In aceasta perioada auzim foarte mult vorbindu-se despre drumul crucii, chiar se si organizeaza un traseu de cativa ani incoace, insa pentru noi, pentru fiecare din noi ce inseamna drumul crucii?
Drumul lui Hristos a trecut mai intai pe la cruce.
A cunoscut suferinta, batjocura, a fost batut, scuipat, injosit si rastignit si abia dupa ce a cunoscut toate acestea, Dumnezeu l-a inaltat in glorie.
”Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos” spune Pavel.
El a calcat pe urmele lui Hristos si cred ca fiecare stim care a fost parcursul vietii lui Pavel, dar Pavel si-a sfarsit alergarea, si-a asigurat cununa, insa am ramas noi.
Noi calcam pe urmele lui Hristos?
De fapt esenta pocaintei in acest lucru consta, a face voia Lui, a pazi poruncile Lui, ”cine Ma iubeste acela va pazi poruncile Mele” spune Cuvantul.
Hristos n-are nevoie de povestile noastre, toti suntem buni oratori, toti suntem buni invatatori, El este interesat de modul cum ne traim viata. Suntem realmente un far pentru cei aflati in intuneric sau suntem o luminita care abia mai palpaie sau o luminita stinsa?
Hristos a purtat crucea si noi nu suntem scutiti de acest lucru.
Fiecare am capatat o cruce in momentul in care am decis sa-l urmam.
Intrebarea este, noi ne ducem crucea sau taiem zilnic din ea?
Isus a murit, iar mai apoi a inviat! Nu exista inviere fara moarte!
Noi am murit fata de pacat?
Acesta este drumul lui Hristos, nu este inventat de oameni si nu exista o alta cale. Este drumul trasat de Dumnezeu si Isus a implinit Voia Tatalui.
Ca sa ajungem cu El in slava, trebuie sa-I calcam pe urme.
Zdrobirea si moartea firii noastre pamantesti, a eului nostru, iar mai apoi invirea la o viata noua in Hristos.
Suntem noi dispusi sa urmam traseul?
Doamne ajuta-ne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu