2 IUNIE
Isaia 43.8-28
Să medităm la numele minunate pe care Dumnezeu Şi le dă în v. 11-15: „Domnul", „Acelaşi" (Eu sunt „El"), „Răscumpărătorul vostru", „Sfântul vostru", „Creatorul lui Israel", „Impăratul vostru".
În afară de El, nu este Salvator; „în nimeni altul nu este mântuire", va repeta apostolul Petru în Fapte 4.12. Însă viaţa creştină nu se limitează numai la mântuire. Dumnezeu are şi drepturi asupra noastră, după cum are şi asupra poporului Său pământesc: „Am întocmit poporul acesta pentru Mine; ei vor vesti lauda Mea” (v. 21). Israel nu a recunoscut, cu siguranţă, aceste drepturi (v. 22...), iar în creştinătatea de astăzi, însemnătatea laudei şi a închinării este la fel de puţin cunoscută.
„Pentru Mine!" - acesta este motivul pentru care Dumnezeu şterge păcatele (v. 25); gloria Lui reclamă sfinţenia noastră. Deşi Dumnezeu este Cel ofensat, El personal Se ocupă de aceasta: „îţi şterg fărădelegile, pentru Mine". Ce har că nu Se mulţumeşte numai să le înlăture, ci promite: „Nu-mi voi aminti de păcatele tale"; totuşi, adaugă: „Adu-Mi aminte, ...vorbeşte tu însuţi". Dumnezeu ne lasă nouă grija de a ne mărturisi starea (sau propriile greşeli) tocmai ca să poată fi pusă în valoare, în mod deplin, întreaga lucrare de ispăşire. Aceasta face parte din lauda Sa pe care suntem chemaţi s-o vestim.
Isaia 43.8-28
Să medităm la numele minunate pe care Dumnezeu Şi le dă în v. 11-15: „Domnul", „Acelaşi" (Eu sunt „El"), „Răscumpărătorul vostru", „Sfântul vostru", „Creatorul lui Israel", „Impăratul vostru".
În afară de El, nu este Salvator; „în nimeni altul nu este mântuire", va repeta apostolul Petru în Fapte 4.12. Însă viaţa creştină nu se limitează numai la mântuire. Dumnezeu are şi drepturi asupra noastră, după cum are şi asupra poporului Său pământesc: „Am întocmit poporul acesta pentru Mine; ei vor vesti lauda Mea” (v. 21). Israel nu a recunoscut, cu siguranţă, aceste drepturi (v. 22...), iar în creştinătatea de astăzi, însemnătatea laudei şi a închinării este la fel de puţin cunoscută.
„Pentru Mine!" - acesta este motivul pentru care Dumnezeu şterge păcatele (v. 25); gloria Lui reclamă sfinţenia noastră. Deşi Dumnezeu este Cel ofensat, El personal Se ocupă de aceasta: „îţi şterg fărădelegile, pentru Mine". Ce har că nu Se mulţumeşte numai să le înlăture, ci promite: „Nu-mi voi aminti de păcatele tale"; totuşi, adaugă: „Adu-Mi aminte, ...vorbeşte tu însuţi". Dumnezeu ne lasă nouă grija de a ne mărturisi starea (sau propriile greşeli) tocmai ca să poată fi pusă în valoare, în mod deplin, întreaga lucrare de ispăşire. Aceasta face parte din lauda Sa pe care suntem chemaţi s-o vestim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu