Vremea marilor confuzii!

Astazi traim  o vreme de mari, chiar foarte mari confuzi si din pacate  nivelul de concentrare nu mai tinteste spre scopul etern al lui Dumnezeu.

Oare ramanem la aici si acum...sau facem pasi reali pe drumul sfinteniei si IL luam in serios pe Dumnezeu?

Pana cand nu ne stim mostenirea ca pe un lucru deja asigurat si stabilit in Hristos si dat noua de Dumnezeu, nu avem nici un temei sa mergem mai departe. Unii dintre noi ne silim sa facem lucruri pe care nu vrem sa le facem si sa traim o viata pe care in realitate n-o putem trai si sa credem ca straduindu-ne astfel suntem crestini.

Cred ca la un moment dat toti ne-am pus urmatoarele intrebari, meditatii, reflectii...nu stiu in dreptul fiecaruia, ceea ce stiu este ca pe multi ii gadila urechile auzind mereu aceste remarci, insa eu cred ca exista o ramasita care va  medita la cele cateva reflectii cu efecte eterne 

Cuvantul Tau spune ca darul cel mai mare este:iubirea, insa nu imi oferi prea multe ocazii sa-l folosesc  sa-l pot arata si altora, aceasta ar inseamna sa dau cu ‘galeata’ ceea ce eu pot oferi doar cu ‘furculita’ sau chiar deloc si aceasta desigur ca va limita raspunsurile Tale si capacitatea mea de a progresa.

Cuvantul Tau spune ca tot ceea ce ai Tu in plan sa reverse peste mine, insa marturia mea este de ‘a nu-mi intinde hotarele’ spre a influenta pe altii si de a nu fi o binecuvantare pentru altii.

Cuvantul Tau imi spune ca Tu imi inunzi cu dragostea Ta cele mai adanci locuri, cotloane ale sufletului meu, insa sa stii ca marturia mea va inabusi aceaste sentimente si eu nu pot sa-ti ofer timpul meu, talantul meu, de aceea alerg fara tragere de inima si nu sunt eficient pe cale.

Cuvantul Tau imi spune sa simt puterea iubirii iertatoare a Tale asa cum a fost exprimata pe crucea de la Calvar insa marturia mea nu doreste aceasta reamintire pentru ca ar trebuii sa am mereu privirea atintita in sus si rezultatul ar fi implinire in viata mea.

Cuvantul Tau imi spune ca drumul spre Tine sa-l celebrez dar marturia mea se clatina mereu, iar fara consacrare nu am biruinta si nu pot raspandi aceasta mireasma a bucuriei.

Cuvantul Tau imi spune ca regretul sa aiba puterea de a ma ridica, sa cer harul Tau, insa marturia mea va tine ascunsa vinovatia pentru ca nu am invatat sa raman pe terenul ‘a fi mort fata de pacat’ si nu sunt dispus sa accept rusinea care va scurta din eul meu.

Cuvantul Tau imi spune ca Tu Doamne cercetezi toate pacatele si greselile mele si sa-L las pe Duhul Sfant sa ma indrume insa marturia mea ar fi sa las poverile jos la Tine si sa ma afund in detaliile rugaciunii care imi va stimula constiinta sa fie activa iar zona de comfort ar fi daramata, iar spiritul de disciplina,de ascultare si supunere este o deprindere cam stricta si neinteleasa pentru cei caldicei.

Cuvantul Tau imi spune sa accept ca ’toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu’, dar marturia este ca sa ma lasi pe mine sa aleg acele lucruri si astfel viata mea nu va suferi un tratament profund al schimbarii.

Cuvantul Tau imi spune sa fiu ca Tine, insa ‘mantuirea prin foc’si de a fi ‘intr-un colt acolo sus’ e mai mult la indemana mea decat…marturia de a castiga…‘premiul alergarii-Cununa-Imparatiei’ care presupune trecerea multor teste si obstacole..

Majoritatea avem aspiratii fara a se realiza,majoritatea citim fara a aplica si majoritatea cred in Dumnezeu dar traiesc ca si cum nu ar exista!

Tu unde te regasesti?

In acelasi jug cu Hristos!

"Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Matei 11:28-30

 Ieri mi-a atras atentia acest verset care pentru multi este un verset foarte cunoscut, dar cu toate ca ne este foarte cunoscut, tocmai din acest motiv il tratam cu mare nebagare de seama.

Cantam deseori cantarea "Voia Ta, nu voia mea...", dar oare ii dam voie lui Hristos sa-si implineasca voia Lui in viata noastra? 

Voia Lui si planul Lui cu privire la intreaga omenire este de departe cel mai bun si maret plan. 

Voia Lui cu privire la viata mea este cel mai bun plan !

Deseori noi facem planuri pentru noi, pentru viata noastra, pentru familia noastra si luam chiar decizii fara a astepta raspunsul lui Dumnezeu. Mai apoi ne trezim ca din multele planuri facute, de multe s-a ales "praful" , iar in multele decizii luate pripit nu gasim nicio satisfactie, ba chiar avem de suferit. Ne inhamam la un jug prea greu si deseori cadem sub povara grea.

Stiindu-ne cat suntem de rezistenti, Hristos ne-a dat o alta solutie si in  Evang. scrisa de Matei ne spune, "luati jugul Meu...", ceea ce Eu va ofer este mult mai usor, de ce sa va chinuiti cu o povara asa grea...? Sarcina Mea este usoara.... ba mai mult purtand jugul lui Hristos gasim ceea ce de fapt cautam cu disperare...ODIHNA.

Traim vremuri atat de stresante si atat de obositoare si cu cine stai de vorba, toti se plang ca sunt obositi. Cand vorbim de oboseala, nu vorbim doar de oboseala in trup pentru ca aceasta oboseala se trateaza cu cateva ore de somn, problema este oboseala din suflet. Plecam in concediu, suntem liberi, poate ca unii sunt fara un job sau dependenti de un anume program, si totusi....sunt obositi. De ce?

In cartea Proverbe, Solomon spune: " Neliniştea din inima omului îl doboară...."

In copilarie, cand eram la parinti, il vedeam deseori pe tatal meu muncind la munca campului  si deseori avea nevoie de caruta in activitatea sa. Fiind la sat oameni gospodari, aproape fiecare familie  aveam in grajd o vaca, numai ca prins in jug un singur animal...nu dadea randament. Aveam nevoie de inca un animal si mai mult de atat, unul dintre animalele prinse la jug trebuia sa fie cu experienta.

In jugul despre care ne vorbeste Hristos, chiar El este Cel care ne conduce. Hristos cunoaste drumul de-aceea ne indeamna sa luam jugul Lui, numai ca deseori noi incercam sa tragem singuri la jug sau ne inhamam la un jug cu cei nepotriviti, de-aceea suferim infrangeri, esecuri si-apoi  traim regrete amarnice.

Pe drumul pe care am pornit avem nevoie de Cineva care sa ne ghideze, o persoana in care sa avem deplina incredere si cine Altcineva este mai potrivit decat Insusi Creatorul nostru.

Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. Efeseni 2:10

 

Abandoneaza-ti toate poverile, lasa jugul greu pe care il cari de atata vreme si intra in acelasi jug cu Hristos. Aici vei gasi odihna si linistea dupa care tanjesti de atata vreme!  

 

 

 

O zi binecuvantata!

Incercarea credintei noastre nu este in necaz, ci in binecuvantare!

Cei mai multi oameni il cauta pe Dumnezeu cand sunt in suferinta, in boala, in necaz, insa a-L cauta si a ramane langa Dumnezeu cand totul iti merge bine...este un adevarat test de credinta, iar daca il si treci...inseamna ca esti indragostit cu adevarat de Hristos!

 sursa foto:http://jurnalspiritual.eu

Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. 

3 Ioan 1:2

Judecata si rasplata este individuala!!!

Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea (Luca 16:1-13) şi îşi băteau joc de El. 

Despre ce lucruri vorbea Isus?

Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. (v.13)

Aici este marea eroare a omului...

Daca pe pamant oamenii traiesc in concubinaj sau in curvie, cred ca si in ceea ce priveste viata spirituala pot face la fel. Isus spune: "nu puteti...", omul  vrea sa-I demonstreaza ca poate. Bineinteles ma refer la acei "crestini" care cocheteaza si cu lumea si cu Dumnezeu. Duminica imbraca haina sfintenie mai apoi o lasa in dulap duminica seara, urmand ca de luni incolo sa-si imbrace haina de peste saptamana, haina pacatului.

 A "incerca " sa traiesti si cu Isus si cu Mamona eu indraznesc sa o numesc "curvie spirituala" si din pacate numarul celor care traiesc in aceasta legatura de curvie este in continua crestere.

 Continuand cu vers.15  Cuvantul spune: Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Luca 16:14-15

 

Cat privesti cu ochii toata lumea umbla dupa locurile inalte, toti vor sa fie conducatori, toti vor sa fie la guvernare, in parlament, in biserici toti vor sa fie pastori sau mai stiu eu ce alte functi exista, cu alte cuvinte toata lumea vrea sa conduca, dar nimeni nu vrea sa fie condus. Cred ca de-aici pleaca si multimea problemelor cu care ne confruntam. Probleme in societate, probleme la nivel mondial,  probleme in tara, in parlament, probleme in guvern, probleme in biserici, probleme acasa, probleme peste tot.... 

Da, cineva trebuie sa si conduca, insa atunci cand cei de la conducere sunt asemeni fariseilor (iubitori de bani), atunci este o mare problema. In fata oamenilor ei cauta sa fie neprihaniti si de cele mai multe ori reusesc chiar sa si impresioneze, insa din fericire Dumnezeu nu se lasa impresionat de nimeni. Dumnezeu cunoaste inimile tuturor, ba mai mult Dumnezeu  da si darul acesta de discernere oamenilor neprihaniti ca sa-i cunoasca pe acesti "farisei" sau "lupi imbracati in piele de mielusei".

Traim vremuri grele si este tot mai greu sa-ti pastrezi calea trasata de Hristos, insa slava Domnului ca El ne invata si ne arata calea.

 In ciuda vremurilor confuze pe care le traim atat in societate, dar mai ales in biserici, TREBUIE sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa nu cadem nici de oboseala, dar nici in deznadejde. 

Judecata si rasplata este individuala!!!

 

Ce vezi in oglinda?

Cred ca niciunul dintre noi n-ar concepe sa nu aibe in casa macar o oglinda.In ea privesti cum iti sta rochia sau costumul, vrei sa vezi daca e aranjat parul si alte detalii legate de aspectul exterior. Insa toate acestea conteaza  doar pentru om, nu pentru Dumnezeu. Scriptura spune:”Dumnezeu nu se uita la fata omului...”, si ce bine este....!

Daca, de dragul celor din jur vrem sa aratam bine si pentru aceasta privim in oglinda, oare pentru Hristos nu dorim sa fim perfecti?

 Hristos nu se uita la exterior, ci la interior. Stiu ca de aceasta expresie se folosesc multi atunci cand tinuta lor nu este potrivita cu ”tinuta unui crestin”, dar acesta este alt aspect in care nu voi intra acum. Daca ai Duhul lui Dumnezeu calauza, acesta iti va da intelepciune si cum sa te imbraci in ceea ce priveste exteriorul.

Vorbind de partea spirituala a noastra, de aspectul sufletului, in oglinda Cuvantului ne putem vedea toate defectele.

Gradul nostru de comparatie nu este omul, ci Hristos.

Ne asemanam cu Hristos?

• Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre
•  şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul.
• 
  
• Traim intr-o lume tare zbuciumata si momentele sunt tare critice, iar mintea noastra este inundata cu lucruri care nu fac altceva decat ne distrag atentia de la tinta noastra, adica de la Isus. Scopul diavolului este sa ne schimonoseasca chipul, dar noi trebuie ”să ne înnoim în duhul minţii noastre ”
• Duhul mintii noastre poate fi innoit doar prin Cuvantul lui Dumnezeu, refuzand oferta diavolului.
• ”Strang Cuvantul Tau in inima mea”!
• Atunci cand iti dedici viata lui Hristos, El va face lucrarea de transformare si de restaurare.
•  Lucrarea aceasta ne aduce in fiecare zi, tot mai aproape de asemanarea noastra cu El.
• Sa nu uitam ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu.
• ”...v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
• Coloseni 3:9-10
• Tu ce vezi in oglinda?

Gata de plecare!

• Imaginati-va  ca dupa o perioada lunga de timp,  un drag si vechi prieten se intoarce in tara si puneti la cale o intalnire. Iata ca vine ziua mult asteptata si sunteti anuntat ca vine sa va ia cu masina de acasa.
• Cum il asteptati...? Plecati de-acasa sau il asteptati in pijamale?  Sau....poate prins cu alte treburi de-ale casei ?
• Avand in vedere ca este o intalnire importanta si chiar stabilita, eu cred ca facem tot posibilul sa fim gata, ca atunci cand vine sa putem pleca impreuna.
• 
  
• Hristos s-a inaltat la cer, insa nu inainte de a ne face o promisiune...ca VA REVENI. 
• Nu va reveni sa vada ce facem, nu va reveni doar sa ne salute, ci va reveni sa ne ia cu EL, asa scrie in Cartea Sfanta, iar eu cred ce scrie. Deci avand aceasta promisiune, cum ar trebui noi sa Il asteptam?
•  Aici ma refer la noi cei care credem Scriptura, cei care credem in Dumnezeu, cei care credem ca ISUS HRISTOS este Fiul Sau, Cel care a fost mort si a inviat, noi cei care credem ca intr-o zi se VA INTOARCE si isi va lua biserica la cer. 
• Noi....? Cum trebuie sa il asteptam?
• Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse.
•  Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. Luca 12:35-36

Citind adineuri aceste cuvinte, marturisesc ca m-au cam trecut fiorii. 

”Mijlocul incins si faclia aprinsa”

• Sunt eu oare in asteptare...?  Daca nu m-ar fi anuntat ca revine, poate ca as avea vreo scuza, insa e scris negru pe alb: 
• ”În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” Ioan 14:2-3

Ne indeletnicim cu tot felul de lucruri, ne pierdem timpul cu lucruri fara de valoare sau mai bine zis cu nimicuri, ne facem timp pentru ”de toate”, doar pentru ce trebuie...NU, si toate acestea ne fac sa pierdem din vedere intalnirea suprema.

In vechime Isrelitii erau in asteptarea promisiunii fagaduite ca vor iesi din robie. Stateau cu toiagul in mana si mijlocul incins pregatiti de plecare. Crestinilor li s-a fagaduit ca la sunetul trambitei lui Dumnezeu si la strigatul unui arhanghel Domnul Isus va veni pe norii cerului sa ii ia.

