O zi binecuvantata!

Sunt la birou, insa e o liniste desavarsita....

M-am pus sa citesc, printre randurile citite am gasit  ceva foarte interesant.

"Centrul de operare a lui Satan se afla la 160-200 cm deasupra pamantului"

Realizam noi oare in ce pericol traim si suntem expusi zi de zi...?

De-aceea avem nevoie de Dumnezeu, avem nevoie de puterea Duhului Sfant. 

Prin ea suntem intariti, calauziti si prin El suntem biruitori!

Si pentru ca mai sunt cateva ore care ne despart de weekend-ul mult asteptat, va doresc sanatate in trup, pace in suflet si  odihna in Domnul!

Va reamintesc evanghelizarea de la ora 18 pe http://www.elim.ro/ 
invitat  special  DOMNUL ISUS, iar cel care aduce mesajul din partea LUI este pastor Gica Stan, pastor al Bisericii Penticostale Betel Cluj.

El hotărăşte din nou o zi: „astăzi"...

Asa cum spuneam acum cateva zile in urma, in Biserica Elim Timisoara, Dumnezeu inca m-ai anunta zile de indurare. Incepand de azi vor fi cateva zile de evanghelizare....si asa a fost.

Astazi a fost prima zi de har, har din plin. Nu  aveam de gand sa scriu nimic din ceea ce am auzit, insa nu pot sa nu spun si altora.

M-am bucurat ca mesajul a fost tot din cartea Geneza...cartea cu care eu ma delectez, insa de data asta subiectul nu a fost Avraam(subiectul meu de ieri) ci NOE si potopul.

Am sa redau cateva lucruri minunate pe care Domnul ni le-a descoperit in aceasta seara prin fratele Gabi Ijac, pastor al Bisericii din Bujac, Arad. Dar trec peste toate aceste amanunte si merg la textul citit din Geneza 7:1-10

In cele patru capitole de la 6-9, gasim detaliat evenimentul acesta tragic din istoria omenirii.Multi in ziua de azi nu cred in ceea ce scrie pe paginile de inceput ale Bibliei, dar ca o confirmare pentru cei care nu cred, vine Domnul Isus in Noul Testament si confirma ca acest eveniment nu este o poveste, ci este realitate.

"În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului"

Matei 24:38-39

Interesant este ca atunci cand se refera la sfarsitul veacului acesta, foloseste doua exemple din vechime, Noe si Lot.Aceeasi patima si stricaciune este si in ziua de azi.

Cand vorbim de potop ne ducem cu gandul la doua simboluri, curcubeul si corabia.

In aceste 4 cap. adica de la 6-9, expresia corabie o gasim de 24 de ori.

Corabia lui Noe de atunci poate fi inlocuita azi cu biserica.

Corabia lui Noe a adus: protectie, salvare si un nou inceput.

Astazi biserica ofera aceleasi lucruri: protectie, salvare si un nou inceput.

Biserica unde este prezent Domnul Sfant!

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

Matei 16:18-19

Biserica este biruitoare!

Ceea ce m-a uimit pe mine, si sincer cartea Evrei am citit-o de multe ori insa acest cuvant care face diferenta, nu l-am sesizat. In Evrei 11:7 este scris,

 "Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă"

Singurul loc in Biblie unde este mentionat aceasta expresie, "CHIVOT" in loc de corabie.

Toti stim importanta chivotului.La evrei chivotul este cel mai important obiect din templu.

Chivotul semnifica prezenta lui Dumnezeu.Corabia este o forma de manifestare a prezentei lui Dumnezeu.

In toata aceasta marturie despre Noe, gasim trei atribute ale lui Dumnezeu

1. INDELUNGA RABDARE
2. DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU
3. DREPTATEA LUI DUMNEZEU. 

Dumnezeu a avut RABDARE, apoi a trecut la INDELUNGA RABDARE, iar mai apoi la INDELUNGA RABDARE IN ASTEPTARE.

Daca citim istoria lui Noe, vom vedea anii lui Noe si ceea ce s-a intamplat in toti acesti ani.

480 de ani Dumnezeu a avut rabdare, 120 de ani a avut indelunga rabdare si 7 zile a avut indelunga rabdare in asteptare.Observam ca perioada devine din ce in ce mai mica, de la 480 la 120, iar mai apoi doar 7.

După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ, scrie in vers. 10

Interesant cum lucreaza Dumnezeu, este indelung rabdator, dar in acelasi timp este drept. Nu a trimis potopul fara o avertizare, ci si dupa avertizare... a mai asteptat inca 7 zile.
 1 Petru 3:20

"....care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt"

Iata ca aici vedem ca dupa indelunga Sa rabdare, a trecut la îndelunga răbdare  în aşteptare.

Am stat si m-am gandit, cati ani a avut rabdare cu mine....a trecut apoi la indelunga rabdare...L-am adus in faza in care a trecut la indelunga rabdare in asteptare...numai ca aici s-a produs minunea. 

Nu am asteptat ca El sa treaca la actiune, pentru ca dupa toate acestea, dupa rabdarea pe care a avut-o, dupa dragostea-I nemarginita pe care mi-a arata-o, si-ar fi aratat dreptatea Sa fata de mine, daca nu ma intorceam la El.

Faptele apostolilor 17:31

"...pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

Dumnezeu ne avertizeaza si mai apoi actioneaza!

Unde esti dragul meu....?
Dumnezeu inca are rabdare cu tine, poate a trecut la indelunga rabdare sau poate  in aceste zile din an, a trecut la indelunga rabdare in asteptare, poate...poate  Ii vei auzi chemarea.

Nu fi nepasator, Dumnezeu este dreptate, si va face dreptate intr-o zi, va face cu fiecare dintre noi.

Evrei 4:7

El hotărăşte din nou o zi: „astăzi"...

„Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”

Hrana ta zilnica!

24 Ianuarie
Iov 23.1-17
Iov este deja la cea de-a opta cuvântare a sa, iar prăpastia care-1 desparte de tovarăşii lui se lărgeşte mereu. Aceşti însoţitori ai lui Iov, ca multe persoane astăzi, vedeau în Dumnezeu un Creator suveran, prea mare pentru a binevoi să consimtă să Se ocupe în amănunt de problemele lor sau pentru a ţine cont de sentimentele lor (22.2,3,12). Iov are mai multă cunoştinţă. Ştie că Dumnezeu Se interesează de el - chiar mai mult decât şi-ar fi dorit (7.19) - dar îl consideră inaccesibil. „Oh, dacă aş şti unde să-L găsesc!", strigă el.
Cunoaştem noi, fiecare în parte, unde ÎI putem găsi pe Dumnezeu? El S-a apropiat de noi prin Isus (în Persoana lui Isus), astfel că, la rândul nostru, putem să ne apropiem de El cu libertate, prin rugăciune, şi să avem acces la locul unde Hristos S-a aşezat (sau: este aşezat - Evrei 8.1): la dreapta lui Dumnezeu (v. 3; Evrei 4.16).
Versetul 10 dă la iveală gândul lui Iov cu privire la scopul încercării sale: „voi ieşi curat ca aurul". Chiar dacă nu era încă conştient de prezenţa harului lucrând spre binele lui, patri-arhul nostru este de acord cu apostolul Petru. „Sunteţi întristaţi - scrie acesta - pentru puţin, dacă trebuie,... pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos" (1 Petru 1.6,7).

O zi minunata!

Atunci cand luam intr-o directie gresita, cel mai bun remediu este sa ne intoarcem de la locul in care am gresit si sa pornim pe calea cea buna.

O zi minunata!

Ce vom face....?

Initial mi-am propus sa citesc Biblia, dar nu in ordine, apoi am vazut ca nu este bine....si am inceput sa merg din nou la Geneza. Oricum de fiecare data cand citesc Duhul lui Dumnezeu descopera mai mult, si mai mult, asa ca Avraam este subiectul care mi-a fost tema de casa, bineinteles e un fel de a spune. 

Avraam avea in fata o fagaduinta primita de la  Dumnezeu, dar o avea si pe Sara alaturi de el care, atunci cand a auzit ceea ce Ii spune Dumnezeu lui Avraam, ea a ras.

Avraam a crezut pe Domnul si astepta implinirea fagaduintei, Sara in schimb s-a hotarat sa ii dea Domnului o mana de ajutor. 

Ma gandesc ce o fi fost in capul ei? Probabil ce este si in al meu cateodata....

S-a gandit ca Dumnezeu o fi un Dumnezeu slab si uituc si nu i-ar strica o mana de ajutor. Nu are rabdare sa Isi aduca  Dumnezeu  la implinire fagaduinta, asa ca vine cu o propunere la Avraam si i-o da pe Agar. Sa fi uitat oare Domnul ce a promis...? Nici gand ! 

Insa Sara nu stia un lucru, nu stia ca ajutorul dat, l-a facut pe Dumnezeu sa intarzie in implinirea fagaduintei 13 ani. 

Of...de cate ori nu ne-am bagat si noi sa-l ajutam pe Dumnezeu in diferite probleme...si apoi ne-am intrebat ...."Doamne, pana cand mai zabovesti sa te implici...?

Vine vremea cand Dumnezeu isi tine promisiunea si se naste Isaac, copilul mult asteptat.

In tot acest timp Avraam da dovada de o ascultare si o credinta mare. Nu trece mult timp si lui Avraam ii cere Dumnezeu un lucru, si nu orice lucru, ci ii cere sa ii aduca o jertfa, si nu o jertfa oarecare, ci chiar pe fiul sau.Am stat si m-am intrebat oare ce a simtit Avraam in acel moment...? Ce o fi fost in inima lui?

Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” Geneza 22:2

Oare de ce o fi ales Dumnezeu sa il incerce chiar asa...?

După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam...

Gen. 22:1 

De-atatea ori m-am gandit la mine....Nu sunt nici pe departe ca Avraam, si in incercari  repede aveam intrebari in mintea mea, "Doamne de ce chiar pe mine  ma supui la teste..?", "de ce chiar eu...?"

Ori daca Avraam a fost incercat, la noi cred ca nu e cazul sa ne punem intrebari de ce...

Imagineaza-ti ca in miezul noptii auzi o voce, si ti se cere acelasi lucru care i s-a cerut lui Avraam. Ce-ai face...???

Avraam nu a pus intrebari si a ascultat de Domnul, si Dumnezeu l-a oprit la timp, pentru ca a vrut doar sa il puna la incercare.Ascultarea lui Avraam  a adus multe binecuvantari in viata lui.

"Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

 Geneza 22:15-18

Pe Avraam, Dumnezu l-a incercat in  modul acesta, pentru noi insa are alte modalitati de a ne incerca.

Poate ca ti se cere sa lasi tot, sa lasi confortul unei case minunate si sa pleci intr-o tara departe, unde trebuie sa Il prezinti pe Isus, esti dispus...?

 Poate  vei dormi pe o rogojina si nu intr-un pat, poate vei fi nevoit sa te deplasezi cu bicicleta si nu intr-o masina  de lux, si exemplele pot continua....

Poate ca iti va cere sau imi va cere, chiar atunci cand ne asteptam cel mai putin.....

Ce facem.... raspundem chemarii, sau incercam si noi sa ii dam o mana de ajutor, incercam sa gasim un alt plan mai convenabil pentru noi si nu luam in seama ce zice Dumnezeu...?

Poate ca e momentul sa-L lasam pe Dumnezeu sa Isi faca treaba Lui, si noi sa ne facem treaba noastra, iar treaba noastra nu este decat ascultarea de EL.

Hrana ta zilnica!

23 Ianuarie
Iov 22.1-30
Începe o a treia serie de cuvântări. Până acum, prietenii vorbiseră la modul general despre omul rău: face aceasta, merită aceea (15.20...). Acum Elifaz dă pe faţă fondul gândirii sale prin acuzaţii directe: răutatea ta, nelegiuirile tale... (v. 5). Cât de departe de învăţătura Domnului se aflau ei (el şi cei doi tovarăşi ai săi), învăţătură care porunceşte să luăm bârna din ochiul nostru înainte de a scoate paiul din ochiul fratelui (Matei 7.1-5)! Şi, de asemeni, cât de departe de exemplul Celui care S-a aplecat să spele picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13.14,15)!
Comparând v. 3 cu ceea ce i-a spus Domnul lui Satan (1.8; 2.3), vedem cât de eronată era părerea lui Elifaz despre Dumnezeu. Nimic nu-I este Lui mai plăcut decât omul care practică dreptatea (Fapte 10.35).
Totuşi, urmărind aceste cuvinte, să învăţăm să ascultăm ceea ce Duhul lui Dumnezeu doreşte să ne spună nouă. De exemplu, dacă unul dintre cititorii noştri încă nu este în pace cu Dumnezeu, să se supună ordinului categoric din v. 21: „Imprieteneşte-te cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea" (comp. cu 2 Corinteni 5.20). Cât despre versetul următor, nu se adresează el oare tuturor acelora care încă mai avem de progresat?

„Primeşte, te rog, învăţătura din gura Lui şi pune cuvintele Lui în inima ta"

Clipe grele

                        

Hrana ta zilnica!

22 Ianuarie
Iov 21.1-34
Iov se află în faţa unei taine de nepătruns: Pentru ce Dumnezeu, care este drept, îl loveşte tocmai pe acela care caută să-I fie plăcut? (Şi oare nu aceasta este întrebarea întrebărilor, cea pe care a pus-o Domnul Isus pe cruce - Psalmul 22.1 ?) Pentru ce, pe de altă parte, contrar celor declarate de Elifaz, Bildad şi Ţofar, cei răi prosperă în voie pe pământ? Ei II insultă pe Dumnezeu, spunând: „Pleacă de la noi, pentru că nu dorim cunoştinţa căilor Tale" (v. 14) şi, cu toate acestea, rămân încă nepedepsiţi! (v. 7-15; Maleahi 3.18). 

Tăcerea lui Dumnezeu, aparenta Lui indiferenţă faţă de provocările oamenilor - sunt o enigmă pentru mulţi credincioşi (Psalmul 50.21).
Această problemă importantă 1-a frământat, de exemplu, pe credinciosul Asaf, în Psalmul 73. «La ce serveşte că mi-am curăţit inima - meditează el cu amărăciune - dacă pedeapsa mea trebuie totuşi să revină în fiecare dimineaţă? Partea celor răi este mai bună decât a mea». Dar să citim v. 17 al acestui psalm: „... am înţeles sfârşitul lor". Ah, să nu-i invidiem niciodată pe cei din lume! Acest sfârşit înfiorător, care-i aşteaptă pe cei care nu au crezut, se află în contrast total cu viitorul glorios pe care Domnul 1-a pregătit pentru răscumpăraţii Săi iubiţi (Ioan 14.3; 17.24; Romani 8.17,18).

Doua lucruri sigure.....NASTEREA SI MOARTEA!

Incepand de ieri mai toate posturile de tv si ziarele prezentau firul evenimentelor tragice in care au fost implicate sapte persoane, printre care doi decedati, fiind vorba de cunoscutul pilot Adrian Iovan si o tanara studenta de 23 de ani, Aurelia Ion.
Bineinteles ca ascultand pe fiecare si vazand modul cum au reactionat cei care erau in masura sa intervina pentru salvarea lor, am devenit revoltata la gandul ca in acest secol cu atata aparatura si tehnica moderna, nu au reusit sa-i localizeze si abia dupa 7 ore au fost gasiti, dar asta este alta poveste, si prefer sa nu ma amestec in ea.
Inca odata se confirma....cand Dumnezeu zice STOP este STOP.
Ideea era alta...ma intrebam daca realizam noi, cat de repede putem pleca din lumea aceasta...?
Eu stiu...si am simtit-o din plin sub ochii mei, insa nu stiu daca toti constientizam acest lucru.Cu siguranta cand a plecat dimineata, nici Adrian Iovan si nici aceea tanara nu au stiut ca este ultimul lor drum si nu se mai intorc.Sincer, in ultimele saptamani atatea tragedii s-au intamplat ca te infiori.
Daca vorbeam la telefon auzeam..."ai auzit ca a murit "X"...", de intram pe vreun site de stiri "idem", de ma intalneam cu cineva..."ai auzit ca "Y" a murit in accident sau alte vesti de acest gen si interesant ca toate cazurile erau tragedii nefericite si "neasteptate".
Da pai...cine asteapta moartea...? Mai ales daca nu esti sigur unde iti vei petrece vesnicia.
Stiu ca nu va sunt rude nici unul din ei, si daca exista vreun cititor care este ruda cu vreunul dintre ei....procentul e minim, insa haideti sa ne gandim la aceasta certitudine a mortii prin care au trecut amandoi, si vorbesc despre ei, pentru ca este recent cazul si este mediatizat, desi de dimineata am primit o alta veste, despre un tanar de 33 de ani care a sapat un sant si malul a venit peste el, si asta chiar pe strada unde sta sora mea....deci moartea isi face norma.....aduna tot ce-i sta in cale.
Certitudinea ca intr-o zi vom muri....este sigura 100%, cu o singura exceptie, daca va veni Domnul pe norii cerului si vom zbura in vazduh, si ma rog ca sa fiu printre aceea, daca nu  sunt plecata cumva pana atunci.
Doua lucruri sunt sigure pe pamant....nasterea si moartea.
Interesant este ca nici unul din cele doua, nu stau in alegerea noastra. Nu noi am ales sa ne nastem si nu  noi dorim sa murim, (mai este pe ici colo cate unul care pe langa faptul ca isi doreste, mai si-o face singur de petrecanie, dar nu discutam de aceasta categorie), vorbesc de doua evenimente care nu stau in puterea alegerilor noastre, ci sta in puterea Singurului Stapan al intregului univers.
Cand ne nastem trecem dintr-o alta lume in lumea aceasta, cand murim trecem din lumea aceasta intr-o alta lume!
Cand moare unul in varsta, parca este normal....te si astepti, insa uitati ca se intampla tragedii la care nici nu ne gandim, si ce este interesant ca orice am face, oricum am incerca sa evitam noua nu este cu putinta sa facem acest lucru si asta pentru ca nu sta in puterea noastra.
Pe tot parcursul vietii omul strange si strange ca o furnica, insa azi uitandu-ma la casa unuia dintre decedati(pentru ca de fapt era pozat catelusul care isi astepta stapanul si era foarte agitat cu capul bagat prin gratiile gardului), am stat si m-am intrebat....oare pentru vesnicie si-a strans comori vreunul din ei....?
Ieri firul vietii lor s-a incheiat, azi au fost altii la rand, maine...vor fi altii si altii....insa  niciunul nu vom stii cand este randul nostru.
Poate ca esti prea tanar sa te gandesti la moarte...dar sunt convinsa ca nici aceasta tanara de 23 de ani nu s-a gandit....
Luca 12: 16-21
„Ţarina unui om bogat rodise mult.Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Multi se ingrozesc de acest moment, insa cred ca trebuie mai bine sa se ingrozeasca de ce va urma dupa moarte.
Moartea nu este decat o rampa de lansare spre o alta lume vesnica, insa alegerea sta in mana ta de a alege in care vesnicie vrei sa fi,
pierdut pe vesnicie fara Dumnezeu sau o vesnicie alaturi de Dumnezeu.....
Alege astazi cat mai esti in viata, pentru ca ziua de maine nu este a ta!!!

Evanghelizare ELIM, 2014 !

Este lesne de inteles din imaginea de mai sus ca urmeaza cateva seri de evanghelizare in Biserica Elim Timisoara. De-aceea sunteti invitati sa luati parte alaturi de noi incepanad cu ziua de joi, 23 ianuarie sau urmarind programul online pe http://www.elim.ro/

Ma rog ca Dumnezeu sa pregateasca inimile noastre si a celor care vor veni sa se intalneasca cu Domnul.

Hrana ta zilnica!

21 Ianuarie
Iov 19.21-29; 20.1-29
Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu-i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu-i putea fi clătinat: credinţa sa într-un Răscumpărător viu. Versetele 25-27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „In carnea mea voi vedea pe Dumnezeu" (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).
Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, îl putem cunoaşte pe deplin dacă îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Il cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!" (Romani 8.34).
În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce-i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20-25; 18.5-21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care-i aşteaptă pe cei răi, atacându-1 astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

O zi minunata !

Isaia 33:2

Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!

O zi binecuvantata in care sa simtiti prezenta lui Dumnezeu si Duhul Sfant sa va caluzeasca in toate deciziile pe care le veti lua, ca viata voastra sa fie placuta inaintea lui Dumnezeu si astfel facand voia LUI.

Noi suntem Copii ai lui Dumnezeu

In scurtul mesaj pe care l-a avut pastorul nostru, pentru ca este foarte bolnav si ma rog ca Domnul sa se atinga de el, spunea la un moment dat, ca indiferent cat suntem de crestini in mintea noastra  vin adeseori ganduri de ingrijorare pentru ziua de maine, si bineinteles a continuat sa spuna ce trebuie sa facem in aceasta situatie.

Mie insa mi-a ramas aceasta idee si am ajuns acasa incercand parca sa inteleg, ce anume ne determina sa avem aceste ganduri, pentru ca oricat as vrea....ele imi vin.

Am stat si m-am gandit in dreptul meu, la tot ceea ce imi trece prin cap, la toate gandurile pe care le am in minte, bineinteles nu va ganditi ca imi vin cine stie ce ganduri pacatoase, ci ganduri care le are orice mama sau orice parinte cu privire la copiii ei, cu privire la vitorul lor, daca o fi asa sau o fi invers, de ce nu e asa, si de ce este altfel, cu atat mai mult cu cat am avut si o lucrare in care mi-a spus Duhul lui Dumnezeu ca mintea mea este asemeni unei schite plina cu socoteli si de calcule, dar nu asta vroiam sa spun ci faptul ca  toti avem diferite ganduri si poate ingrijorari in mintea noastra.Sigur ca este destul de greu intr-o lume plina de framantari si atata nesiguranta, sa nu ne gandim  la anumite lucruri, anumite situatii, insa a ma preocupa prea mult de aceste lucruri si ganduri, cred ca intr-adevar este o problema.

Daca de pilda gandurile noastre sunt negative cu privire la starea noastra, la situatiile prin care trecem este clar ca am pus pe noi "tinuta" acesta a negativismului. Satan speculeaza fiecare moment si nu se da la o parte niciodata, de a ne strecura aceste ganduri negative in mintea noastra.Trebuie sa stim clar ca aceste ganduri nu vin de la Dumnezeu.

In cap. 5 din Galateni, Pavel isi incepe scrierea: rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.

Odata deveniti Copii ai lui Hristos, nu mai avem dreptul sa ne intoarcem sub robia de sub care tocmai am fost eliberati. Pentru ca Dumnezeu  nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă, spune in 2 Timotei 1:7

Pentru a scapa insa de acest negativism care s-a inoculat in minte, trebuie facuti cativa pasi de catre noi insine, pentru ca singure aceste ganduri nu vor dispare.

Dumnezeu face si poate sa faca foarte multe lucruri, insa are nevoie si de colaborarea noastra, mai ales in aceste situatii.

Trebuie sa fim constienti ca aceasta stare de negativism va deveni in scurt  timp, cea mai daunatoare stare pentru noi.

Avand aceste ganduri negative care ne amarasc sufletul, trebuie sa stim ca in primul rand pacatuim inaintea lui Dumnezeu, si in  momentele in care ele  incearca sa inunde mintea nostra, trebuie sa inchidem oricare portita prin care isi pot face intrarea.

 Dumnezeu nu ne da ganduri de ingrijorare, de frica, ganduri negative, El ne da ganduri de pace si de speranta.

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

ISUS ne da o speranta si un viitor binecuvantat, trebuie doar sa ramanem in El, sa-L cautam cu toata sinceritatea si El ne va raspunde.

Cand in mintea ta vin ganduri, tu declara ca esti Copilul lui Hristos si gandurile LUI cu privire la tine sunt ganduri de pace si de speranta.

Hrana ta zilnica!

20 Ianuarie
Iov 19.1-20
„Până când?", întrebase Bildad (18.2). „Până când...?", ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într-adevăr, acest «dialog al surzilor», în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. «Iov credea că Dumnezeu era împotriva lui fară motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iov» (comp. cu Plângeri 3.1...).
Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într-o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să-şi deschidă inima...? Versetele 13-19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că II avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi-a aprins mânia împotriva mea", strigă el (v. 11).
Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L-a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care-L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50).

 Într-o suferinţă care n-a mai existat vreodată, nimeni niciodată n-a fost aşa de singur ca El.

O Doamne mare !

Lăudaţi pe Domnul!

Am ajuns la o singura concluzie, si poate o sa zambiti...dar eu vorbesc la modul cel mai serios. 

Daca nu era Dumnezeu atat de intelept sa creeze odihna pentru trup, muream in doua zile.

Eu nu ma odihnesc decat noaptea, iar ziua...doar dumineca.

Tocmai m-am trezit pe melodia grupului Speranta,

 "Eu nu sunt de pe pamant, eu nu sunt de-aici de jos,

 Tara mea-i acolo sus, eu ma duc dupa ISUS",

  si m-am trezit  atat de odihnita, incat ii multumeam Domnului ca a lasat odihna pentru trupurile noastre.

Doamne ce bun esti!

 Iar drept multumire ma voi duce in Templul Sau si ma voi inchina Domnului meu si-I voi aduce laude pentru tot ceea ce face pentru mine.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul! Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor. Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii,  ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac.
Lăudaţi pe Domnul!

Psalmii 115:15-18

Corul si Orchestra Nationala BBSO - Te Vom Inalta

Psalmi 59:16

Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

   

 

Beauties from Romania

Avem o tara minunata si din privinta aceasta pot spune chiar ca sunt nationalista. 

Deschizand computerul am primit o filmare extraordinara pe care nu puteam sa nu o postez, daca nu pentru cei din tara, macar pentru cei din diaspora. 

Sunt convinsa ca indiferent cat de bine va este acolo unde sunteti, exista acel dor de locurile natale.

Pentru a realiza acest film de cinci minute şi jumătate, Laurenţiu Bălăceanu a călătorit în Apuseni, Valea Drăganului, Delta Dunării, Dumbrava Sibiului, Sighişoara, a vizitat Cazanele Dunării, Castelul Bran, Castelul Covinilor, Coloana Infinitului de la Târgu Jiu, Piaţa Sfatului din Braşov, Castelul Peleş din Sinaia, Cluj Napoca. El a ajuns chiar şi la Sarmizegetusa Regia şi la Biserica îngropată în lacul de steril de la Valea Şesii. 

Filmările au durat nouă luni şi au fost realizate, spune Laurenţiu, pentru a promova România ca destinaţie turistică.

                    
                     

Biserica trezest-te!

Hrana ta zilnica!

19 Ianuarie
Iov 18.1-21
Copleşindu-şi prietenul cu tot felul de acuze, Elifaz, Bildad şi Ţofar lucrau, fără să-şi dea seama, la clătinarea credinţei acestuia.
«A acuza» este metoda specifică a lui Satan. Şi acesta nu numai că îl atacă pe cel credincios înaintea Domnului, cum am văzut că o face în cap.l şi 2, ci îl acuză şi înăuntrul său, inspirându-i îndoieli: «Nu ai o credinţă adevărată! Nu eşti mântuit! Vezi bine că Dumnezeu te-a părăsit! Dacă ai fi un copil al Lui, nu te-ai comporta astfel...!» Şi, odată semănate cele dintâi îndoieli, sunt atrase şi altele, iar vrăjmaşul se foloseşte de ele pentru a ne şopti din nou: «De vreme ce ai îndoieli, aceasta este dovada că îţi lipseşte credinţa; un credincios nu se poate îndoi...».
Să respingem cu fermitate „săgeţile arzătoare ale celui rău". In ce fel? Folosindu-ne de scutul credinţei", altfel spus, de încrederea simplă, curată, în Dumnezeu şi în promisiunile Cuvântului Său (Efeseni 6.16).
Bildad îl evocă pe împăratul spaimelor (v. 14). Este moartea, ameninţare permanentă, spre care orice om este constrâns să-şi îndrepte paşii, fără să ştie când o va întâlni. Dar, pentru credincios, ea nu mai este un subiect de groază. Domnul Isus, înfruntând El însuşi de bunăvoie moartea, 1-a făcut fără putere pe cel care avea puterea ei, pe Satan (Evrei 2.14).

Perspectiva Profetica 2014

      

Ce vedem noi si ce vede Dumnezeu?!

Cateodata ma framanta si in ultima vreme tot mai des, un lucru..."de ce nu reusesc si eu sa vad in oameni, ceea ce vede si Dumnezeu?"

Noi privim la cei din jurul nostru, la faptele si actiunile lor si adeseori ne grabim sa ii si catalogam...

"din asta nu se mai face om....cat ii lumea si pamantul" sau multe alte expresii de genul acesta.

Nu v-ati grabit niciodata cu asemenea concluzii? Eu da....si ma rog Domnului sa ma elibereze de acest spirit de a judeca oamenii sau de a-i cataloga  in vreun fel.

Noi privim aici, privim prezentul, insa ne este greu sa privim dincolo de ceea ce ne ofera imaginea acelei persoane "acum, in prezent", ne este greu sa vedem ceea ce vede Dumnezeu in aceea persoana.

Deseori  chiar noi nu gasim nimic bun in noi insine, alteori vedem in noi o multime de calitati si mai mult... ne vedem acele persoane perfecte, fara nici un cusur in comparatie cu cei din jurul nostru.

Oamenii ne vad un fel, noi ne vedem in alt fel iar Dumnezeu ne vede cu totul diferit.
Cu alte cuvinte omul este un foarte bun "artist"

La munca colegii ne vad intr-un fel si isi creeaza o anumita imagine, acasa sotul sau sotia ne vad altfel, pe strada suntem priviti in alt fel, parintii ne vad in cu totul alt fel, insa Dumnezeu ne vede exact asa cum suntem. In toate ipostazele de mai sus, imaginea pe care am creat-o este datorita comportamentului diferit pe care-l avem uneori. Pe oameni este mai simplu si ii putem dribla, insa Singurul pe care nu-l putem fenta cu nimic, este DUMNEZEU.

Acum dintre toate aceste portrete, cel mai mult  conteaza ce vede Dumnezeu in noi.

Daca vedem un copil de 5 ani  pe scena care canta extraordinar....noi cei  din sala il aplaudam pentru ceea ce am auzit cantand, insa un maestru priveste mult mai departe, el vede ce pianist desavarsit va fi peste cativa ani.
Asemenea este si Dumnezeu, El nu se uita la ceea ce am fost noi, nici la ceea ce suntem ci la ceea ce putem deveni in Hristos.
Efeseni 3:20

Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi....

Iata asadar, ca indiferent ceea ce vad eu intr-un om, Dumnezeu imi spune ca poate face mult mai mult decat pot eu gandi.
Trebuie doar sa credem acest lucru, si ma rog ca Domnul sa imi dea si sa ne dea credinta mai mare, pentru ca ceea ce la noi este cu neputinta, TOTUL este cu putinta la EL.

Avertizare pentru crestini!

   Nu stiu daca cuvintele mai sunt de prisos.

     Doar un singur cuvant, ascultati-l si nu veti regreta!

    

Vrei sa iti fac cunostinta cu prietenul meu....?

M-am trezit dis-de-dimineata undeva intr-o gara cu lume multa si suna puternic un tren......

M-am trezit speriata de sunetul acela....am incercat sa adorm la loc, dar in zadar....

M-am gandit ca ar fi bine sa nu pierd vremea intorcandu-ma de pe o parte pe alta...cautand ce am pierdut(adica somnul), asa ca  am luat Biblia si ma straduiam sa-mi amintesc ce data e astazi....

Este 18, asa ca numai bine o zi  pentru a fi citit, Proverbe 18. 

Bine este sa va face-ti timp sa il cititi si d-voastra.Mie mi-a placut cateva versete tare mult.

In vers 4 partea a doua, Solomon spune," izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna".

Doamne ce minunat e sa fi intelept!

Un suvoi care curge intr-una....

 Dumnezeu se indura de cei care cer acest lucru, de cei care cer intelepciune si  le va da. Odata ce ai primit aceasta binecuvantare, pentru ca intr-adevar este o mare binecuvantare sa fii intelept, in permanenta vei fi alimentat de la aceasta sursa. Sursa intelepciunii este Dumnezeu si noi suntem conectati la acesta sursa care este un izvor nesecat.

Cand esti intelept toate lucrurile iti merg bine. Daca in rugaciunile noastre exista o cerere pe care o aducem in fiecare zi, cred cu tarie ca a cere intelepciune trebuie sa fie una din prioritatile de pe lista noastra.

Mai departe daca citim, vedem ce consecinte atrage dupa ea nebunia.

Nu pot decat sa zic "Doamne da-ne intelepciune"

In versetul 10 scrie,"Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost".Si pentru acest lucru avem nevoie de intelepciune. A cauta adapost si sprijin la oameni in problemele tale este nebunie, pentru ca nici un om nu ne va oferi adapost. Poate pentru o noapte, doua, trei, insa adapostul si sprijinul pe care ni-l ofera  Domnul, este mult mai mult.  

Si nu degeaba incheie Solomon cu aceste cuvinte, versetul 24,

"Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui,
dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate"

Si daca am pierdut cateva ore de somn....nu imi pare rau, am avut ocazia sa iti fac cunostinta cu prietenul meu, Numele Lui este ISUS HRISTOS.

Hrana ta zilnica!

18 Ianuarie
Iov 17.1-16
În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit să-i fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.
Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţă" (v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şi-a arătat toată josnicia de care este capabil insultându-L în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!
„Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta", continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, să-1 vezi „pe cel drept părăsit" (Psalmul 37.25)...! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele s-au năruit, striga Iov-gândurile dragi ale inimii mele..." (v. 11).
Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună de-a curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!

Cat esti de maret....!

Ce maret DUMNEZEU am, avem, are intreg Universul si noi suntem datori sa-I recunoastem si sa-i proclamam Suveranitatea LUI!

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.

Psalmii 36:5 

 Dumnezeu are un plan maret cu fiecare dintre noi si  face atatea  lucruri minunate  in dreptul nostru.

Personal o spun si in dreptul meu lucreaza atat de minunat  incat sunt coplesita, de-a dreptul coplesita, credeti-ma...!

Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.

Psalmii 40:10 

Cand ne abandonam pe deplin in Bratul Sau, El face minuni.

Cred ca El lucreaza minunat pentru fiecare si planul  care l-a facut pentru noi, este un plan minunat, insa adeseori nu poate fi dus la indeplinire, nu din cauza Lui, ci din cauza nestatorniciei noastre si din cauza necredintei noastre.

Este bine cat Dumnezeu nu Isi intoarce fata de la noi si inca ne vorbeste!

Nu dispreţuiţi prorociile.Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.
1 Tesaloniceni 5:20-21 

E minunat...!

 Necredinta si nestatornicia noastra pe cale, Il pot impiedeca pe Dumnezeu sa lucreze.

Lasati-l pe Dumnezeu sa Isi faca lucrarea in viata voastra si nu-L impiedecati.

Dumnezeu  daruieste intelepciune tuturor si mai mult, El  ne da si un duh de deosebire al  duhurilor, daca Ii cerem.

Iacov in epistola spune:

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 

In Proverbe 2:1-9, Solomon scrie,

  Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,   dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
 El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
  Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!

1 Cronici 29:11

Hrana ta zilnica!

17 Ianuarie
Iov 16.1-22
„Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi", le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). «Iată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într-al vostru» (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta-o noi înşine (Evrei 13.3).

 Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui.

 „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre" (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.
In v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă"?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa!

 Apocalipsa 3:11

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

Copilul cat este de mic stie ca, atunci cand face ceva bine urmeaza sa fie rasplatit.

Scriptura ne spune : "Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa", ca atare pentru tot ceea ce facem urmeaza sa primim o rasplata. Rasplata va fi in functie de fapte si osteneala depusa,  si cel mai minunat lucru este, ca vom primi rasplata chiar din Mana lui Isus Hristos. Aceasta promisiune trebuie sa fie un motiv care sa ne indemne la sfintenie.

2 Timotei 4:8

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Crestinii  poarta inca de aici pe pamant cununi. Poate va intrebati ce fel de cununa purtam....?

De multe ori cei care traiesc alaturi de noi, se intreaba cum de noi crestini suferim mai mult decat cei care nu Il cunosc pe Dumnezeu. Si este adevarat...

Purtam cununa suferintelor si a batjocurilor. Milioane de crestini sufera si sunt batjocoriti din pricina Numelui Sau. Faptul ca nu vrei sa te alaturi "multimii", adeseori este un motiv de batjocura.

Citeam azi dimineata despre suferintele apostolilor...si am constat ca "noi" si aici nu ma refer la cei care intr-adevar sunt prigoniti din cauza credintei lor, ci la noi cei care "credem "ca suferim, insa este incomparabila suferinta noastra cu cea a apostolilor.

Am ramas uimita sa vad cata suferinta si prin cata umilinta a trecut apostolul Pavel in toata calatoria lui pe acest pamant. Daca citim( si va rog sa cititi) pasajul din 2 Corinteni 11:22-33 este uimitor, dar mai bine sa-l citim impreuna:

În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi; în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.

Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!… În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă. Dar am fost dat jos pe o fereastră, într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.

Faptul ca un coleg rade de noi si striga"pocaitule" se compara oare cu ce a suferit Pavel...?

Nicidecum!!!

In ep. lui Iacov 1:12, scrie:

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc, iar in cartea Apocalipsa 2:10 spune:

Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

Cati suntem gata a suferi pentru Hristos....?

Prea putini....bineinteles....

Dar, cati oare nu am dori ca Imparatul Slavei  sa aseze pe capul nostru cununa neprihanirii sau cununa vietii?

Oh...Doamne, vezi cati suntem de multi....Toti dorim acest lucru, insa pentru ca sa putem vedea acest lucru implinindu-se, ajuta-ne sa putem rabda pana la capat. Ajuta-ne sa trecem biruitori , ajuta-ne sa ducem lupta pana la sfarsit. Vrem sa fim aceea generatie care sa duca Evanghelia pana la marginile pamantului, vrem sa te folosesti de noi, vrem sa ducem  steagul biruintei pana la capat, de fapt....

tot ceea ce dorim, este ca la sfarsitul calatoriei noastre pe pamanat sa putem auzi cuvintele acelea marete, 

 „Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria stăpânului tău!”

Hrana ta zilnica!

16 Ianuarie
Iov 15.1-35
Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n-ai fi vinovat, nu te-ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, «Cine se scuză se acuză», pare să le susţină vorbele.
Cei trei moralişti, «prietenii» lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile..." (Matei 22.29).
Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a-i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria-i experienţă (Psalmul 119.99,100).

Adriana Coroama are nevoie de rugaciune!

Atatea ganduri am in minte pe diverse teme, fie ca citesc cate ceva, fie ca stau de vorba cu cineva, sau  Dumnezeu prin Cuvantul Sau imi descopera ceva.....oh, daca le-as putea scrie chiar atunci pe blog....ce bine ar fi, insa nefiind posibil, multe nu le pot scrie. Si ma trezesc ca ajung seara si nu stiu cu ce sa incep....

In urma cu aproximativ doi ani, venise la biserica Elim Timisoara una din misionarele care au ales sa asculte chemarea  Domnului si a plecat in Indonezia, este vorba de  Adriana Coroama. Atunci venise insotita de o sora din Indonezia si impreuna ne-au marturisit multe din lucrarile  pe care Dumnezeu le face in Indonezia.

Astazi aceasta sora romanca, Adriana Coroama se afla din nou in Indonezia si are nevoie de ajutorul nostru.

Misiunea Speranta care a fost alaturi de ea si a sustinut-o in acest proiect, ne informeaza de starea in care se gaseste si ne chema la rugaciune.

.............................................................................................................................

Adriana Coroamă se află în Indonezia de la începutul lunii octombrie 2013, unde se implică  în proiectele misionare pe care Misiunea Speranța le desfășoară în această țară. Nu este ușor să te pui la dispoziția Domnului și a lucrării în felul în care Adriana a ales să se implice. Mulți dintre noi nu am putea să lăsăm la o parte totul pentru a ne pune în slujba Domnului și a merge acolo unde ne trimite El. Dumnezeu a învrednicit-o pe Adriana pentru acest mod de slujire. Și suntem recunoscători că El scoate asftel de oameni din mulțime pentru a-i folosi acolo unde este mai mare nevoie de învățăturile Lui!

Starea ei de sănătate s-a înrăutățit începând cu luna decembrie, când a început să aibă dureri foarte puternice de stomac, frebră și frisoane. La începutul lunii ianuarie medicii au diagnosticat-o cu ulcer, fiind sub tratament până pe 24 ianuarie. Vă invităm să fiți alături de Adriana și să vă rugați împreună cu noi pentru sănătea ei și pentru lucrarea pe care o face în Indonezia!

Vă redăm mai jos un fragment din ultima corespondență pe care Adriana ne-a trimis-o din Indonezia.

"Domnul este așa de minunat! Mă iubește atât de mult, mă poartă pe brațele Lui, îmi dă bucurii peste bucurii, lucrează cu putere, iar în momentele de încercare, îmi dă pace, liniște și putere să mă încred în El! Nu este minunat Domnul nostru?
(…)Acum sunt bolnavă și m-am simțit foarte rău încă din 25 decembrie. Pe 1 ianuarie am făcut febra, frisoane, probabil din cauza durerilor. Pe 9 ianuarie am avut dureri insuportabile, chiar dacă urmasem tratament medicamentos timp de 5 zile. În acele momente, Dumnezeu m-a făcut conștientă că este o lupta spirituală, pentru că indiferent că durerile erau așa de mari, în inima mea era pace și liniște, știam că Dumnezeu are totul în control. (…)
Vă mulțumesc nespus de mult ca nu încetați să mijlociți pentru mine. Știu că sunt mai mult decât biruitoare, pentru că în spatele lucrării este o armată de îngeri care se roagă pentru mine și aceia sunteți voi."

Ne-am bucura dacă ați avea răgazul de a o citi și de a vă ruga specific pentru motivele de rugăciune pe care ea le amintește.  

Click pentru a citi scrisoarea integrala:Scrisoare din Indonezia

Primit prin email: Misiunea Speranta

Rugati-va pentru Adriana!

Hrana ta zilnica!

15 Ianuarie
Iov 13.19-28: 14.1-22
Multe persoane îşi fac despre Dumnezeu aceeaşi imagine ca şi Iov, că «El este un Atotputernic care acţionează în mod liber, fără să ţină cont de cineva, ale Cărui căi sunt de neînţeles», iar despre om, că «se află în întregime la mila acestui Dumnezeu, precum o frunză gonită de vânt (13.25)» şi că omul nu ar avea altceva mai bun de făcut decât «să caute să se adăpostească de loviturile Sale cât mai bine posibil». Acest «fatalism» se întâlneşte în cele mai multe dintre religiile orientale. Este adevărat că Dumnezeu este atotputernic şi că acţionează după voinţa Sa suverană şi tot atât de adevărat este şi că omul este slab şi dependent, că „răsare ca o floare şi este tăiat" (v. 2; 1 Petru 1.24), dar nu este adevărat că Dumnezeu îşi bate joc de om, dominându-1 pentru propria Sa plăcere (v. 20). Dimpotrivă, El poartă de grijă creaturii Sale şi nu zdrobeşte „trestia frântă" (Isaia 42.3; Matei 12.20).
„Cine ar putea să scoată [un om] curat dintr-unul necurat?", întreabă Iov în v. 4, pentru ca, imediat, în v. 17, să adauge: „Fărădelegea mea este pecetluită într-un sac". Este strigătul unui om care nu are conştienta plinătăţii harului - şi aşa se întâmplă întotdeauna cu cei preocupaţi de propria îndreptăţire (sau justificare).
Îl cunoaştem noi, fiecare în parte, pe Acela care curăţă perfect pe păcătosul întinat şi care a azvârlit în adâncurile mării „sacul" apăsător cu toate păcatele din el? (Mica 7.19).

Vrei protectie? - Umblă înaintea lui Dumnezeu şi fii fără prihană !

„Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană"

Aceste cuvinte i le-a spus Dumnezeu lui Avram cand a incheiat un legamant cu el. Atunci numele sau a fost schimbat in Avraam si Dumnezeu i-a dat o fagaduinta:

"Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi"

 Geneza  17:5-6

 Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană....cum oare am putea umbla inaintea unui Dumnezeu Atotputernic?

  El-Shaddai, Dumnezeul  caruia nimic nu este prea greu, nimic nu este imposibil, la El totul este cu putinta.Atunci cand in jurul tau totul pare imposibil, la El toate sunt cu putinta.

Ca Dumnezeu sa isi poata implini fagaduintele pe care i le-a facut, Avraam  era  si el dator sa faca ceea ce  i-a cerut,"umblă înaintea Mea şi fii fără prihană".

Asemeni lui  Avraam, Dumnezeu  ne-a facut si noua mari promisiuni.

Isaia 43:1/b-2

„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.

 Toate fagaduintele Lui  vor fi implinite in masura in care si noi cautam sa implinim ceea ce ne-a cerut.

Credinta lui Avraam a fost insotita de ascultare si prin ascultarea de care a dat dovada, Avraam a contribuit la implinirea Voii lui Dumnezeu. 

Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc....spune Domnul. Pe fiecare in parte ne cunoaste inainte de a exista, ne stia si numele, stia  intreaga noastra viata, stia cu ce ne vom confrunta, stia prin ce incercari vom trece, insa datorita dragostei Lui a hotarat inca de atunci sa ne izbaveasca din toate.

Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde...

Oricat de mult ma iubeste cel de langa mine, niciodata nu mi-ar putea oferi o asemenea protectie. Stim ca din calea apei si din mijlocul focului nu ne poate scapa nimeni, insa Dumnezeul nostru cel Atotputernic o poate face.

Oh Doamne, cat de binecuvantati putem fi, cat de ocrotiti, cat de protejati si izbaviti.

Chiar de va fi sa trecem prin foc, El ne va proteja, chiar de va fi sa trecem prin ape, El si de-acolo ne va salva. Oare este ceva prea greu pentru Domnul?

Nicidecum!

Tot ajutorul Lui si toata izbavirea sta in alegerea noastra, de noi depinde daca vrem protectia Lui sau nu. 

Nu vrei sa fi protejat? Nu vrei sa fi ocrotit si izbavit?

" Umblă înaintea lui Dumnezeu şi fii fără prihană"

A venit un om la Domnul

A venit un om la Domnul

 / A venit cu jale grea /

 / “Omule, de poti a spune

Cu ce foc vii tu din lume?”

“Doamne, m-a adus anume

Frica de pedeapsa Ta.” /

A venit un om la Domnul

/ A venit cu pas voios /

 / “Omule cu brâie pline

   Cu ce gând vii tu la Mine?”

“Doamne, vin ca e mai bine

Fiindca e mai de folos.” /

A venit un om la Domnul

 / A venit din putregai /

 “Om departe de cainta

Cum vii astazi la credinta?”

“Doamne, cu recunostiinta

Pentru toate ce mi-ai dat.”

/Si-a venit un om cu lacrimi

 Si Isus a tresarit, omule de ce-ai venit /

 / “Doamne, într-o zi din viata

Te-am privit pe cruce-n fata

Si am plâns de dimineata

Si-s nespus de fericit!” /