Pocainta de duminica! Pocainta pusa la pastrare!

Citind in cartea Apocalipsa unde Ioan li se adreseaza celor sapte biserici descoperim si noi ceea ce Dumnezeu arata fiecarei biserici, atat lucrurile bune pe care le aveau sau le-au avut, dar si lucrurile pe care le-au pierdut. Se spune ca nu conteaza cum incepi, ci cum sfarsesti!
Nu stiu unde ne incadram fiecare, dar Duhul Domnului sa ne cerceteze si sa ne aduca aminte fiecaruia de unde am cazut si unde suntem.

Biserica din Efes:

„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.  Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit", 

....cu toate acestea cei din Efes se aflau intr-un mare pericol, "ti-ai parasit dragostea dintai"

Biserica din Smirna :

„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.

Bisericii din Smirna nu i se imputa nimic, desi nu este biserica perfecta, insa Domnul Isus o incurajeaza si ii da o porunca, "nu te teme..."

Biserica din Pergam

„Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana", dar am ceva împotriva ta...

ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie si mai ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

Biserica din Tiatira: 

„Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi", dar si impotriva celor din Tiatira Dumnezeu avea ceva impotriva, 

tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. 

Biserica din Sardes:

Ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele.

 Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti.... dar eşti mort".

Biserica din Filadelfia:  

„Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu", si continua Domnul,
"Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului"
In cele din urma este descrisa starea bisericii din Laodiceea: 

Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot..., iata ce spune Domnul, am să te vărs din gura Mea.

 

Exista o asemanare foarte mare intre cea din urma biserica cu starea ei si biserica zilelor noastre. 

Tot mai multi crestini ai zilelor noastre se regasesc in aceasta stare comoda.Aceasta stare de fapt evidentiaza adevarul din cuvintele "si cu Dumnezeu, si cu lumea". Este o cale aleasa si urmata de tot mai multi crestini, o cale comoda, o cale usor de parcurs, insa nu este calea despre care spunea Domnul, "o cale, un drum numit Calea cea Sfanta".

Pe Calea cea sfanta se merge zi de zi, nu doar ocazional. Se merge si cand e soare, se merge si cand e ploaie sau furtuna. Cu Domnul mergi multumitor si cand ai bani, dar mergi si cand esti in lipsuri, langa El stai alaturi si cand esti sanatos, dar stai langa El si pe patul de boala.

Vreau, nu vreau, zilnic interactionez cu oameni numiti "crestini", insa ceea ce am observat la multi dintre ei, sunt asemeni "hainelor de duminica".

Fiecare om are o tinuta la munca si alta la biserica. Nu poti merge la piata cu cravata la gat sau o rochie eleganta, asa ca hainele de biserica, vii acasa, le pui in dulap si pana duminica viitoare sunt la pastrare.

Multi crestini inteleg pocainta la fel ca si cu aceste haine.Suntem crestini sfinti duminica, insa odata iesiti din biserica, la fel ca si hainele de biserica punem si pocainta pe umeras pana duminica viitoare.

O punem la pastrare!

Oare Dumnezeu vrea asa ceva de la noi?

Ajunge-vom si noi vreodata ca Iov, sa spunem: "inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele" ?

Cand vom putea spune si noi aceste cuvinte, atunci si cugetul nostru va fi curat, cuget despre care Pavel ii vorbea lui Timotei: "...să te lupţi lupta cea bună, şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. 

Doamne ajuta-ne sa mergem zi de zi pe Calea cea Sfanta, cale trasata de Tine!