Cu Hristos sunt ascunsa in Dumnezeu!

Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Coloseni 3:3 

Nu stiu daca realizam importanta acestui Cuvant: 

 viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

De indata ce sunt Copil al lui Dumnezeu, eu am primit aceasta garantie si Cuvantul lui Dumnezeu imi da aceasta asigurare in Ioan 3:12, 

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu . Fiind Copil al Lui eu am primit asigurarea ca toate pacatele mele au fost sterse, si pentru totdeauna eu am scapat de osanda lui Dumnezeu.In Romani cap.8 Pavel spune:

Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.

Diavolul lupta sa nu cred acest lucru, incearca sa lase in noi un duh de frica si de nesiguranta, insa noi trebuie sa stim ca in Isus Hristos noi avem libertate.Duhul de frica nu este de la Dumnezeu. Aseara mergand spre adunare impreuna cu o sora, aceasta imi marturisea ca o anumita stare de frica i-a cuprins inima, intr-o anumita problema.Ori Scriptura ne spune in 2 Timotei:

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă, de-aceea orice soapta a celui rau care cauta sa patrunda in mintea noastra, noi trebuie sa nu ii dam accesul.

Cum pentru noi oamenii, copiii au valoare in ochii nostri si sunt importanti, tot asa si  NOI, Copiii lui Dumnezeu avem valoare in ochii Tatalui nostru, slava Lui!

Suntem sare si lumina pe pamant, suntem prietenii Lui, iar noi am fost alesi si am fost randuiti sa aducem roada.

Voi sunteţi sarea pământului. Voi sunteţi lumina lumii.(Matei 5:13-14) Cine? NOI!

Voi sunteţi prietenii Mei (Ioan 15:14)... Cine? NOI!

Toate acestea se datoreaza faptului ca El ne-a ales pe noi si noi pe El. El ne-a iubit mai intai, nu noi pe El.

Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

 (Ioan 15:16)

Oh, cate este de minunat acest lucru!

Sa ma stiu ca sunt in Hristos, iar impreuna cu Hristos sunt ascunsa in Dumnezeu! 

 

 

Vine Domnul!

Se-ntampla multe pe pamant

Si speriat e omul,
Dar nu asculta din Cuvant:
E semn ca vine Domnul!

Cutremure se inmultesc
Pamantu-i o ruina
Si molime se intetesc:
Da, Domnul vrea sa vina!

Pamantu-a devenit steril
Nu-si da verdeata rodul
Iar omul moare de copil
E semn ca vine Domnul!

Razboaie-apar pe continent
De-opreste sange-n vine
Si se produce armament:
E semn ca Domnul vine!

Iubirea toata s-a racit,
Prea multi ridica tonul.
Si crimele s-au inmultit:
E semn ca vine Domnul!

Copii n-asculta de parinti
Ce le vor numai bine,
Iar altii si-au iesit din minti:
E semn ca Domnul vine!

Chiar clima toata s-a schimbat
Se tulbura tot anul.
Si lunile s-au incurcat:
E semn ca vine Domnul!

Si ura este peste tot,
Nu mai auzi de bine,
Se naste oricand un complot:
E semn ca Domnul vine!

Mergand si pe la procuror
Se zbuciuma tot omul,
Durerea-i partea tuturor:
E semn ca vine Domnul!

De bani, se-aude-n orice loc
Ca n-ar ajunge bine,
Chiar casele se pierd in foc:
E semn ca Domnul vine!

S-a dus respectul pentru sef
Nu mai conteaza rolul
Munceste cine are chef:
E semn ca vine Domnul!

Se-aduna toti si-o spun deschis:
Pamantul nu mai tine!
Dar nu vorbesc de Paradis:
E semn ca Domnul vine!

Despre Isus se va vesti
Sa fie marturie.
Si-un adevar se va rosti:
Ca Domnul o sa vie!

Cand asta s-o sfarsi de spus
Si fi-vom doar lumina,
Ca sa ne ia la Sine sus
Chiar Domnul o sa vina!

Viorel Dascalu

Decizie socanta a Bisericii Catolice!

Puternica Biserică Catolică din Brazilia s-a declarat joi în favoarea uniunii civile între persoane de acelaşi sex, aflate deja în vigoare în această ţară, în contextul în care era împotriva acesteia în urmă cu un an, relatează AFP.

"Este necesar să se poarte un dialog asupra drepturilor vieţii în comun a persoanelor de acelaşi sex care decid să trăiască împreună. Ele au nevoie de o susţinere legală din partea societăţii", a declarat secretarul general al Conferinţei Naţionale a Episcopilor din Brazilia Leonardo Steiner, într-un interviu publicat joi seara pe site-ul cotidianului O Globo.

În urmă cu un an, Biserica s-a opus unei hotărâri a justiţiei din Brazilia, cea mai mare ţară catolică din lume, care obliga toţi ofiţerii stării civile să înregistreze uniunile persoanelor de acelaşi sex, în aşteptarea unei legi în Parlament.

Potrivit clericului, Biserica se află într-o schimbare constantă. "Ea nu mai este aceeaşi de-a lungul timpului (...) Biserica caută în continuare să citească semnele timpului, pentru a vedea ce trebuie să schimbe sau nu. Adevărul credinţei nu se schimbă", a subliniat el.

Monseniorul Steiner a declarat că partea Bisericii care se opune acestei măsuri judiciare se bazează pe faptul că legea nu a fost votată încă. Proiectul se află în aşteptare în Parlament.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/biserica-catolica-din-brazilia-decizie-fara-precedent_1445959.html#ixzz32WFbj4CD

Intăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui

Ieri toata ziua, si vad ca nici azi nu ma lasa acest gand: "VINE DOMNUL"

Poate o sa spuneti...."nu ne-ai spus o nautate", sau altii se gandesc..."eh, de atata timp aud acest lucru, vine, vine si vad ca numai vine", numai ca indiferent daca credem sau nu, El va veni.

Ma uit in jurul meu si vada atata agitatie cum parca nu a mai fost niciodata. Pamantul intreg e in framantare, tarile sunt in framantare, guvernele sunt in framantare, familiile sunt in framantare, bisericile sunt in framantare, totul in jur este intr-o permanenta framantare. Peste noi insine vine gandul acesta de framantare si vrea diavolul sa ne fure pacea, linistea, bucuria si tot ceea ce am gasit in Domnul, numai ca in mijlocul acestei framantari trebuie sa ne aducem  aminte ca Cel ce este in noi este mai tare decat dumnezeul acestui veac.

A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.

Coloseni 2:15

Incolo ce as putea sa spun mai mult decat ceea ce spunea ap. Pavel in Efeseni 6:

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.

Hrana ta zilnica!

23 MAI
Isaia 36.1-22; Isaia 37.1-4
Aşezate între două diviziuni profetice ale cărţii Isaia, cap. 36-39 constituie un adevărat intermezzo istoric. Este vorba de o istorie pe care o cunoaştem deja din 2 Impăraţi 18.30-20.21 şi din 2 Cronici 32. Dumnezeu ne-o dă aici pentru a treia oară, ca pe o vie ilustraţie pe de o parte a încrederii în El, iar pe de altă parte, a răspunsului pe care-l primeşte această încredere. Neaşteptată în această parte a cărţii, frumoasa istorie a lui Ezechia are rolul de a întări „mâinile slăbite" şi de a încuraja „genunchii care se clatină" (35.3), ea fiind, în al treilea rând, şi o ilustraţie a situaţiei în care se va găsi rămăşiţa lui Israel în timpul invaziei asiriene.
Victorios până atunci, duşmanul se prezintă „lângă apeductul iazului de sus, pe drumul mare al ogorului nălbitorului" (36.2), în acelaşi loc în care, la năvălirea lui Reţin, profetul şi fiul său, Şear-Iaşub, fuseseră trimişi în întâmpinarea lui Ahaz cu un mesaj de har (cap. 7.3,4). In faţa provocării acestui nou cotropitor, Ezechia îşi poate aminti de promisiunea făcută tatălui său în acelaşi loc: „Ia seama şi fii liniştit, nu te teme de nimic şi să nu îţi slăbească inima..." (cap. 7.4).

Papa Francisc va predica la o reuniune de carismatici la Roma!

Încă o dată Suveranul Pontif ne surprinde prin gestul său de a participa la cea de a 37-a Adunare Naţională a Reînnoirii Carismatice Catolice din Italia.  Este pentru prima dată când un papă va participa la o astfel de întâlnire.

------------------------------------------------

Vizita proaspătului înscăunat la Vatican, papa Bergoglio, în Rio de Janeiro (Brazilia) în luna Iulie 2013 cu ocazia celebrării Zilei Mondiale a Tineretului, se înscrie tot pe această linie. La întoarcere, papa Francisc a oferit în timpul zborului spre Roma, o conferinţă de presă, unde un ziarist i-a pus următoarea întrebare:„Mişcarea Reînnoirii Carismatice Catolice, este una din bazele prin care se evită exodul catolicilor spre bisericile penticostale?”

Iată răspunsul papei:„În urmă cu mai mulţi ani, spre sfârşitul anilor 70, începutul anilor 80, eu nu puteam să-i văd. Odată vorbind cu ei, am rostit această frază: „aceştia confundă o celebrare liturgică cu o şcoală de samba”. Aceasta este ceea ce am zis. Mi-a părut rău. Apoi i-am cunoscut mai bine. Este de asemenea adevărat că mişcarea, cu buni consilieri, a parcurs un drum bun. Şi acum cred că mişcarea în general face mult bine Bisericii.

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Papa Francisc va predica la o reuniune de carismatici în Roma

 

O provocare fara precedent!

   Cum de fiecare data, atunci cand am timp la birou  caut sa folosesc timpul, intru si citesc pe diferite bloguri diferite editoriale sau ma uit la diferite mesaje care sunt titrate in lb. romana si nu necesita sonor(totusi sunt la birou si alaturi de mine sunt colegii).

   Citind azi de dimineata, am dat de un articol interesant si asa cum ne indeamna si fratele,  incercam sa-l facem de cunoscut si altora.

De ca fara precedent?
Fiindca ma asteptam ca un asfel de articol, sa vina din partea unui lider evanghelic, nu din partea unui laic.
De fapt, tocmai asta arata cât de departe s-a ajuns si cu toate astea, parca biserica doarme impreuna cu liderii ei.
Acest om cu frica de Dumnezeu, intelege ca Romania are o problema mare, numita PACAT si fara a rezolva aceasta problema spirituala, este imposibil sa propasim ca tara.
Va rog sa cititi cu atentie acest interviu cu domnul profesor Marius Vasileanu. un om care a reusit sa dea o lectie tuturor slujitorilor bisericesti.
Daca vă va provoca si pe d-voastra acest interviu, cum m-a provocat pe mine si inca mai tineti la tara noastra Romaneasca, atuci va rog sa faceti 3 lucruri:
1.Faceti tot ce va sta in putință, ca acest mesaj sa ajunga la cât mai multi si in mod special, la liderii religiosi indiferent de confesiune.
2.Rugati-va pentru Romania, pentru ca Dumnezeu sa scoata cât mai multi oameni care sa fie gata sa plateasca pretul pentru a vorbi lucrurilor pe nume si fatra compromisuri.
3.Votati de fiecare data cind aveti ocazia si votati pentru oameni cu frică de Dumnezeu.
In mod special, pe data de 25 mai mergeti la vot si votati oameni cu frica de Dumnezeu, care pot sa aduca in Europa un suflu crestinesc, pentru ca Dumnezeu sa se indure de Europa si implicit, de Romania.
Dar va las in continuare sa citiți interviul cu domnul prof. Marius Vasileanu.
Cu dragoste si respect,

Mike Olari

 

Continuarea interviului  AICI

Hrana ta zilnica!

22 MAI
Isaia 34.1-17; 35.1-10
Capitolul 34 ne aduce în atenţie pedeapsa care se va abate asupra Edomului. Acest popor blestemat, descinzând din Esau, va fi nimicit în întregime, iar ţara sa, muntele Seir, va deveni o pustietate „în veci de veci" (34.10). Unii predicatori moderni îndrăznesc să afirme că Dumnezeu, în dragostea Lui, nu poate condamna pe nimeni, însă un astfel de pasaj le aduce o dezminţire solemnă.
Capitolul 35 oferă o altă privelişte: aici vedem ce va fi moştenirea lui Israel (fratele lui Esau). Până şi pustia va deveni acolo o grădină minunată, în care va străluci neumbrită „gloria Domnului, măreţia Dumnezeului nostru" (v. 2). Să observăm, de asemenea, „veselia şi bucuria" care se degajă din micul cap. 35. O asemenea perspectivă nu este oare în măsură să reanimeze inimile descurajate? (v. 3). Tot aici găsim şi cel mai puternic motiv al speranţei creştine: venirea Domnului pentru a-Şi răpi Biserica. în ce ne priveşte, să nu o uităm niciodată şi să vorbim despre ea şi altor credincioşi. Nu există niciun mijloc mai eficace pentru întărirea mâinilor slăbite şi a genunchilor care se clatină, altfel spus, pentru a ne încuraja în slujire, în rugăciune şi într-o umblare neşovăielnică (v. 3; Evrei 12.12). „Măngâiaţi-vă deci unii pe alţii cu aceste cuvinte", recomandă apostolul Pavel (1 Tesaloniceni 4.18).

Pedofilii pot dormi linistiti ! Belgia da liber la pedofilie.

Parlamentul Federal al Belgiei va supune la vot în această săptămână o moțiune care ar putea scădea vârsta legală a consimțământului de la 16 la 13 ani. Laurent Cassius, membru al opoziției, a propus moțiunea care “ar putea să elibereze mii de deținuți condamnați pe nedrept” dacă adunarea decide ca această moțiune să treacă.

Citeste mai mult pe: http://www.infocrestin.com

Necaz şi strâmtorare sau slavă, cinste şi pace? Ce alegi?

Toti dorim pe ascuns si suntem preocupati in inimile noastre sa stim ce spun sau ce cred altii despre noi.

De cate ori oare nu am intrebat..."si ce a zis despre mine...?"

De prea putine ori am fost sau suntem preocupati sa stim,  ce spune Domnul?

Ca si crestini trebuie sa fim foarte interesati si sa vedem: ce spune Domnul, ce crede Domnul. 

De fapt noi nu ne raportam la oameni, si nu cred ca preocuparea noastra trebuie sa fie aceasta, noi ne raportam la Dumnezeu  si este foarte important CV-ul nostru in fata lui.

Pe ce cale suntem? Buna sau rea? Pe pamant sunt multe legi care se aplica in acest sens si aceste legi au rolul fie de incurajare, fie de pedeapsa. De faci bine esti rasplatit, de faci rau esti pedepsit! Daca aici pe pamant aceste legi sunt aplicate( drept este ca nu intotdeauna), cu atat mai mult in Imparatia lui Dumnezeu aceste legi sunt aplicate, pentru ce El este un Dumnezeu al oranduielilor si la El nu merge nici cu mita si nici cu spaga.

Daca suntem interesati de adevar ar trebui sa vedem cum suntem  noi, in conformitate cu Scriptura, pentru ca ea este Legea .

Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din legea Ta, Psalmii 94:12

După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse. Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.Psalmii 119:91-92

Privind in oglinda Cuvantului care are puterea sa ne descopere si are puterea de patrundere  si de cercetare a inimilor noastre,

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii, (Evrei 4:12) privind in acesat oglinda vom putea afla cine suntem, ce gandim si putem vedea care este starea noastra ASTAZI.

Cunvantul are puterea sa ne invete sa ne schimbe, insa tot in baza acestui Cuvant vom fi si osanditi.

Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi, (Ioan 12:48), iar sentinta finala va fi in conformitate cu LEGEA DUMNEZEIASCA.

Sa privim la textul care ne relateazala pilda tanarului bogat.

El vine si intreaba "ce sa fac sa mostenesc viata vesnica?

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Marcu 10:17

Isus ii da raspunsul, "Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”, dar toate aceste porunci erau tinute si respectate cu sfintenie, numai ca vine Isus si completeaza: "Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă"

Spunandu-i conditia, el pleaca intristat neputand sa puna in aplicare ceea ce Isus i-a poruncit, pentru ca inima lui era legata de toate avutiile pe care le-a strans, asa spune Cuvantul.

Cuvantul rostit de Isus nu l-a osandit oare? Scriptura nu ne relateaza daca acest tanar a facut ceea ce i-a cerut Domnul si cred ca nu gresesc cand spun ca, nu a facut.

Cuvantul spune: "S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”, si este un Cuvant rostit de chiar Domnul Isus.De fapt acest cuvant nu este un cuvant care ne da dreptul la alegere, nu este optional, ci este o porunca a Domnului Isus. 

Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Romani 2:3-11 

Oare la sentinta finala acest cuvant nu ne va osandi? 

Astazi avem ocazia sa alegem: "Necaz şi strâmtorare" sau "Slavă, cinste şi pace"

Ce alegi?

Crestin "de sesiune"

Astazi am avut ocazia minunata de ale vorbi colegilor despre Isus.In aceeasi curte, avem un tehnician dentar(vecin cu biroul) si mai vine dimineata sa-si bea ceaiul sau cafeaua cu noi,  si la un moment dat imi spune: 

" poti sa te rogi si pentru mine ca am examen?"(dansul urmand cursurile de specialitate pentru  a deveni stomatolog).Am stat si m-am uitat la el, intrebandu-l "tu de ce nu te rogi?"

Pe mine poate nu ma asculta, a raspuns el, dupa care mi-a zis un banc...sau mai degraba o constatare zic eu:
Intrebare: Care este perioada in care studentii frecventeaza mai mult biserica si devin "crestini"?
Raspuns: "In sesiune!"

Dumnezeu sa ne fereasca sa fim crestini doar in perioada "de nevoie".

Vreau sa te fac mostenitor!

Spune-i unui milionar ca este un pribeag si un calator pe pamant, ca mostenirea pe care s-a chinuit sa o stranga si pentru care isi rupe oasele de dimineata pana seara, de fapt nu este a lui si vei vedea cum reactioneaza.
Pe paginile Scripturii, insa Dumnezeu ne numeste: calatori, ratacitori, trecatori, pribegi...
 Petru in prima epistola a sa spune:
 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre (1 Petru 1:17), iar mai departe in cap.2 scrie:
  Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul. (vers.11) De ce oare suntem numiti asa?

Pentru ca Dumnezeu stie caci destinatia noastra este alta si de fapt asta si doreste El pentru noi.
 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.(Romani 8:17)
In El am obtinut o mostenire. Pavel spune: În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,( Efeseni 1:11)  insa ca sa putem pune mana pe ea trebuie "sa nu dam voie nici unei griji pamantesti sa ne tina inapoi".
Oh...dar este atat de greu si trebuie sa recunosc ca uneori oricat as vrea, grijile acestui pamant ma inunda si uneori imi ia pacea, linistea, bucuria si daca nu cer ajutorul ma aduc in faza in care gura mea nu mai poate scoate strigate de lauda si de multumire.
Nu ti s-a intamplat niciodata, "sa te pui sa citesti din Biblie si mintea sa nu se poata conecta la ceea ce citesti sau sa te asezi pe genunchi si sa nu iti gasesti cuvinte de multumire, uneori nici de cerere"? Nu suntem roboti, insa uneori trebuie sa ne setam mintea la ceea ce Scriptura ne invata: "în El am fost făcuţi şi moştenitori", iar noi trebuie sa declaram acest lucru in fiecare zi, "Doamne, eu sunt mostenitor in Tine, de-aceea orice grija pamanteasca eu o incredintez in mana Ta".
Mostenitorul, de regula mosteneste ceva, insasi cuvantul mostenitor ne spune acest lucru si copii  sunt mostenitorii nostri care vor mosteni casa, pamantul si tot ce avem.
Copii de Dumnezeu fiind, noi vom mosteni Imparatia care ne-a fost pregatita.
Insa pentru a mosteni Imparatia si pentru a putea intra  in posesia ei, noi trebuie sa traim in conformitate cu cerintele Stapanului acestei Imparatii. Nu putem trai oricum, nu putem face ce vrem, noi trebui sa traim dupa anumite reguli impuse de Stapan.

Lasi tu oare mostenire tot ce ai agonisit unui fiu care toata viata nu te-a ascultat, nu a facut nimic, ba mai mult tot ce ai investit in el nu a apreciat iar atunci cand a avut ocazia a distrus tot ce i-a stat in putinta. 

Eu sincer nu....

 Sunt convinsa caci cu totii ne dorim sa auzim: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita dela intemeierea lumii"
(Matei 25:34)
Domnul sa ne ajute sa fie El tinta cea mai inalta si cea de pe urma!!!

Hrana ta zilnica!

21 MAI
Isaia 32.1-20; 33.1-24
În aceste capitole nu trebuie să căutăm o istorie închegată a evenimentelor viitoare; dimpotrivă, cele prezentate sunt tot atâtea imagini distincte, proiectate una câte una pe ecranul profetic. Izolate sau grupate, aceleaşi fapte pot apărea în mai multe rânduri din perspective şi lumini diferite. 

Din acest motiv, pentru a treia oară în această carte, avem ocazia să admirăm zorii radioşi ai împărăţiei milenare, de data aceasta în cap. 32 şi 33.
După îngrozitoarea nimicire a asirianului şi a falsului împărat, Antihrist (30.31-33), se face loc adevăratului Impărat, Hristos, şi El va domni în dreptate (de data aceasta, cu siguranţă, accentul se pune pe dreptate sau pe justiţie): 32.16,17; 33.5,15. Aceia care vor scăpa teferi (rămăşiţa poporului) îl vor contempla - cu ochi „care văd" (32.3) - „pe împărat, în frumuseţea Lut (33.17). Cu încântare, vor descoperi în El „un Om" care va fi pentru ei protecţie, odihnă, viaţă a sufletului lor (32.2).
Iubiţi copii ai lui Dumnezeu, cât de scumpe sunt şi pentru inimile noastre aceste promisiuni făcute lui Israel, pentru că şi noi trăim în aceeaşi lume nedreaptă şi-L aşteptăm pe acelaşi Domn, care este „mai frumos decât fiii oamenilor" (Psalmul 45.2)! Subliniem şi v. 8 din cap. 32, pentru a ne îndrepta gândul spre nobleţea morală care trebuie să caracterizeze comportarea celor pe care Dumnezeu îi pune alături de cei nobili 

(1 Samuel 2.8).

Succes la "desfatare"

Lumea de azi in care traim nu se deosebeste de cea in care a trait Domnul Isus!
Credinciosi "sfintiti" pe dinafara ca si fariseii si carturarii, au fost atunci, sunt si acum...si sunt la tot pasul.
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege(Matei 23:27-28)
Cu siguranta ei nu gandeau ca si Iov atunci, cum nici azi nu sunt multi care isi pun intrebarea:"Este Cel Atotputernic desfatarea Lui"(a noastra)???
 Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit; când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
  Îi ascultă Dumnezeu strigătele, când vine strâmtorarea peste el?
  Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu? (Iov 27:10).
Te poti ruga lui Dumnezeu(de pe buze) dar este El desfatarea ta?
Desfatarea vine din bucuria a ceea ce avem!(o atitudine multumitoare)
Pavel este acel "vesnic" multumit si ne sfatuia sa"umblam dupa darurile cele mai bune" pt ca doar acelora li se va arata o "cale nespus mai buna".
"Umblaţi, dar, după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună"
 (1Corin 12:31)
Succes la "desfatare"

Hrana ta zilnica!

20 MAI
Isaia 30.1-33; 31.1-9
Capitolele 30 şi 31 invocă o dublă nenorocire asupra poporului răzvrătit care şi-a căutat ajutorul în Egipt. Niciodată nu vom ajunge să repetăm suficient de des, împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, că punerea încrederii în oameni este întâi nebunie (deoarece nu există un loc mai rău decât acesta), în al doilea rând, este necredinţă, cât timp Dumnezeu a stabilit încă de la începutul acestei cărţi să nu avem nimic de-a face cu omul (2.22), în al treilea rând, este o jignire adusă lui Dumnezeu, o dispreţuire a puterii şi dragostei Sale, ca şi cum El n-ar fi capabil să ne protejeze sau ca şi cum n-ar ţine de plăcerea Lui să facă aceasta.
Calea eliberării şi a puterii o găsim trasată în frumosul v. 15 din cap. 30: întoarcerea la Domnul, în loc de mersul la lume (Egipt), şi rămânerea în odihnă, în loc de zbuciumare! Liniştea şi... încrederea" sunt condiţii necesare pentru a distinge îndrumarea Domnului: „Când veţi merge la dreapta sau când veţi merge la stânga", „urechile tale (personal) vor auzi un cuvânt în urma ta, spunând: «Aceasta este calea, umblaţi pe ea!»" (v. 21). De câte ori nu ne-am rătăcit, pentru că inima noastră a neglijat să acorde atenţia cuvenită acestui glas statornic şi apropiat...! (Proverbe 5.12-14).

Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă...

Din prisosul inimi pornesc toate actiunile omului. 

Daca ai o inima buna izvorasc lucruri bune, pe cand dintr-o inima rea ies doar lucruri rele.

De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Evrei 3:10

Poporul Israel, caci despre El este vorba in acest verset, in calatoria lor prin pustiul in care Dumnezeu i-a lasat sa treaca, poporul a dat dovada de neascultare.Desi de nenumarate ori Domnul si-a aratat indurarea fata de ei, cu toate acestea au fost vesnic nemultumitori si cartitori, ba mai mult au pacatuit impotriva Domnului incalcand poruncile date de EL.
Pentru neascultare au platit un pret mare. Acum daca stam si ne gandim la pacatul lor si pacatul poporului din ziua de azi, nu stiu daca exista mare diferenta sau daca exista vreo diferenta.
Poporul Israel au poftit dupa lucruri rele, s-au inchinat la idoli, au savarsit acte de curvie si preacurvie, au cartit impotriva lui Dumnezeu si l-au ispitit.
Domnul a zis lui Moise: „Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat, Exod 32:7, iar stricaciunea lor stim care a fost:
Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.

 Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”
  Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.
Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.

1 Corinteni 10:6-10 

Astazi, poporul fata de care Dumnezeu a aratat atat indurare(fata de noi), savarseste ba inca se si complace in aceleasi pacate pe care israelitii le-au savarsit si gasesc de buni pe cei ce le fac. Pofteste dupa lucruri murdare si marsave, se inchina inaintea dumnezeilor care au pus stapanire pe ei, curvesc si preacurvesc fara rusine, ispitesc pe Domnul si cartesc impotriva Lui atunci cand ceva nu le este pe plac?

 In Tara Promisa nu a intrat decat Iosua si Caleb.
Noi dorim sa intram in Canaanul Ceresc?

  "Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”

 Deuteronom 6:25

 

Te bucuri cand fratelui tau ii merge bine...?

Ieri a fost amintit un verset din Scriptura peste care recunosc, de multe ori am trecut poate fara a constientiza prea mult ce spune sau poate am luat in seama doar a doua parte.

Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.

Romani 12:15 

Nimeni nu poate contesta ca nu ne-am alaturat suferintelor celor de langa noi, poate nu intotdeauna, insa am facut-o, fie ca am fost alaturi de cei care au pierdut pe cineva drag, fie ca am aflat de suferinta din trup prin care trece un frate sau o sora si am hotarat sa mijlocim si noi inaintea Domnului pentru persoana respectiva sau orice alta situatie trista, insa prea putini ne-am alaturat bucuriei celor de langa noi.

Dumnezeu hotaraste pe cine binecuvinteaza cu binecuvantari materiale mai mult sau mai putin, insa indemnul din Scriptura spune sa ne bucuram cu cei ce se bucura.

Cum...sa ma bucur daca fratelui meu ii merge bine si mie nu? Sa ma bucur cand stau cu o sora de vorba si imi spune ce bine ii merge ei business-ul si eu abia daca am bani sa traiesc de azi pe maine?

Sa ma bucur cand fratele meu si-a facut o casa cu 4-5 camere si eu stau intr-o garsoniera cu chirie?

Sa ma bucur cand il vad pe fratele meu ca vine la adunare si intra in parcarea bisericii cu mercedes si eu numai ce mi-am asezat bicicleta in locul special amenajat?

Sa ma bucur cand sora de langa mine are o haina de la "gucci"sau "prada" si eu am o rochie poate de la second hand..?

Da, Biblia spune sa ma bucur, sa simt bucuria alaturi de el sau de ea! Numai ca trebuie sa recunoastem, prea putini putem face lucrul acesta, iar cei care nu o putem face suferim de o boala numita "INVIDIA".

Fie ca vrem sa recunoastem,  fie ca nu, tot mai multi crestini suferim de aceasta boala.

Inteleptul Solomon spune, "nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine."

Sunt fratii carora le merge bine, mai bine decat ne merge noua, insa nu trebuie sa gandim rau, nu trebuie sa fim invidiosi pe ei, pentru ca de la acest pacat aparent inofesiv pot aparea altele si altele, si odata patruns acest pacat in inima noastra foarte greu il mai putem controla. 

Toate aceste stari sufletesti ne conduc spre o stare care ne indeparteaza zi de zi, tot mai mult de Dumnezeu.

Cantam adesea cantarea: "sa seman cu Tine sa fiu mai bun, mai iertator, mai iubitor..." 

Oare Isus...ne-a dat acest exemplu?

Sa seman cu Tine....e tot ce imi doresc!

Doamne ajuta-ma sa seman cu Tine tot mai mult, iar daca in sufletul meu exista acest sambure de invidie, curateste-ma Tu!

 

Hrana ta zilnica!

19 MAI
Isaia 29.1-24
După invazia din cap. 28, Ierusalimul tot nu cunoaşte eliberarea (vezi 40.2). El va suferi un nou asalt, din partea unei formidabile coaliţii de popoare, însă, de data aceasta, toţi duşmanii se vor topi ca un vis, pentru că Cel atacat va fi „Ariel" (Leul lui Dumnezeu), cetatea adevăratului David. Concomitent cu eliberarea, Dumnezeu va înfăptui încă o lucrare pentru poporul Său, vrednică de El: aceasta va fi în conştiinţă (v. 18-24). Urechile surde şi ochii orbi, potrivit profeţiei din cap. 6, v. 10, vor fi deschise. Inteligenţa îi va fi redată poporului, iar cuvintele cărţii, mai înainte pecetluite (v. 11), vor fi înţelese şi primite. Să ne amintim cu această ocazie că Biblia este o carte inaccesibilă inteligenţei naturale şi că, pentru a o înţelege, este nevoie de Duhul Sfânt.
Versetul 13 va fi citat de Domnul cărturarilor şi fariseilor, pentru că el exprimă starea lor (Matei 15.7,8). A-L onora pe Domnul cu buzele, având inima cu totul depărtată de El, este, cu siguranţă, o stare în care ne putem găsi şi noi dacă nu ne-am judecat pe noi înşine. Această formă de ipocrizie îi poate înşela pe alţii, pentru că ne poate face să părem mai evlavioşi decât suntem, dar nu-L va putea înşela pe Cel care ne citeşte inimile! (Ezechiel 33.31,32).

Necurmat am inaintea ochilor...

In urma cu vreo doua zile citeam acest pasaj din Psalmul  16  unde  David spune:

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei.... si el continua mai departe, "când este El la dreapta mea, nu mă clatin".

 

Ca  sa poti spune acest lucru, "am pe Domnul necurmat inaintea ochilor mei" sau "am necurmat pe Domnul  in inima mea", inima trebuie sa Ii apartina pe deplin Domnului Isus si atentia toata trebuie sa fie concentrata pe El.

Am necurmat înaintea ochilor mei.......?  Ce avem noi oare?

Ce avem noi oare inaintea ochilor nostri?

Ce preocupare este in viata noastra mai presus de toate?

Care sunt lucrurile pe care punem pret mai mult?

Cu ce ne umplem timpul(scurt)pe care il avem?

Am necurmat...adica in fiecare clipa!

Este Domnul inaintea ochilor nostri?

Business-ul e mai presus de Isus? Sunt preocupat de cariera mai mult decat Isus? Banii ocupa locul cel mai de pret in viata mea? Casa mea, apartamentul in care locuiesc e mai presus de Isus?

Pofta firii e mai puternica in mine decat chemarea Domnului?

Este intalnire de rugaciune la adunare in cursul saptamanii, dar la aceeasi ora incepe si serialul meu preferat, ce fac? Renunt la biserica pentru serial?

Sunt intrebari atat pentru mine, cat si pentru tine.

David spune:

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc,şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.....

 Scriptura spune:

"Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine"

Orice lucru care este mai presus de Dumnezeu, a devenit idol!

Iar Ioan in prima sa epistola spune:

Copilaşilor, păziţi-vă de idoli, iar Scriptura spune ca orice inchinator la idol nu va mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

Efeseni 5:5

Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

Idolii din viata noastra fac ca indurarea Domnului sa se indeparteze de la noi.

Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.  

Iona 2:8 

 Ce am necurmat inaintea ochilor mei.....?

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!
Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

 

Studiu Apocalipsa-Luigi Mitoi

PROFETIE DIN 1968 (Prophecy of a 90 years old woman.. 1986 )

                         

Hrana ta zilnica!

18 MAI
Isaia 28.1-29
Odată cu cap. 28 se deschide cea de-a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând „legământ cu moartea" (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest „legământ" i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de această „furtună de ape puternice care năvălesc" (v. 2) pentru a-Şi împlini „lucrarea Sa ciudată ... fapta Sa neobişnuită" (v. 21): judecata - în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).
Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus-o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: „o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigură" (v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, „lepădată de oameni", este „preţioasă înaintea lui Dumnezeu" şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?

Apocalipsa 34-35-Studiu Luigi Mitoi

Desi acest studiu  porneste de la apocalipsa nr.20, astazi eu am reluat sa il ascult pentru ca este un mesaj  necesar vremurilor in care traim. In arhiva blogului, pe partea stanga a blogului la etichete, sectiunea predici gasiti aceste predici publicate pana la nr.33. Astazi voi publica nr. 34 si 3. Studiul este foarte important insa recomand sa fie ascultate macar un grup de doua studii, pentru ca au mare legatura intre ele.

Regret...? Increde-te in El chiar si atunci cand ti-e greu!

Nu ti s-a intamplat vreodata sa ai regrete in inima sau sa ai cuvinte de repros  pentru tine insuti, in urma unei decizii pe care a trebuit sa o iei insa lucrurile nu au iesit asa cum ai dorit tu?

Nu ai spus niciodata, "mai bine nu plecam.." sau "mai bine n-as fi ramas.." sau poate ai gandit vreodata,"bine era daca ..." sau " daca as fi stiut", si exemplele ar putea continua. Cuvintele "daca" sau "mai bine" fac parte din categoria cuvintelor de repros sau regret.
De regula, regretul apare atunci cand treci printr-o situatie  neplacuta, cand treci prin greutati, cand treci prin situatii grele pe care nu le-ai luat in calcul atunci cand ai decis sa faci acel lucru. Situatiile grele si incercarile in care ne aflam, ne fac sa ne gandim la vremurile din urma in care ne era bine, in care confortul nostru nu era afectat de nimeni si de nimic.
 Uitandu-ne pe paginile Sfintei Scripturi, vedem poporul Israel in calatoria lor.
De cate ori au cartit si au fost nemultumiti si oridecate ori au dat de greu le venea acest gand in minte, "mai bine...".
"Mai bine era in Egipt...."mai bine ne intoarcem...", au uitat ca  egiptenii i-au supus la o aspra robie, ei si-au amintit acele perioade in care le era bine si chiar daca erau robi aveau stomacul plin si nu trebuiau sa sufere. Pesemne ca situatia in care se aflau acum era mai grea decat in Egipt. Acum trecand prin incercari au strigat...."mai bine"
 "Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta? Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? 
Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”Numeri 14:1-3
 Voia lui Dumnezeu era ca acest popor sa fie liber. Dar cine mai tinea cont de voia lui Dumnezeu?
Ei cautau si erau procupati doar de "binele" lor, de confortul lor, nicidecum nu au tinut cont de ceea ce vrea Dumnezeu, numai ca acest lucru,  aceasta neascultare i-a dus la pieire. Poporul Israel nu a intrat nicioadat in Tara Promisa datorita faptului ca ei nu au implinit chemarea lui Dumnezeu.

Deseori suntem si noi ca poporul Israel.Dumnezeu ne-a facut o chemare, ne-a chemat intr-o slujire, numai ca aici am dat de greu. Stim sau daca nu stim aflam acum, calea spre Dumnezeu nu este deloc usoara si nu este pavata cu petale de trandafiri, (este o expresie pe care o folosesc ori de cate ori imi spune cineva ca a dat de greutati si in mod special de cand s-a pocait, atunci ii spun,"te astepta-i sa calci pe un covor pavat cu petale de trandafiri?)
Calea spre cer este un drum ingust cu incercari si greutati de tot felul, insa odata plecati in aceasta directie, odata ce am hotarat sa Il urmam pe Isus nu mai trebuie sa privim in urma, nu mai trebuie sa privim la ceea ce a fost, la ceea ce am lasat, la confortul in care eram si celelalte lucruri care ne-au facut sa ne simtim bine doar pe moment.
„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase.Isaia 43:18-19
Nu va mai ganditi...nu va mai uitati....!
Doua atitudini de care trebuie sa tinem seama, gandul si privirea.
Chemarea care ne sta in fata trebuie sa fie mult mai puternica decat frumosul nostru trecut.
Isus ne chema la o viata noua, o viata biruitoare chiar si atunci cand trecem prin pustiu. Daca am ajuns acolo inseamna ca ne pregateste pentru ceva, ne pregateste pentru o lucrare mareata.
Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase. 
Suntem noi pregatiti pentru aceasta?

"Doamne, dar nu vad strop de apa, este doar un desert....Aici am sa mor de sete. Aici este greu, de ce m-ai adus in acest loc? Nu mai bine era sa te slujesc acolo unde eram, in scaunul meu caldut pe care il aveam in biserica,  fara sa trebuiasca sa trec prin acest cuptor...?
Nu mai bine era sa raman acolo sau poate nu ar fi bine sa ma intorc inapoi...?"

Sa fim sinceri nu am gandit si noi asa de multe ori, m-ai ales atunci cand Dumnezeu ne-a trecut prin incercari. Poate ca in acest moment chiar aici te gasesti, in mijlocul pustiei si te gandesti ca "mai bine era daca....."
Dragul meu asculta-ma bine!
Cand poporul Israel a plecat in aceea calatorie, Iosua si Caleb alaturi de alti opt au fost trimisi iscoade in Canaan. Fiecare a venit si a spus ceea ce a vazut, insa fiecare din prisma lui. Opt au privit doar la uriasi din aceea tara, Iosua si Caleb au privit dincolo de uriasi, au privit la tara pe care le-a promis-o Domnul si ei au crezut Cuvantul Domnului. 
Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
Acelasi lucru este valabil si pentru noi astazi, Domnul este cu noi, indiferent cu ce ne vom confrunta, indiferent prin ce vom trece, El a promis si Cuvantul Lui nu se schimba.
In Matei 28 vers.20 Domnul Isus ne spune:

"Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

Nu mai privi in urma, nu mai gandi la ce a fost, pentru ca El este cu tine!

Va face sa curga izvoare si rauri de apa chiar si in locuri secetoase. De ce? Pentru ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al minunilor, un Dumnezeu Atotputernic, un Dumnezeu iubitor care nu-i va parasi niciodata pe acei ce se incred in El.

Increde-te in El chiar si atunci cand ti-e greu!

 

Hrana ta zilnica!

17 MAI
Isaia 26.1-21; 27.1-13
Prima parte a cărţii Isaia (cap. 1-12), având ca subiect judecata lui Israel, se încheia cu o magnifică viziune asupra împărăţiei de o mie de ani. Observăm că şi această a doua parte (cap. 13-27), care abordează tema pedepsirii naţiunilor, se încheie în acelaşi fel: este înălţată o cântare, din ale cărei versuri, cu totul speciale, câteva merită a fi subliniate şi în Bibliile noastre: v. 3 şi 4 din cap. 26, care au susţinut atâtea generaţii de copii ai lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 16.1); v. 8 şi 9, care dau glas suspinelor adânci ale credinciosului; de asemeni v. 13, care ne aminteşte de legăturile robiei din trecut. îi cunoaştem prea bine pe aceşti alţi „stăpâni": este vorba de Satan, de lume şi de poftele noastre, cei care ne-au dominat până când am fost dezrobiţi de Domnul, Căruia îi aparţinem de acum înainte (2 Cronici 12.8).
In cap. 27, leviatanul, imagine a diavolului („şarpele cel vechi"), îşi pierde puterea (este redus la neputinţă -Psalmul 74.14; Apocalipsa 20.1-3). După aceasta, Israel este prezentat ca o viţă nouă (comp. cu cap. 5), care de astă dată nu mai produce struguri sălbatici, ci vinul curat al bucuriei fără amestec, umplând faţa pământului de roade pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru că nu mai sunt vierii cei răi care să o aibă în întreţinere, Domnul însuşi are grijă de ea, noapte şi zi.

Vrei sa fi si tu partas?

Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.

1 Petru 4:1-2

...înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire, spune Pavel. Cel care vrea sa-L cunoasca pe El, trebuie mai intai sa cunoasca partasia suferintelor Lui.Multora le este frica sa-L cunoasca pe Hristos, tocmai pentru faptul ca vor ajunge sa sufere. Acum depinde ce intelege fiecare prin cuvantul suferinta. 

In general cand pronuntam acest cuvant, gandul nostru zboara la tot felul de boli, un cancer, o pareza, o leucemie, un handicap sau mai stiu ce alte boli, insa nu cred ca suferinta la care se refera Pavel are vreo legatura cu acest gen de suferinta. Da, aceste boli exista si nu le putem contesta, insa nu asta inseamna suferinta pentru Hristos.Nu inseamna sa mi se spuna ca am nevoie urgenta de operatie si eu aleg sa raman acasa, de dragul lui Hristos. Oh, nuuu!

Pavel spune, "pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu"

Iata secretul suferintelor lui Hristos!

Sa ti se ofere confortul  fara de Domnul, dar tu sa alegi sa traiesti in modestie de dragul Lui!

Sa ai ocazia sa urci pe munte fara El, dar tu sa alegi sa ramai la poalele muntelui, astepandu-L!

Sentimentele sa te conduca spre ceva interzis, dar tu sa renunti la ele de dragul Lui Isus!

Sa ti se ofera sansa unui castig murdar unde Domnul nu are nimic de-a face cu business-ul  propus, si totusi tu sa alegi sa traiesti multumindu-te cu bucatica de paine pe care abia reusesti sa ti-o cumperi!

Sa ti se ofere placere, dar tu sa alegi sa traiesti infranandu-ti poftele!

Sa alegi sa traiesti dupa voia lui Dumnezeu si nu dupa dorintele tale!

Sa nu mai traiesc eu, ci Hristos sa locuiasca in mine!

Aceasta este cea mai puternica suferinta, insa cea mai frumoasa victorie!

Nu vrei sa-L cunosti si tu pe Isus si sa fii partas suferintelor Lui?

Hrana ta zilnica!

16 MAI
Isaia 23 si 24 

Isaia 25.1-12
Tir, înfloritoarea metropolă comercială a lumii antice, a făcut obiectul cap. 23, capitol în care am găsit prezentată cea din urmă „Profeţie despre..." (sau oracol). Fiecare dintre aceste judecăţi a condamnat omul sub câte un alt aspect moral.
În cap. 24, judecăţile apocaliptice menite să pună capăt puterii răului sunt desfăşurate pe pământ: şi îl zdruncină din temelii. În cap. 25 însă auzim înălţându-se o cântare emoţionantă chiar din mijlocul acestor ruine (v. 2). Rămăşiţa lui Israel, scăpată ca prin miracol de la nimicire, sărbătoreşte ceea ce a fost Domnul pentru ea în timpul necazului: acum i-a sosit „timpul cântării" (Cartea Cântărilor 2.12; comp. cu 24.13).
Versetul 4 a fost mângâierea - şi totodată experienţa în încercările lor pentru credincioşi fără număr, iar v. 8 ne permite să întrevedem manifestarea unei puteri şi mai mari: ,,El va înghiţi moartea prin victorie (sau pentru totdeauna)". Remarcăm că această propoziţie este la timpul viitor în cartea Isaia, în timp ce în 1 Corinteni 15.54 o vom găsi citată la timpul trecut, ca un fapt împlinit în favoarea celor credincioşi: „Moartea a fost înghiţită..." între aceste două versete a intervenit crucea şi învierea triumfătoare a învingătorului de la Golgota. Iar după „învierea" celor răi, moartea va fi nimicită (1 Corinteni 15.26).

Intreaba-te si raspunde !

 Ma reintorc la ap. Pavel, si in  prima carte scrisa Corintenilor, cap. 15:1-2 scrie urmatoarele:

Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas  şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Inca de cand ne nastem, pornirile si gandurile noastre sunt indreptate doar inspre rau si spre pacat. David spunea:" Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea". Aici nu se refera la actul zamislirii in sine, ci pacatul mostenit de la Adam, prin care el a incalcat porunca si s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu.Generatii la rand de atunci au preluat aceasta mostenire, aceasta natura pacatoasa si astfel pacatul a intrat in lume, iar de-atunci moartea a intrat in viata noastra, pentru ca Biblia spune, "plata pacatului este moartea". Noi suportam acum fiecare pedeapsa pentru pacatele noastre, nicidecum pacatul altcuiva.Adam a pacatuit, insa de-atunci noi ne nastem cu porniri pacatoase. Vorbeam zilele trecute cu "mezinul meu" referitor la acest lucru, si  imi punea diverse intrebari, pentru ca ceea ce auzea la ora de religie la scoala, era contrar invataturilor biblice, si baiatul nu mai stia ce sa creada.David facea referire la pacatul lui personal in Ps.51 si nu se referea la un pacat "general".

Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

Adam si Eva au tratat cu neincredere Cuvantul lui Dumnezeu si au pus la indoiala ceea ce a spus, insa nu au facut acest lucru decat atunci cand au permis sarpelui, adica diavolului sa stea in preajma lor, si asta a fost  alegerea lor.

De-altfel de alegerea noastra  atarna si astazi mantuirea noastra si mostenirea vietii vesnice.

Ce mai mare influenta in relatia noastra cu Dumnezeu, o au alegerile pe care le facem.

Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta!  Ps.85:7

Hristos ne-a dat mantuirea, insa de noi depinde daca alegem aceasta mantuire! 

Pavel spune," Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas  şi prin care sunteţi mântuiţi", deci mantuirea nu este pusa sub semnul indoielii, "sunt eu oare mantuit sau nu...?" , ci sub semnul indoielii este pentru acei care au primit Evanghelia dar nu o  pastreaza asa cum au primit-o..

Iata ca in cele afirmate de Pavel exista un "DACA".....dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

 

Cum tinem noi cararea dreapta?

Cat de mult ne mustra cugetul nostru atunci cand pacatuim?

Exista vreun regret dupa savarsirea pacatului? 

De dragul confortului meu, accept compromisul in viata mea?

Sunt gata sa impart cu cel de langa mine bucata mea de paine?

Sunt gata sa imi asum orice risc si sa platesc pretul, de dragul adevarului lui Hristos?

 

Sunt doar cateva intrebari la care ar fi bine sa ne raspundem fiecare, si-atunci vom vedea daca Evanghelia pe care am primit-o a ramas asa cum am primit-o.

Sa fi suferit ceva modificari, sau... poate ceva update-uri la veacul in care traim? 

 

".....eu nu cred că l-am apucat încă?"

Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui. Filipeni 3:10

Imi place atat de mult Noul Testament si o treime din el ii apartine apostolului Pavel, ca scriere.
Un ucenic care si-a dedicat intreaga viata lui Dumnezeu si a pus-o in slujba Lui.
 Cunoastem  tot parcursul vietii sale, iar daca nu-l cunostem il putem gasi pe paginile Noului Testament. Dar inainte de a se intalni cu Domnul, stim ca Pavel, pe numele lui Saul din Tars, era unul dintre cei mai mari prigonitori al tuturor crestinilor din acel veac. Este lesne de intuit ca datorita temperamentului sau atat de coleric si datorita ravnei sale, ajunge foarte repede in fruntea celor care persecutau crestinii din vremea aceea, insa este atat de greu de crezut ca  la scurt timp ajunge unul dintre cei mai importanti ucenicii care contribuie la raspandirea crestinismului. Greu de inteles pentru cei din vremea aceea care il cunosteau pe Saul, insa stiind ce Dumnezeu mare avem, noua nu ne este greu sa intelegem aceasta transformare si de unde vine ea.
Iata ca desi slujirea lui a fost cunoscuta de multi, apreciata de foarte multe persoane, cunoscuta pana in ziua de azi, Pavel niciodata nu a fost multumit de el.Tot mai mult Pavel cauta si dorea sa-L cunoasca pe Isus, asa cum Isus il cunostea pe el.
Pavel facea parte din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, evreu din evrei, iar in ce priveste Legea era fariseu cu acte in regula, cat despre cultura lui religioasa, Pavel a fost unul din elevii celei mai severe scoli cu invataturi fariseice.Ori daca stam si analizam toata cariera lui, se pare ca nu era "fitecine", Pavel chiar era un om vazut bine in societatea in care traia si nu ii lipsea nimic.
De-aici inteleg versetele din Filpeni 3,
Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult....
....Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.(vers.8 si 9)
Cu toata slujirea lui, Pavel ajunge spre sfasitul vietii sa spuna, vers.13,
"Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă..."

Cum Pavele? Tu care ai lasat totul, ai pierdut atatea lucruri, ai facut atatea?
Tu care ti-ai petrecut o mare parte din viata pe drumuri in calatorii misionare?  Tu care ai suferit din pricina Numelui  lui Hristos, tu care ai stat inchis in inchisoare cu picioarele bagate in butuci, tu spui ".....eu nu cred că l-am apucat încă?"
Oh, dar cata smerenie !
Pavel nu a incetat niciodata sa se opreasca din alergare. Chiar daca in aceasta alergare a cunoscut ce inseamna rezistenta, ce inseamna presiunea, Pavel a continuat.
A continuat pentru ca el a crezut Cuvantul. A continuat pentru ca stia, doar cei care sfarsesc alergarea vor primi cununa. 

Uneori suntem atat de siguri pe ceea ce facem, ba mai mult ne multumim cu slujirea pe care o facem si consideram ca e destul..."sa mai faca si alti".
Nu stiu cati ne putem compara cu Pavel...? Exista cineva? 
Si cu toate acestea, Pavel se considera un nevrednic, ".....eu nu cred că l-am apucat încă", spune Pavel, dar alerg....si iar alerg.

Niciodata nu este indeajuns.Niciodata alergarea nu trebuie sa inceteze si nici ritmul ei.Nu este usor a alerga, vom intampina opozitie, obstacole chiar, insa la capat ne asteapta cununa.

Alergam, insa nu alergam in zadar. Cunoastem scopul, cunoastem destinatia, cunoastem tinta: "alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus".
 Chiar daca diavolul se lupta din rasputeri sa zadarniceasca in vreun fel aceasta alergare, noi trebuie sa ne uitam tinta la Isus.
Evrei 12:2

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Doamne ajuta-ne sa nu obosim in alergarea noastra.Ajuta-ne si da-ne biruinta sa ajungem pana la final. Ba mai mult, indura-te de noi si nu lasa ca alergarea sa ne fie zadarnica. Nu lasa sa ne amagim singuri, crezand ca alegam pe drumul cel bun. Arata-ne calea si calauzeste-ne, pentru ca dorim atat de mult sa ajungem la destinatie! 

                                                                       Amin!

Hrana ta zilnica!

15 MAI
Isaia 22.12-25
Una dintre reacţiile oamenilor din lume, atunci când sunt ameninţaţi de o calamitate, este să-şi ia toate măsurile de prevedere posibile din punct de vedere omenesc (aşa ne ajută să înţelegem v. 8-11); o altă reacţie, mai rea, este aceea de a lăsa lucrurile să curgă într-o totală nepăsare. Aici Domnul, printr-o încercare, îl invită pe Israel să plângă şi să se smerească; am putea spune că, într-un fel, „i-a cântat de jale" (Matei 11.17). Dar poporul nu numai că nu s-a căit, ci a şi dat frâu liber veseliei şi bucuriei! Această filosofîe, numită materialistă, are mulţi adepţi în secolul nostru agitat. «Pentru că existenţa este aşa de scurtă» - spun aceşti nebuni - «şi pentru că suntem la discreţia calamităţilor, să ne bucurăm pe cât posibil de clipa de faţă!». Ideea lor este rezumată atât de scurt de sfârşitul v. 13: „Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri". Apostolul le citează corintenilor aceste cuvinte (din Isaia 22.13) ca pentru a le spune: Dacă n-ar exista învierea, atunci, în adevăr, n-am avea altceva de făcut decât să trăim ca animalele, în unica bucurie a clipei care trece (1 Corinteni 15.32; Luca 17.27).
Versetele 15-25 îl pun deoparte pe administratorul necredincios, imagine a Antihristului, pentru a ni-1 introduce pe fiul lui Hilchia: pe Eliachim (cel pus de Dumnezeu), o frumoasă imagine a Domnului Isus (v. 22-24; comp. cu Apocalipsa 3.7).

Hrana ta zilnica!

14 MAI
Isaia 21.11-17; 22.1-11
Pe lista vrăjmaşilor lui Israel trebuie să ne aşteptăm să găsim şi Edomul (aici Duma sau Idumeea). Profeţia în legătură cu el este, pe cât de scurtă, pe atât de gravă. Santinela credincioasă, pusă din ordinul Domnului (21.6), este provocată de batjocoritorii din Seir: „Cât mai este din noapte?" (v. 11; comp. cu 2 Petru 3.3,4); iar răspunsul este deopotrivă serios şi urgent: „Vine dimineaţa..." (pentru cei care o aşteaptă: vezi Romani 13.12), „de asemenea şi noaptea", noaptea eternă, pentru cei care sunt pierduţi! Creştini, să fim santinele vigilente, conştiente de slujba noastră pentru păcătoşi, de a-i îndemna: Întoarceţi-vă, reveniţi!" Să mergem „în întâmpinarea celui însetat", pentru a-i da apă (v. 14).
După „Profeţia împotriva Arabiei...", ţară a cărei glorie de asemenea trebuie să ia sfârşit, găsim, odată cu începutul cap. 22, „Profeţia despre Valea viziunii". Recunoaştem în această profeţie însuşi Ierusalimul, în starea sa de necredinţă. Ce descriere tragică şi pătrunzătoare! 

Toată cetatea fierbea, oamenii erau strânşi pe acoperişuri de beton pentru a asista la dezastrul său. Nu luaseră ei toate măsurile de precauţie posibile (v. 8-11)? Da, dar cu excepţia singurei măsuri necesare: aceea de a privi spre „Cel care a făcut acestea", spre Domnul Dumnezeul lor.

Semanatorul!

Nu cu mult timp in urma, cei care se ocupa cu agricultura, au petrecut o  mare parte din timp pe camp semanand.

Bineinteles ca fiecare semanator a facut aceasta lucrare cu  mare bucurie si in acelasi timp cu multa nerabdare stiind ca in toamna va secera ceea ce a semanat si va culege o recolta bogata. Cam asa gandeste fiecare agricultor si daca tine seama de cateva conditii de baza atunci cand iese la semanat, atunci va avea garantia ca  recolta va fi multa in granar.

Trebuie ca, terenul sa fie bine  pregatit inainte, samanta sa fie de buna calitate, insamantarea trebuie sa fie facuta cu mare bagare de seama, iar mai apoi udarea are rolul ei daca dorim o recolta bogata.

La fel este si cu credinciosi care seamana samanta in ogorul Evangheliei. Semanam cu bucurie stiind ca intr-o zi, samanta pusa va aduce roade.

Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera, spune Pavel in 

2 Corinteni 9:6.

Nu poti sa mergi la strans recolta, daca nu ai fost inainte la semanat. Semanarea are loc inaintea recoltatului sau mai bine spus osteneala inaintea rasplatirii.

Bucuria rasplatirii ne da puterea si curajul sa mergem si sa semanam in Ogorul Evangheliei.

Rasplatirea este o fagaduinta din partea lui Dumnezeu.

Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.Ps.126:5-6

De-a lungul timpului incepand din primavara, semanatorul e cuprins de griji si are parte in timpul semanatului de toate fenomenele naturii, ploaie, vant, arsita torida si furtuni, insa acest lucru nu-l va opri si nu-l va impiedica sa puna samanta.

Samanta este Cuvantul lui Dumnezeu!

Noi, fiecare dintre noi  suntem datori sa mergem si sa punem samanta, iar Cel ce vine in urma noastra, Domnul  Isus este Acela care va face sa creasca si sa rodeasca.

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

2 Corinteni  3:6-9

Hrana ta zilnica!

13 MAI

Isaia 20.1-6; 21.1-10
Capitolul 20 completează „Profeţia despre Egipt...". Umblând dezbrăcat şi în picioarele goale, profetul anunţă drumul înfiorător pe care-1 vor avea de parcurs captivii egipteni şi etiopieni deportaţi de către împăratul Asiriei, specializat în strămutări de popoare. Israel („locuitorii ţărmului acestuia" - v. 6) va vedea atunci consternat şi plin de teamă că s-a încrezut degeaba în poporul lui faraon, pentru a fi eliberat de grozavul asirian (Psalmul 60.11 sf).
Capitolul 21 se deschide cu „Profeţia despre pustiul mării...". Este vorba de noul Babilon. în timpul pe care el îl numeşte „noaptea plăcerii mele", mezii şi perşii (Elam) pun capăt cu brutalitate acestui imperiu şi bogăţiilor sale (v. 4; vezi Daniel 5.28-31). 

Dar şi această profeţie are o aplicaţie viitoare, ca şi cea din cap. 13 (Luca 21.35).
In v. 6, profetul este invitat să pună o strajă. Ordinele străjerilor erau să asculte cu atenţie şi să strige! Într-o armată, santinela ocupă un post de încredere. Responsabilitatea sa este foarte mare, pentru că cele două datorii care-i revin sunt foarte importante: să vegheze şi să avertizeze (vezi Ezechiel 3.17,18, în contrast cu Isaia 56.10). Nu sunt oare acestea îndatoririle oricărui credincios? Le îndeplinim noi cu credincioşie cu privire la oamenii din lume şi faţă de fraţii noştri?