Hrana ta zilnica !

3 Decembrie Iosua 6.15-27
Cât de ridicol şi de ineficace trebuie să le fi părut locuitorilor Ierihonului marşul acestor trompetişti în jurul zidurilor lor! S-a mai văzut vreodată un asediu întreprins în felul acesta? Batjocoritorii nu trebuie să fi lipsit! „Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari" (1 Corinteni 1.27). Dincolo de armele văzute ale omului, care impresionează, credinţa lucrează în chip nevăzut. Potrivit promisiunii Domnului, dacă am avea credinţă cât un grăunte de muştar, Dumnezeu va înlătura din calea noastră obstacolele atât de înspăimântătoare (Matei 17.20).

„Armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor" (2 Corinteni 10.4). Să folosim această armă imbatabilă: rugăciunea.

Dacă în calea noastră se înalţă obstacole precum «Ierihonul», să învăţăm, ca şi Israel, să le înconjurăm împreună cu Domnul (chivotul), ridicându-ne vocile către Dumnezeu. Apoi, la vremea hotărâtă de El, vom vedea zidurile căzând, aşa cum au căzut acestea în ziua a şaptea.
Israel a primit un avertisment uşor de înţeles de oricine: cetatea va fi anatema, blestemată
(dată nimicirii sau închinată nimicirii prin blestem). Numai Rahav avea să fie cruţată, împreună cu ai ei, ca urmare a credinţei sale. Funia stacojie, uşor de reperat în timpul celor 13 înconjurări ale cetăţii, era la locul ei.

Hrana ta zilnica !

2 Decembrie Iosua 6.1-14
Ca o santinelă redutabilă veghind la intrarea în Canaan, cetatea puternică a Ierihonului se înălţa blocând drumul poporului.

Obstacol înspăimântător!

La ce corespunde aceasta pentru noi? Când cineva de curând întors la Dumnezeu, care a trecut de puţin timp de la moarte la viaţă, se pregăteşte să-şi pună credinţa în practică, Satan caută să-1 înspăimânte din prima clipă. Pune în faţa lui mari dificultăţi: De dat o mărturie în faţa unor prieteni batjocoritori, de renunţat la un obicei, de făcut o mărturisire sau o cerere de iertare cuiva care a ofensat. Mai mult chiar, în unele ţări, cei care se declară credincioşi au de suferit adevărate persecuţii. Cum facem faţă acestor reacţii inevitabile ale vrăjmaşului? Lăsându-L pe Domnul să conducă totul în felul Său. De la noi El aşteaptă o încredere deplină în El, râvnă (observaţi-i cum se trezeau dis-de-dimineaţă), o mărturie foarte clară, simbolizată prin cele şapte trompete. Şi perseverenţă, bineînţeles! Şapte zile şi în a şaptea zi de şapte ori! Răbdarea trebuie să-şi desăvârşească lucrarea (Iacov 1.4).

În sfârşit, condiţia esenţială: trebuie să fim conştienţi de prezenţa Domnului cu noi în umblarea noastră de fiecare zi. Chivotul care se oprise în Iordan pentru Israel acum este cu ei pentru a le asigura victoria (v. 6).

In binecuvantatul calm al inserarii

Ma-ntorc din lumea trudei si-a desertaciunii.

Ce placut sa ai un colt tacut si primitor,

Unde sa stai plecat in taina rugaciunii.

 Va doresc o noapte binecuvantata !!!

Hrana ta zilnica !

1 Decembrie Iosua 5.1-15
Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare" (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul. Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată înfăptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm" al locurilor cereşti. întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Pastele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei" (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată îngerul promis de DOMNUL Încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi îi lăsăm Lui conducerea.

Suntem lumina lumii..?

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

Matei 5:14

 Un frate misionar a ajuns intr-o sat din tarile slab dezvoltate. Prima persoana care i-a iesit inainte, a intrebat-o daca stie cumva daca sunt crestini in aceea localitate. Barbatul i-a raspuns imediat: 

"vedeti casa aceea pe deal...?..acolo sta un crestin in ea.

.....este singurul crestin din aceasta localitate" !

Singurul crestin... ....si sus pe deal...!

Imi place tare mult acest verset..."voi sunteti lumina.."

Adevaratii crestini "TREBUIE" sa fie o lumina pentru cei din jur.Atunci  cand nu porti  doar numele de crestin, atunci cand si traiesti ca un adevarat crestin, nu poti sa nu fi reperat  de cei din jur.

" O cetate pe munte"...e imposibil sa nu fie vazuta. Noi suntem asemeni unei cetati...suntem asezati in mijlocul acestui neam, un neam care sta departe de Dumnezeu, un neam care sta impietrit in inima lui. 

Ce aratam celor din jur...? Traim ca niste fii ai luminii?

Ap. Pavel  in ep. catre Efeseni spune,

"..... dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii" Efeseni 5:8

Umblarea noastra trebuie sa fie dupa voia lui Dumnezeu.Putem spune vorbe frumoase  celor din jur, putem sa aratam tot ceea avem mai de pret...daca nu il aratam pe Hristos, totul este in zadar.

Hrana ta zilnica !

30 Noiembrie Iosua 4.9-24
La porunca Domnului, Iosua a luat douăsprezece pietre din albia râului pentru a face un monument la Ghilgal (v. 20). In Iordan, în locul de unde le-a luat, a ridicat alte douăsprezece pietre, care au fost acoperite de apă (v. 9). „Ce înseamnă pietrele acestea" pentru noi (v. 6). Epistola către Romani explică aceasta arătând că ele îi reprezintă pe credincioşii identificaţi cu Hristos în moartea Lui (în fundul râului) şi în învierea Lui (pe malul râului, în Canaan - Romani 6.5).
Unitatea poporului este reprezentată prin cele douăsprezece pietre (douăsprezece seminţii) din care era alcătuit monumentul. Să nu uităm că această lucrare a puterii a fost înfăptuită pentru toţi cei răscumpăraţi, chiar dacă mulţi nu au cunoştinţă, iar dublul semn de aducere aminte este o mărturie eternă a acestui fapt.
Astfel, crucea mi-a adus trei extraordinare eliberări reprezentate prin Paşte, Marea Roşie şi Iordan. Pastele ne spune că suntem eliberaţi de judecata lui Dumnezeu; Marea Roşie, că suntem eliberaţi de vrăjmaşii din totdeauna, de Satan şi de lume, şi Iordanul ne învaţă că avem putere asupra tiranului vrăjmaş lăuntric: carnea. Primele două adevăruri sunt înţelese odată cu naşterea din nou, dar cel de-al treilea are drept corespondent ceea ce se numeşte eliberare.

Hrana ta zilnica !

29 Noiembrie Iosua 3.14-17; 4.1-8
Chivotul a intrat primul în ape, deschizând calea poporului. Intrarea lui Hristos în moarte ne deschide o cale pe care n-am mai trecut, o cale nouă şi vie (3.4; Evrei 10.20). Înainte de cruce, nimeni nu s-a întors definitiv din moarte după ce a intrat în ea. Dar Hristos S-a întors, iar noi acum trecem prin ea cu El, fără a-i simţi amărăciunea. „El a prefăcut marea în uscat; au trecut fluviul cu piciorul; acolo ne-am bucurat în El" (Psalmul 66.6). Observăm cum chivotul a rămas în albia râului până a trecut tot poporul (v. 17). Minunată garanţie a integrităţii poporului! Moartea nu ne poate înghiţi. Hristos a trecut prin ea în contul nostru. Dar să ne gândim ce a însemnat pentru Domnul Vieţii să-Şi dea sufletul.

Iona 2.4 ... spune despre toate valurile grozave care au trecut peste El în realitate: apele l-au înconjurat până şi sufletul ... (vezi şi Psalmul 42.7). Nepreţuit Mântuitor! El a primit suferinţa şi moartea, iar noi, eliberarea, viaţa, strălucirea. Apele nu pot stinge şi râurile nu pot îneca iubirea „tare ca moartea" care L-a făcut să intre în valuri pentru a ne salva pe noi de puterea lor (Cântarea Cântărilor 8.6, 7).

Gabi Ilut - Se apropie clipa

Hrana ta zilnica !

28 Noiembrie Iosua 3.1-13
Marea Roşie îi bloca lui Israel ieşirea din Egipt; acum Iordanul îi închide accesul spre Canaan. Trecerea acestui fluviu ne va învăţa un nou adevăr, de importanţă supremă: acela al morţii noastre împreună cu Hristos (Romani 6.8). Chiar aici jos, copilul lui Dumnezeu este invitat să ia în stăpânire cerul prin credinţă şi să se bucure de el. Aceasta corespunde cu intrarea în Canaan, Dar, aşa cum pentru a intra în Canaan era necesar să traversezi Iordanul, râul morţii, creştinul nu poate lua în stăpânire cerul şi nu poate gusta bucuriile lui fără să fi realizat că el este mort împreună cu Hristos. Crucea pe care Mântuitorul Meu Şi-a dat viaţa loveşte şi condamnă voinţa mea naturală coruptă, această fire veche care vrea fără-ncetare să reia controlul vieţii mele şi care totuşi nu are nici un drept să intre în lăcaşul ceresc.

Câte nelinişti îmi aduce aceasta! Eforturile mele pentru a o schimba sunt zadarnice. Cum pot să o împiedic să facă rău, să o ucid? Atunci descopăr cu bucurie că totul a fost împlinit odată pentru totdeauna la cruce şi că nu trebuie decât să accept acest fapt la fel de simplu ca şi iertarea păcatelor mele! Domnul Isus n-a fost numai crucificat pentru mine. Eu sunt, de partea mea, „răstignit împreună cu El (Galateni 2.20). Acestea sunt minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în favoarea noastră (v. 5).

Tu decizi ?

Atunci cand am inceput sa scriu nu am stiut ca prin intermediul acestui blog voi cunoaste oameni noi, oameni dragi cu care voi pastra legatura si chiar voi ajunge sa stau de vorba,  fata in fata. Ma bucur de inspiratia data de Dumnezeu in acel moment si voi continua sa scriu in masura in care timpul imi va permite, si ma rog Domnului sa  pot face in continuare acest lucru.

Nu demult am stat de vorba la telefon, cu o doamna tare simpatica si draga, plecata in afara granitelor tarii. In timpul pe care l-am petrecut discutand, mi-a ramas  in minte, una din declaratiile dansei: 

"vreau sa ma intorc la Dumnezeu acum cand sunt sanatoasa si nu cand sunt intr-un scaun cu rotile"

Ce decizie inteleapta....!!!

Fiecare din noi suntem, sau ar trebui sa fim constienti de faptul ca, daca suntem in viata si suntem sanatosi, suntem doar datorita LUI.

Faptul ca suntem in viata este o binecuvantare si daca suntem si sanatosi...suntem foarte binecuvantati.

Nimic din toate astea nu este vreun merit al nostru, este DOAR HARUL SAU !

Trist este ca de multe ori nu constientizam aceste binecuvantari si adeseori le luam ca pe un merit al nostru, dar sa nu uitam ca meritul este castigat de Domnul Isus, El este doar mijlocitorul dintre noi si Tatal.

Cei in viata beneficiaza de aceasta binecuvantare a lui Dumnezeu, chiar daca nu ii multumesc pentru aceasta. Dar mai este o categorie de oameni care beneficiaza de o binecuvantare mult mai speciala.

"...... suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos......"Romani 8:17

Ce minunat sa ai acest statut !!!

Dragul meu, faci parte din aceasta categorie de oameni...?

Ai acest privilegiu  si beneficiezi de acesta binecuvantare speciala din partea LUI?

Vrei sa beneficiezi de mostenirea pe care a pregatit-o Dumnezeu pentru Copiii LUI?

Are o mostenire atat de mare incat e loc de infiat pentru oricine.....

Vrei sa devii mostenitor.....?

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
  Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
  Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 

Hrana ta zilnica !

27 Noiembrie Iosua 2.14-24
Faptul că Rahav a fost nu numai dintre vrăjmaşi, ci şi o persoană puţin recomandabilă, subliniază profunzimea harului divin. Ca şi o altă canaanită din timpul Domnului, credinţa ei o va face să participe, în sens spiritual, la „firimiturile" care cad de pe masa copiilor lui Israel
(Matei 15.22) 

Mijlocul prin care casa ei va fi protejată ne aminteşte de Paşte şi de sângele mielului uns pe uşori, făcând din Rahav o adevărată fiică a lui Israel. Prevăzând judecata care avea să se abată asupra Ierihonului, ea şi ai ei sunt invitaţi să se aşeze sub protecţia funiei stacojii. Remarcăm că aceasta este imediat legată la fereastră. Să ne punem cât mai repede la adăpostul sângelui răscumpărător - iată ce ne învaţă Rahav, dacă până acum nu am făcut-o încă, pentru că judecata se va abate asupra lumii cu aceeaşi certitudine cu care a venit asupra Ierihonului. Această femeie îşi proclamă certitudinea că Dumnezeul lui Israel va repurta victoria şi se sprijină pe promisiunea că ea o primeşte din partea Sa.
Raportul celor două iscoade este total diferit de cel al celor zece cercetaşi din Numeri 13. „Cu adevărat, Domnul a dat (nu va da) în mâinile noastre toată ţara". Acest verset, 24, este împlinirea ad-litteram a ceea ce declara cu patruzeci de ani mai înainte cântarea de la Marea Roşie (Exod 15.15 sf.)

21.12.2012....?

Pe unde deschid sa citesc ceva...pe unde merg...aud acelasi subiect....

21.12..sfarsitul lumi ! 

Toata lumea a devenit atat de agitata si speriata ca mai este putin si omenirea dispare.Ba mai mult isi permit sa faca tot felul de glume pe aceasta tema.Din cate stiu, Biblia nu da o data exacta a revenirii Domnului, pentru ca la urma urmei, asta inseamna sfarsitul...REVENIREA DOMNULUI ISUS.

Data nu este precizata, in schimb sunt precizate cateva semne care prevestesc venirea Domnului.

 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Matei 24:36

Deci cred ca acest verset ne-a lamurit....21.12.2012...nu corespunde nici unei referinte biblice.

Cat de preocupat esti de acest eveniment?

Sincer, pe mine ma preocupa si imi doresc sa aflu cat mai mult despre acest eveniment.Mi-as dori sa se vorbeasca cat mai mult despre toate aceste lucruri, si chiar un studiu al Apocalipsei este binevenit.Dar cum cartea Apocalipsa este o carte grea, pe care multi nu o inteleg si o interpreteaza diferit, multi fac tot felul de speculatii si tot felul de studii, dar care nu corespund Bibliei, atunci imi iau Scriptura ca fiind singurul indrumator.

 Una dintre avertizarile Domnului Isus in Matei 24 spune in felul urmator:

 „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva" 

De-aceea  este bine sa nu acceptam tot felul de invataturi daca nu corespund Bibliei, pentru ca insasi Scriptura spune ca in vremurile din urma se vor ridica multi proroci mincinosi.

De-aceea, Domnul sa ne dea unul din darurile Duhului Sfant, acela al deosebirii duhurilor.

Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le stim noi ca si crestini. Biblia ne arata care sunt semnele venirii Domnului.

Apostolul Pavel incepe cap. 3 din 2 Timotei cu o avertizare:

Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele !!!

Toate  prognozele spun,  ma refer la situatia economica a lumii....

ca nu vor urma  zile cu soare...!!!

Tot ceea ce se intampla in jur vestesc venirea Domnului...fie ca vrem noi sau nu, EL VINE, si nu ne intreaba pe noi daca suntem de acord sau daca suntem pregatiti,

CEL ce vine, va veni si nu va zabovi !!!

Biblia are multe pasaje care arata descriu climatul vremurilor din urma si citez cateva:

Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
 Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Matei 24:6-9

Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeţi.
 Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Matei 24:23-24

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor....1 Timotei 4:1

Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.
 Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.

Iuda 1:18-19

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,  fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. 2 Timotei 3:2-5

Dragul meu, te las pe tine sa decizi cat de aproape este venirea Domnului...!

Traiesti astazi aceste vremuri..????

Decide singur !!!

Ce trebuie sa faci, in aceste momente?

Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
 Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană.

Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!

Apocalipsa 22:10-11

O zi binecuvantata !!!

Hrana ta zilnica !

26 Noiembrie Iosua 2.1-13
Două mari obstacole închideau calea poporului spre Canaan. Primul era Iordanul, care constituia hotarul. Apoi, pe celălalt mal, cetatea de necucerit a Ierihomtlui. Iosua trimite într-acolo două iscoade. Misiunea lor pare a fi mărginită de această vizită la Rahav şi de a lua cunoştinţă nu de puterea duşmanului, ci de cea a lui Dumnezeu lucrând în inima acestei femei. Rahav a auzit ceea ce făcuse Dumnezeu pentru poporul Său. A crezut în El. În final iat-o că acţionează, deoarece „credinţa, dacă nu va avea fapte, este moartă în sine" (lacov 2.17), iar Iacov o ia drept pildă a acestui adevăr pe ea, o sărmană femeie canaanită, alături de însuşi Avraam (lacov 2.25). în ochii oamenilor, fapta acestei femei - o trădare - este, desigur, criticabilă.

Dar ea nu face decât să iasă în evidenţă mai bine deosebirea dintre o faptă a credinţei, plăcută lui Dumnezeu, şi o „faptă bună", lăudată de oameni. Fapta celui credincios este departe de a fi întotdeauna înţeleasă şi apreciată de lume.
Credinţa Rahavei îi va aduce un loc de cinste pe două liste remarcabile ale Noului Testament: genealogia Domnului Isus Hristos (Matei 1) şi enumerarea martorilor credincioşi din Evrei 11, unde va fi singura femeie numită în afară de Sara.

Hrana ta zilnica !

25 Noiembrie Iosua 1.1-18
Cartea losua ne introduce împreună cu Israel în ţara promisiunii pentru a o lua în stăpânire. Un nou conducător îi ia locul lui Moise: Iosua, pe care îl cunoaştem deja, pentru că l-am văzut, om tânăr, războinic (Exod 17.9, 10), discipol (Exod 33.11), slujitor (Numeri 11.28), martor (Numeri 14.6 ...). După lungi ani de pregătire în pustiu, este chemat acum la o responsabilitate imensă. Când preia această sarcină este încurajat încă o dată de Domnul (v. 6, 7, 9) şi de fraţii săi (v. 18), cu acest îndemn: „Cartea aceasta a legii (pentru noi întregul Cuvânt al lui Dumnezeu) să nu se depărteze din gura ta şi să cugeti asupra ei zi şi noapte ...". Astfel va fi secretul izbânzii prosperităţii sale spirituale ... şi al nostru (v. 8 sf).
Cartea Iosua ilustrează adevărurile prezentate în Efeseni. Asemeni fiilor lui Israel în vederea cuceririi Canaanului, cei credincioşi trebuie să se angajeze în lupte spirituale pentru a se bucura de locurile cereşti. Şi lor li se spune ca şi lui losua: „Intăriţi-vă în Domnul, ... staţi deci în picioare ..." (Efeseni 6.10, 14 /b).
Moise II reprezintă pe Domnul Hristos conducându-i pe ai Săi afară din lume. Iosua este un simbol al Duhului lui Isus (acelaşi nume în ebraică) introducându-i pe credincioşi în cer împreună cu El.

Fiti binecuvantati !

O zi binecuvantata iti doresc, oriunde unde te-ai afla!

De ce sufar...???

Astazi citeam pe un site de socializare, un verset postat de o sora draga mie, si am stat cateva clipe si am meditat la el.

“După ce veţi suferi… Dumnezeu … vă va desăvârşi” 1 Petru 5:10

De la Dumnezeu vine si bucuria si incercarea. Atunci cand suntem incercati, atunci cand cunoastem suferinta, atunci cand pierdem pe cineva drag, atunci cand prin portofel "bate vantul", atunci cand  diagnosticul "cancer" este pronuntat de medic in dreptul analizelor noastre, ne intrebam oare de ce ingaduie Dumnezeu sa trecem prin asa ceva daca ne iubeste...?

Atunci incepem sa cartim, atunci dispare de pe buzele noastre cantarea de lauda, atunci..."ni se ineaca corabiile toate", asta ca sa folosesc o expresie mai uzuala.

Tot mai putine sunt clipele in care ne ridicam ochii spre cer multumindu-i pentru toate binecuvantarile primite. Cand toate merg ca pe roate....ne atribuim meritul: 

"SUNTEM CEI MAI DESTEPTI, SUNTEM ...GENIALI"

Cand suntem coplesiti de probleme..."DUMNEZEU E DE VINA"...

Rar am auzit, si recunosc chiar in dreptul meu o spun cu rusine, sa ii aducem Domnului o zi de jertfa ca multumire, pentru ca ne merge foarte bine. Dar ceea ce este interesant ca in incercare stim mai mult ca oricand ce inseamna rugaciunea cu staruinta, stim ce inseamna postul, stim ce inseamna ungerea...atunci cautam pastorii pentru a sta de vorba, atunci stim sa facem totul....in incercare stim sa ridicam ochii spre cer mai mult...ceea ce de fapt, ar trebui sa facem in fiecare zi.

Ne intrebam de ce suferim, de ce suntem pusi la incercare.....iata un motiv pentru care avem parte de incercari...

In incercare suntem aproape de Domnul, in incercare avem credinta lui ISUS!

Hrana ta zilnica !

24 Noiembrie Deuteronom 34.1-12
Moise petrecuse patruzeci de ani la Faraon, patruzeci de ani la Ietro în şcoala lui Dumnezeu, în sfârşit, patruzeci de ani în pustiu, conducându-1 pe Israel. Avusese la început „priveliştea minunată" a rugului. Apoi, prin credinţă, „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut" (Evrei 11.27). Cu un ochi care „nu se întunecase"

(v. 7), omul lui Dumnezeu, sfârşindu-şi cursa, contemplă admirabila panoramă a ţării lui Emanuel.
Urmează apoi momentul când, potrivit cuvintelor sale din Psalmul 90.3, la porunca lui Dumnezeu, omul se întoarce în ţărână. Dar Domnul îl onorează pe slujitorul Lui drag, ocupându-Se El însuşi de înmormântarea sa (v. 6). De atunci, Moise face parte dintre martorii credinţei care aşteaptă gloria promisă, bucurându-se deja în totul de prezenţa Celui care este răsplata desăvârşită (Matei 17.3).

Ce este pierderea ţării faţă de acest câştig?
Fie ca, la sfârşitul acestei părţi a Bibliei, cuprinzând cele cinci cărţi ale lui Moise, fiecare dintre noi să fi avansat în cunoştinţa Domnului! „Moise ... a scris despre Mine", le va spune Domnul Isus iudeilor (Ioan 5.46). Pe cine Altcineva decât pe El însuşi L-am descoperit noi traversând atâtea umbre şi imagini în această bogată porţiune a Cuvântului lui Dumnezeu?

MULTUMESC !

Zi de zi experimentez puterea lui Dumnezeu. Sunt coplesita de modul in care lucreaza in viata mea. Inca o data am vazut ca atunci cand stai langa EL, atunci cand astepti raspunsul Sau in tacere, El nu intarzie in a ne raspunde. 

Atunci, Dumnezeu preia controlul in viata ta si se implica in fiecare aspect al vietii tale.Ceea ce este interesant, este felul in care o face.

Este atat de diferit modul Lui de lucru fata de cel al oamenilor.....

Cand incepe ceva...duce la bun sfarsit.

De-aceea vreau sa Ii multumesc in mod deosebit pentru tot ceea ce a facut pana acum si pentru tot ceea va face in continuare.

Ii multumesc pentru ca mi-a purtat de grija in acesti ani in care am fost incercata, Ii multumesc ca nu m-a abandonat, Ii multumesc ca in mod deosebit m-a binecuvantat.

Niciodata nu mi-am pierdut increderea in El,

chiar daca uneori am simtit ca tremur pe stanca....

El nu m-a lasat!!!

Vreau sa ii multumesc ca mi-a ascultat rugaciunile, ba chiar le-a indeplinit pana in cele mai mici detalii.

Ii multumesc pentru ceea ce mi-a daruit in viata mea, si Ii multumesc pentru modul in care mi-a confirmat acest lucru.

Stiu ca este Voia Lui si stiu ca este darul Lui pentru mine.

Acum mi-a daruit ceea ce El deja avea  pregatit pentru mine.

Vreau sa Ii multumesc pentru CHRISTIAN, barbatul care mi-a sters lacrimile, si vreau sa Il rog SA ramana alaturi de noi pe drumul pe care vom porni impreuna.

"EU SI CASA MEA VOM SLUJI DOMNULUI"

Hrana ta zilnica !

23 Noiembrie Deuteronom 33.13-29
Tot ceea ce este „cel mai preţios" trebuie să fie pentru Iosif, simbol al Domnului Hristos. De cinci ori vom întâlni această expresie. Totuşi nimic nu este mai de preţ pentru Domnul Isus decât dragostea Bisericii Sale, a răscumpăraţilor Săi. Cel care a fost „despărţit de fraţii Săi" (Geneza 49.26) a rămas „despărţit dintre fraţii săi" (v. 16). In virtutea suferinţelor lui din groapă şi din închisoare, apoi a gloriei sale în Egipt, Iosif ocupă pe drept această poziţie deosebită. Tot astfel este şi cu Domnul Isus. Nimeni nu L-a putut însoţi pe acel drum grozav al Calvarului. A fost singur pe cruce. De aceea Dumnezeu I-a dat pentru totdeauna un loc deosebit: El L-a înălţat foarte sus", „I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume", L-a „uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Săi" (Filipeni 2.9; Psalmul 45.7).
Ca într-un minunat tablou, împărăţia de o mie de ani a Domnului Hristos este evocată prin binecuvântările seminţiilor.

Spre deosebire de ceea ce a pronunţat lacov, acestea nu cuprind nici o învinuire, nici o restricţie. Această a doua listă nu are totuşi trecută o persoană. Aţi remarcat-o?

Este vorba de Simeon, odinioară asociat cu Levi în aceeaşi condamnare (Geneza 49.5). Levi, obiect al harului, este binecuvântat din plin. Dar Simeon, unde este el?

Este o problemă serioasă! Numele vostru este el în Cartea Vieţii?

El e vinovat...!

 "Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui. A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.
Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău. Ei mi-au zis: „Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!” Eu le-am zis: „Cine are aur, să-l scoată!” Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.”

Exod 32:19-24

Inca de la inceput, omul a avut tendinta sa nu isi asume responsabilitatea.Adam nu  si-a recunoscut vina, si a incercat sa se dezvinovateasca , acuzand-o pe Eva. In textul de mai sus, il vede pe Aron in aceeasi  postura: 

 „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău"

...nu eu....israelitii....se scuza Aron...

Atitudinea asta caracterizeaza si astazi pe oameni.Indiferent la ce nivel discutam, fie ca in politica, fie ca intre colegi la servici, fie ca acasa printre copiii nostri...nimanui nu ii place sa isi asume responsbilitatea...mai ales cand a gresit.Fiecare isi cauta in jur un "tap ispasitor"

Aron ar fi putut spune NU, atunci cand israelitii au cerut sa le faca un vitel de aur caruia sa se inchine...dar nu s-a impotrivit. Datorita faptului ca a acceptat, s-a facut vinovat si el de acelasi pacat.

Recunoasterea vinovatiei ne salveaza de la moarte. Unul care si-a recunoscut pacatul, a fost David. In psalmul 51, David isi recunoaste starea si se caieste amarnic.El nu a incercat sa se dezvinovateasca, acuzand pe altcineva pentru savarsirea pacatului sau....ci si-a asumat responsabilitatea.

Oare de cate ori nu am gresit noi...si am incercat cumva sa ne spalam pe maini...gasind un "tap ispasitor"?

Pocainta inseamna sa recunosti pacatul...dar sa-l si parasesti !

Hrana ta zilnica !

22 Noiembrie Deuteronom 33.1-12
Fiind pe punctul de a părăsi poporul, omul lui Dumnezeu lasă să vorbească afecţiunile sale. Nu mai este ceasul îndemnurilor; îşi ia rămas bun de la cei pe care îi iubeşte, ultimul său mesaj fiind o binecuvântare (compară cu Luca 24.50).

Moise este un demn reprezentant al Dumnezeului care „iubeşte popoarele" şi care îi ţine pe „toţi sfinţii Săi" în mâna Sa (v. 3). Asigurare completată cu promisiunea Domnului Isus: „Nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu"! (Ioan 10.29).
Comparând această binecuvântare a lui Moise cu cea a lui Iacov din Geneza 49, observăm câteva diferenţe pline de învăţăminte pentru noi. După mărturia tatălui său, Levi era un om violent, crud.

Dumnezeu, privind spre credincioşia fiilor săi (Ex. 32.26), a făcut din el „bărbatul evlavios" al său (v. 8) şi i-a dat în grijă sanctuarul. De partea sa, Beniamin fusese numit „un lup răpitor" (Geneza 49.27). Prin har, el devine „preaiubitul Domnului" (v. 12) şi acest „lup" va ocupa locul oii regăsite, pentru că se spune: „el va locui între umerii Săi" (v. 12; Luca 15.5). Atât de «completă» este transformarea pe care o produce Evanghelia în cel care o primeşte!

Aceasta a fost experienţa unui Saul din Tars care a făcut parte tocmai din această seminţie a lui Beniamin şi care, din prigonitor îndârjit, a devenit martor şi slujitor credincios al Domnului (1 Timotei 1.12, 13).

Israel, poporul ales de DOMNUL !

Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta care nu mai este bun de nimic!

Ieremia 13:10

...si daca citim cap. 13 de la inceput gasim scris si ce s-a intamplat cu acest brau.

Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l înmoi în apă!

.............................

După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!”
M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic"Ieremia 13:1-7

Mai mult ca oricand Israelul este in centrul atentiei.Toate ziarele ocupa prima pagina cu situatia din Israel si tot ceea ce se intampla vis-a-vis de aceasta tara.

Cunoastem istoria poporului Israel inca din vechiul Testament si stim ca acest popor are o istorie aparte. Este poporul ales de Dumnezeu si inca din vechime, Dumnezeu  ii fagaduieste lui  Avraam ca  va face din el o semintie aleasa, un neam mare si ii va da in stapanire tara in care Avraam era atunci un strain. Un popor pe care Domnul l-a scos de multe ori din necaz, si l-a binecuvantat.

Cu toate acestea in vers.10 din Ieremia gasim cum este  descris poporul Israel:

"poporul acesta este un popor rău:

nu vrea să asculte cuvintele Mele,

urmează pornirile inimii lui şi

....merge după alţi dumnezei..." 

Facand analogia dintre vers.10  si  vers. 11:

 "Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie

poporul Meu,

numele Meu,

lauda Mea şi..

slava Mea..."

"este un popor rău ...........  poporul Meu,

nu vrea să asculte...........  numele Meu,

urmează pornirile inimii lui.........lauda Mea, 

merge după alţi dumnezei.....slava mea."

Poporul meu....inseamna apartenenta.

"Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.." 1 Petru 2

Numele meu...inseamna identitate.

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu..." Ioan 1:12

Lauda mea.... inseamna chemare.

"Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt, în veci de veci! Psalmii 145:21

Slava mea....inseamna  mostenire.

"Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel" Isaia 46:8

Dumnezeu este un Dumnezeu iubitor, ingaduitor, dar care pretinde ascultare.

Neascultarea atrage dupa sine intotdeauna consecinte grave.

Indiferent prin ce va trebui sa treaca poporul Israel, Dumnezeu isi va tine fagaduinta fata de ei, pentru ca este poporul ales de DOMNUL !

Oaspetele nepoftit !

In urma cu cativa ani Dumnezeu a ingaduit o incercare in viata mea....

De ce asa...o stie EL..!

Am primit puterea necesara sa accept, sa ma ridic...si sa imi continui drumul.

In toti acesti ani am invatat mai mult ce inseamna dependenta de Dumnezeu.

Am invatat, sa invat sa stau de vorba cu El, am invatat sa-I spun necazul meu, am invatat sa Ii impartasesc bucuria.....am invatat sa-L fac prietenul meu.

Am invatat sa ma las in totalitate abandonata, am invatat ca trebuie sa accept voia Lui in viata mea, am invatat ca "trebuie sa ma supun", chiar daca uneori nu imi face placere.

Ca sa invat toate acestea, a trebuit sa merg in atelierul Marelui Olar, nu a fost usor sa trec prin toate fazele prelucrarii, nici acum nu am iesit din Mainile LUI, si stiu ca inca mai are de facut slefuiri, dar ma rog ca indiferent de fazele prin care va mai trebui sa trec....imi doresc sa am putere si sa raman alaturi de EL.
Sa raman chiar si atunci cad oaspetele nepoftit incearca sa patrunda in interiorul familiei mele.
Cele mai mari lupte se duc astazi in familie.
Doua scopuri are diavolul cu familiile crestine, in mod special:
- sa ii dezbine
- sa ii separe de Dumnezeu
Ca sa nu-i reuseasca nici unul din cele doua planuri ale sale, cu privire la viata noastra, trebuie sa fim vegheatori in permanenta si sa nu lasam nici o portita intredeschisa.
 Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” Marcu 13:37
VEGHERE = RUGACIUNE

Roaga-te, stăruiește asupra Cuvântului, veghează ne-ncetat,  si atunci cu siguranta oaspetele nepoftit nu va putea patrunde in viata ta, in familia ta sau in casnicia ta! 

"Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Matei  26:41
Cine pazestete porunca, isi pazeste sufletul; cine nu vegheazã
asupra caii sale, va muri. Proverbe 19.16

O zi minunata !

Hrana ta zilnica!

21 Noiembrie Deuteronom 32.34-52

Versetele care încheie cântarea lui Moise amintesc de faptul că Dumnezeu este suveran, că este „Acelaşi" şi că, în consecinţă, ne putem aştepta ca El să aibă ultimul cuvânt. Care este acest cuvânt final? Răzbunarea pentru vrăjmaşii de mult nepedepsiţi, dar şi iertarea pentru poporul Său, împreună cu care se vor bucura naţiunile tot timpul mileniului (v. 43).

