Din nou...dragostea!

 Esenta caracterului lui Dumnezeu, dragostea, a ajuns o forma de atentie, o intentie, ba chiar o arta de a te distanta in mod onorabil, fara pretentii, fara a darui ci doar a dobandi …un caracter teatral.

O subtilitate, un tablou, al  printului puterii vazduhului care s-a a infiltrat printre crestini.

Sa nu uitam, Fariseii cunosteau Scripturile dar nu si spiritul acestora, lucrarea lor nu aducea viata ci moarte, indepartand oamenii de Dumnezeu, de dragostea Lui in loc sa-I atraga spre ea.

Atmosfera religioasa si nu a harului lui Dumnezeu, incearca sa ne intimideze, nu incurajeaza maturitatea ba chiar planteaza semne de indoiala, de confuzie sau spirit batjocoritor.

Daca Imparatia lui Dumnezeu se afla in inimile noastre, care inseamna o chemare inalta…de ce nu avem un climat spiritual al Imparatiei in adunari?

Cand pasesti si umbli in dragostea si autoritatea lui Dumnezeu care este lumina, de ce este atata bezna si intuneric in inimile si vietlile noastre, suntem biruiti, trantiti, infranti in bataliile noastre?

Ne multumim sa traim la nivelul unei chemari modeste pentru ca nu ne plac confruntarile, opozitia care insoteste alergarea noastra spre o chemare mai inalta, cea a unui mostenitor al Imparatiei.

Am luat forma mediului in care traim, am devenit una cu multimea…unde pot duce acestea?

Decat a alege compromisul, calea rezistentei minime care a dus la tihna si siguranta pe care sa ne-am cladit credinta.

Dar …cu siguranta ca am uitat ca si crestini caci:

CREDINTA are valoare cand traiesti si mori pentru ea!!!

Am uitat ca harul nu ne este dat pentru a ne acoperi  lipsa de reverenta si pacatul ci pentru a ne imputernici sa-L slujim pe Dumnezeu intr-un mod placut Lui.

Iar modul de slujire placut lui Dumnezeu este cel motivat de o DRAGOSTE  insotita de reverenta si teama sfanta.

Noi trebuie sa-L CUNOASTEM pe Domnul Scripturii ca sa stim ce iese din gura Lui …ASTAZI!!!

Sa avem gandul lui Hristos!!!

Am uitat ca El este Judecatorul cel drept?