Hrana ta zilnica !

19 NoiembrieDeuteronom 31.30; 32.1-14

Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)" (v. 2). El îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră binefăcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce face Dumnezeu: o lucrare desăvărşităl (v. 4).

Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8-14. El 1-a ales (v. 8), 1-a găsit, 1-a îngrijit, 1-a păzit (v. 10), 1-a purtat (v. 11), 1-a condus (v. 12), iar în final 1-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut ... şi nu i-am făcut"? va întreba DOMNUL mai târziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!" (v. 4).

„Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi predestinat ..., i-a şi chemat ..., i-a şi îndreptăţit ..., i-a şi glorificat" (Romani 8.29, 30).