Moise încheie învăţăturile sale printr-un ultim îndemn la ascultare: „Puneţi-vă la inimă " cuvintele acestea, ale legii acesteia, „este viaţa voastră" (v. 46, 47; Isaia 55.3; Proverbe 4.13 şi 7.2). Unii tineri gândesc că, pentru „a-şi trăi viaţa", trebuie să lase deoparte orice îndrumare şi mai ales pe cea a lui Dumnezeu. Aceste versete afirmă, iar experienţa noastră confirmă, că a te pleca sub jugul binecuvântat al Domnului înseamnă de fapt „a apuca" ceea ce este „adevărata viaţă" (1 Timotei 6.19).

Instrucţiunile lui Moise au luat sfârşit. Ca un adevărat mijlocitor, el a vorbit Domnului despre popor şi poporului despre Domnul. Acum avea să părăsească poporul. Evrei 13.7 ne îndeamnă să ne amintim de conducătorii credincioşi care ne-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi dintre aceştia nu mai sunt printre noi. Totuşi, autorul epistolei adaugă: „Isus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci"

 (Evrei 13.8; comparaţi cu v. 39).

Hrana ta zilnica!

20 Noiembrie Deuteronom 32.15-33

Cântarea pe care au învăţat-o fiii lui Israel de la Moise nu avea, în mod trist, decât o singură strofă! Cea pe care am învăţat-o ieri împreună cu poporul, exceptând v. 5, IL preamărea pe Dumnezeu. Să privim acum latura omului.Bogăţiile date de Domnul poporului Său, enumerate în v. 14, nu au făcut în final decât ca acesta să se îngraşe (v. 15). în loc să se alipească mai puternic de „Stânca mântuirii sale", aducându-I grăsimea mieilor şi jertfe de băutură (v. 14), Israel L-a părăsit, L-a dispreţuit, L-a întărâtat şi, în final, L-a uitat (v. 15, 16, 18). Câtă nerecunoştinţa! Şi, cu toate acestea, nu ne asemănăm noi uneori cu acest popor mizerabil? Nu „ne ... îngrăşăm" noi în mod conştient cu belşugul cu care ne umple Tatăl nostru? Facem să prospere lucrurile noastre pământeşti, uitând să-I acordăm Domnului locul care îi aparţine în viaţa noastră. Celor care sunt „bogaţi în veacul de acum" li se porunceşte „să nu se încreadă în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele" (1 Timotei 6.17). Dacă fiii lui Israel ar fi avut înţelepciune, „ar fi cugetat la sfârşitul lor de la urmă" (v. 29).

Să ne dea Domnul înţelepciunea să administrăm darurile Sale ca unii care avem să-I dăm socoteală la momentul întoarcerii Sale!

Hrana ta zilnica !

19 NoiembrieDeuteronom 31.30; 32.1-14

Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)" (v. 2). El îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră binefăcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce face Dumnezeu: o lucrare desăvărşităl (v. 4).

Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8-14. El 1-a ales (v. 8), 1-a găsit, 1-a îngrijit, 1-a păzit (v. 10), 1-a purtat (v. 11), 1-a condus (v. 12), iar în final 1-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut ... şi nu i-am făcut"? va întreba DOMNUL mai târziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!" (v. 4).

„Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi predestinat ..., i-a şi chemat ..., i-a şi îndreptăţit ..., i-a şi glorificat" (Romani 8.29, 30).

El este DOMNUL MEU !

 "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea" Ioan 13:7

De-atatea ori trebuie sa trecem prin diferite situatii si ne intrebam de ce oare..?

Stiu, si cred ca ar trebui sa stim cu totii, ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu.Sunt situatii pe care nu le intelegem si atunci ne intrebam..si Il intrebam pe Dumnezeu de ce le ingaduie?

In marea noastra framantare in care ne lasam purtati...uitam sa privim la adevaratul scop al lui Dumnezeu pentru care am fost lasati sa trecem prin aceasta incercare. Stim ca fiecare lucru care se petrece in viata noastra, se intampla cu un scop anume. Dumnezeu are un plan cu noi, cu viata noastra, de-aceea ingaduie peste noi anumite incercari sau "valuri" cum imi place mie sa le numesc.Imi place sa le numesc asa, deoarece valurile nu sunt permanente...vin se sparg de mal, iar mai apoi cand se linisteste vantul...apa devine linistita.

In mijlocul valurilor, trebuie sa privim cu credinta dincolo de ceea ce putem vedea cu ochii. Sa privim cu credinta prin situatia prin care trecem, stiind ca Dumnezeul in care ne-am pus increderea, este Domnul vietii noastre si este stapan peste intreaga situatie, de-aceea  EL nu ne va lasa.

Dar ce faci atunci cand acest DUMNEZEU nu este si Domnul vietii tale???

Faptul ca nu Il cunosti...nu te va scuza cu nimic ! Consecintele pacatului si a unei vieti ignorante fata de dragostea lui Dumnezeu, te va duce la moarte. Poate folosesc cuvinte  dure...dar din pacate  adevarate.

Daca vrei sa treci de cealalta parte a gardului si are fir de curent electric prin el, vei fi curentat. Deci fie ca ai cunoscut ca este curent electric in el, fie ca nu...consecintele le vei suporta.

La  fel este si cu sufletul nostru. Daca continui sa neglijezi partea spirituala din tine, daca nu vrei sa accepti ca ISUS este FIUL LUI DUMNEZEU, consecintele nu vor intarzia sa apara.

Dragul meu, fie ca ca Il vei accepta ca DOMN, fie ca vei recunoaste statutul pe care IL are si pe care si L-a dobandit, prin jertfa depusa la Calvar, EL este Dumnezeu, fie ca vrei sa accepti sau nu.

Daca Dumnezeu nu exista si eu cred in EL...nu am pierdut nimic, in schimb daca tu nu crezi in El, si EL EXISTA ....tu dragul meu ai pierdut totul !

EL este un DUMNEZEU VIU, si va reveni pe norii cerului. 

Astept aceasta zi mareata !

Hrana ta zilnica !

17 Noiembrie Deuteronom 31.7-18

După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.

Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită!

 În plus, este dată o ultimă poruncă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia" (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)" (Evrei 10.25)!

Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei" (v. 17)? 

Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul (v. 16 sf.). Însă prin gura profetului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit" (Osea 14.4).

Vreau sa-L vad pe Isus !

„Arată-mi slava Ta!” - Exodul 33:18
Crestinismul in cea mai pura forma a sa, este nici mai mult, nici mai putin decat a-L vedea pe DOMNUL  ISUS.

Slujirea crestina in cea mai pura forma a sa, inseamna nici mai mult, nici mai putin decat a-L imita pe Cel pe care Il vedem.

A vedea maretia Sa si a-L imita iata suma crestinsmului !

                                                   Max Lucado

Fa din Isus izvorul vietii tale !

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.

Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!
 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. 
 Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.

 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina. 
 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

Psalmii 36:5-10

M-am trezit in zori de zi si am luat Biblia sa citesc un psalm.Ochii mi-au ramas asupra unui verset in mod deosebit
" Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina"

La Tine este izvorul vietii.....!!!

Sa stii unde-i sursa, sa ti se ofere acest izvor...si totusi sa nu vrei sa vii sa bei!

Toti avem nevoie de acest izvor, depinde insa ce facem pentru gasirea LUI.

Atunci cand iti este sete, nu ai decat doua alternative: ori rabzi setea ori te apleci la izvor si iti stingi setea.

Daca alegi prima alternativa, ai toate sansele ca in scurt timp sa mori, pentru ca trupul omenesc nu poate trai fara apa, decat o scurta vreme.Daca alegi a doua alternativa, vei trai !

Insa pentru a doua alternativa ai de facut un lucru: "trebuie sa cauti sursa apei", sa cauti acest izvor.

La fel este si cu omul spiritual din noi. Avem nevoie de apa divina pentru a trai.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie."
„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?  Ioan 4: 10-11
Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie,
cum zice Scriptura.” - Ioan 7:38

Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!  Apocalipsa 22:17

Dragul meu, vrei ca sa traiesti...? Vino cauta Izvorul vietii si pe Cel care da aceasta apa.

Lumea si placerile ei iti ofera o "apa dulce", placeri de o clipa, dar ulterior, au un gust foarte amar, care iti distrug viata, iti distrug familia, distrug casnicia, etc.Nimic nu-L poate inlocui, si orice surogat, nu poate inlocui Acest Izvor care da viata.

" Căci la Tine este izvorul vieţii....."Isus este izvorul vietii !!!

Cuvantul Sau este lumina care ne arata calea pe care trebuie sa mergem.Citeste Scriptura si vei vedea cum ti se va lumina cararea.

"....prin lumina Ta vedem lumina"

Doamne, da-mi sa beau din apa vietii,
si Cuvantul Tau fa-L o lumina pe cararea mea !

Hrana ta zilnica !

17 Noiembrie Deuteronom 31.7-18

După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.

Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită!

 În plus, este dată o ultimă poruncă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia" (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)" (Evrei 10.25)!

Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei" (v. 17)? 

Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul (v. 16 sf.). Însă prin gura profetului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit" (Osea 14.4).

Elim Harmony Band - Te gasesc la orice pas

Intr-adevar merita toata lauda !!!!

Sub ocrotirea lui Dumnezeu !

N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?

Iov 31:4

Stau si privesc in urma, privesc la tot trecutul meu, privesc la anii trecuti in care am stat departe de EL, privesc acum la viata mea...si nu pot decat sa spun ca sunt coplesita. 

Coplesita de atingerea lui Dumnezeu in fiecare zi !

M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.

 Psalmii 40:2

In multe feluri m-a atins Dumnezeu, dar de fiecare data, atingerea Sa mi-a dat puterea de care am avut nevoie. A stiut in fiecare clipa de ceea ce am nevoie, chiar daca uneori am luptat impotriva LUI.

Am avut momente de incercare, dar mana Sa a fost cea care m-a cuprins cu dragoste si mi-a alinat suferinta.Am fost zdrobita uneori, incat am crezut ca voi ramane jos, dar tot El mi-a intins bratul Sau si m-a ridicat. Am cazut la pamant istovita de poveri, nemaiavand putere sa imi continui drumul, dar ISUS a fost Cel care mi-a intarit pasii si mi-a eliberat umerii. Am avut momente de oboseala in care nu am mai vrut sa imi continui drumul alaturi de El ...dar Domnul m-a luat in brate... m-a purtat, mereu..si mereu...

Am avut si trista experienta sa gust singuratatea, dar atunci mai mult ca oricand, L-am simtit atat de aproape.

Am fost de-atatea ori in impas....dar DOMNUL NU M-A LASAT NICIODATA !

Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis:

„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

 Evrei 13:5

Si astazi Acelasi Domn, imi calauzeste pasii, Acelasi Domn ma copleste prin tot ceea ce face zi de zi pentru mine si prin tot ceea ce imi daruieste in viata mea.

Acelasi Domn mi-a dat si imi da  intelepciunea, sa stiu cum sa fac fata incercarilor si nevoilor din viata mea.

Ce maret e DUMNEZEU !!!

Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci.

 Psalmii 145:1

Stiati ca....

Plante care purifica aerul:

Dacă vreţi să aveţi aer curat în camera în care staţi şi chiar mai puţin praf,

e bine să ţineţi în încăpere anumite plante.

Un studiu NASA vorbeşte despre câteva plante în ghiveci care nu trebuie

să lipsească din locuinţa nimănui.

Iată care sunt cele 10 plante minune care pot fi o armă împotriva poluării:

1. Iedera este de departe cea mai recomandată plantă când vine vorba de poluare. Se spune că ea poate absorbi 90% din benzen, un solvent care se găseşte frecvent în vopsea, cerneală, materiale plastice, cauciuc, detergenţi şi fum de ţigară.

2. Cactusul absoarbe gazele nocive şi generează oxigen pur. De aceea se recomandă să-l pui lângă televizor, fiindcă absoarbe undele electromagnetice, Spre deosebire de celelalte plante, cactuşii produc oxigen noaptea şi elimină monoxid de carbon ziua, aşa că şi dormitorul e un loc bun pentru ei.

3. Anthuriumul elimină amoniacul care se adună în încăperi, mai ales în bucătării.

4. Dracena acţionează împotriva compuşilor organici volatili (acetonă, etanol, benzen) eliminaţi de diferite spume folosite la fabricarea mobilei şi de picturi.

5. Crassula (arborele de jad) se spune că adună energiile negative din camere. Aşa că, dacă ştii că eşti o persoană agitată, nervoasă sau supărat, pune-ţi o Crassula în cameră şi sigur te vei linişti

6. Crizantemele sunt bune de pus într-o cameră unde tocmai ai vopsit ceva fiindcă absoarbe vaporii.

7. Palmierul Doamnei se potriveşte de minune în bucătărie, fiindcă absoarce amoniacul prezent în produsele de curăţat vasele

8. Filodendronul degajă o cantitate mare de vapori de apă şi umidifică astfel camerele cu aer uscat. E bine ca planta să fie ţinută în încăperile în care se află sobe.

9. Voalul miresei (Chlorophytum) absoarbe în 24 ore până la 95% din monoxidul de carbon prezent în fumul de ţigară. Nu este o plantă pretenţioasă.

10. Ficusul, deşi este cunoscut faptul că plantele purifică aerul, puţini dintre noi ştiu însă că ficusul are proprietatea de a elimina formaldehida "ascunsă" în tapet, mobilă sau zugrăveală. Ficusul este cea mai buna alegere pentru locurile în care există mochetă, pentru că absoarbe compuşii organici volatili emanaţi de adezivul utilizat pentru a o lipi.

Hrana ta zilnica !

16 Noiembrie Deuteronom 30.15-20; 31.1-6

Iată din nou bifurcaţia întâlnită în cap. 11. 26. Numai două drumuri se deschid înaintea lui Israel, cum se deschid şi în faţa oricărui om: unul care duce la viaţă şi la bine; el constă în a-L iubi pe DOMNUL, în a asculta de glasul Lui şi în a te alipi de El (v. 20). Astfel este secretul unei vieţi fericite încă de pe pământ. Celălalt drum, poate plin de atracţii la început, duce inevitabil la moarte şi la rău (v. 15; 19; compară cu Ieremia 21.8). Şi alegerea ne aparţine. Să ascultăm vocea prietenoasă care-ţi şopteşte la urechi: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea" (îsaia 30.21).

Moise este în vârstă de o sută douăzeci de ani. Şi el a avut de ales, optzeci de ani mai devreme. Refuzase onorurile, bogăţiile şi plăcerile de la curtea lui faraon, „alegând să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu" şi să împărtăşească „ocara lui Hristos" (Evrei 11.25, 26).'în certitudinea că el nu s-a înşelat, poate în prezent să-1 îndemne pe Israel, îndemnându-i de fapt pe toţi cei care nu s-au hotărât încă: „Vezi ... alege viaţa!" (v. 15, 19).

 Isus este „calea, adevărul şi viaţa" (loan 14.6). 

A alege viaţa înseamnă a-L alege pe El însuşi. El Se va îngriji apoi de fericirea noastră. 

Drag prieten, alege viaţa, alege-L pe Isus!

  Fă-o chiar astăzi! „Mâinele" nu îţi aparţine.

Muzica duhovniceasca sau...spectacol ?

Astazi ascultand cateva melodii, pentru ca imi place foarte mult muzica, mi-am pus cateva intrebari.Intalnim tot mai multe formatii si grupuri de inchinare care lauda...(sau cel putin asa declara) pe Dumnezeu.

Dar oare toata muzica crestina pe care o auzim este o lauda adevarata la adresa LUI? Sincer m-as bucura sa fie asa...

Orice instrument, fie el cat de performant...pana nu este acordat corespunzator, nu va scoate sunetele si acordurile adevarate.La fel este si cu cel care aduce lauda lui Dumnezeu...

Chiar daca am fi cei mai buni instrumentisti sau vocalisti, pana nu  suntem acordati dupa Voia LUI,  pana nu ne lasam transformati  si pana nu suntem curatiti pe deplin si eliberati de tot ceea ce nu este placut in fata lui Dumnezeu, muzica noastra va fi asemeni unui instrument dezacordat.

Cu gura lauda pe Domnul, dar inima este departe de El.....

Pentru ca lauda noastra sa fie primita, inima noastra trebuie sa fie predata in totalitate lui Dumnezeu, si-atunci mainile noastre le putem ridica in semn de multumire si glorie !

In aşteptare....

O bătrână şi-un moşneag
Stau îngânduraţi în prag,
Tot privind în depărtare,
Poate,
vreun copil apare.
Nu prea văd de bătrâneţe
Şi lacrimile curg şiroaie
Pe-a lor încreţite feţe
Parcă-ar vrea să le mai moaie.
Greu, oftând, icnind în sine,
Lacrimile şi le şterg,
Dar pe drum nimeni nu vine
Şi în doi în casă merg.
Înserează, mai rău văd,
Dar şi toamna varsă lacrimi,
De îţi pare că-i prăpăd,
În jur ca la ei în inimi,
Ce se zbat fără hotare
Parc-ar vrea să-i părăsească,
Să plece în lumea mare
Copilaşii să-şi găsească,
Să-i cuprindă, să-i privească
Şi apoi să-i părăsească,
Totul doar e trecător,
Iar acum e rândul lor.
Au crescut copii vreo cinci
Şi nici unul nu-i pe-aici,
Toţi plecaţi peste hotare,
Pentru bani, pentru mâncare.
Au rămas acasă-n doi,
Fără bani, flămânzi şi goi,
Aşteptând
poate că mâine
Vreo unul totuşi revine.
La o casă, chiar în prag,
Tot privind în depărtare,
O bătrână şi-un moşneag
Stau
de ani
în aşteptare.

TATA, ALEGE CALEA CEA BUNA !

Avand putin timp liber la birou m-am pus sa citesc cate ceva...

Mi-a atras atentia un titlu impresionant..."TATA , ALEGE CALEA CEA BUNA"

Curioasa, desi era adresat tatilor, am inceput sa citesc. Era vorba de un tata si fiul sau care plecasera impreuna sa escaladeze un munte.La un moment dat urcusul devenea din ce in ce mai greu si mai periculos, cu tot felul de stanci abrupte.Tatal se oprise si privea in sus, cautand care ar fi drumul cel mai putin periculos.

Copilul vazandu-si tatal a zis:

"TATA, ALEGE CALEA CEA BUNA, CACI EU TE URMEZ INDEAPROAPE"

Daca privim din perspectiva noastra ca si simpli parinti, invatatura poate fi demna de luata in seama, fie ca esti tata sau mama pentru copilul tau.

Ca si parinti, noi suntem cele mai bune repere pentru copiii nostri.

Daca in casa copilul isi aude tatal vorbindu-i urat mamei...nu are cum acest copil sa invete sa respecte o femeie.Daca copilul vede ca tu, tatal lui, vii acasa baut si cu chef de

scandal, sa nu te miri ca la 17-18 copilul tau va incepe sa consume alcool si are aceleasi tendinte.

 Calea pe care o alegem noi, este calea pe care copiii nostri o vor urma.Nu stiu cati constientizam acest lucru ?

Daca privim din persepctiva biblica avem responsabilitati si mai mari.Tot ceea ce vad copiii nostri in noi...vor urma cel mai probabil.

E momentul sa luam o pauza si sa ne facem timp pentru a ne analiza comportamentul, suntem noi exemple bune pentru copiii nostri?

Suntem corecti in afacerile noastre?

Rugaciunea pe genunchi cu familia are loc in fiecare zi? Poate ca dimineata se pleca pe rand de acasa, dar cu siguranta seara  e toata familia. Exista acest obicei?

Copilul nostru ne vede citind din Scriptura...sau ne vede urmarind un meci ori o telenovela?

Avem discutii cu copilul nostru despre viata vesnica? Poate spunem ca sunt prea mici sa putem discuta, dar daca nu le vorbim...cum vor stii ei ca vesnicia este importanta?

Copiii, ne vor urma exemplul in tot ceea ce facem !

Alegerile noastre gresite pot avea influente negative asupra lor!

Copiii sunt responsabilitatea noastra!

Hrana ta zilnica !

15 Noiembrie Deuteronom 30.7-74
Harul lui Dumnezeu păstrează în rezervă „lucrurile ascunse" (29.29), cele cu care ne reţine atenţia acest frumos capitol. «Domnul nu numai că îi va strânge din nou pe ai Săi, nu numai că îi va aduce înapoi, îi va înmulţi şi va lucra cu putere pentru ei, ci va înfăptui în ei o desăvârşită lucrare a harului, de o valoare mult mai însemnată decât prosperitatea exterioară»
Într-o vreme viitoare, Dumnezeu va lucra în inimile poporului Său pentru a produce acolo ascultare şi dragoste spre El (Evrei 8.10). El îi invită de atât de mult timp: „Dacă te vei întoarce ... întoarce-te la Mine" (Ieremia 4.1; de citit Osea 14.1-2). Ei bine, toată această lucrare răbdătoare nu va rămâne zadarnică! „Şi te vei întoarce..." (v.8).
Capitolul 10 din Romani citează v. 12-14, aplicându-le „oricăruia care crede". Hristos, Cuvântul viu, S-a coborât din cer, unde nici omul nu se poate sui, ca să reveleze inima lui Dumnezeu care „doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi" (1 Timotei 2.4).

Prietene, să nu spui că această mântuire este „prea minunată" (v.ll), iar tu prea mizerabil.

Oricât de departe ai fi, Isus este foarte aproape de tine. Deschide-ţi acum inima înaintea Lui!
Cât despre noi, creştinii, să luăm aminte că, dacă se află în gura şi în inimile noastre Cuvântul, el nu este acolo pentru a rămâne neroditor, ci pentru a fi pus în practică (v. 14;de citit şi Ioan 13.17).

Meditatia!

Cred ca fiecare din noi avem momente de meditatie macar cateva minute pe zi. Important este, cat din timpul nostru meditam la partea spirituala, pentru ca noi suntem creaturi divine.

Meditatia este un susur bland al Scripturii pentru noi insine!

"Ferice de omul.......ci isi gaseste placerea in Legea Domnului si zi si noapte cugeta la Legea Lui", spune psalmistul David in cap1:2.

Meditatia ne ajuta sa reflectam linistiti asupra cuvintelor Scripturii !

".....ma gandesc la invataturile Tale", Psalmul 119:99

Starea aceasta de meditatie  ne ajuta sa comunicam cu Tatal nostru in simplitate.Lui Dumnezeu ii place sinceritatea noastra si facand acest lucru, reusim prin Cuvantul Sau sa aducem eliberare in sufletul nostru.

Cu cat ne adancim in Cuvantul Sau, cu atat mai mult creste foamea dupa Cuvantul Sau.

Timpul nostru de meditatie este cheia succesului in viata noastra de crestin !

Doamne, ajuta-ma sa imi planific timpul mai bine, ca sa reusesc sa cuget zi de zi la Cuvantul TAU !

O zi minunata !

Te-am cautat !

Te-am cautat la poarta soarelui,

In sclipiri de lumina

Diamant cernut printre gene,

pierdut pe-o colina.

Te-am cautat la poarta vanturilor,

In briza soptind fierbinte

Pe tais de uragan,

mii de cuvinte....

Te-am cautat la poarta apelor,

In brate inclestate de spuma

Tulburata si alunecoasa apa,

pierduta-n furtuna.

Te-am cautat la marginea pamantului,

Cotropind munti si vai.

Te-am gasit pe cruce iubind

pana la jertfa pe-ai Tai.

                                                                 Elena Marin Alexe

Hrana ta zilnica !

14 Noiembrie Deuteronom 29.18-29
Până acum am avut drept subiect poporul în ansamblul său. Versetele 18-21 se adresează de data aceasta individului, bărbat sau femeie care se depărtează de DOMNUL. Pelinul (v. 18 sf.) este o plantă cu sevă amară şi otrăvitoare care creşte pe terenuri necultivate.

Dacă inima noastră este din punct de vedere spiritual neîmblânzită, să nu ne surprindă faptul că dau lăstari anumite rădăcini de amărăciune, care ne otrăvesc spiritul cu tot felul de resentimente, de gelozii, de animozităţi. Remediul preventiv (care să împiedice această dezvoltare), conform cu Evrei 12.15  este să nu ne lipsim de a beneficia de harul lui Dumnezeu.
Capitolul se încheie cu un verset mângâietor. Istoria noastră, ca şi cea a lui Israel, are o latură văzută - cea a responsabilităţii noastre - şi o latură ascunsă - cea a harului, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte deplin. Anumite tapiserii sunt brodate pe dosul pânzei. Cât timp sunt în lucru, nu putem vedea  decât noduri şi fire încâlcite; singur meşterul le recunoaşte. Abia când întoarcem pe faţă lucrarea încheiată, imaginea finală ne apare în toată perfecţiunea şi frumuseţea ei.

„Lucrurile văzute" sunt reversul lucrării divine revelate. Necazurile, eşecurile, disciplinarea ne par adesea a fi împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dar în curând, în splendoarea Locului Ceresc, vom admira cealaltă faţă şi „vom înţelege toată iubirea Sa".

Traim doar prin har !

"A mea este razbunarea si Eu voi rasplati. Cand va incepe sa le alunece piciorul..."

Deuteronom 32:35/a

Ne-am obisnuit sa Il privim pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu indurator, plin de dragoste, iertator, etc...In versetul  de mai sus vedem un Dumnezeu care nu prea este pe placul nostru, un Dumnezeu  drept, un Dumnezeu care nu iarta nimic, un Dumnezeu sever am putea spune.

A mea este razbunarea si Eu voi rasplati.....aceste cuvinte anunta razbunarea lui Dumnezeu impotriva Israelitilor.Un Dumnezeu razbunator fata de cei rai...Desi erau un popor ales de Domnul care traiau doar prin Har, ei au nesocotit invatatura Lui. 

Traiau prin Har....

La fel putem spune si noi azi...traim prin Har !

Nu avem nici un merit in plus noi...si totusi Domnul inca este indurator. Suntem expusi in fiecare zi  pacatului si piciorul nostru poate aluneca in orice clipa de pe stanca, cu-atat mai mult piciorul nostru aluneca daca umblam prin locuri alunecoase.Dumnezeu nu este lipsit de putere ca sa actioneze asa cum meritam...iar daca nu o face este doar pentru faptul ca "INCA"...mai are rabdare. Citeam un verset si sincer, desi am citit cartea lui Daniel de mai multe ori...azi din nou am luat aminte la acest verset,

"Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”

DANIEL 4:35

SUNTEM NOI OARE DE CONSTIENTI DE PUTEREA LUI..?

Citeam un articol in care se spunea despre mai marii lumii cum isi construiesc buncare speciale, (adaposturi) in cazul unui razboi atomic.Da...isi pot construi adaposturi de miliane de dolari....dar un adapost in fata furiei lui Dumnezeu nu-l va putea construi niciodata. Nici o fortareata nu poate sa ne adaposteasca in fata furiei si a judecatii LUI, in schimb sub aripa Lui gasim adapost in fata oricarei furii a naturii sau a oamenilor infuriati.

 Toti oamenii pot fi impotriva noastra....atunci cand Dumnezeu este cu noi, nimeni nu ne poate face nimic.

La pieptul sau gasim refugiu si siguranta in momentele noastre de slabiciune, in momentele dificile ale vietii  cand  incercarile se abat asupra noastra. In Isaia 25:4 sta scris:

"Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid"

Hrana ta zilnica !

13 Noiembrie Deuteronom 29.1-17
Întregul Israel se adunase pentru a auzi cuvintele legământului. Puterea şi dragostea DOMNULUI făcuseră mari minuni pentru ei. Poporul le văzuse (v. 2), dar nu cu ochii inimii (v. 4; Efeseni 1.18). Semnele împlinite în favoarea lor n-au avut nici un efect moral asupra conştiinţei lor. La fel a fost şi în zilele când Domnul Isus Se afla pe pământ: „mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus însuşi nu Se încredea în ei ..." (Ioan 2.23, 24). Şi noi riscăm să ne unim cu ei ori de câte ori ne mulţumim cu o cunoaştere intelectuală a adevărului.
Totuşi v. 4 afirmă că Dumnezeu nu-i dăduse lui Israel urechi să audă până în acea zi. A fost atunci vina lui Israel că nu a ascultat?

Cu siguranţă da!

Apostolul Pavel îl face total responsabil pe acest popor care în mod voit şi-a închis urechile, ca nu cumva să audă şi să fie convertit (Fapte 28.27, 28). „Deci să vă fie cunoscut -insistă el - că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi". Domnul doreşte ca aceasta să nu fie în zadar şi ca nimeni dintre noi să nu-şi împietrească inima, ascultând astăzi vocea Lui (Evrei 3.7, 15; 4.7). Să observăm repetarea frecventă a cuvântului „astăzi" pe tot parcursul ultimelor capitole ale acestei cărţi.

Hrana ta zilnica!

12 Noiembrie Deuteronom 28.33-53
„Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulţi" (Psalmul 16.4). Acest verset (care din punct de vedere profetic se aplică închinării către Antihrist) ne poate servi drept titlu pentru v. 15-68 din capitolul nostru. Cel care vorbeşte în Psalmul 16 este Domnul Hristos care, spre deosebire de Israel, nu a încetat niciodată să Se încreadă în Dumnezeu, să-L pună pe DOMNUL înaintea Lui. Întotdeauna a contat pe Dumnezeul Său pentru a fi păzit, pentru a nu-Şi pierde „partea moştenirii", pentru a nu fi „clătinat" (Psalmul 16.1, 5, 8). Domnul Isus ne este modelul pe calea credinţei. Dar Dumnezeu trebuie să ne prezinte şi exemplul de la polul opus, cu urmările lui tragice, înspăimântătoarea ameninţare din v. 53 s-a împlinit întocmai în istoria lui Israel (2 Regi 6.29). Cât despre libertatea sa, practic poporul şi-a pierdut-o din ziua strămutării sale în Babilon.
„Slujiţi Domnului cu bucurie", invită Psalmul 100.2. Cu siguranţă, Israel nu şi-a slujit Dumnezeul „cu bucurie şi cu veselie de inimă" (v. 47), expunându-se astfel la a suporta jugul de fier al vrăjmaşilor săi.
Din punct de vedere moral, şi astăzi este la fel. Refuzând să-I slujim Domnului, practic reintrăm sub robia lui Satan şi a păcatului (Ioan 8.34). Fie ca Dumnezeu să ne înveţe să-I slujim bucuroşi, imitându-L pe Acela care îşi găsea desfătarea în a face voia Sa! (Ps. 40.8).

Hrana zilei tale!

11 Noiembrie Deuteronom 28.15-32
Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumera toate blestemele care-1 pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari" de urechi" (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu II respingeţi pe Cel care vorbeşte!" (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.
Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever, cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale.
Şi să ne ajute Domnul sa nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El!
Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-1 urmăm într-o „ţară îndepărtată" (Luca 15).

Alin si Emima Timofte la Elim

Maine 11.11.2012 in Biserica Penticostala Elim Timisoara, sunteti asteptati a ne bucura in cantare alaturi de Alin si Emima TIMOFTE.

Cei care nu puteti participa, puteti urmari live pe http://www.elim.ro/

Multumim inca de acum ca va da Har si va  fi o seara binecuvantata!

La umbra aripilor Sale !

Viata de credinta alaturi de Domnul intotdeauna este un succes, pentru ca El niciodata  nu i-a lasat pe ai Sai.

Nu ai sa cunosti  dragostea si puterea Lui, pana nu incerci sa traiesti folosind aripile credintei.

Imi amintesc un documentar despre vulturi si puii de vulturi.Primul zbor pe care il fac puii este uimitor. Vulturii mari ii arunca din cuib de la inaltimile in care traiesc, acestia cad in gol incercand sa dea din aripi asa cum stiu...la inceput foarte dezordonat, dupa care incep, incet sa invete, iar cand ajung aproape de sol, perechea de vulturi pornesc cu iutime, isi intind aripile sub ei luandu-i si aducandu-i inapoi la cuib. 

Asemeni vulturilor si Dumnezeu procedeaza la fel.Ne este dat dat sa trecem prin diferite suferinte, prin momente dificile si uneori intram in panica datorita situatiei in care ne aflam, poate datorita bolii prin care ne este dat sa trecem, dar uitam ca Dumnezeu ne este credincios si nu ne va lasa.

Niciodata nu putem sa-L vedem pe Dumnezeu in dimensiunea LUI reala, daca nu ne incredem in promisiunile LUI atunci cand trecem prin momentele dificile ale vietii.

Este greu sa inveti sa traiesti prin credinta, dar merita !!!

 Sa ne amintim de poporul Israel cum le-a purtat de grija in toti anii lor de pribegie."Ca vulturul care isi scutura cuibul, zboara deasupra puilor, isi intinde aripile, ii ia si-i poarta pe penele lui.Asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau......"Deuteronom 32:11-12/a 

Imi amintesc de una din cantarile minunate pe care le canta Gabi Ilut: "La umbra aripilor tale.."in care vers. doi spune:

"La umbra aripilor Tale
 Imi place sa m-adapostesc,
 Lucrarile Mainilor Tale ma uimesc,
 Vreau in liniste sa stau,
 Viata mea sa ti-o predau,
 Vreau cu toata inima prezenta Ta"

In Isaia 46:4 avem o promisiune atat de frumoasa din partea Domnului:

"...pana la batranetea voastra EU voi fi acelasi, pana la caruntelele voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc"

Cata siguranta in aceasta promisiune....! Dumnezeu a fost intotdeauna credincios  cu cei care s-au increzut in EL, si nu a dezamagit niciodata, iar rasplatirile LUI sunt imense pentru cei care se incred in EL, pentru ca EL nu ramane dator nimanui.

Increde-te in promisiunile LUI, si vei vedea cum te va lua pe brate in momentele dificile ale vietii, pentru ca El nu abandoneaza pe nimeni !

O zi binecuvantata cu Domnul !