Hrana ta zilnica!

11 MARTIE
Ezechiel 12.1-28
In acelaşi fel în care purta Ieremia un jug pe umerii săi (Ieremia 28.10), şi Ezechiel este aici invitat să-şi facă un „bagaj de captiv", având aceeaşi semnificaţie. Aceşti profeţi au fost prin aceasta ei înşişi „semne" care arătau ce voia Domnul să împlinească (v. 11). Copii ai lui Dumnezeu, întregul nostru comportament trebuie să fie o punere în lumină a ascultării noastre de Dumnezeu, a statutului pe care îl avem, de străini pe pământ, precum şi a apropiatei noastre plecări, ... nu în captivitate, ci în patria noastră eternă!

 Ezechiel nu a fost scutit de întrebări legate de atitudinea sa neobişnuită (v. 9) - după Cum, cu siguranţă, nu vom fi nici noi scutiţi de îndată ce vom manifesta o credinţă mai autentică. De teama de a nu ne singulariza în cazul în care ne vom remarca printr-o despărţire fermă de lume, pierdem ocaziile de a da mărturie cu privire la speranţa pe care o avem (1 Petru 3.15).
Profeţia neobişnuită din versetul 13 s-a împlinit ad-litteram. Zedechia, cu ochii scoşi, n-a putut vedea ţara captivităţii sale (comp. cu Ieremia 39.7).
Versetele 26-28 ne fac cunoscute gândurile celor din casa lui Israel. Neîndrăznind să nege profeţia care îi condamna, ei imping împlinirea acesteia spre vremuri mai îndepărtate.
Şi astăzi, „robi răi" par să-I zică Domnului: «Vino cât mai târziu cu putinţă!».

Implinim porunca si raspandim Evanghelia!

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.  
Matei 24:14

Acelasi lucru il facem si noi, raspandim Evanghelia pentru ca venirea Lui Isus sa fie cat mai curand!

Nu acest lucru ne dorim? Ba da!

Incepand de joi, 12 martie, ora 18 si pana duminica 15 martie la aceeasi ora, vor fi seri de evanghelizare in care va fi vestit Cuvantul Domnului.

Joi seara invitat - RIVIS TIPEI PAVEL

Vineri seara invitat - SIMION BUMBAR

Sambata seara invitat - MOISE ARDELEAN

Duminica seara invitat - IOSIF BERCE 

Serviciile vor fi transmise live pe http://www.elim.ro/

Va asteptam cu drag! 

Pocainta de duminica! Pocainta pusa la pastrare!

Citind in cartea Apocalipsa unde Ioan li se adreseaza celor sapte biserici descoperim si noi ceea ce Dumnezeu arata fiecarei biserici, atat lucrurile bune pe care le aveau sau le-au avut, dar si lucrurile pe care le-au pierdut. Se spune ca nu conteaza cum incepi, ci cum sfarsesti!
Nu stiu unde ne incadram fiecare, dar Duhul Domnului sa ne cerceteze si sa ne aduca aminte fiecaruia de unde am cazut si unde suntem.

Biserica din Efes:

„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.  Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit", 

....cu toate acestea cei din Efes se aflau intr-un mare pericol, "ti-ai parasit dragostea dintai"

Biserica din Smirna :

„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.

Bisericii din Smirna nu i se imputa nimic, desi nu este biserica perfecta, insa Domnul Isus o incurajeaza si ii da o porunca, "nu te teme..."

Biserica din Pergam

„Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana", dar am ceva împotriva ta...

ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie si mai ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

Biserica din Tiatira: 

„Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi", dar si impotriva celor din Tiatira Dumnezeu avea ceva impotriva, 

tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. 

Biserica din Sardes:

Ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele.

 Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti.... dar eşti mort".

Biserica din Filadelfia:  

„Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu", si continua Domnul,
"Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului"
In cele din urma este descrisa starea bisericii din Laodiceea: 

Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot..., iata ce spune Domnul, am să te vărs din gura Mea.

 

Exista o asemanare foarte mare intre cea din urma biserica cu starea ei si biserica zilelor noastre. 

Tot mai multi crestini ai zilelor noastre se regasesc in aceasta stare comoda.Aceasta stare de fapt evidentiaza adevarul din cuvintele "si cu Dumnezeu, si cu lumea". Este o cale aleasa si urmata de tot mai multi crestini, o cale comoda, o cale usor de parcurs, insa nu este calea despre care spunea Domnul, "o cale, un drum numit Calea cea Sfanta".

Pe Calea cea sfanta se merge zi de zi, nu doar ocazional. Se merge si cand e soare, se merge si cand e ploaie sau furtuna. Cu Domnul mergi multumitor si cand ai bani, dar mergi si cand esti in lipsuri, langa El stai alaturi si cand esti sanatos, dar stai langa El si pe patul de boala.

Vreau, nu vreau, zilnic interactionez cu oameni numiti "crestini", insa ceea ce am observat la multi dintre ei, sunt asemeni "hainelor de duminica".

Fiecare om are o tinuta la munca si alta la biserica. Nu poti merge la piata cu cravata la gat sau o rochie eleganta, asa ca hainele de biserica, vii acasa, le pui in dulap si pana duminica viitoare sunt la pastrare.

Multi crestini inteleg pocainta la fel ca si cu aceste haine.Suntem crestini sfinti duminica, insa odata iesiti din biserica, la fel ca si hainele de biserica punem si pocainta pe umeras pana duminica viitoare.

O punem la pastrare!

Oare Dumnezeu vrea asa ceva de la noi?

Ajunge-vom si noi vreodata ca Iov, sa spunem: "inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele" ?

Cand vom putea spune si noi aceste cuvinte, atunci si cugetul nostru va fi curat, cuget despre care Pavel ii vorbea lui Timotei: "...să te lupţi lupta cea bună, şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. 

Doamne ajuta-ne sa mergem zi de zi pe Calea cea Sfanta, cale trasata de Tine!

 

 

 

Hrana ta zilnica!

10 MARTIE
Ezechiel 11.1-25
După ce capitolul 8 ne-a dezvăluit fărădelegea religioasă a poporului din Ierusalim, versetele 1-12 din capitolul nostru denunţă păcatul conducătorilor lor politici. Domnul Se pregăteşte să le tulbure planurile şi prevederile, dându-le o probă prin faptul că-1 loveşte pe unul dintre aceşti oameni chiar în timp ce Ezechiel se adresa către ei.
„Vei nimici cu totul rămăşiţa lui Israel?" (v. 13), strigă profetul tulburat. Nu, deoarece înainte chiar de risipirea completă a poporului, Domnul le şi vorbeşte de restaurarea şi de strângerea lor. El le va da „o inimă neîmpărţită,... un duh nou,... o inimă de carne" (v. 19). Şi, înainte de a-Şi retrage cu totul gloria de la acel templu pângărit, care trebuia distrus, le promite că El însuşi va fi „ca un mic locaş sfânt" pentru fiecare dintre aceia care păzesc credinţa. Ce minunat har al lui Dumnezeu! Resursa din 1 Impăraţi 8.48 le va lipsi, dar chiar dacă se vor afla departe de Ierusalim, din vina lor, vor putea totuşi să-L găsească şi să-L adore. Câtă mângâiere au adus acest gând şi această experienţa de atunci încoace pentru cre-
dincioşi fără număr aflaţi în izolare! Viziunea lui Ezechiel la Ierusalim se încheie odată cu plecarea gloriei exact din locul în care ucenicii aveau să contemple înălţarea Domnului Isus (v. 23; Fapte 1.12). După acestea, duhul profetului este readus în Caldeea.

Hrana ta zilnica!

9 MARTIE
Ezechiel 10.1-22
Avem aici o pagină solemnă din istoria lui Israel. Odinioară Domnul îşi alesese o locuinţă în mijlocul poporului Său (Deuteronom 12.5). Venise să o locuiască în har, spre fericirea alor Săi, iar aceştia aveau responsabilitatea de a păstra în ea sfinţenia cuvenită casei Lui (Psalmul 93.5). In acest templu sfânt însă, ca o supremă provocare, şi-au dat întâlnire cele mai mari urâciuni păgâne. Într-adevăr, Israel a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-L izgoni pe Domnul din templul Său (cap. 8.6). De aceea, acum Dumnezeu pleacă de acolo! şi să observăm cu ce emoţionantă încetineală, în etape, pentru a ne face să simţim cât de profund îl întristează această depărtare şi ca şi cum i-ar spune lui Israel: «Nu Mă opreşti?»
Gloria a stat întâi pe pragul templului (v. 4 şi cap. 9.3), apoi s-a înălţat, după care din nou s-a oprit, „la intrarea porţii dinspre răsărit a casei Domnului", ca şi cum nu s-ar fi putut hotărî să plece (v. 19).
Creştini, să nu uităm că noi suntem templul lui Dumnezeu şi că Duhul Lui locuieşte în noi (1 Corinteni 3.16,17). Dacă acest templu (inima noastră) va fi plin de idoli, Duhul întristat nu va mai acţiona, comuniunea cu Dumnezeu nu va mai fi stabilită. El este „un Dumnezeu gelos", care nu admite ca afecţiunile noastre să fie împărţite între El şi altcineva (2 Corinteni 6.15).

La multi ani tuturor femeilor!

O floare pentru fiecare mama, o floare pentru fiecare domnisoara, o floare pentru fiecare femeie!

Toate acestea si urari de sanatate va doresc din tot sufletul  iar bucuria, pacea si dragostea sa va insoteasca mereu!

Hrana ta zilnica!

8 MARTIE

Ezechiel 9.1-11

Ezechiel a putut constata cu ochii lui în ce fel josnic fusese călcată în picioare gloria Domnului, de aceea acum nu-i este greu să înţeleagă cât de îndreptăţită era pedeapsa. 

Şi aceasta era chiar la porţi (v. 2)! Dumnezeu însă este departe de a-1 face pe cel drept să piară odată cu cel rău (Geneza 18.25). În mijlocul celor şase oameni înarmaţi cu „arme de măcel

se găsea un al şaptelea care ţinea în mână un instrument al harului: călimara scriitorului, pe care, la porunca Domnului, urma să o folosească pentru a le face un semn (ebr. „tau") pe frunte tuturor acelora pe care păcatul îi făcea să suspine şi să geamă (comp. cu Apocalipsa 9.4; această literă T, ebr. „tau", ultima din alfabetul ebraic, era folosită ca semn şi ca semnă-tură: Iov 31.35). Omul îmbrăcat în haină de in ne îndreaptă gândurile spre Domnul Isus. In casa cea mare a creştinătăţii, invadată de rău şi pe punctul de a fi judecată, El Şi-a pus pecetea Sa, Duhul Sfânt, asupra tuturor acelora care-I aparţin: un semn divin prin care Dumnezeu îşi recunoaşte copiii. După ce toţi cei credincioşi şi-au primit semnul protector, poate fi lansat ordinul de distrugere către răzbunători. Iar judecata trebuie să lovească întâi elementele cele mai responsabile: templul pângărit, cel pe care Ezechiel îl vizitase (v. 6; comp. cu 1 Petru 4.17).

Anticristul şi prorocul mincinos!

Oare cati au curajul sa spuna aceste lucruri?

Pentru multi pare o poveste SF, insa Biblia ne-a descoperit toate aceste lucruri cu  mult timp inainte, lucruri care se vor intampla, fie ca vrem sau nu vrem.

Care este atitudinea ta la toate aceste adevaruri?

Doamne trezeste-ne din somn si alunga frica din inima crestinilor!

Hrana ta zilnica!

7 MARTIE
Ezechiel 8.1-18
Într-o nouă viziune, Ezechiel este purtat la Ierusalim, unde Dumnezeu îi dezvăluie lucrurile oribile care se petreceau pe ascuns în templul Său. „Idolul geloziet”, cel dintâi obiect pe care îl zăreşte profetul, aminteşte de ceea ce Manase adusese deja în templu (2 Impăraţi 21.7 şi 23.6; comp. cu Matei 24.15). Apoi, străpungând zidul, el vede cum, în întuneric, nu cei de jos ai poporului, ci chiar bătrânii acestuia se ocupau cu venerarea a tot felul de „dobitoace urâcioase" (v. 10). Le putem compara pe acestea cu roadele necurate ale imaginaţiei noastre, cultivate în ungherele cele mai întunecoase ale sărmanelor noastre inimi, care pot deveni astfel adevărate „camere ale chipurilor" (v. 12). În mijlocul acestor idolatrii slujea un anume Iaazania, ... fiul credinciosului Şafan! (2 Cronici 34.8,15...).
Domnul îi arată apoi lui Ezechiel femei care tocmai îl plângeau pe Tamuz, un idol respingător, precum şi o scenă în care douăzeci şi cinci de bărbaţi - exponenţi ai celor douăzeci şi patru de categorii de preoţi, cu marele preot în fruntea lor - se prosternau înaintea soarelui (comp. cu Deuteronom 4.19 fi 32.16)!
Să remarcăm că Dumnezeu este Acela care descoperă răul Cu privire la cei ai Săi. Numai El, luminându-ne conştiinţa, ne poate da sentimentul potrivit, arătându-ne în ce măsură răul acela lezează propria Lui glorie.

Hrana ta zinica!

6 MARTIE
Ezechiel 6.1-14, 7.1-27
Să remarcăm numele pe care Domnul îl dă slujitorului Său: „iul omului” (sau „fiu al omului", ebr. „ben-Adam", cap. 2.1 - unul dintre titlurile Domnului Isus, Căruia Ezechiel îi este un antetip. Numele acesta sugerează un ales dintre oameni, un reprezentant în măsură să vorbească în numele rasei umane sfârşite (vezi Eclesiastul 7.28).
După ce, în capitolul 6, anunţase pustiirea, Domnul declară solemn, în capitolul 7, că a sosit ziua fatală: ziua furiei Lui. Marea Sa răbdare îndreptată către un popor vinovat rezistase de multe secole.

Ea lua sfârşit după avertismente fără număr. Şi ne gândim la această răbdare a lui Dumnezeu care se exercită şi astăzi înspre o lume care L-a crucificat pe Fiul Său. Dar şi ea va înceta într-o „zi de mânie" (Romani 2.5), incomparabil mai cumplită, zi cu privire la care acest capitol nu ne dă decât o slabă imagine. În ea, oamenii sunt loviţi de groază (v. 17,18). Aurul şi argintul, atât de puternice până atunci, încetează a mai avea vreo valoare. Sunt aruncate ca un gunoi pe străzi, pentru că şi-au dat seama, în sfârşit, că acestea nu pot sătura sufletele. Şi, mai ales, nu vor putea salva pe nimeni în acea zi, pentru că Dumnezeu nu primeşte ca preţ pentru răscumpărarea omului pierdut nimic altceva decât sângele preţios al lui Hristos (v. 19; comp. cu Proverbe 11.4 şi cu 1 Petru 1.18,19).

Ai descoperit? Esti mort sau viu?

 Daca ne uitam pe toate planurile sunt mari framantari si oriunde te uiti este numai necaz si neliniste, boala si suferinta, lipsuri si nevoi si toate acestea se rasfrang asupra starii omului.

In mijlocul acestor probleme traiesc si crestinii si fie ca vrem sau nu vrem si noi avem parte de toate aceste probleme si nu cred ca exagerez cand spun ca "parca crestinii sunt cei mai incoltiti", insa intrebarea este: ne lasam si noi coplesiti de toate acestea? Cedam presiunilor? Deznadajduim?

E asa de usor sa vorbim despre probleme, insa este atat de greu sa trecem prin probleme.

Este o vreme in care suntem pusi la incercare si suntem cernuti prin sita lui Dumnezeu. Este o vreme in care credinta noastra este testata si pusa in cantar si tot mai des ma intreb, oare cum voi fi gasita?

Am eu oare dreptul sa pun la indoiala Cuvantul Domnului si promisiunile Lui?

Daca am un Tata care are mila de slabiciunile mele, "căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre..." (Evrei 4:15), atunci cum as putea sa-L fac de rusine prin atitudinea mea?

Cum asa putea sa ma clatin daca spun ca sunt copil al Lui? Psalmistul spune: "neamurile se frământă...nu noi"

In mijlocul incercarilor psalmistul spune: "Domnul oştirilor este cu noi, si Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi", de-aceea noi nu ne framantam si nu ne clatinam.

Este atat de important intr-o vreme ca aceasta sa ramanem ancorati in Domnul si este atat de bine sa nu ne lasam doborati de valurile care lovesc in noi. Lovesc si le simtim cu toti, dar scutul care este in fata noastra este mai tare ca valul acestei lumi.

Este greu sa stai in bataia pustii (cum e vorba), insa ca sa rezistam in fata focului, am gasit un remediu.

In Psalmul 119: 164, psalmistul ne spune secretul, pauzele lungi si dese sunt cheia succesului, 

"De şapte ori pe zi Te laud..." 

Poti oare sa-l lauzi in mijlocul problemelor?

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Asa incheie David, tot ce are suflare, adica toti cei vii sa-L laude pe Domnul.

Ai descoperit? Esti mort sau viu?

 

Hrana ta zilnica !

5 MARTIE
Ezechiel 4. 1-17, 5.1-17
Începând cu capitolul 4, prin intermediul mai multor semne, Domnul îl introduce pe Ezechiel în împrejurările dureroase pe care poporul său va trebui să le traverseze. Un slujitor al lui Dumnezeu care a trecut el însuşi prin şcoala umilinţei şi a suferinţei este mult mai în măsură să-i înţeleagă pe cei care de asemenea trec prin dificultăţi şi îi poate îndemna cu mai multă autoritate. El cunoaşte situaţia lor din proprie experienţă şi de aceea îi poate pune în gardă, spre folosul lor. Culcându-se pe o parte Ezechiel purta simbolic, consecinţele fărădelegii poporului său (cap. 4.4).

 Acum Dumnezeu îi spune să-şi radă părul şi barba, act dezonorant pentru un preot şi interzis de lege (Levitic 21.5). Versetele 11 şi 12 ne explică încărcătura simbolică a acestui act: Israel, podoaba Domnului, este dat deoparte şi mai multe judecăţi urmează să se abată asupra lui, alese de Cel care cântăreşte (v. 1) vina fiecăruia. Unii vor ajunge victime ale ciumei şi ale foametei în timpul asedierii Cetăţii, alţii vor cădea pradă sabiei, alţii vor fi risipiţi şi prigoniţi. Moise anunţase deja aceste pedepse (Levitic 26.14...„Deuteronom 28.15...) şi, începând de atunci, istoria lui Israel nu a făcut altceva decât să confirme că Dumnezeu nu poate să nu împlinească Cuvântul Său (cap. 12.28).

Hrana ta zilnica!

4 MARTIE
Ezechiel 3.12-27
Ezechiel este dus de Duhul lui Dumnezeu la Tel-Abib, în mijlocul captivilor poporului său. Acolo află din gura Domnului că îi este atribuit postul de santinelă şi, odată cu el, ordinele care se leagă acum de acesta. Funcţia aceasta impune pe de o parte o vigilenţă neîntreruptă şi, pe de altă parte, o credincioşie riguroasă în transmiterea avertismentelor divine. 

O santinelă trebuie să fie capabilă să le spună tuturor cât mai este din noaptea morală a acestei lumi (Isaia 21.11). Observăm însă că aici nu se mai pune problema de a provoca naţiunea în ansamblul ei la o trezire. Cel rău trebuie doar avertizat; responsabilitatea de a asculta este individuală. In ce priveşte responsabilitatea slujitorului, aceasta este de a prezenta Cuvântul tuturor, „fie că vor asculta, fie că se vor abţine" (cap. 2.5,7; 3.11,27). Pe cei pe care îi foloseşte în slujbă, Dumnezeu nu îi judecă în funcţie de rezultatele pe care ei le obţin, precum fac oamenii, ci după credincioşia lor (1 Corinteni 4.2). De aceea nu trebuie să fim descurajaţi dacă unii „se abţin" de la Cuvântul vieţii pe care noi am avut oportunitatea să li-1 prezentăm. Dragi prieteni, este, într-adevăr, deosebit de solemn să ne gândim la faptul că fiecare credincios este de asemenea rânduit ca santinelă şi că are datoria de a da aici, pe pământ, mărturie pentru Domnul său. Cum ne achităm noi de această misiune?

Suedia prima tara care implanteaza cipul!

Cipul implantat sub piele nu mai este chiar un vis sau o obsesie a conspiraţioniştilor. Deşi aceştia din urmă au avertizat de peste 10 ani că la ăsta se va ajunge, mulţi oameni de ştiinţă au luat în râs asemenea predicţii, asimilându-le unor “minţi bolnave”. Totul în jurul nostru va fi înregistrat pe un cip de mărimea unui bob de orez, implantat în mâna noastră dreaptă, unde poate fi citit sau urmărit prin ziduri şi pe distanţe mari. Exact un astfel de cip biometric implantabil va fi capabil să urmărească o persoană pentru tot restul vieţii.

Unle grupuri religioase avertizează că limitarea spaţiului personal este cea mai mică dintre probleme. Citând din Biblie, ei atrag atenţia asupra faptului că, dacă societatea urmează această cale invazivă, va împlini profeţia de rău-augur făcută cu mult timp în urmă:
“ 16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” (Apocalipsa 13:16-18) 

 

continuarea http://www.infocrestin.com

Hrana ta zilnica!

3 MARTIE
Ezechiel 2.1-10; 3.1-11
Măreaţa viziune de care are parte Ezechiel va fi - ca şi în cazul lui Isaia, în capitolul 6 al căinţii lui - punctul de plecare al chemării şi al slujbei Sale. Duhul lui Dumnezeu îl pătrunde, îl face să stea în picioare şi îi deschide mintea pentru Cuvântul divin cu care - înainte de a-1 putea transmite - trebuia să se hrănească (comp. cu Apocalipsa 10.8-11). Prin aceasta, îi simte efectul întâi asupra propriului suflet, pentru că este imposibil să aplici cu eficacitate Cuvântul în dreptul altora fără să-i fi încercat mai înainte tu însuţi dulceaţa ... sau ascuţişul (cap. 3.1-3; Ieremia 15.16). 

Intr-o manieră generală, hrănirea cu Sfintele Scripturi încă din tinereţe este secretul întregului serviciu folositor Domnului.
„Israel nu va voi să te asculte" (cap. 3.7) - îi spune Domnul mesagerului Său - pentru că, de fapt, „pe Mine refuză El să Mă asculte". Pe buzele celui credincios trebuie să se găsească nu propriile cuvinte, ci cele ale Domnului. Un astfel de mesaj nu va lăsa niciun loc discuţiilor inutile. Şi el trebuie primit în Inimă (cap. 3.10).
Fruntea casei lui Israel era dură, însă Domnul îi dădea slujitorului Său o putere cu atât mai mare (comp. cap. 3.8,9 cu Isaia 50.7 şi cu Luca 9.51). Însuşi numele lui era, de altfel, o promisiune, Ezechiel semnificând: Dumnezeu dă tărie.

Calamitati si dezastre!

Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. ( 2 Tesaloniceni 2:7)

Este un verset din Biblie care se refera la vremurile din urma.

Daca in orasul meu sau al tau nu sunt calamitati si dezastre, asta nu inseamna ca ele nu sunt pe pamant.

Daca in tara mea  sau a ta nu sunt evenimente tragice, asta nu inseamna ca nu se intampla in lume.

In aceasta prezentare sunt prezentate cateva evenimente care s-au intamplat in ultima perioada, vorbesc  de noiembrie 2014- ianuarie 2015.

Avand in vedere ca biserica lui Hristos este inca pe pamant si deja au inceput sa se intample astfel de lucruri  pe intreg globul, ma intreb..."oare ce va fi dupa ce biserica este rapita la cer?"

Conform textului de mai sus, stim ca Duhul Sfant este Acel ce impiedica lucrarea celui nelegiuit, dar cand va fi luat atunci si aratarea lui se va face prin puterea Satanei, facand semne si minuni.
Tu ce faci dragul meu?
Te pregatesti pentru acea zi sau....crezi ca sunt doar povesti!?

O alta minune a lui Dumnezeu !

Hrana ta zilnica!

2 MARTIE

Ezechiel 1.15-28
Ansamblul viziunii profetului se prezenta ca un car înfricoşător funcţionând pe mai multe niveluri. Roţile sale, deosebit de înspăimântătoare, plecau şi veneau pe pământ într-un mod care putea părea arbitrar. Punerea lor în mişcare însă depindea de făpturile vii, iar acestea mergeau „încotro trebuia Duhul să meargă" (v. 20).
Aceste roţi sunt un simbol al cârmuirii lui Dumnezeu, sau al providenţei Sale. Evenimentele din lume sunt dirijate de Duhul Lui - care „suflă încotro vrea" (loan 3.8) - şi nu de întâmplare, cum pretind mulţi oameni care refuză să privească mai sus. Ei văd „roţile", nu însă şi pe Cel care le mişcă. Profetul, călăuzit de Duhul, îşi ridică ochii şi contemplă par-tea cea mai minunată a viziunii (v. 26...). Deasupra roţilor, a heruvimilor şi a întinderii, el descoperă „asemănarea unui tron" şi încă „o asemănare ca înfăţişarea unui om, pe el, dea-supra" (v. 26). Înţelegem astfel, împreună cu profetul, că lumea este guvernată după voia şi hotărârile unui Om în glorie: Hristos însuşi, radiind în întregime de splendoare divină. În faţa acestei viziuni extraordinare, Ezechiel cade îndată cu faţa la pământ (comp. cu Apocalipsa 1.12-17).

Mai bine sarac, dar cu Hristos!

Citisem adineauri o stire cu un titlu care mi-a atras atentia, 

"Cercetatorii se joaca de-a Dumnezeu! Oamenii de stiinta au conceput un plan de a crea  viata pe planeta Saturn"

Sigur ca te minunezi cand auzi pana unde merge cunostinta in ziua de azi. Insa Scriptura scrie ca "in vremea din urma cunostinta va creste", si se pare ca ea creste din zi in zi tot mai mult. La polul opus insa se implinesc si aceste cuvinte, "in vremurile din urma, dragostea celor mai multi se va raci".

Cred ca din tot ceea ce se intampla, nu putem trage decat o singura concluzie, traim vremurile din urma.

Intr-una din marturiile transmise la un post crestin de tv, un frate care s-a intors la Domnul dupa o viata tare zbuciumata pe care a avut-o in lume, droguri, furt, destrabalare, puscarie, intr-un cuvant a facut tot i-a trecut prin minte, iata ca a venit ziua in care Domnul i-a iesit inainte.Marturisea cum s-a intors la Domnul, deasemenea spunea ca NU ii pare rau rau ca s-a pocait, pentru ca asa l-a cunoscut pe Isus, insa are un singur regret si ii pare rau de un lucru pe care l-a avut in lume...PARTASIA CU PRIETENII. La pocaitii acest lucru lipseste.

Am stat si m-am gandit tare mult si am constatat ca are mare dreptate. Referindu-se la acest regret, strict  intalnirea pe care a avut-o cu prietenii, dragostea aceea care era in ei cand se intalneau, acest lucru lipseste in ziua de azi printre credinciosi. Lipseste dragostea cu desavarsire, lipseste dragostea dintre fratii de corp, daramite dintre fratii in Domnul....

Iata ca Biblia ne vorbeste de acest lucru cu mult inainte ca sa se intample, iar astazi se implineste aceea vreme despre care ne vorbea Matei. Traim zilele din urma, fiecare este pentru el, suntem egoisti, am devenit insensibili si nu ne mai pasa de cei care azi trec prin nevoi sau poate in suferinta.

Imi amintesc cand eram mica, seara de seara veneau la noi acasa fratii si surori din biserica si cantam, ne rugam si erau asa zise sezatori in care cei mari  vorbeau din Biblia iar noi copii eram pe langa ei. Am intrebat-o zilele trecute pe mama despre acele vremuri si cu lacrimi in ochii imi spunea ca tanjeste dupa acele vremuri, dar nu mai are cu cine. 

Da, erau alte vremuri in urma cu aproape patruzeci de ani, era dragoste mai multa. 

Eram mai saraci material, dar eram mai bogati in Domnul.Astazi am devenit bogati material, dar saraci in Hristos.

Doamne adu vremuri de inviorare, adu trezire peste noi crestinii. Doamne fa o schimbare in poporul tau, o schimbare in biserici, o schimbare in noi, iar prima data incepe schimbarea cu mine, te rog!

Dumnezeu inca face minuni!

Hrana ta zilnca!

1 MARTIE
Ezechiel 1.1-14
Ne vom ocupa acum de cartea lui Ezechiel, uneori neglijată, din cauza dificultăţii sale; să-I cerem Domnului, cu stăruinţă, ajutorul Său, pentru a putea fi zidiţi din punct de vedere spiritual în timp ce o vom studia.
Acest profet era un preot, ca şi Ieremia, contemporanul său; însă, în timp ce Ieremia locuia în Ierusalim, Ezechiel fusese dus cu cel dintâi convoi de prizonieri „în ţara caldeenilor", sub domnia lui Ioiachin (v. 3). Acolo, lângă râul Chebar, i se adresează Cuvântul lui Dumnezeu şi el devine martorul unei viziuni extraordinare. In mijlocul focului şi al aramei strălucitoare, imagine a justiţiei divine care-şi exercită drepturile, profetul zăreşte patru animale fantastice, care erau heruvimi, străjeri şi apărători ai sfinţeniei lui Dumnezeu (cap. 10). Trăsăturile lor, feţele, aripile, picioarele şi mâinile sunt tot atâtea simboluri prin care Dumnezeu doreşte să ne facă să înţelegem care sunt caracterele Sale manifestate în dreptate şi în judecată: înţelepciunea, puterea, răbdarea şi iuţimea, reprezentate, respectiv, prin faţa de om, de leu, de bou şi de vultur. Aceste simboluri se regăsesc, împreună cu multe altele, în Apocalipsa, care este tot o carte a judecăţilor (vezi Apocalipsa 4.6,7).

Hrana ta zilnica!

28 FEBRUARIE
Psalmul 89.30-52
Promisiunea făcută lui David în 2 Samuel 7.13 şi reamintită aici, în versetele 24 şi 28, este completată de o condiţie: dacă descendenţii lui vor comite făradelegea, Dumnezeu nu Se va sustrage de la a-i pedepsi (v. 30-32; 2 Samuel 7.14). Intr-un mod regretabil, istoria acestei împărăţii a lui Iuda este cunoscută ca fiind una tristă. Ajutaţi de versetul 38 şi de următoarele putem observa cum Dumnezeu S-a ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte pedepsirea. Toate încercările lui Israel, inclusiv necazul cel mare care încă nu s-a declanşat, sunt consecinţele acestei necredincioşii.
Cea mai mare durere pentru cei credincioşi este ruşinea şi batjocura care se aruncă asupra Dumnezeului lor (v. 41,45,50,51). „Până când ...?" (v. 46); de câte ori nu a răsunat în psalmi această întrebare neliniştită (de exemplu, în Psalmul 74.10; 79.5; 80.4...)! Deoarece timpul pare lung atunci când suferi (Iov 7.3,4), Dumnezeu, ca răspuns la acest strigăt, „va împlini în grabă cuvântul pe pământ", scurtând zilele acelea (Romani 9.28 şi Marcu 13.20). Şi, pentru că pedeapsa nu este ultimul Său cuvânt, Isaia 28.21 o numeşte: „lucrarea Sa ciudată, fapta Sa neobişnuită". Potrivit aceleiaşi promisiuni, Dumnezeu va face ca poporul Lui să se bucure de bunătatea Lui pentru totdeauna, în Hristos, Fiul lui David (v. 49; 2 Samuel 7.15...).

 

*Nota
Psalmii 90-150 vor fi abordaţi la începutul volumului 5, adica ultimul an de citit Scriptura, din acest plan "Biblia in cinci ani"

Hrana ta zilnica!

27 FEBRUARIE
Psalmul 89.15-29
Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri. Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El Da-ul este DA şi  Amin-ul este AMIN" (2 Corinteni 1.20).

 Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană?

 „Am dat ajutor unui om puternic" (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic'"? EI este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15).

 Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului" (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).

Marturie LUIGI MITOI!

Citisem pe un blog crestin nicolaegeanta.blogspot.ro un titlu care mi-a atras atentia, 

"marturia pastorului Luigi Mitoi".

Nu puteam sa nu deschid sa citesc pentru ca este unul dintre pastorii ale carui mesaje le urmaresc cu mare drag.Dumnezeu il foloseste cu putere si ma rog sa o faca si in continuare.

Pastorul Luigi Miţoi a crescut fără părinţi de la vârsta de şase luni şi chiar dacă ambii părinţii trăiau, el a fost abandonat de ei şi crescut de bunici. În adolescenţă, a devenit boxer şi a învăţat să se lupte pe stradă cu alţii, mai ales cu cei care îşi bătuseră joc de el când era mic. Viaţa l-a învăţat să fie un om dur, atât la propriu, cât şi la figurat. Aceste alegeri au fost făcute, probabil, mai ales datorită suferinţei de a fi fost abandonat într-un mod atât de crunt de părinţi.
        În jurul vârstei de 21 de ani, a venit un moment în viaţa lui când Dumnezeu l-a atins personal, iar ca răspuns, el pur şi simplu s-a prăbuşit la picioarele lui Cristos, a înţeles că puterea şi succesul nu stau în lupta cu oamenii, nici în prietenii pe care îi ai pe stradă, ci depind doar de relaţia spirituală cu Dumnezeu. Doar El îţi poate da un nume nou şi... veşnic.

Reporter RVE:
         Cum s-a transformat viaţa dumneavoastră când L-aţi întâlnit pe Dumnezeu? Credeţi că a fost nevoie de transformarea vieţii pe care o aveaţi?

Luigi Miţoi:
         A fost nevoie de o reală transformare. Aceasta s-a întâmplat cu mai mulţi ani în urmă şi a fost declanşată de un anumit eveniment.

Reporter:
         Care a fost acel eveniment?

Luigi Miţoi:
         Evenimentul cu care a început schimbarea mea a fost în 1984, la câteva luni după ce m-am căsătorit. Una dintre mătuşile soţiei mele era convertită de mult timp şi, întâmplător, am avut o discuţie mai aparte cu ea. În timpul acestei conversaţii, ea mi-a vorbit despre Isus.

Continuarea interviului o gasiti pe situl biserici:  http://bethanynewsite.com

Fiecare zi este o lectie!

Ma lupt de ceva vreme cu....cu mine insumi. Prin multe experiente m-a trecut Dumnezeu in viata si prin  fiecare experienta stiu ca singurul scop al LUI, a fost ca sa-I vad Atotputernicia si sa ma invete tot mai mult ce inseamna dependenta de EL. Nu intotdeauna experientele au fost pe placul meu, dar mi-au fost benefice.

Zi de zi ne trece Dumnezeu prin tot felul de situatii, bineinteles toate ingaduite de El.

 Multe dintre situatiile acestea sunt cu scop divin si ne este testata credinta noastra, dar totodata au rolul de a scoate la iveala adevaratul nostru caracter in momente mai dificile.
Am observat ca fiecare lucru cat de mic imi dezvaluie adevarata mea fire. Un telefon primit intr-un moment nepotrivit, o aglomeratie in trafic in timp ce sunt la volanul masinii, o criza financiara, un schimb de replici si discutii cu copilul sau orice lucru aparent banal, toate acestea ma fac sa ma deschid ca o carte, nu  inaintea Domnului, pentru ca El ma cunoaste in totalitate doar sunt creatura Mainilor Sale, insa pana si eu descopar despre mine lucruri care poate am crezut ca nu ma mai caracterizeaza.

De o perioada de timp am vazut ca in ciuda eforturilor si stradaniilor mele pe care le fac ca sa raman credincioasa si  pe placul Domnului, constat ca  aproape in fiecare situatie dau cu "batul in balta", cum e vorba la noi la romani.
 De sunt la volan si e un blocaj in trafic sau o strada in lucru, ce repede aflu ca furia si  mania, aceste fapte ale firii nu m-au parasit definitiv. De face copilul vreo pozna, constat cu stupoare ca imi lipseste rabdarea si imediat imi sare tandara. O cheltuiala neprevazuta care imi afecteaza bugetul de ma face sa intru in criza financiara  ma face sa vad ca mai am si alte pacate, apare nemultumirea, cartesc si ma vaicaresc ca un copil plangacios. Si numai Dumnezeu stie cate mai sunt....
Iata ca micile incidente de peste zi pe pot fi lectii din care putem invata tot mai mult.
Sunt lucruri marunte aparent, insa in fiecare zi nu am facut altceva decat le-am neglijat, le-am tratat cu indiferenta, le-am pus pe seama ca "toti suntem stresati" si acum nu fac decat constatari ...le-am descoperit, le stiu care sunt, insa aceste constatari nu m-ajuta la nimic daca nu  ma lupt in fiecare zi cu ele sa nu le mai fac. Nadajduiesc ca nu va aflati in aceeasi situatie ca mine, ci a-ti fost mult mai atenti si mai cu bagare de seama, altfel nu avem de facut altceva, decat sa ne pregatim de lupta.
Dar cum putea face fata acestor ispite care ne pandesc la tot coltul?
Numai prin post si rugaciune. Nu rugaciune de a fi scutiti de aceste situatii, ci putere de a iesi biruitori din ele.
Doamne ajuta-ne!

 

Hrana ta zilnica!

26 FEBRUARIE
Psalmul 89.1-14
Îl găsim pe Etan ezrahitul - ca şi pe Heman, autorul psalmului precedent - printre înţelepţii pe care numai Solomon îi întrecea în înţelepciune (1 Impăraţi 4.31). Deşi proveneau amândoi din aceeaşi familie a lui Zerah, fiul lui Iuda, înclinaţiile lor spirituale erau total diferite. In timp ce Heman nu ne vorbea decât de gropi („groapa cea mai adâncă"), de locuri întunecoase, de furie şi de mânie, cuvintele care revin fără încetare în psalmul lui Etan sunt: „bunătate" şi „credincioşie". 

Aceste caracteristici divine sunt reamintite şi celebrate tocmai pentru a da un răspuns în faţa neliniştii care umpluse psalmul anterior. Este ca şi cum Etan ar fi scris această „învăţătură" pentru a reanima credinţa fratelui său. Doi prieteni credincioşi au astfel privilegiul de a se încuraja unul pe altul la a avea sau la a-şi întări încrederea (Proverbe 27.17; 1 Samuel 23.16). 

Dumnezeu este bun, Dumnezeu este credincios - aşa ÎI cunoaştem şi noi şi de un astfel de Dumnezeu se leagă credinţa noastră, chiar dacă evenimentele par uneori să contrazică această bunătate şi această credincioşie (citiţi 1 Corinteni 1.9; 10.13). Privind la împrejurări, suntem adesea cuprinşi de nelinişte, însă, dacă ne gândim la Domnul şi la dragostea Lui plină de credincioşie, nu ne vom pierde niciodată curajul.
Versetele 3 şi 4 ne readuc în atenţie promisiuni făcute lui David şi seminţei Lui, adică lui Hristos (comp. cu 2 Samuel 7.16).

Control total (pecetea fiarei, cip, antihrist)

Hrana ta zilnica!

25 FEBRUARIE
Psalmul 88
Acest psalm constituie una dintre cele mai sumbre pagini din întreg Cuvântul lui Dumnezeu. In el nu găsim decât întuneric şi moarte. Nicio rază de lumină nu răzbate acolo; sufletul adâncit în necaz nu întrevede nicio cale de eliberare. Cu toate acestea, un slujitor al lui Dumnezeu a afirmat despre acest psalm că a fost singurul care 1-a putut mângâia într-un timp de necaz. Mărturisindu-şi gândurile unui alt credincios, îi argumenta că, deşi trecuse prin zguduitoare nelinişti ale sufletului, când cerul i se părea închis, totuşi, consolat de acest psalm, a putut rămâne credincios. Este şi vreunul dintre cititorii acestor rânduri tulburat şi în aşteptare ca Dumnezeu să-1 lumineze cu privire la starea lui şi să-i dea - sau să-1 facă să regăsească - siguranţa mântuirii? Ei bine, însuşi zbuciumul său şi suspinele pe care le îndreaptă către Dumnezeu sunt o dovadă că el are viaţa divină în el însuşi; un necredincios n-ar suspina niciodată după Dumnezeu.
„Dimineaţa Te întâmpină rugăciunea mea", spune psalmistul (v. 13). Să-1 imităm şi noi! Şi astfel, de îndată ce ne-am trezit la o nouă zi, să-I prezentăm Domnului întreaga agendă a zilei care începe, nu numai ceea ce ne nelinişteşte (Psalmul 5.3).
Profunzimea neliniştii, a durerii şi a singurătăţii din unele versete ale acestui psalm ne îndreaptă gândurile înspre Acela care a suferit cel mai mult, înspre întristatul suprem

 (de exemplu, v. 6-8 şi v. 16-18)

Avem nevoie de prospetime!

Am primit pe email un mesaj cu cateva inregistari din Egipt. Uitandu-ma la ele, am inceput sa inteleg tot mai mult ceea ce  se intampla in lumea araba.

 Mii de credinciosi ortodocsi s-au strans intr-o pestera unde s-au rugat timp de 12 ore. Apoi s-au  inchinat prin cantare si aduceau lauda Domnului Isus.Modul de inchinare este unul de-a dreptul uimitor. Imi doream sa fiu in mijlocul lor! Timp de 10 minute consecutiv strigau numele lui JESHUA

Oamenii care cantau din tot sufletul si aveau lacrimi in ochii.

 Am revenit insa repede cu picioarele pe pamant si brusc mi-am amintit starea bisericilor noastre....

Este trist...

Traim o pocainta ieftina, si mi-o spun in primul rand mie, si-apoi fiecare  sa se cerceteze in dreptul lui. Unii sunt doar consumatori de spectacole, altii jucam rolul actorilor de piesa. 

Am citit noi oare Psalmul 100?

Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!   Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui.

Ma  intreb atunci ce inseamna la noi crestini strigati sau inchinati-va cu bucurie?

Strigati...cum?  Pe modul "Silence"?

Daca,  Doamne fereste iti scapa o mana  de sub control, ridicand-o mai sus decat trebuie, te trezesti ca toti ochii sunt indreptati spre tine, intrebandu-se...

"oare ce a patit?"

 Astazi multi traiesc din amintirile pe care le-au avut candva cu Domnul.

Din pacate este o problema fundamentala  si strigenta a vremurilor noastre. Pentru multi dintre crestini Dumnezeu este un Dumnezeu al trecutului, nu al prezentului si al viitorului. De-aceea nu exista un viitor, pentru ca ramanem agatati de multe experiente din trecut.

Prospetimea este vitala inaintea Domnului si trebuie sa devina  un obicei  pe care trebuie sa-l mentinem, nicidecum sa stam si sa ne complacem in rutina aceasta in care am intrat cu totii.

Lipsa aceasta de atitudine a prospetimii din viata de crestin conduce pe multi in cealalata extrema a plafonarii si automat devenim multumitori cu starea noastra, avand "experienta anilor din trecut".

Numai ca si Isus ne spune ca si El lucreaza asa cum si Tatal Sau lucreaza,
''Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”(Ioan 5:17)

A lucra-este o stare de actiune in prezent si e o stare continuua.

Personal imi doresc o stare permanenta de prospetime, a mea si a tuturor bisericilor lui Hristos.

Doar cei "proaspeti" sunt in asteptare!

Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare?

Isaia 43:19

Doamne deschide-mi ochii si lasa puterea Duhului Tau peste starea mea.

Vreau o inviorare a sufletului meu. Vreau o trezire in tara, in biserica. Vreau prospetimea Duhului Tau!

 Va las sa urmariti aceste inregistrari din pestera.

 

Hrana ta zilnica!

24 FEBRUARIE

Psalmul 87
Ce contrast puternic între Sion, cetatea sfântă întemeiată de însuşi Dumnezeu, şi puternicele naţiuni ale pământului: Egiptul, Babilonul, Tirul imperii construite de oameni pentru propria lor glorie!

 Vine momentul „când Domnul va înscrie popoarele", dând fiecăruia drept de cetăţenie.
Două origini - sau două cetăţenii - sunt recunoscute în dreptul oamenilor, iar împărţirea lor se face după cum au fost sau nu născuţi din nou. Cetăţenia credinciosului este în ceruri (Filipeni 3.20). El este pentru veşnicie cetăţean al Ierusalimului ceresc şi Dumnezeu îl consideră ca fiind născut în el (v. 5). O altă apartenenţă este cea a lumii. Cetăţenia lumii este efemeră, deoarece „chipul lumii acesteia trece" (1 Corinteni 7.31); spre deosebire de ea, „temelia tare a lui Dumnezeu rămâne" (2 Timotei 2.19). Despre oamenii pământului, despre iluştrii săi, se va vorbi la trecut: „acesta era născut acolo" (v. 4).
„Toate izvoarele mele sunt în Tine", intonează cei răscumpăraţi (v. 7). Noi, cei care prin har suntem cetăţeni ai cerului, ne vom putea căuta oare bucuriile pe la izvoarele lumii? Fie ca Domnul să ne dea puterea să dovedim contrariul! Şi să-I cântăm din toată inima:
Izvor de lumină şi-avântul de viaţă,
Izvor de haruri pentru credinţa,
Izvor de iubire mereu înnoită,
In Tine, -al meu Domn, eu le-am găsit!

Hrana ta zilnica!

23 FEBRUARIE
Psalmul 86
În acest psalm al lui David (singurul din această a treia Carte), psalmistul I se adresează Domnului (lui Iahve) de sub mai multe înfăţişări: ca unul „întristat şi sărac", ca „unul dintre sfinţi" şi, de asemenea, ca „robul Lui". El se prezintă în felurile acestea pentru a cere, respectiv, eliberarea (v. 2), bucuria (v. 4) şi, de asemenea, puterea (v. 16), pentru că acest „servitor" îşi cunoaşte Stăpânul, ştie că este Dumnezeu, numai El (v. 10), ştie că „este bun şi gata să ierte..." (v. 5), „îndurător şi milos, încet la mânie şi bogat în bunătate şi adevăr" (v. 15; vezi şi Iona 4.2). Sunt aceiaşi termeni în care Se revelase El odinioară lui Moise pe muntele Sinai (Exod 34.6).
Psalmistul însă îşi resimte întreaga slăbiciune şi incapacitate de a se îndrepta. „Învaţă-mă calea Ta", cere el, apoi: „fă-mi inima neîmpărţită, ca să se teamă de Numele Tău" (v. 11).
«Pentru că inima are tendinţa de a fi distrasă prin mii de lucruri, prin mii de gânduri fugare, psalmistul îi cere Domnului să-i dea un singur obiectiv. Cât de mult ne trebuie să avem inima concentrată în întregime asupra lui Hristos! 

În El este puterea! Şi în a Sa măreţie se pierde nimicnicia noastră!» (J.N.D.).
Fie ca această rugăciune a lui David, în special versetul 11, să fie şi rugăciunea fiecăruia dintre noi!

Fugar ca Agar, dar pazit de Dumnezeu!

Citindu-se astazi textul din Geneza care ne vorbeste despre Agar, m-am gandit ca de multe ori ne regasim si ne-am regasit  in situatia lui Agar.
Geneza 21:14:20
A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba.
Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut, dar, în faţa lui, la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă.
Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.
Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face din el un neam mare.”
   Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustiu şi a ajuns vânător cu arcul.

Vazand lungimea vietii omului, pentru mine este clar si pentru fiecare cred, ca scurta noastra viata pe pamant este doar o calatorie. O calatorie care a avut un START si va avea un FINIS, insa cand va fi finalul pentru fiecare, depinde doar de hotararea Domnului.
Cum bine stim fiecare, in aceasta calatorie pe care o avem de parcurs putem avea parte de un drum linistit sau plin de obstacole, la fel ca si o calatorie pe care o facem cu masina. Poate fi drum liber, fara sa facem pana la cauciuc, fara sa prindem timp nefavorabil, fara sa avem parte de accidente pe traseu, dar tot asa putem avea parte de un drum greu sau foarte greu. In calatoria vietii pe pamant obstacolele pot fi,  problemele care ne incoltesc, boala sau incercarile.
Mie, sincer imi este greu sa cred ca exista cineva, si aici ma refer la crestini, care au parte pe acest  drumu  doar calcand pe roze...
Imi amintesc, pe vremea cand stateam departe de Domnul am  avut parte de o viata tare linistita si fara probleme. Nu stiu, ori nu le vedeam, ori nu aveam incercari, nu aveam de luptat (spiritual)cu nimeni, nu existau neajunsuri, parca aveam de toate,  efectiv eram vesnic "happy", ca sa zic asa.
Lucrurile s-au schimbat insa de cand m-am intors la Domnul. Intalnesc tot felul de obstacole, incercari, lupte, probleme, nu scap de una dau de alta, daca nu e un copil, e celalat, dar vesnic ceva ma tine  pe genunchi. Nu este usor, insa stiu ca la capat ma asteapta o cununa.
Agar, in calatoria ei a avut parte si ea de probleme. Marea problema a lui Agar, pe care  doresc sa NU o avem noi, este ca ea ratacea prin pustiu, "Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba."(v.14)
Cred din tot sufletul ca fiecare din noi care am plecat in aceasta calatorie, stim destinatia spre care ne indreptam, pentru ca altfel riscam si noi ca  Agar sa ratacim.
Cateva lucruri pe care trebuie sa le stim:
- acest drum este un drum cu sens unic
-nimeni nu poate face calatoria in locul nostru
-contientizarea ca fiecare avem un inceput si un sfarsit
-"Cineva" ne asteapta la capatul drumului.
 Inapoi nu este cale de intoarcere sau te poti intoarce, insa la destinatie nu vei ajunge niciodata. Nimeni nu poate parcurge acesta calatorie in locul tau, cum la fel de bine trebuie sa stim ca pentru fiecare inceput va exista si un final, iar la capatul de drum ne asteapta Isus Hristos.
      In calatorie Agar si-a luat paine si un burduf cu apa(vers.14). Numai ca ratacind prin pustiu, apa din burduf s-a terminat(v.15)
Prin pustiul acestei lumi si noi ajungem in situatii limita ca Agar, bajbaim si suntem fara apa.
Suntem coplesiti de probleme, suntem fara putere si disperati, insa farmecul acestei calatorii este ca in toata disperarea ei Dumnezeu i-a fost alaturi si a vazut toate problemele ei.

Atunci când treci si tu ca Agar prin pustiu, atunci când ești izgonit de oameni, nu uita ca Dumnezeu este Cel care vede si burduful tau fara apa dar vede si pustiul in mijlocul caruia te gasesti.

„Ce ai tu, Agar? 
Ce ai tu, cititorule drag?
Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul tau!

Hrana ta zilnica!

22 FEBRUARIE
Psalmul 85
Subiectul acestui psalm este iertarea pe care Dumnezeu o va acorda poporului Său, Israel. Credincioşii nu se îndoiesc nicidecum de bunătatea Lui, însă în acelaşi timp simt apăsarea dreptei Lui mânii împotriva poporului Său vinovat. Dumnezeu este bun - «nu va ierta El, în bunătatea Lui?». El este însă şi sfânt, drept şi adevărat - «atunci cum va putea trece El cu vederea un singur păcat?» 

Cu toate că aceste trăsături divine - bunătatea şi adevărul, dreptatea şi pacea - par imposibil de împăcat după părerea omului, totuşi ele „s-au întâlnit” (v. 10). La cruce, eu văd păcatul condamnat, dreptatea satisfăcută, harul curgând liber (Romani 5.21). 

Ce glorioasă armonie!

 Câte persoane, vai, nu cunosc nicidecum acest minunat punct de întâlnire de la cruce! Işi fac despre Dumnezeu o idee total greşită: fie văd în El un judecător sever, care-Şi provoacă bucuros creatura la suferinţă, fie, mai degrabă, şi-L imaginează un „Dumnezeu bun", indulgent cu „micile păcate" şi uşor de mulţumit prin bunele intenţii şi prin strădaniile de a face bine. Ce gânduri greşite! 

Dumnezeul dreptăţii condamnă păcatul, orice fel de păcat, însă Dumnezeul dragostei îl iartă pe păcătos. Iar la cruce, locul unde s-a împlinit această lucrare, eu învăţ să-L cunosc pe acest Dumnezeu al dreptăţii şi al iubirii.

De-ale mele....

Si pentru ca incet, incet iarna isi strange mantaua si pleaca, urmatorul anotimp isi face loc sa intre pe usa inimii noastre.

Iubesc iarna, insa primavara imi aduce in suflet un chef de viata.

Imi doresc sa fiu in mijlocul naturii cat mai mult, imi doresc sa ascult fiecare fir de iarba cum creste, imi doresc sa ma plimb si sa calatoresc, imi doresc sa ma bucur de tot ceea ce a creat Dumnezeu pentru mine.

Am cateva "placeri", daca le pot spune asa, care ma fac sa-mi aduc aminte de copilarie.

Astazi una dintre ele mi-a amintit de copilarie. 

Trezindu-ma  dis de dimineata si fiind geamul deschis, in linistea noptii auzeam motorul masinilor care treceau rar pe sosea. Au un zgomot total diferit noaptea, fata de cum se aud ziua.

Imi amintesc, mica fiind, de fiecare data cand plecam mai departe cu mama si asteptam autobuzul dis de dimineata (trecea prin satul meu, undeva la 4.30 dimineata), in linistea aceea se auzea motorul autobuzului cu kilometri intregi inainte. Era bucuria plecarii.

Acel zgomot mi-a ramas si azi....

Este doar una din amintirile mele, insa mai am multe...si altele....spre exemplu sunetul trenului cand intra in gara...

Deh, fiecare om are cate o pasarica....asa ca si eu sunt om, si sunt doar un om.

Va doresc o zi minunata de primavara alaturi de cei dragi.

Domnul sa va binecuvinteze!

Un motiv suficient pentru a-L iubi!

Daca citim cartile Vechiului Testament, de-a lungul timpului Scriptura ne vorbeste despre multi imparati pe care i-a avut Israelul si Iuda. Atunci cand imparatul era la finalul domniei sale, autorul cartilor scrise spunea despre fiecare, fie ca a fost un imparat care facea tot ce era placut inaintea Domnului, fie ca facea tot ce era rau si umbla in caile unuia dintre inaintasii sai.

Tot asa avem scris si despre imparatul Asa, fiul lui Abia. 

Asa, a fost un imparat care a cautat sa faca ce este placut inaintea Domnului. Incepand inca de pe vremea lui Ieroboam, poporul s-a departat de toate lucrurile bune, s-au departat de Domnul si in locul inchinarii, idolatria si-a luat locul de cinste. Dupa Ieroboam a venit Abia imparat, iar mai apoi fiul sau Asa i-a luat locul. Acesta a indepartat idolii din tara sa, a poruncit poporului sa-L caute pe Domnul, a zidit cetati intarite in Iuda si poporul n-a  avut parte de razboi pe tot timpul domniei sale, timp de 35 de ani au avut pace si odihna pentru ca Domnul le-a dat odihna.(2 Cronici 14)

Dar a venit un moment in viata lui Asa cand, cu toate ca a cautat sa indeparteze idolatria din popor, Asa nu s-a bazat pe Domnul pana l-a capat, ci s-a sprijinit pe oameni.

Urmarind viata lui imparatului Asa pana la capat, avem de luat aminte la cateva lucruri.

 Chiar daca startul nostru cu Domnul a fost unul bun, chiar daca am avut revelatii deosebite, chiar daca am avut experiente minunate, daca nu perseveram in cautarea Lui si daca nu cautam sa ramanem si sa facem pana la capat voia Lui, toate acestea vor fi doar "amintire". 

La un moment dat Asa nu s-a mai sprijinit pe Domnul (vers. 2-3, cap 16), iar acest lucru l-a costat (vers.7).

 "Ai lucrat ca un nebun in privinta aceasta", ii spune Hanani, "iar de acum vei avea razboaie"

Fiecare miscare a lui Asa era privita de Domnul, asa spune in vers. 9,

Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui" 

Asadar, Dumnezeu in fiecare zi face aprecieri si constatari cu privire la viata mea, si la viata ta.

 Oricat am incerca sa pozam in "oameni credinciosi", "oameni super-spirituali", Dumnezeu este Acela care vede cu adevarat nivelul credinciosiei fiecaruia.

Daca suntem gasiti credinciosi, avem parte de tot sprijinul Lui, asa spune Cuvantul, insa la fel de valabil este si invers. Daca la cantarirea facuta nu suntem gasiti asa cum cere Domnul, suntem lasati si abandonati de Dumnezeu.

Doamne fereste-ne pe toti, dar eu nu-mi doresc sa fiu parasita de Dumnezeu nici macar  o secunda.

Astazi insa ne pandeste acest mare pericol, de a fi oameni cu inima impartita. Unii oameni traiesc o viata duplicitara. Un mod de viata libertin si in desfrau, de luni pana duminica, iar duminica devin sfinti, si tragedia este ca acest lucru se intampla chiar printre noi crestinii. Daca noi oamenii nu putem face acesta deosebire de fiecare data, Dumnezeu insa face.

Fiecare om este sub privirea Lui, fiecare suntem cantariti si apreciati, iar inima noastra este cercetata de Dumnezeu, "suntem pe deplin ai Lui sau nu ?"

In cartea Apocalipsa avem scris acest lucru si cu privire la Biserici. Unii erau gasiti biruitori, unii erau caldicei, insa stim ce atitudine are Dumnezeu fata de acesti oameni, "te voi varsa din gura mea".

Dedicarea noastra pentru Domnul  nu trebuie sa fie de ochii oamenilor. Nu ne-ar ajuta la nimic, nu omul este cel care imparte rasplata, ci Dumnezeu. Noi trebuie sa cautam pe Domnul din toata inima, noi trebuie sa-L iubim nu pentru frica iadului, ci pentru ceea ce este El, pentru ceea ce a facut El pentru noi.

TOATE pacatele noastre au fost iertate!

Ori acest lucru este un motiv suficient pentru a-L iubi.

 Sunt iertata si libera de condamnare!

Pentru mine este suficient. Pentru tine...este?

Momentul potrivit este cel ales de Domnul!

 De nenumarate ori am experimentat fiecare dintre noi acest sentiment al deznadejdii, cu toate ca Biblia ne spune nu va ingrijorati, cu toate ca promisiunile Domnului sunt aceleasi in fiecare zi si ele nu se schimba, "Voi fi cu voi in orice vreme", "Cu nici un chip n-am sa te las", iata ca avem si zile in care indoiala ne copleste, avem si zile in care simtim ca suntem la capatul resurselor si undeva in adancul inimii se strecoara acest gand ca Dumnezeu ne-a uitat.

Cel mai bun remediu de a iesi din aceasta stare este "comunicarea", insa nu comunicarea cu vecinul, cu prietenul sau cu strainul, ci comunicarea cu DOMNUL.

Acolo in camaruta noastra este cel mai bun loc si este cel mai bun moment in care-L putem invita pe  Domnul sa  coboare alaturi de noi. Acolo putem sa-i spunem necazul nostru, acolo putem sa varsam lacrimi, acolo putem descarca povara  ce apasa pe umerii nostri, acolo este locul intim in care nu are acces decat Dumnezeu.

Niciodata El nu intarzie si niciodata nu ne refuza, ci Isi face simtita prezenta intotdeauna la momentul potrivit. Chiar daca momentul ales si dorit de noi a fost altul, El insa vine in cel mai potrivit moment si face intotdeauna lucrurile bune.

 Avand in vedere toate aceste lucruri, nu ne ramane de facut decat doua lucruri:

"sa ne punem intrega nadejde in El si sa fim intelepti sa asteptam vremea potrivita si aleasa de Domnul"

El va raspunde fiecaruia dupa nevoile noastre si va da binecuvantarea Lui celor care au nadajduit si L-au cheamat in vreme de nevoie.

David spunea:

"O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!

Poate ca esti la capatul puterilor, poate ca simti ca nu mai ai resurse, increde-te in EL, abandoneaza-te pe bratul LUI si cere-I ajutorul. Stiu un singur lucru: "Dumnezeu nu te va lasa" 

 

 

Hrana ta zilnica!

21 FEBRUARIE
Psalmul 84
În creaţie, fiecare vieţuitoare îşi găseşte un culcuş sau un cuib; credinciosul însă, asemeni Domnului său, nu cunoaşte pe pământ adevărata odihnă (v. 3; Matei 8.20). Afecţiunile sale sunt îndreptate în altă parte: înspre locuinţele cereşti, unde locul său este pregătit (loan 14.2; comp. cu v. 2,10). Versetul 3 ne dezvăluie tema emoţiilor care fac inima să clocotească: „... altarele Tale, Doamne al oştirilor!". Drumul care duce spre Casa Tatălui trece însă printr-o lume care este o vale a plângerii (ebr. „Baca") — şi fiii lui Core, autorii psalmului, au făcut această experienţă (vezi Psalmul 42.3). Ce contează? Dacă această cale este deschisa în inimile noastre, dacă nimic nu ne desparte de Acela înspre care mergem, atunci chiar și lacrimile se vor preface în experienţe benefice pentru noi! Vom merge „din putere în putere" (v. 7)! În acelaşi fel în care un motor este alimentat prin curentul pe care el şi-1 absoarbe din sursa sa, şi noi ne folosim de puterea pe care o găsim în Dumnezeu (v. 5). Puterea ne este dată nu ca o provizie alături de care avem tendinţa să ne punem pe odihnă, ci pe măsura nevoii, astfel încât noi să ne îngrijim mereu de contactul cu Cel care ne-o furnizează.
În felul acesta vom putea cunoaşte promisiunile măreţe din versetul 11 ca fiind şi partea noastră, iar noi înşine vom gusta binecuvântarea întreită conţinută în acest psalm grandios. 4,5,12).

Hrana ta zilnica!

20 FEBRUARIE
Psalmul 83
În timpul necazului celui mare, coaliţia naţiunilor enumerate în versetele 6-8 se va pune de acord să şteargă de pe pământ numele lui Israel (Isaia 10.24). Intre acestea, un loc proeminent îl va ocupa Asiria (Asur, împăratul Nordului). În faţa acestei ameninţări cu exterminarea, cu mult mai teribilă decât a cunoscut vreodată acest nefericit popor (deja cu o istorie atât de tumultoasă), rămăşiţa credincioasă se va întoarce către Dumnezeu. Vrăjmaşii lor sunt, de fapt, vrăjmaşii Lui (v. 2), pentru că împotriva Lui a fost încheiată această alianţă (v. 5). Pe de altă parte, cei credincioşi sunt conştienţi că-I aparţin Domnului; ei sunt „cei ascunşi" ai Săi (v. 3), asemeni celor şapte mii din timpul lui Ahab care, în ciuda prigonirilor, nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal (1 împăraţi 19.18). Într-adevăr, Dumnezeu nu Se poate lipsi să nu intervină atunci când toate aceste popoare, în nebunia lor oarbă, vor fi găsite făcându-I Lui război (v. 5; comp. cu Psalmul 2.2 şi cu Apocalipsa 19.19). Rămăşiţa credincioasă invocă eliberările din trecut, datele răsunătoare din istoria lui Israel (v. 9: Judecători 4; v. 11: Judecători 7 şi 8).
Noi, cei credincioşi, care nu vom avea de traversat aceste timpuri de groază, să dăm oare la iveală mai puţină răbdare sau o mai slabă încredere?

 Impotrivirea lumii ar trebui să aibă asupra noastră un singur efect: acela de a ne «arunca» mai lângă Domnul nostru.

Mi-e rusine...!

De cateva zile circula pe toate site-urile si toate blogurile imagini infricosatoare cu cei 21 de martiri care si-au dat viata pentru Hristos, drept este ca nu am vazut nimic de genul "Je suis...",  si nu am vazut nici  manifestatii nicaieri in lume, doar articole care exprimau dezacordul si nemultumirea, si in cel mai bun caz, indemn la rugaciune pentru familiile ramase, asta in afara de familiile si tara din care acestia au facut parte.

sursa foto: http://pamelageller.com/

 Am citit peste tot, tot ceea ce se putea citi despre acesti crestini. Si-au pastrat credinta neclintita pana la capat, au ramas fermi  chiar daca aveau fiecare in spate cate un calau care le flutura sabia la gatul lor.

M-am intristat mult si nu atat pentru ei, desi nu poti sa nu te cutremuri cand ii vezi, insa nu atat pentru ei, cat pentru noi, noi cei care ne declaram urmasi ai lui Hristos..

Ei se numara printre acei martiri  despre care vorbeste cantarea aceasta minunata:

"Eroii slavei vin acum acasa, 

Au biruit in marele necaz

Si ei vor sta cu Domnul lor la masa

El le va sterge lacrima de pe obraz"

Sangele lor  a schimbat culoarea Marii Mediterane.

sursa foto:http://pamelageller.com/

In aceasta filmare prezentata de o televiziune spaniola, sunt cateva secvente cutremuratoare

insa pentru cei cu inima mai tare pe acest site, puteti urmari aceasta cruzime.

http://shoebat.com/2015/02/15/watch-video-isis-savages-beheading-twenty-one-coptic-christians-saw-martyrs-beheaded-name-jesus-fulfilled/

Este infricosator....! Insa totodata  ne intareste credinta noastra slaba.

Ei sunt eroi, dar noi...?

Noi cei care ne numim "crestini", suntem cu adevarat sau numai numele e de noi?

Acum, dupa ce am vazut si filmarea cu decapitarea lor, sincer ma rusinez de starea mea in care adeseori cad. Acesti crestini si-au dat viata pentru Hristos cu capul sus, rostind rugaciuni catre Dumnezeu, iar eu uneori vin inaintea lui Dumnezeu cu lucruri atat de marunte, nemultumita fiind de anumite situatii prin care trec si cartesc inaintea lui Dumnezeu pentru unele incercari prin care ma trece....

Oare eu, ce as fi facut in fata acestor oameni?

Doamne ajuta-ma sa am o credinta neclintita  pana la capat!

Hrana ta zilnica!

19 FEBRUARIE
Psalmul 82
Judecătorul suprem 1-a aşezat pe om pe pământ cu misiunea de a exercita pe el judecată (citiţi Deuteronom 1.17). Dar, vai, este de ajuns doar să deschidem ochii şi vom şi vedea în ce măsură şi-a asumat omul această responsabilitate! Noi înşine suntem deseori indignaţi de nedreptatea care domneşte în jurul nostru - mai cu seamă când îi suntem victimele - şi ea impune din partea noastră multă răbdare (Iacov 5.10,11).

 Înţelegem de aceea care pot fi sentimentele Dumnezeului Celui drept prin excelenţă şi cât de mare este răbdarea Sa îndreptată spre această lume! Ea a strălucit într-un mod cu totul special atunci când sfântul Său Fiu a fost obiectul nedreptăţii supreme din partea oamenilor.
Şi cine atunci ar putea manifesta astăzi în lume dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu propriii Săi copii? (Să nu uităm că nedreptatea poate lua şi forma unor judecăţi defavorabile sau răuvoitoare pe care noi le îndreptăm înspre cineva.) Zi de zi ne ies în cale - sub înfăţişări care adesea ne lasă indiferenţi - cel slab, orfanul, cel nenorocit, cel sărac (v. 3). Să ne întrebăm dacă nu cumva este în slujba noastră să-i căutăm şi să le dăm, cu compasiune - fără să mai vorbim de ajutorul material care ne stă în putinţă - mărturie despre dragostea Domnului Isus.

Uitati-va cum plange Dumnezeu!

Stii tu cine este Isus?

 Atat de avansate sunt vremurile in care traim, incat daca tastezi pe google numele unei persoane imediat gasesti  detalii despre ea, fie mai multe sau mai putine. Interesant este ca astazi oamenii sunt tot mai interesati de diferite staruri, vedete, personalitati politice sau alte persoane publice, insa tot mai putini sunt interesati de Dumnezeu, tot mai putini vor sa stie cu adevarat cine este Isus Hristos.
Dragul meu cititor, esti tu interesat cu adevarat sa stii cine este Isus Hristos?

Daca vrei sa stii cine este Isus Hristos deschide Biblia. Aici gasesti TOTUL despre El, despre viata Lui, despre puterea Lui, despre maretia Lui, aici gasesti cat de minunat este EL.

ISUS HRISTOS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU!

Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Ioan 20:31
Inaintea Lui se închină milioane de oameni,

Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. Ps.66:4
  Milioane de oameni ştiu că numai în Numele Lui există mântuire. 
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Fapte Ap.4:12
Isus Hristos nu a scris nicio carte şi totuşi nicio bibliotecă nu poate cuprinde cărţile scrise despre El.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire...2 Timotei 3:16
Hristos nu a compus niciun cântec şi totuşi numărul melodiilor care cântă Numele Lui este atât de mare, mult mai mare decât suma operelor tuturor compozitorilor luate împreună.
Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!
Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca.
Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare şi adâncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năprasnice, care împliniţi poruncile Lui, munţi şi dealuri toate, pomi roditori şi cedri toţi, fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului, tineri şi tinere, bătrâni şi copii!
Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri. El a înălţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El. Lăudaţi pe Domnul!

Ps.148 

Si-acum intrebarea este,

 "Acest Dumnezeu este si Tatal tau?"

Hrana ta zilnica!

18 FEBRUARIE
Psalmul 81
Israel este invitat să înalţe cântări în acelaşi fel în care făcuse şi odinioară pe malul Mării Roşii, în sunet de tamburină (v. 2; Exod 15.20). După eliberarea din Egipt însă, evocată de versetul 6, Dumnezeu ar mai fi avut încă o mulţime de lucrări grandioase de împlinit în favoarea poporului Său, ... dacă acesta ar fi fost dispus să-L asculte. Era pregătit să-i hrănească cu „grăsimea grâului” (floarea fainii, cea care ne vorbeşte întotdeauna de Hristos) şi cu „miere din stâncă” (imagine a savoarei harului divin). Domnul însă este obligat să constate cu durere: „Israel nu M-a vrut..." (v. 11). Cât de emoţionantă este exclamaţia Lui: „Israele, dacă M-ai asculta..." (v. 8), şi, în plus: „Dacă M-ar asculta poporul Meu..." (v. 13; comp. cu Deuteronom 5.29)! Prieteni credincioşi, Dumnezeu şi de pe umărul nostru a descărcat o povară, cea mai apăsătoare greutate, aceea a păcatului (v. 6). Să ne amintim, de asemenea, că El are încă multe alte binecuvântări rezervate pentru noi,... cu condiţia de a avea dorinţa să le primim şi să ascultăm de Cuvântul Lui. El a pregătit pentru noi biruinţe (ilustrate de v. 14); doreşte să ne hrănească cu Hristos şi cu dragostea Lui. Să-I deschidem inimile! El le va umple, iar lauda Lui va fi în gura noastră (v. 10).

Hrana ta zilnica!

17 FEBRUARIE

Psalmul 80
In încheierea Psalmului 79, Israel îi amintea lui Dumnezeu că este turma păşunii Sale; acum Psalmul 80 se deschide invocându-L pe Păstorul lui Israel. Asemeni unor oi risipite, incapabile să-şi regăsească drumul, cei credincioşi strigă: „Dumnezeule, întoarce-ne" (v. 3,7,19). Această lucrare de restaurare după un timp de rătăcire face parte din grija bunului nostru Păstor (Psalmul 23.3).
„Fă să strălucească splendoarea feţei Tale!" cere rămăşiţa iudaică din adâncul necazului ei. Efraim, Beniamin şi Mânase erau seminţiile care mergeau, sub steagul lor, imediat în urma chivotului, imagine a lui Hristos (Numeri 10.22-24).
Începând cu versetul 12, credincioşii se întreabă miraţi: De ce a dat Dumnezeu pradă jafului şi focului acest butuc, pe Israel, pe care 1-a transportat din Egipt şi 1-a sădit cu atâta grijă?

 Domnul răspunde în Isaia 5.4 tot cu un „de ce": De ce, când Mă aşteptam (de la via Mea) să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?"
In contrast însă cu viţa lui Israel, neroditoare în ciuda tuturor eforturilor divinului Viticultor, Ioan 15 ne prezintă „adevărata viţă", pe Hristos. In Psalmul nostru (v. 17), El este deja introdus ca „Omul dreptei" (de la dreapta) lui Dumnezeu şi ca „Fiul Omului” nume sub care ÎI găsim deseori în evanghelii.

"Veniţi să zidim iarăşi!"