Cat este de reala aceasta promisiune pentru tine?

Israelitii au asteptat clipa eliberarii cu sufletul la gura, noi...dorim sau nu sa revina Domnul?

Toata agoniseala obtinuta prin truda si osteneala, ne leaga de pamant sau avem inima dezlegata?

• Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse si să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor...
• Doamne ajuta-ne pe fiecare sa fim gata de plecare!!! 

Mai sunt familii care asteapta rezolvarea....

S-a scris atat de mult in aceste zile despre victoria familiei Bodnariu asupra Barnevernetului, despre frumoasa victorie a Laurei Bretan....insa stim cu toti ca toate victoriile au fost ale Dumnezeului nostru maret, nicidecum ale oamenilor.

M-am intrebat de foarte multe ori ce a vrut Dumnezeu prin incercarea acestei familii?

 Cand am aflat vestea, am multumit Domnului pentru acest raspuns, dar in acelasi timp am stat si m-am intrebat, ”Doamne ce ai vrut in mod special de la acesta familie?”

Credeti oare ca Dumnezeu nu avea puterea sa intervina in urma cu 6-7 luni...?

Sunt convinsa ca da!!! Si totusi  n-a facut-o...

Cu ingaduinta Sa au suferit copiii, Ruth, Marius si toti cei apropiati lor si totodata durerea lor s-a transformat si durerea noastra.
Astazi bucuria lor este si bucuria noastra...

Dumnezeu a ales aceasta familie si ei au fost gasiti vrednici  sa poata primi aceasta incercare.
Nu  multi au fi rezistat acestor incercari. Din cate stim multe mame si-au pus capat zilelor, si-au pierdut mintile, alte cupluri s-au destramat, Dumnezeu insa prin puterea Sa a tinut aceasta familie tare in credinta si i-a tinut uniti, poate mai uniti ca niciodata.
Si totusi de ce s-au intamplat toate acestea?
Imaginati-va ca acest sistem ticalos care trebuia de fapt sa protejeze copiii, n-a facut altceva decat a distrus vietile a multor copii. Cine a avut curajul pana acum sa demaste acest sistem ticalosit ?
Care dintre noi am auzit de ispravile Barnevernetului pana la familia Bodnariu?
Eu marturisesc ca n-aveam habar, si ca mine cred ca au fost mii de oameni.
Cred ca odata cu aceasta incercare Dumnezeu a demascat adevarata fata a acestui sietem corupt si murdar, numit ”protectia copilului din Norvegia”

Desi multe familii au trecut prin aceasta trauma in care si-au pierdut copiii, putini au indraznit sa porneasca o lupta impotriva lor, implicand toata mass-media, senatori, deputati si tot ceea ce le-a stat in putinta, dar peste toate acestea l-au rugat pe Dumnezu sa se implice EL personal.
 Ba mai mult, prin aceasta incercare, Dumnezeu a unit milioane de oameni din orice neam, din orice semintie intr-un singur glas si un singur gand.
Cine ar fi putut face acest lucru? Doar Dumnezeu!!!
Pe de alta parte stim ca nimeni din cei care au indraznit totusi sa-si uneasca fortele impotriva acestui sistem ticalos, NIMENI n-a avut izbanda si totusi...Cineva a biruit sistemul!
 De ce...?
Pentru ca s-au unit mii si mii de glasuri, iar El a ascultat.
De ce...?
Pentru ca aceasta familie, in ciuda faptului ca nu aveau nimic palpabil si nu vedeau o rezolvare, ei au avut credinta, si nu oricum ci o credinta desavarsita.

Cine este ca Domnul? Slavit sa-I fie Numele Sau!
Mai sunt multe familii in situatia in care au fost  Marius si Ruth, mai sunt multi copii in situatia in care au fost Eliana, Naomi, Matei, Ioan si Ezechiel. Asadar sa continuam sa ne rugam pentru aceste familii. Dumnezeu ne-a aratat ca poate rasturna muntii, poate rasturna un sistem, poate face ca judecatorii sa dea decizii in favoarea acestor familii, chiar daca ei nu vor.
 Dumnezeu Este Suveran si face ce vrea, noi trebuie doar sa mijlocim pentru aceste cauze.

Haideti ca impreuna sa aratam ce Dumnezeu MARE avem!!!!

Alegeri! Ce sa aleg si pe cine sa aleg?

• Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină, dorită de sufletul meu!
•  S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
• Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
• Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
• Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui!
• Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
• Matei 7:1-7

 De foarte multe ori am citit acest text din Mica si in mod special vers.8 a fost un impuls pentru mine, de fiecare data atunci cand eram zdrobita si descurajata:
Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!

Dar astazi vreau sa ma uit peste primele 7 versete. Mica plangea si suferea pentru starea poporului in care traia el. Nu stiu cati mai plangem ca si Mica, dar stiu ca aceeasi stare apasa si astazi peste poporul nostru. Traim o vreme de uscaciune spirituala foarte mare si asta nu pentru ca n-am avea hrana si apa necesara, ci pentru ca pacatele, nepasarea si indiferenta oamenilor este foarte mare. Starea de pacatosenie a adus omenirea in aceasta situatie.
A trebuit ca peste 30 de tari sa se stranga si sa marsaluiasca pentru ca normalul sa fie acceptat ca normal, fac referire la cazul Bodnariu. Dar mai mult, uitati-va cata violenta este in jurul nostru, cata coruptie, cata marsavie, cata minciuna, cate lucruri dezgustatoare suntem nevoiti sa privim cum se aproba sub ochii nostri, cata hotie si cate alte lucruri mizerabile si neplacute inaintea lui Dumnezeu, se petrec...?
Societatea in care traia Mica este aceeasi cu societatea noastra, poate ca societatea noastra este chiar mai bolnava, dar refuzam sa admitem acest lucru.
O societate bolnava in care nu avem alta sansa decat, HRISTOS.
 El este singura noastra nadejde!
Intr-un sistem atat de corupt ca si Barnevernet-ul, iata ca cei care si-au pus nadejdea in Hristos au avut biruinta, dar nu numai despre acest sistem vorbim, ci de intreaga societate care este atinsa de plaga pacatului.
Maine sunt alegeri la nivel local, pentru primari si consilieri. Sincer stau si ma tot gandesc pe cine sa votez, ce sa votez....? Mica spune....

• S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
• Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
• Si-acum ascultati...
• Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. 
• Oare nu cumva randurile acestea sunt scrise pentru vremurile noastre....?
• Ce s-a aleg? Pe cine sa aleg....?
• 
  
• Eu il aleg pe Domnul si voi privi spre El. In El imi voi pune nadejdea si de rusine nu voi fi dat!

”Cine din noi va putea sa ramana langa un foc mistuitor?”

Vestile rele ne tulbura si indiferent cat incercam sa ne tinem departe de ele, este cu neputinta. Planeta intreaga trece prin mari schimbari si omenirea  este supusa sa accepte toate aceste modificari. Zilele trecute postase cineva pe o retea de socializare, mai in gluma mai in serios cum arata primavara in Timisoara, dar eu as spune nu doar in Timisoara ci peste tot.

Da...cam asa este vremea de capricioasa, nici nu stii de fapt in ce anotimp esti.

Stirile de ultima ora te inspaimanta. De la foametea extrem de dura din Venezuela si pana la incendiile, cutremurele, terorismul si inundatiiile din intreaga lume, toate parca nu se mai termina.

Unii privesc ingroziti, altii nepasatori. Daca la mine in tara e bine...e ok.

Insa situatia nu este deloc buna, chiar daca la noi in tara (in Romania) putem spune ca inca ne bucuram de liniste si pace, cu toate ca si la noi sunt zone unde inundatiile au lasat oamenii fara agoniseala de o viata.

Dar de ce toate acestea?

Citeam azi un cuvant din Efeseni si imediat am primit un raspuns la toate aceste intrebari.

”Curvia sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

•  Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degraba cuvinte de multumire.
•  Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu
• Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
• 
  
• Bine, bine...dar poate spune cineva, eu nu fac nimic din toate aceste lucruri si-atunci de ce vine nenorocirea si peste mine? De ce sa suport si eu pentru pacatele altora?
• Sa ne amintim de versetul acela din Matei- ”căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”, tot asa si incercarile vin si peste cei buni si peste cei rai, peste cei drepti si peste cei nedrepti.
• Incepand cu cartea Faptele Apostolilor si pana la finalul Scripturii, Pavel si Petru ne spune ce fel de fapte sunt urate inaintea Domnului, ne vorbeste despre lucrurile si pacatele care sunt o uraciune inaintea Lui. Multe din aceste fapte ni se par...marunte, insa nu este de joaca cu Cuvantul lui Dumnezeu. EL este Acelasi si nu se schimba si nici nu se updateaza vremurilor.
•  Daca stam si analizam fiecare verset in parte...ma trec fiorii si spun si eu ca prorocul Isaia, ”Cine din noi va putea sa ramana langa un foc mistuitor”, pentru ca indiferent ca nu facem vreunul din pacatele enumerate mai sus, nu stiu care ar putea sa-si declare sfintenia batandu-se cu pumnul in piept...?!
• Noi suntem socotiti neprihaniti, dar prin credinta in Isus Hristos si prin sangele Lui(Romani 5), nu prin faptele noastre.
• Si totusi vom putea sta langa El, dar in anumite conditii.

• Cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.
• 
  

In ce categorie te regasesti?

Aseara la adunare s-a citit un text foarte interesant.

• Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare.
•  toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos. Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.

Cred ca aceste cuvinte sunt valabile si pentru noi.  De fapt chiar spune in versetul urmator,

”Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei”

Cunoastem istoria poporului evreu si stim prin cate au trecut in calatoria lor spre tara Canaan.

 TOTI au fost ”haruiti” de Domnul, au cunoscut indurarea si dragostea Lui si pentru toate acestea trebuiau sa aibe un comportament ”exemplar” fata de Dumnezeu, cu toate acestea...cei mai multi n-au fost gasiti placuti inaintea Lui.
Oare nu ne gasim in aceeasi ipostaza?
Asistam la o degradare continuua a umanitatii. Domnul trimite binecuvantari si peste cei buni si peste cei rai, asa spune Cuvantul: "...căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi"(Matei 5:45), dar cu toate acestea razvratirea si pacatul neascultarii de Dumnezeu este mare. Trist este ca "MULTI" vor pieri si aici ma refer chiar la "crestinii" care isi poarta doar numele. Toti merg la biserica, toti iau parte la masa Domnului, toti mananca aceeasi hrana spirituala, toti se bucura de minunile si binecuvantarile lui Dumnezeu, dar....NU TOTI sunt placuti inaintea lui Dumnezeu.
S-ar putea sa urci chiar la amvonul bisericii, s-ar putea sa fii cel mai bun cantaret si totusi.....sa nu fii gasit placut inaintea Lui.
Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.
  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’
  Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege. Matei 7:21-23

Dragul meu, tu unde te regasesti...? 
N-ar fi pacat ca alergarea sa iti fie zadarnica?
Domnul sa ne dea putere de biruinta ca sa fim gasiti vrednici si sa ne numaram printre acei "putini" care sunt placuti inaintea Lui! 

Legea Domnului!

Ca tot suntem intr-o perioada in care sunt alegeri, mi-am amintit de un verset din Scriptura care spune, ” Legea Domnului este desavarsita si invioreaza sufletul”(Ps.19:7)

La o anumita perioada de timp, in fiecare tara sunt alegeri, se alege un nou presedinte, un nou guvern si fiecare dintre acestia vin cu noi propuneri si noi legi, iar in functie de voturile lor acestea intra in vigoare sau nu. Dupa cum stim nu intotdeauna legile date de oameni sunt si cele mai bune. Sunt legi poate in defavoarea unei anumite categorii de oamenii sau in favoarea unora, insa indiferent ce fel de legi sunt, ele nu raman niciodata vesnice si nici nu sunt desavarsite.  Legile date de oamenii sunt schimbatoare si cu toate ca stim acest lucru suntem obligati sa le respectam.

Nerespectarea unei legi in vigoare atrage sanctiune si pedeapsa.

Exista insa o lege despre care stim ca este si buna, si dreapta, si vesnica. Este o lege care este desavarsita si ea nu se schimba niciodata, ba mai mult legea aceasta ne invioreaza sufletul.

 Aceasta lege este singura lege care nu are in vedere fata omului, nu favorizeaza pe unii si nici nu defavorizeaza pe altii. Este o lege dreapta si ea ramane in vigoare vesnic. 

Aceasta este Legea Domnului!

Omul insa in nepasarea lui nu-i pasa de legile lui Dumnezeu. Fiecare si-a croit un drum asa cum a crezut de cuviinta, si-a facut obiceiuri, ritualuri, respecta traditii insa de cea mai mare Lege, nu-i pasa.

Sfideaza cu buna stiinta Legile lui Dumnezeu si asta doar pentru a respecta o lege data de un om, care astazi este in vigoare si maine nu....

Temelia Cuvantului este Adevarul si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice!

Psalmii 119:160

Sunt drepte si sunt vesnice! Ele nu se schimba pentru ca Insusi Creatorul acestor Legi este vesnic. 

Isus Hristos este Acelasi, ieri, azi si in veci!

Da-mi pricepere ca sa pazesc Legea ta si s-o tin din toata inima mea!

Ps.119:34

Frica de moarte!

După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”

Ca sa ai viata,  prima data trebuie sa mori!

Dintotdeauna crestinii au fost prigoniti si-n arenele romane au murit torturati, schingiuiti, obligati  sa se lupte cu fiarele salbatice, supusi la chinuri groaznice si greu de imaginat de mintea noastra, insa nimic nu le-a clintit credinta lor in Hristos. 

Moartea nu i-a speriat, din contra ei erau fericiti ca raul pe care acestia il vor face, era de fapt cel mai mare bine, ei incepeau adevarata viata cu Hristos.

Omul este supus mortii si indiferent ca suntem crestin sau nu, intr-o zi toti trebuie sa infruntam moartea.  Unii mor prigoniti, altii mor din alte motive, boala, accidente, etc. Cei care mor prigoniti, mor  deplin constienti de acest lucru si accepta cu tarie, acestia fiind numiti eroii credintei. Cei care mor in accidente nici n-au timp sa realizeze ce se intampla, pentru ca moartea survine  fulgerator, iar pentru acestia din pacate, nu exista sansa de a-si revizui relatia lor cu Dumnezeu.

Boala in schimb da aceasta sansa a rezolvarii  relatiei dintre om si Dumnezeu. 

Ca si crestinii indiferent in ce forma ar interveni moartea in viata noastra, aceasta nu trebuie sa aduca frica.

Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” 

• Insuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
•  Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. Romani 8:15-17
• Tuturor ne place sa mostenim ceva si Dumnezeu ne da drept mostenire Imparatia Sa impreuna cu El, dar pentru aceasta trebuie sa acceptam si noi drumul suferintei.
• El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
• Daca Isus a platit un pret, oare nu este drept si noi sa aceptam pretul, indiferent care este?

Suntem supusi mortii in fiecare zi, insa  în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

Nu putem stii ce va fi maine, astazi poate trece cel de langa noi prin suferinta sau moarte, maine putem fi noi, insa trebuie sa stim ca prin Acela care ne-a iubit, suntem mai mult decat biruitori si acest lucru ni-l garanteaza Cuvantul Domnului.

Frica de moarte trebuie sa fie invinsa, pentru ca abia atunci incepe viata.

Pocainta aduce vremuri de inviorare!

Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare... (Fapte Ap. 3:19)

...asta spunea Petru norodului care s-a adunat sa-l asculte si acelasi mesaj ne este adresat prin Cuvantul lui Dumnezeu. Chiar daca nu este  "Petru" in carne si oase sa ne spuna aceste cuvinte, ele raman valabile. Dorim toti vremuri de inviorare pentru ca simtim ca suntem vlaguiti de putere, suntem obositi si picioarele noastre abia se mai tarasc sa gaseasca o gura de apa prin pustiul acestei lumi. Nu apa este problema, ci puterea de a ajunge la EA.Atunci cand esti fara putere si insetat, un pahar de apa face minuni.

 " ISUS este apa vietii!

"Daca inseteaza cineva sa vina la mine si sa bea"-Ioan 7:37

APA este din belsug si cine va bea din Aceasta Apa nu va inseta, iar din el vor curge rauri de apa vie.

Dumnezeu vrea sa aduca vremuri de invioare, noi le dorim, insa exista o piedica in calea acestor vremuri...pacatele noastre. Atata vreme cat ne simtim "comod" sau mai bine zis suntem "indiferenti" in ceea ce priveste starea noastra spirituala, vremea mult asteptata...nu va veni.

Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare...

Poacainta este garantia venirii vremurilor de inviorare!

De veţi voi şi veţi asculta...

De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării....(Isaia 1:19)

Dumnezeu este Stapan si Suveran, toate ii sunt supuse si El face ce vrea in cer si pe pamant (Psalmii 115:3), insa atunci cand este vorba alegerile noastre, El ne lasa liberi.

Crezi tu oare ca, n-ar avea metoda prin care sa ne oblige sa nu-I calcam poruncile?

Cu siguranta are, insa nici pe departe nu doreste asa ceva!

Ce dragoste este aceasta in care ma fortezi sa te iubesc, sa te ascult, sa fac intocmai tot ce doresti tu....? Daca sotul mi-ar impune sa-l iubesc, oare l-as iubi? Daca mi-ar impune sa fac anumite lucruri, doar pentru ca asa vrea el, oare le-as face...?

Eu il iubesc pentru ceea ce este el, caut sa nu-l supar pentru ca-l iubesc si as putea sa continui mult sa explic, de ce fac tot ceea ce fac pentru el. Lucrurile sunt simple si exista o singura explicatie si-atat...doar pentru ca-l iubesc! 

Iubirea mea nu i-am daruit-o in functie de ceea ce mi-a oferit el, ci pur si simplu l-am iubit neconditionat.

Oare iubirea pentru Creatorul nostru n-ar trebui sa fie infinit mai mare decat pentru un om...?

Isus a dat totul inainte, ne-a iubit inainte sa-L fi iubit noi intai, ne-a aratat o dragoste cum nimeni nu ne-ar fi putut iubi vreodata, de-aceea ne-a si lasat liberi sa alegem.

Suntem liberi sa alegem daca IL iubim, cat IL iubim si daca IL ascultam.

Atunci cand iubesti nu-ti este greu sa asculti! Ba mai mult, citind versetul din Isaia observ ca ascultarea mea este si rasplatita, ”De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării”

Totul este in mana noastra, de noi depinde daca vrem sa ne infruptam din ce ce este mai bun.

 El ne ofera TOT ce are mai bun, dar pentru aceasta pune si o conditie.

 Nu ne obliga, ne lasa libertatea de decizie...insa ”bunatatile” Domnului sunt pregatite doar pentru cei care Il aleg pe El.

Esti liber sa alegi!!!

Fii intelept si fa alegerea inteleapta!

Domnul meu traieste!

Oridecate ori discutam cu cineva si vedem poate o samanta de necredinta in aceea persoana, il numim TOMA NECREDINCIOSUL.

A fost duminica Tomii si cred ca s-a vorbit despre Toma mult.

Toma este socotit de unii, omul care are o slaba credinta si cred ca a capatat aceasta porecla  datorita faptului ca a pus oarecum la indoiala vestea invierii lui Isus, insa citind textul care ne vorbeste despre Toma  si intalnirea lui cu ceilalti ucenici, nu stiu daca, doar Toma era cel mai necredincios dintre ei.

Atunci cand femeile s-au intors de la mormant si-au spus ucenicilor ca Domnul lor a inviat, doctorul Luca in cartea sa ne spune, ”ucenicilor toate aceste lucruri povestite li se pareau basme, si nu credeau” (Luca 24:1). Faptul ca Toma nu crede spusele celorlalti ucenici nu-l face mai necredincios ca ei. 

Toma a facut marea greseala ca a lipsit la partasia cu ceilalti ucenici atunci cand li s-a aratat Isus.

Cred ca oricare dintre ucenici care ar fi lipsit de la aceea intalnire, ar fi reactionat la fel ca si Toma. 

Biblia nu spune motivul pentru care Toma a lipsit, cert este ca nu era prezent la partasie, insa indoiala lui Toma este si datorita faptului ca Isus le-a vorbit despre tot ce va veni, vor veni Hristosi mincinosi, erezii multe se vor strecura, si Toma a vrut sa fie mai degraba precaut. 

Sa nu uitam ca Toma n-a tagaduit pe Isus, n-a tagaduit puterea Lui ci mai degraba modul de in care a venit sa li se infatiseze. Cred ca sentimentul de indoiala a fost si in inima ucenilor chiar si atunci cand il aveau chiar in fata pe Isus.

Ma uit la atitudinea Domnului Isus...

”Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”

Putea sa-l mustre, sa-l certe pentru necredinta lui, dar Isus n-o face. El care cunoaste gandurile noastre, asa a cunoscut si gandul indoielii din inima lui Toma, ”adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele”

Domnul si astazi este la fel de iubitor. Cu toate ca noi credem poate ca suntem mai buni ca Toma, nu ne deosebim cu absolut nimic fata de el. La nivel declarativ, toti credem in Invierea Lui, insa realitatea este alta si este trista.

Sunt crestini de atatia ani care spun ca-l cunosc pe Domnul, insa isi traiesc viata ca si cum Domnul inca zace in aceea groapa rece. Noi slujim unui Dumnezeu viu care are putere si in cer si pe pamant, iar Dumnezeul in care ne-am pus increderea este un Dumnezeu al prezentului si nu al trecutului.

El este Acelasi, ieri, azi si in veci! 

Domnul meu traieste!

LAUDA-L SI TU!

Ieri dimineata am citit un psalm impreuna cu sotul  inainte de a pleca fiecare la job-ul lui. Toata ziua ieri m-am tot gandit la acest psalm, asa ca azi l-am reluat.

 Este vorba de Psalmul 107.

Psalmul acesta este o adevarata comoara si cred ca este un psalm al fiecarui suflet rascumparat de Domnul. De fapt in versetul 2 si spune: ” asa sa zica cei rascumparati de Domnul pe care i-a izbavit El din mana vrajmasului”. 

Cum?

  ” Laudati pe Domnul caci este bun si in veac tine indurarea Lui”

De mana vrajmasului toti am fost atinsi, suferinta, boala, neajunsuri, toate incercarile si problemele prin care suntem nevoiti sa trecem, insa Domnul ne-a scapat din ele.

Ne-a scapat pentru ca L-am strigat si El ne-a ascultat.( v. 6)- In stramtorarea lor au strigat catre Domnul si El i-a izbavit din necazurile lor.

Ti-amintesti de ajutorul Domnului  in ultima ta problema pe care ai intampinat-o?

Nu este Domnul bun cu noi? Meritam noi oare? 

Dar totusi s-a indurat de noi. Niciodata nu vom putea sa-L rasplatim in vreun fel, pentru ca suntem mult prea saraci in comparatie cu El, insa este suficient sa-I fim recunoscatori, sa-I aducem multumire si sa spunem exact ceea ce spunea Psalmistul in vers.1- ” Laudati pe Domnul caci este bun si in veac tine indurarea Lui”

Daca cititi cu atentie, si va rog sa cititi acest psalm, veti vedea autoritatea si puterea  Dumnezeului in care ne-am pus increderea.

-Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier

-El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

-A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.

-El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat,

-Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.

-El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum, dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

Doamne cat de minunat si puternic esti...!!!!

Cat de putin realizam cine este El cu adevarat. Ne-am obisnuit sa-l limitam pe Dumnezeu si sa-I punem hotare.

Care boala este peste puterile Lui?

Cancerul, paralizia, schizofrenia, toate bolile a caror leac nu se gaseste la medici???

La un cuvant, la o porunca data, tu poti fii vinedecat. Crezi tu lucrul acesta?

Auzi ce spune Cuvantul:

El a zis, şi a pus să sufle furtuna....

El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat si tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.

Din nimic totul ia fiinta si din tot, ramane nimic!

La Cuvantului Lui si numai al Lui se schimba destine, lucrurile unte inversate, totul, totul i se supune.. 

Acesta este Dumnezeul nostru in a Carui Mana ne-am incredintat noi.

Lauda-L si tu pe Domnul, caci merita!

LAUDAT FIE EL!!!!