"Si Eu tac,si încă de multă vreme :de aceea nu te temi de Mine'(Isaia57:11)
Noi avem impresia că El tace?
Înseamnă că nu cunoaștem Cuvântul Lui!!!
Pe paginile Scripturii dacă citim vom vedea că întotdeauna tăcerea lui Dumnezeu scoate la lumină motivațiile reale ale inimii, asa a fost cu israeliți.
Noi nu avem parte de alt tratament!
E cu OCHII pe noi!!!
Și așa cum spune acest verset, am ajuns să ne fie teamă de oamenii, de ce spun ei si nu de Dumnezeu.
Ca mai în toate adunările ca să-ti păstrezi popularitatea, locul ...faci pe plac oamenilor.
Desigur că în realitate nimeni nu recunoaște acest fapt, replica este:"nu dramatiza" ..."să nu-i jignim pe oameni"..."așa îi putem sluji"...
Acesta mentalitate nu își are rădăcina in dragostea față de oameni, ci în iubirea de sine, de propria persoană.
Deci ne iubim viața mai mult? Și când îți iubești viața, vei căuta să ți-o scapi...nu să o pierdem ...cum spune Cuvântul.
De câte ori nu spuneau israeliți:"Nu ar fi mai bine pentru noi"?(în Egipt)
În loc să spună:"Cum spune Dumnezeu așa e cel mai bine"....
Fiindcă nu s-a predicat întregul Cuvântul lui Dumnezeu.... perspectiva noastră asupra dragostei este una distorsionată.
De ce?
Ne-a domolit focul și am ajuns caldicei si nu mai avem reverență și teama si frica de Domnul.
Iar impotrivitori pentru ca aceasta să se schimbe sunt chiar acesti caldicei din adunări....
Ne place să ni se predice:
Ori să plângem...
Ori să râdem...
Dar să nu ni se predice să ne schimbăm!!?
Asta...Nu!
Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
RăspundețiȘtergerePentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea;
Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
(Ps. 61)