Oridecate ori discutam cu cineva si vedem poate o samanta de necredinta in aceea persoana, il numim TOMA NECREDINCIOSUL.
A fost duminica Tomii si cred ca s-a vorbit despre Toma mult.
Toma este socotit de unii, omul care are o slaba credinta si cred ca a capatat aceasta porecla datorita faptului ca a pus oarecum la indoiala vestea invierii lui Isus, insa citind textul care ne vorbeste despre Toma si intalnirea lui cu ceilalti ucenici, nu stiu daca, doar Toma era cel mai necredincios dintre ei.
Atunci cand femeile s-au intors de la mormant si-au spus ucenicilor ca Domnul lor a inviat, doctorul Luca in cartea sa ne spune, ”ucenicilor toate aceste lucruri povestite li se pareau basme, si nu credeau” (Luca 24:1). Faptul ca Toma nu crede spusele celorlalti ucenici nu-l face mai necredincios ca ei.
Toma a facut marea greseala ca a lipsit la partasia cu ceilalti ucenici atunci cand li s-a aratat Isus.
Cred ca oricare dintre ucenici care ar fi lipsit de la aceea intalnire, ar fi reactionat la fel ca si Toma.
Biblia nu spune motivul pentru care Toma a lipsit, cert este ca nu era prezent la partasie, insa indoiala lui Toma este si datorita faptului ca Isus le-a vorbit despre tot ce va veni, vor veni Hristosi mincinosi, erezii multe se vor strecura, si Toma a vrut sa fie mai degraba precaut.
Sa nu uitam ca Toma n-a tagaduit pe Isus, n-a tagaduit puterea Lui ci mai degraba modul de in care a venit sa li se infatiseze. Cred ca sentimentul de indoiala a fost si in inima ucenilor chiar si atunci cand il aveau chiar in fata pe Isus.
Ma uit la atitudinea Domnului Isus...
”Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
Putea sa-l mustre, sa-l certe pentru necredinta lui, dar Isus n-o face. El care cunoaste gandurile noastre, asa a cunoscut si gandul indoielii din inima lui Toma, ”adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele”
Domnul si astazi este la fel de iubitor. Cu toate ca noi credem poate ca suntem mai buni ca Toma, nu ne deosebim cu absolut nimic fata de el. La nivel declarativ, toti credem in Invierea Lui, insa realitatea este alta si este trista.
Sunt crestini de atatia ani care spun ca-l cunosc pe Domnul, insa isi traiesc viata ca si cum Domnul inca zace in aceea groapa rece. Noi slujim unui Dumnezeu viu care are putere si in cer si pe pamant, iar Dumnezeul in care ne-am pus increderea este un Dumnezeu al prezentului si nu al trecutului.
El este Acelasi, ieri, azi si in veci!
Domnul meu traieste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu