Mulţi chemaţi, puţini aleşi, mulţi rodiţi, puţini culeşi
Mulţi porniţi, puţini ajunşi, mulţi atinşi, puţini pătrunşi
 Multe vorbe, puţin Duh, arderi multe fără rug 
Multă cale, puţin drum, jar puţin şi prea mult fum 
 Alergare şi mult zel, rătăcire fără ţel  
Pocăinţă de pe buze, flăcări ucise de spuze  
Vorbe puse-n rugăciuni, gheaţă multă în tăciuni 
Multe haine nespălate, ape tulburi, necurate 
 Multă dogmă, puţini sfinţi, mulţi născuţi fără părinţi 
Multe zaruri aruncate, puţin crez fără păcate
Puţin grâu, multă neghină, Edenul , fără grădină 
Hambare rămase goale, norii dezbrăcaţi de poale 
 
Amăgiri către desfrâu, corabia fără frâu 
Pământean şi plin de lut, omul surd şi omul mut
 Înţelepciune deşartă, cale largă fără poartă 
Cale strâmtă şi îngustă, crucea, care nu se gustă 
 
Trup adus la mântuire, mireasă fără de mire 
Multă fire pământească fără ancoră cerească 
Multă umbră, puţin soare, alergări fără picioare 
Temple multe, multe goale, potirul pus între oale. 
 Mult botez, puţină apă, prea mult cer căzut în groapă 
Aripi frânte, neîntinse,victorii multe, învinse 
Multe mâini împreunate,prea puţine mâini curate 
Puţin prund, prea multă zgură, dragoste pusă sub ură. 
Fără dragoste şi pace, trupuri reci, de carapace 
Fără Paşte, fără Miel, murim toţi şi toţi la fel.
 Cinci fecioare mult iubite, dar şi cinci nesăbuite 
Multe candele aprinse, raze de soare prea ninse. 
 
Rânduieli fără poruncă, câştiguri fără de muncă 
Pietre cu care se-aruncă, piatra unghiului din stâncă 
Pietre-n care se coc pâini, aripi multe fără mâini 
Prea puţină veşnicie, si prea multă erezie. 
 
Multe puţinuri oculte si puţine lucruri multe 
Mult noroc crezut a har, prea necurăţit pahar
Mult Sodomă, puţin Lot, prea mult puţin pus în tot 
 Prea mult Cain, puţin Abel, prea mult Saul, puţin Pavel.  Prea mult Lazăr înfăşat, puţin Lazăr înviat 
Prea lung drum către Damasc, prea mulţi şerpi care mai nasc
 Prea mulţi îngeri, prea căzuţi, puţini martori nevăzuţi 
Puţin cer, prea mult pământ, prea mult zgomot, puţin cânt. 
 
Multă apă despicată de păcate tulburată 
Multă lume, puţin om, prea mult şarpe, doar un pom
 Mult Adam, puţin Cristos, prea mult drum încă ne-ntors 
Prea mulţi fii rătăcitori, puţin soare, prea mulţi nori
 
Prea mulţi corbi, hulubi puţini, multe coroane de spini 
Prea multe alunecări, de pe drumuri pe cărări 
Mult prea multă amăgire, dragoste fără iubire 
Prea mic suflet şi prea gol, pământul ajuns la pol 
 
Multe rugi, puţină rugă, in genunchi prea multă fugă
 Multă zarvă, rar repaos, invălmăşală în haos 
Preoţie doar pe bani, fără Duh din Ghetsimani 
Plînsul doar în lumânare, fără chip şi-asemănare  
  Suflet gol şi fără haină… fără Cina Cea De Taină 
Rătăcire, multă ură, foc aprins fără căldură 
 În târg, vănzători ca Iuda, cumpărători , doar cu truda 
Apa prefăcută-n vin, amestecată-n venin. 
  
Seminţe neîncolţite, semănători de cuţite 
Multe chipuri în icoane, lângă mâinile-n piroane
 Multe braţe răzvrătite, lângă braţe răstignite 
Omul bun ca omul rău si bârna din ochiul tău. 
 
Luminaţi de lumânări, fără Duh suflat în nări
Multe ziceri, puţin har, puţin dulce, mult amar
 Prea mult fum, prea multă ceaţă, puţini fraţi schimbaţi la faţă 
Multă fală şi mândrie, prea multă idolatrie. 
 
Multe ziduri cu spărturi, multe dărăpănături 
Mult ogor cu prea mulţi spini, rod puţin printre smochini
 Mult păcat fără căinţă, prea puţină pocăinţă 
Alergări fără de rost, imbuibări şi puţin post. 
  Lanuri multe, multe mori, prea puţini secerători 
Proorocii fără folos, si proorocul mincinos
Credincioşi fără credinţă, uitători de umilinţă 
Cuvântul făcut ecou, prea puţini născuţi din nou. 
Uşi deschise, fără zar, doar cât timpul e de har 
Mulţi chemaţi, puţini aleşi, Tu, ce faci? Intri sau ieşi?
                            de Teofil Mindrutiu
sursa: http://ioan17.wordpress.com/ 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu