Incepand de ieri mai toate posturile de tv si ziarele prezentau firul evenimentelor tragice in care au fost implicate sapte persoane, printre care doi decedati, fiind vorba de cunoscutul pilot Adrian Iovan si o tanara studenta de 23 de ani, Aurelia Ion.
Bineinteles ca ascultand pe fiecare si vazand modul cum au reactionat cei care erau in masura sa intervina pentru salvarea lor, am devenit revoltata la gandul ca in acest secol cu atata aparatura si tehnica moderna, nu au reusit sa-i localizeze si abia dupa 7 ore au fost gasiti, dar asta este alta poveste, si prefer sa nu ma amestec in ea.
Inca odata se confirma....cand Dumnezeu zice STOP este STOP.
Ideea era alta...ma intrebam daca realizam noi, cat de repede putem pleca din lumea aceasta...?
Eu stiu...si am simtit-o din plin sub ochii mei, insa nu stiu daca toti constientizam acest lucru.Cu siguranta cand a plecat dimineata, nici Adrian Iovan si nici aceea tanara nu au stiut ca este ultimul lor drum si nu se mai intorc.Sincer, in ultimele saptamani atatea tragedii s-au intamplat ca te infiori.
Daca vorbeam la telefon auzeam..."ai auzit ca a murit "X"...", de intram pe vreun site de stiri "idem", de ma intalneam cu cineva..."ai auzit ca "Y" a murit in accident sau alte vesti de acest gen si interesant ca toate cazurile erau tragedii nefericite si "neasteptate".
Da pai...cine asteapta moartea...? Mai ales daca nu esti sigur unde iti vei petrece vesnicia.
Stiu ca nu va sunt rude nici unul din ei, si daca exista vreun cititor care este ruda cu vreunul dintre ei....procentul e minim, insa haideti sa ne gandim la aceasta certitudine a mortii prin care au trecut amandoi, si vorbesc despre ei, pentru ca este recent cazul si este mediatizat, desi de dimineata am primit o alta veste, despre un tanar de 33 de ani care a sapat un sant si malul a venit peste el, si asta chiar pe strada unde sta sora mea....deci moartea isi face norma.....aduna tot ce-i sta in cale.
Certitudinea ca intr-o zi vom muri....este sigura 100%, cu o singura exceptie, daca va veni Domnul pe norii cerului si vom zbura in vazduh, si ma rog ca sa fiu printre aceea, daca nu sunt plecata cumva pana atunci.
Doua lucruri sunt sigure pe pamant....nasterea si moartea.
Interesant este ca nici unul din cele doua, nu stau in alegerea noastra. Nu noi am ales sa ne nastem si nu noi dorim sa murim, (mai este pe ici colo cate unul care pe langa faptul ca isi doreste, mai si-o face singur de petrecanie, dar nu discutam de aceasta categorie), vorbesc de doua evenimente care nu stau in puterea alegerilor noastre, ci sta in puterea Singurului Stapan al intregului univers.
Cand ne nastem trecem dintr-o alta lume in lumea aceasta, cand murim trecem din lumea aceasta intr-o alta lume!
Cand moare unul in varsta, parca este normal....te si astepti, insa uitati ca se intampla tragedii la care nici nu ne gandim, si ce este interesant ca orice am face, oricum am incerca sa evitam noua nu este cu putinta sa facem acest lucru si asta pentru ca nu sta in puterea noastra.
Pe tot parcursul vietii omul strange si strange ca o furnica, insa azi uitandu-ma la casa unuia dintre decedati(pentru ca de fapt era pozat catelusul care isi astepta stapanul si era foarte agitat cu capul bagat prin gratiile gardului), am stat si m-am intrebat....oare pentru vesnicie si-a strans comori vreunul din ei....?
Ieri firul vietii lor s-a incheiat, azi au fost altii la rand, maine...vor fi altii si altii....insa niciunul nu vom stii cand este randul nostru.
Poate ca esti prea tanar sa te gandesti la moarte...dar sunt convinsa ca nici aceasta tanara de 23 de ani nu s-a gandit....
Luca 12: 16-21
„Ţarina unui om bogat rodise mult.Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Multi se ingrozesc de acest moment, insa cred ca trebuie mai bine sa se ingrozeasca de ce va urma dupa moarte.
Moartea nu este decat o rampa de lansare spre o alta lume vesnica, insa alegerea sta in mana ta de a alege in care vesnicie vrei sa fi,
pierdut pe vesnicie fara Dumnezeu sau o vesnicie alaturi de Dumnezeu.....
Alege astazi cat mai esti in viata, pentru ca ziua de maine nu este a ta!!!
Bineinteles ca ascultand pe fiecare si vazand modul cum au reactionat cei care erau in masura sa intervina pentru salvarea lor, am devenit revoltata la gandul ca in acest secol cu atata aparatura si tehnica moderna, nu au reusit sa-i localizeze si abia dupa 7 ore au fost gasiti, dar asta este alta poveste, si prefer sa nu ma amestec in ea.
Inca odata se confirma....cand Dumnezeu zice STOP este STOP.
Ideea era alta...ma intrebam daca realizam noi, cat de repede putem pleca din lumea aceasta...?
Eu stiu...si am simtit-o din plin sub ochii mei, insa nu stiu daca toti constientizam acest lucru.Cu siguranta cand a plecat dimineata, nici Adrian Iovan si nici aceea tanara nu au stiut ca este ultimul lor drum si nu se mai intorc.Sincer, in ultimele saptamani atatea tragedii s-au intamplat ca te infiori.
Daca vorbeam la telefon auzeam..."ai auzit ca a murit "X"...", de intram pe vreun site de stiri "idem", de ma intalneam cu cineva..."ai auzit ca "Y" a murit in accident sau alte vesti de acest gen si interesant ca toate cazurile erau tragedii nefericite si "neasteptate".
Da pai...cine asteapta moartea...? Mai ales daca nu esti sigur unde iti vei petrece vesnicia.
Stiu ca nu va sunt rude nici unul din ei, si daca exista vreun cititor care este ruda cu vreunul dintre ei....procentul e minim, insa haideti sa ne gandim la aceasta certitudine a mortii prin care au trecut amandoi, si vorbesc despre ei, pentru ca este recent cazul si este mediatizat, desi de dimineata am primit o alta veste, despre un tanar de 33 de ani care a sapat un sant si malul a venit peste el, si asta chiar pe strada unde sta sora mea....deci moartea isi face norma.....aduna tot ce-i sta in cale.
Certitudinea ca intr-o zi vom muri....este sigura 100%, cu o singura exceptie, daca va veni Domnul pe norii cerului si vom zbura in vazduh, si ma rog ca sa fiu printre aceea, daca nu sunt plecata cumva pana atunci.
Doua lucruri sunt sigure pe pamant....nasterea si moartea.
Interesant este ca nici unul din cele doua, nu stau in alegerea noastra. Nu noi am ales sa ne nastem si nu noi dorim sa murim, (mai este pe ici colo cate unul care pe langa faptul ca isi doreste, mai si-o face singur de petrecanie, dar nu discutam de aceasta categorie), vorbesc de doua evenimente care nu stau in puterea alegerilor noastre, ci sta in puterea Singurului Stapan al intregului univers.
Cand ne nastem trecem dintr-o alta lume in lumea aceasta, cand murim trecem din lumea aceasta intr-o alta lume!
Cand moare unul in varsta, parca este normal....te si astepti, insa uitati ca se intampla tragedii la care nici nu ne gandim, si ce este interesant ca orice am face, oricum am incerca sa evitam noua nu este cu putinta sa facem acest lucru si asta pentru ca nu sta in puterea noastra.
Pe tot parcursul vietii omul strange si strange ca o furnica, insa azi uitandu-ma la casa unuia dintre decedati(pentru ca de fapt era pozat catelusul care isi astepta stapanul si era foarte agitat cu capul bagat prin gratiile gardului), am stat si m-am intrebat....oare pentru vesnicie si-a strans comori vreunul din ei....?
Ieri firul vietii lor s-a incheiat, azi au fost altii la rand, maine...vor fi altii si altii....insa niciunul nu vom stii cand este randul nostru.
Poate ca esti prea tanar sa te gandesti la moarte...dar sunt convinsa ca nici aceasta tanara de 23 de ani nu s-a gandit....
Luca 12: 16-21
„Ţarina unui om bogat rodise mult.Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Multi se ingrozesc de acest moment, insa cred ca trebuie mai bine sa se ingrozeasca de ce va urma dupa moarte.
Moartea nu este decat o rampa de lansare spre o alta lume vesnica, insa alegerea sta in mana ta de a alege in care vesnicie vrei sa fi,
pierdut pe vesnicie fara Dumnezeu sau o vesnicie alaturi de Dumnezeu.....
Alege astazi cat mai esti in viata, pentru ca ziua de maine nu este a ta!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu