In aşteptare....

O bătrână şi-un moşneag
Stau îngânduraţi în prag,
Tot privind în depărtare,
Poate,
vreun copil apare.
Nu prea văd de bătrâneţe
Şi lacrimile curg şiroaie
Pe-a lor încreţite feţe
Parcă-ar vrea să le mai moaie.
Greu, oftând, icnind în sine,
Lacrimile şi le şterg,
Dar pe drum nimeni nu vine
Şi în doi în casă merg.
Înserează, mai rău văd,
Dar şi toamna varsă lacrimi,
De îţi pare că-i prăpăd,
În jur ca la ei în inimi,
Ce se zbat fără hotare
Parc-ar vrea să-i părăsească,
Să plece în lumea mare
Copilaşii să-şi găsească,
Să-i cuprindă, să-i privească
Şi apoi să-i părăsească,
Totul doar e trecător,
Iar acum e rândul lor.
Au crescut copii vreo cinci
Şi nici unul nu-i pe-aici,
Toţi plecaţi peste hotare,
Pentru bani, pentru mâncare.
Au rămas acasă-n doi,
Fără bani, flămânzi şi goi,
Aşteptând
poate că mâine
Vreo unul totuşi revine.
La o casă, chiar în prag,
Tot privind în depărtare,
O bătrână şi-un moşneag
Stau
de ani
în aşteptare.