in aceasta situatie? De prea mult bine n-avem timp si nici dorinta, sa-L ascultam. Un lucru este cert doar in valea umbrei mortii Il cautam cu toata inima pe Dumnezeu. Doar in suferinta si necaz...
Aici suntem pe pamant si uneori ne gasim in valea umbrei mortii, insa Dumnezeu in dragostea si mila Sa se indura de noi si ne ridica, ne da ajutorul, insa in mare parte ne merge bine.
Si Cuvantul spune: "Ţi-am vorbit când îţi mergea bine"...
Astazi poate ca ne este bine, poate ca nu suntem in valea umbrei mortii, de-aceea ar fi BINE sa luam aminte la ce ne vorbeste Domnul.
Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.

Fapte 3:19 

Toti avem nevoie de pocainta si indiferent cat de pocaiti credem ca suntem, avem nevoie de pocainta zi de zi. Doamne ajuta-ne sa auzim vocea Ta si sa luam aminte !

Ce am facut in plus ca sa merit asa ceva? De ce ea si nu eu?

Minunat este Domnul si admir modul prin care alege sa ne vorbeasca fiecaruia in parte. Nu stiu DACA si CATI suntem dispusi sa ascultam vocea Lui.

Da, El nu ne vorbeste direct prin vocea Lui, desi poate sa o faca si cu siguranta a facut, insa se foloseste de oameni ca sa ne transmita ceea ce vrea sa auzim.

Aseara ne-am bucurat tare mult sa-l avem in mijlocul nostru pe fratele Titus Coltea, si DA pot spune ca Dumnezeu, prin el a  vorbit fiecaruia dintre noi.

Intalnindu-ma sambata intamplator cu o doamna pe care eu o vedeam venind  duminica seara la noi la biserica si stand de vorba cu ea, dupa cateva schimburi de vorbe mi-am dat intalnire duminica seara  dupa biserica, deoarece aveam sa-i daruiesc copilasului ei ceva.  

Am vazut-o de atatea ori venind cu doi copilasi de mana, un baietel si o fetita frumosi foc, ea abia pasind pe picioare cu mainile tremurand dar stranse in jurul copiilor cu atata dragoste si grija.
Am condus-o pana acasa cu masina si la doar cateva secunde dupa ce a urcat, parca cunoscandu-mi gandurile care ma framanta, mi-a zis:
"stii, eu sunt in aceasta stare de la nasterea fetitei mele(cea mica), de la o anestezie data gresit..."
Pe moment...am amutit, nu-mi gaseam cuvintele, doar "de la o anestezie?"
Si asa a inceput discutia...
"II MULTUMESC DOMNULUI PENTRU CEEA CE MI-A DAT, ALTFEL ASTAZI CINE STIE CE MAI FACEAM IN NEBUNIA MEA", a zis cu vocea-i blanda.
Si-a inceput incet povestea vietii ei, ea vorbea insa la mine lacrimile curgea siroi, abia reusind sa vad prin parbrizul masinii.Pe moment aveam senzatia ca cineva imi reda povestea vietii mele.
Acelasi parcurs al vietii insa doua destine diferite. Eu conduceam o masina, mergeam pe picioarele mele, ea in schimb abia reusea sa paseasca si copiii o sprijineau de cate o manuta.

Am plans, am strans-o in brate si i-am spus ca nu sunt mai buna decat ea, cu absolut nimic.
De ce ea si nu eu?
Pe ea Dumnezeu a (re)intors-o la El prin necaz, pe mine...prin dragoste.
Ce am facut in plus ca sa merit asa ceva?
Nimic...nimic ! Este doar HARUL lui Dumnezeu!
Cred ca intalnirea de aseara m-a facut sa constientizez ca TREBUIE sa-I fiu recunoscatoare mai mult, mult mai mult.
DOAMNE, nu voi uita niciodata ce ai facut pentru mine!
Te iubesc Domnul meu!