Spune-i unui milionar ca este un pribeag si un calator pe pamant, ca mostenirea pe care s-a chinuit sa o stranga si pentru care isi rupe oasele de dimineata pana seara, de fapt nu este a lui si vei vedea cum reactioneaza.
Pe paginile Scripturii, insa Dumnezeu ne numeste: calatori, ratacitori, trecatori, pribegi...
Petru in prima epistola a sa spune:
Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre (1 Petru 1:17), iar mai departe in cap.2 scrie:
Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul. (vers.11) De ce oare suntem numiti asa?
Pentru ca Dumnezeu stie caci destinatia noastra este alta si de fapt asta si doreste El pentru noi.
Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.(Romani 8:17)
In El am obtinut o mostenire. Pavel spune: În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,( insa ca sa putem pune mana pe ea trebuie "sa nu dam voie nici unei griji pamantesti sa ne tina inapoi".
Oh...dar este atat de greu si trebuie sa recunosc ca uneori oricat as vrea, grijile acestui pamant ma inunda si uneori imi ia pacea, linistea, bucuria si daca nu cer ajutorul ma aduc in faza in care gura mea nu mai poate scoate strigate de lauda si de multumire.
Nu ti s-a intamplat niciodata, "sa te pui sa citesti din Biblie si mintea sa nu se poata conecta la ceea ce citesti sau sa te asezi pe genunchi si sa nu iti gasesti cuvinte de multumire, uneori nici de cerere"? Nu suntem roboti, insa uneori trebuie sa ne setam mintea la ceea ce Scriptura ne invata: "în El am fost făcuţi şi moştenitori", iar noi trebuie sa declaram acest lucru in fiecare zi, "Doamne, eu sunt mostenitor in Tine, de-aceea orice grija pamanteasca eu o incredintez in mana Ta".
Mostenitorul, de regula mosteneste ceva, insasi cuvantul mostenitor ne spune acest lucru si copii sunt mostenitorii nostri care vor mosteni casa, pamantul si tot ce avem.
Copii de Dumnezeu fiind, noi vom mosteni Imparatia care ne-a fost pregatita.
Insa pentru a mosteni Imparatia si pentru a putea intra in posesia ei, noi trebuie sa traim in conformitate cu cerintele Stapanului acestei Imparatii. Nu putem trai oricum, nu putem face ce vrem, noi trebui sa traim dupa anumite reguli impuse de Stapan.
Pe paginile Scripturii, insa Dumnezeu ne numeste: calatori, ratacitori, trecatori, pribegi...
Petru in prima epistola a sa spune:
Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre (1 Petru 1:17), iar mai departe in cap.2 scrie:
Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul. (vers.11) De ce oare suntem numiti asa?
Pentru ca Dumnezeu stie caci destinatia noastra este alta si de fapt asta si doreste El pentru noi.
Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.(Romani 8:17)
In El am obtinut o mostenire. Pavel spune: În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,( insa ca sa putem pune mana pe ea trebuie "sa nu dam voie nici unei griji pamantesti sa ne tina inapoi".
Oh...dar este atat de greu si trebuie sa recunosc ca uneori oricat as vrea, grijile acestui pamant ma inunda si uneori imi ia pacea, linistea, bucuria si daca nu cer ajutorul ma aduc in faza in care gura mea nu mai poate scoate strigate de lauda si de multumire.
Nu ti s-a intamplat niciodata, "sa te pui sa citesti din Biblie si mintea sa nu se poata conecta la ceea ce citesti sau sa te asezi pe genunchi si sa nu iti gasesti cuvinte de multumire, uneori nici de cerere"? Nu suntem roboti, insa uneori trebuie sa ne setam mintea la ceea ce Scriptura ne invata: "în El am fost făcuţi şi moştenitori", iar noi trebuie sa declaram acest lucru in fiecare zi, "Doamne, eu sunt mostenitor in Tine, de-aceea orice grija pamanteasca eu o incredintez in mana Ta".
Mostenitorul, de regula mosteneste ceva, insasi cuvantul mostenitor ne spune acest lucru si copii sunt mostenitorii nostri care vor mosteni casa, pamantul si tot ce avem.
Copii de Dumnezeu fiind, noi vom mosteni Imparatia care ne-a fost pregatita.
Insa pentru a mosteni Imparatia si pentru a putea intra in posesia ei, noi trebuie sa traim in conformitate cu cerintele Stapanului acestei Imparatii. Nu putem trai oricum, nu putem face ce vrem, noi trebui sa traim dupa anumite reguli impuse de Stapan.
Lasi tu oare mostenire tot ce ai agonisit unui fiu care toata viata nu te-a ascultat, nu a facut nimic, ba mai mult tot ce ai investit in el nu a apreciat iar atunci cand a avut ocazia a distrus tot ce i-a stat in putinta.
Eu sincer nu....
Sunt convinsa
caci cu totii ne dorim sa auzim: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de
mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita dela intemeierea
lumii"
(Matei 25:34)
Domnul sa ne ajute sa fie El tinta cea mai inalta si cea de pe urma!!!
(Matei 25:34)
Domnul sa ne ajute sa fie El tinta cea mai inalta si cea de pe urma!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu