Ioan 3:16

O stare de confuzie....

Confuzia ,ar trebui sa ne conduca inspre credinta, nu inspre amaraciune si disperare.

O ignoram confuzia, dar este instalata in mintea multor credinciosi.

Tentativa in vremea aceasta de a renunta la relatiile cu altii este in crestere pentru ca suntem  tot mai des in postura de victime ca si crestini, unii prigoniti, altii criticati, altii judecati, altii dezamagiti, nu multi se bucura de relatii sincere cu frati, dezbinarile sunt frecvente, bisericile sunt ocupate cu programe, pentru ca sa-si mai faca griji pentru vietile oamenilor…

Cand te copleseste durerea vietii ce iti ramane?

Adevarul lui Dumnezeu!!!

Agata-te de ceea ce stii ca este adevarat, atunci cand confuzia, dezamagirea iti sfasie sufletul…Dumnezeu exista! El te iubeste! Este O ancora solida !

L-a trimis pe Fiul Sau sa moara pentru pacatele mele si ale tale, a promis ca nu te va parasi niciodata si ca intr-o zi va reveni sa  puna ordine in toate lucrurile.

Si mai aminteste-ti ceva…onoreaza-ti hotararea de a te confrunta sincer cu viata, renunta la a te proteja singur, nu mai trai in negare…”Fiti implinitori” spunea Iacov 1:22

DA! Nimic nu iti va provoca mai multa durere decat aceasta hotarare, insa este singura Cale, nici Domnul Isus nu a stat deoparte, a renuntat la Slava cereasca…putea sa-I spuna Tatalui nu merg pe pamant sa mor pentru OM, nu doresc sa merg intr-o lume cazuta, nu este ceea ce-Mi doresc, raman aici unde sunt.

Iti multumesc, pentru ca nu ai stat deoparte Isuse!

Noi la ce renuntam? La greseli, pacate, mandrie, egoism, invidie, viclenie, rautate…

Calea spre schimbare trebuie urmata, nu discutata si dezbatuta!

Cea mai mare schimbare se va produce in viata unui om indraznet care se agata de Dumnezeu cu pasiune pe care doar o estimare, apreciere…”o cercetare a inimii”  realista o poate face!

El a biruit “Indrazniti Eu am biruit” Ioan 16:33

Iar unul dintre cei care cu siguranta a avut un simt al aprecierii realiste a fost  Pavel care a afirmat:”…Noi suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit” Romani 8:37

Sa ne adaugam si noi la aceasta lista de apreciere realista …

Din nou...dragostea!

 Esenta caracterului lui Dumnezeu, dragostea, a ajuns o forma de atentie, o intentie, ba chiar o arta de a te distanta in mod onorabil, fara pretentii, fara a darui ci doar a dobandi …un caracter teatral.

O subtilitate, un tablou, al  printului puterii vazduhului care s-a a infiltrat printre crestini.

Sa nu uitam, Fariseii cunosteau Scripturile dar nu si spiritul acestora, lucrarea lor nu aducea viata ci moarte, indepartand oamenii de Dumnezeu, de dragostea Lui in loc sa-I atraga spre ea.

Atmosfera religioasa si nu a harului lui Dumnezeu, incearca sa ne intimideze, nu incurajeaza maturitatea ba chiar planteaza semne de indoiala, de confuzie sau spirit batjocoritor.

Daca Imparatia lui Dumnezeu se afla in inimile noastre, care inseamna o chemare inalta…de ce nu avem un climat spiritual al Imparatiei in adunari?

Cand pasesti si umbli in dragostea si autoritatea lui Dumnezeu care este lumina, de ce este atata bezna si intuneric in inimile si vietlile noastre, suntem biruiti, trantiti, infranti in bataliile noastre?

Ne multumim sa traim la nivelul unei chemari modeste pentru ca nu ne plac confruntarile, opozitia care insoteste alergarea noastra spre o chemare mai inalta, cea a unui mostenitor al Imparatiei.

Am luat forma mediului in care traim, am devenit una cu multimea…unde pot duce acestea?

Decat a alege compromisul, calea rezistentei minime care a dus la tihna si siguranta pe care sa ne-am cladit credinta.

Dar …cu siguranta ca am uitat ca si crestini caci:

CREDINTA are valoare cand traiesti si mori pentru ea!!!

Am uitat ca harul nu ne este dat pentru a ne acoperi  lipsa de reverenta si pacatul ci pentru a ne imputernici sa-L slujim pe Dumnezeu intr-un mod placut Lui.

Iar modul de slujire placut lui Dumnezeu este cel motivat de o DRAGOSTE  insotita de reverenta si teama sfanta.

Noi trebuie sa-L CUNOASTEM pe Domnul Scripturii ca sa stim ce iese din gura Lui …ASTAZI!!!

Sa avem gandul lui Hristos!!!

Am uitat ca El este Judecatorul cel drept?

Tace Dumnezeu?

"Si Eu tac,si încă de multă vreme :de aceea nu te temi de Mine'(Isaia57:11)

Noi avem impresia că El tace?

Înseamnă că nu cunoaștem Cuvântul Lui!!!

Pe paginile Scripturii dacă citim vom vedea că întotdeauna tăcerea lui Dumnezeu scoate la lumină motivațiile reale ale inimii, asa a fost cu israeliți.

Noi nu avem parte de alt tratament!

E cu OCHII pe noi!!!

Și așa cum spune acest verset, am ajuns să ne fie teamă de oamenii, de ce spun ei si nu de Dumnezeu.

Ca mai în toate adunările ca să-ti păstrezi popularitatea, locul ...faci pe plac oamenilor.

Desigur că în realitate nimeni nu recunoaște acest fapt, replica este:"nu dramatiza" ..."să nu-i jignim pe oameni"..."așa îi putem sluji"...

Acesta mentalitate nu își are rădăcina in dragostea față de oameni, ci în iubirea de sine, de propria persoană.

Deci ne iubim viața mai mult? Și când îți iubești viața, vei căuta să ți-o scapi...nu să o pierdem ...cum spune Cuvântul.

De câte ori nu spuneau israeliți:"Nu ar fi mai bine pentru noi"?(în Egipt)

În loc să spună:"Cum spune Dumnezeu așa e cel mai bine"....

Fiindcă nu s-a predicat întregul Cuvântul lui Dumnezeu.... perspectiva noastră asupra dragostei este una distorsionată.

De ce?

Ne-a domolit focul și am ajuns caldicei si nu mai avem reverență și teama si frica de Domnul.

Iar impotrivitori pentru ca aceasta să se schimbe sunt chiar acesti caldicei din adunări....

Ne place să ni se predice:

Ori să plângem...

Ori să râdem...

Dar să nu ni se predice să ne schimbăm!!?

Asta...Nu!

E vremea miscarii....

Cred ca este vital sa intelegem,dar mai ales sa ne miscam catre stilul de viata care corespunde modului  in care s-a intentionat ca viata sa fie traita, sa aiba valoare.

Toti cautam raspunsuri la intrebari:

Cine suntem? De ce avem atatea probleme? Care este solutia?

Replica “ma descurc singur”nu face parte din vocabularul lui Dumnezeu, insa azi au imbratisat-o foarte multi crestini.Tocmai EL, nu ingaduie sa te descurci singur.

Pretentiile noastre de mari cunoscatori…nu fac altceva decat sa ne ceara sa ignoram orice alt sfat sau indrumare.Orice relatie in directia aceasta este inexistenta, crestinii de fapt nu au relatii intre ei!

Masca noastra adesea este denumita “bravare” care ascunde un fals aer increzator  si ”eschivarea bățoasa”care de fapt nu reflecta decat ca suntem ignoranti, nepasatori…

Atat eschivarea cat si bravarea sunt  modalitati de a ne apara de realitatea dureroasa a esecului.

Cu siguranta masca mea este diferita de a celorlalti dar cu totii am gasit si gasim strategii  de a ne proteja de ochii celorlalti.

Uneori chiar credem ca avem si succes…si …mai asteptam si raspunsuri?

Ce  ne ramane:

Sa ne descurcam singuri ?

Atunci de ce am ales sa umblam cu Hristos?

Sau… renuntam la “masca” noastra?

Ne lepadam de ea si ne punem baza pe Adevarul solid pe care il gasim in persoana Domnului Isus.

Toti trebuie sa recunoastem ca ne ascundem in spatele unor tipare protectoare, paravane.

Cred ca e vremea sa constientizam aceste cateva aspecte, atitudini si sa renuntam la ele.

In general oameni cauta modele, noi crestini avem model pe Hristos!

E vremea sa indepartam diferentele si sa meditam, sa ne intereseze mai mult asemanarile!

Crestini au o problema serioasa la nivelul relatiilor pentru ca este fisurata relatia cu Hristos!

Obstacolul care trebuie depasit este ca: ne lipseste schimbarea, nu o dorim cu adevarat!!!

Evitam cercetarea sincera, am ramas agatati in  confort si in teorii atractive la care credem noi ca am primit raspunsuri la intrebarile de mai sus si am ajuns...goi, lumesti.

Hristos nu e o teorie este Realitate si va REVENII sa Domneasca!

Sursa Imagini versete biblice

Tristul si durerosul adevar...

Nu este o bucurie, din contra o mare, mare durere sa constatam aceste lucruri cu care se confrunta crestinii astazi. Tot mai mult intalnim multa religiozitate, insa fara o relatie autentica cu Dumnezeu. de-aceea câteva adevăruri triste ale creștinilor...din ziua de azi.

Botez, fără naștere din nou...
Credința, fără fapte...
Biserici pline, dar vase goale...
Pocăința, făra cruce...
Luptă, făra armură...
Daruri, făra roade...
Cuvânt, făra Evanghelie...
Slujire, fără lacrimi...
Alergare, fără premiu!!!
Misionari, fără chemare...
Religie, fără schimbare...
Evlavie, fără putere...
Adevăr, fără dragoste...
Vizite, fără compasiune...
Consiliere, fără confidențialitate...
Viziune, fără revelație...
Strategii, fără rezultate...
Programe, fără convertiți...
Nunti, fără haine albe...
Inchinare, fără reverența...
Conducere, fără exemplu personal...
Informații, fără transformare...
Gălăgie, fără intimitate...
Sare, fără gust...
Intuneric, fără lumină...
...și restul...

Lumea creștină ... între AUTENTIC și Remodelat, Redefinit...

Venirea Domnului si rapirea bisericii-Elim Timisoara

Fie că vrei sau nu, fie că îți place sau nu,, venirea Domnului ISUS este foarte, foarte aproape. Nu o spun eu, ci o spune BIBLIA, are este Cuvântul insuflat de Dumnezeu. De-altfel semnele venirii Lui sunt tot mai evidente, iar astea nu le poți nega. Daca ai fi curios și ai lua Scriptura in mana, ai vedea că se întâmplă exact ceea ce scrie. Pentru cei interesați și dornici de a afla cât mai multe despre aceste lucruri, dar și despre Răpirea Bisericii, marți și miercuri de la ora 18, la biserica ELIM, il vom avea în mijlocul nostru pe fr. CRISTIAN IONESCU, pastor al bisericii Elim Chicago, cu un studiu despre toate aceste lucruri.

Apocalipsa 22:12-13
Va asteptam cu drag!
Seminarul va fi transmis live pe elim.ro pentru cei care nu puteti veni.
Domnul sa aduca o inviorare si inimi deschise pentru a intelege Cuvantul.
„Iată , Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.

O zi minunata!

Citisem undeva o istorioara si m-am gandit, oare n-am patit si noi vreodata...?

 

V-ati simtit vreodata mandri privind alte persoane de varsta voastra si gandind: 

 "Eu nu arat chiar asa batran(a) !" ?  

 

Stateam in sala de asteptare pentru prima intalnire programata la dentist cand i-am vazut diploma atarnata pe perete. Citind numele, mi-am  amintit deodata un baiat brunet, inalt si frumos cu acelasi nume. Fusesem colegi de liceu cu vreo 40 de ani in urma si ma intrebam  daca putea  sa fie acelasi tip pentru care nutrisem o pasiune secreta. Cand am intrat in  cabinetul lui, am lepadat pe loc gandul acela. Cheliosul cu trasaturi brazdate era mult prea batran ca sa fi fost iubirea mea secreta.  Oare ?  Dupa ce s-a uitat la dintii mei mi-am facut curaj si l-am intrebat daca a facut liceul la "Sf. Sava".

- "Sigur ca da, doamna ! Cum ati ghicit ?" a raspuns, plin de mandrie.

- "Cand ati absolvit ?", l-am intrebat.

 - "In 1959 ! De ce ma intrebati ?"

 - "Ei bine, ai fost in clasa mea !", am exclamat. Si atunci, cheliosul zbarcit m-a intrebat:

 - "Ce materie ati predat ?"