Dorind mai mult sa gasesc raspunsul la unele intrebari pe care asa cum mi le pun eu, cred ca vi le puneti multi dintre dumneavoastra,
"Doamne, unde esti ?", am inceput sa caut si sa citesc mai mult in ceea ce priveste perioada de pustiu a vietii in care de multe ori ne gasim fiecare dintre noi.
De fapt cred inainte de a merge mai departe ar fi bine sa ne amintim unul din versetele scrise de dr. Luca 3:22
.... Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”
Iata ca in mod public Dumnezeu isi recunoaste Fiul, ba mai mult declara ca Isi gaseste toata placerea in El, cu alte cuvinte "IL iubea".
Mai departe in primul vers. al cap. urmator, cap.4 intervine o schimbare,
"Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu.."
Iata ca desi Il iubea, TOTUSI Tatal Lui, ingaduie sa fie dus in pustiu. Sa-L fi suparat cu ceva...?
Nicidecum!
Doar ca acolo este locul unde incepe pregatirea pentru a deveni adevarati luptatori.
Pustia prin care este ingaduit sa trecem nu este pedeapsa sau respingerea de catre Dumnezeu fata de noi, nu este locul infrangerii ci este un loc al biruintei daca ascultam de El. Infrangere poate fi doar daca ascultam de propriile noastre dorinte si nu tinem seama de ceea ce ne spune Dumnezeu.
Poporul Israel daca ar fi ascultat de ceea ce le-a spus Dumnezeu, aceea perioada ar fi fost efectiv o calatorie care trecea prin pustiu dupa care ajungeau in Tara Promisa, insa datorita neascultarii lor, in loc ca acea calatorie sa fie de scurta durata, ea s-a transformat intr-un pelerinaj de o viata, 40 de ani in pustiu...si la urma au pierit toti, doar doi au ajuns la destinatie.
Nu acesta era scopul lui Dumnezeu pentru ei, ci experienta din pustie care s-a transformat o calatorie de o viata, a fost rezultatul nescocotirii lui Dumnezeu si a poruncilor Sale.
Daca azi ne gasim in pustiu indiferent care dintre noi, important este sa retinem ca am ajuns acolo pentru ca Dumnezeu are un scop cu noi, suntem acolo sa fim echipati si slefuiti pentru o noua lucrare in viata noastra.Cu cat intelegem ce vrea Dumnezeu de la noi, cu-atat e mai scurta perioada din pustiu, cu cat ne incapatanam sa ne facem NOI propriul traseu, propriul orar si sa ne satisfacem propriile dorinte cu atat mai mult va dura pustia din viata noastra.
Doamne ajuta-ma sa inteleg de ce sunt acolo si ce vrei sa fac!
De fapt cred inainte de a merge mai departe ar fi bine sa ne amintim unul din versetele scrise de dr. Luca 3:22
.... Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”
Iata ca in mod public Dumnezeu isi recunoaste Fiul, ba mai mult declara ca Isi gaseste toata placerea in El, cu alte cuvinte "IL iubea".
Mai departe in primul vers. al cap. urmator, cap.4 intervine o schimbare,
"Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu.."
Iata ca desi Il iubea, TOTUSI Tatal Lui, ingaduie sa fie dus in pustiu. Sa-L fi suparat cu ceva...?
Nicidecum!
Doar ca acolo este locul unde incepe pregatirea pentru a deveni adevarati luptatori.
Pustia prin care este ingaduit sa trecem nu este pedeapsa sau respingerea de catre Dumnezeu fata de noi, nu este locul infrangerii ci este un loc al biruintei daca ascultam de El. Infrangere poate fi doar daca ascultam de propriile noastre dorinte si nu tinem seama de ceea ce ne spune Dumnezeu.
Poporul Israel daca ar fi ascultat de ceea ce le-a spus Dumnezeu, aceea perioada ar fi fost efectiv o calatorie care trecea prin pustiu dupa care ajungeau in Tara Promisa, insa datorita neascultarii lor, in loc ca acea calatorie sa fie de scurta durata, ea s-a transformat intr-un pelerinaj de o viata, 40 de ani in pustiu...si la urma au pierit toti, doar doi au ajuns la destinatie.
Nu acesta era scopul lui Dumnezeu pentru ei, ci experienta din pustie care s-a transformat o calatorie de o viata, a fost rezultatul nescocotirii lui Dumnezeu si a poruncilor Sale.
Daca azi ne gasim in pustiu indiferent care dintre noi, important este sa retinem ca am ajuns acolo pentru ca Dumnezeu are un scop cu noi, suntem acolo sa fim echipati si slefuiti pentru o noua lucrare in viata noastra.Cu cat intelegem ce vrea Dumnezeu de la noi, cu-atat e mai scurta perioada din pustiu, cu cat ne incapatanam sa ne facem NOI propriul traseu, propriul orar si sa ne satisfacem propriile dorinte cu atat mai mult va dura pustia din viata noastra.
Doamne ajuta-ma sa inteleg de ce sunt acolo si ce vrei sa fac!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu