Domnul sa trezeasca duhul!

Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

Prov.21:1 

Cu toate ca aceasta carte am citit-o de foarte multe ori, iata ca inca mai descopar versete noi( ptr. mine).

Ca un rau de apa, si-l indreapta incotro vrea El!

Sunt frumoase aceste cuvinte  in conditiile in care imparatul face ce este bine pentru popor, dar daca imparatul face ce este rau, oare aceasta este voia lui Dumnezeu?

Nu cred ca cineva poate spune ca Dumnezeu este calauzitorul unui imparat care face rau, pentru ca Dumnezeu NU face rau. In  ep. lui Iacov  este scris:
Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
Omul cand face rau nu este calauzit de Dumnezeu.
 Dumnezeu este Suveran in cer si pe pamant insa alegerea si hotararea de a face bine sau rau, ne apartine.
In mana Lui este puterea, Domnul omoară şi învie, El coboară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă.

  El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. 

De ce?

Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; căci ai Domnului sunt stâlpii pământului şi pe ei a aşezat El lumea.

Sa ne amintim de Nebucadnetar. Cat de mult l-a smerit...!  Dar a venit vremea cand Nebucadnetar si-a venit in fire si a zis:

După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam.
  Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”
  În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

 Daniel 4:34-37

Multi imparati de-a lungul timpului in Scriptura au fost inaltati si au fost smeriti de Dumnezeu pentru ca

El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciun e înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!  Dumnezeu a calauzit oameni, a trezit duhul in ei, tocmai pentru a-Si implini planul de rascumparare pe care l-a facut.Scriptura spune ca:
În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui; 
 Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda.
Ezra 1:1-2
Inainte de a fi Cir, cineva a profetit ca va veni un imparat care va accepta intoarcerea poporului  Israel in tara lor.  Iata ca dupa aproximativ 160 de ani apare Cir si implineste aceasta profetie.
Isaia 44:28
Eu zic despre Cirus: „El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: „Să fie zidit iarăşi!”, şi despre Templu: „Să i se pună temeliile!”
Pentru ca Dumnezeu a trezit duhul acestui imparat, inima lui a fost binevoitoare cu poporul Israel.

Traim o vreme in care unii conducatori sunt smeriti, altii inaltati, dar in toate acestea Dumnezeu are un plan cu poporul Sau.
Ma rog ca Dumnezeu sa trezeasca duhul in conducatorul tarii noastre si el sa faca ce este bine pentru poporul nostru, iar prin ceea ce face, Numele Domnului Isus sa fie mai presus de orice nume.

Hrana ta zilnica!

26 NOIEMBRIE
Marcu 3.1-19
Are loc o a doua vindecare în sinagoga din Capernaum, şi aceasta din nou într-o zi de sabat (cap. 1.21...). Acestui bolnav, a cărui mână este uscată, Domnul îi cere exact fapta pe care el nu este în stare s-o împlinească. începând prin a asculta, omul îşi face dovada credinţei sale şi aceasta îi permite lui Isus să-1 vindece. Dar, vai, priviţi la împietrirea inimilor celor care asistă! În loc să se bucure împreună cu omul vindecat şi să admire puterea Domnului, aceşti oameni răi folosesc această minune drept pretext pentru a căuta să-L omoare. El însă îşi continuă lucrarea Sa de har, iar mulţimile, inclusiv dintre străinii din Tir şi Sidon (şi chiar şi edomiţi), continuă să vină la El pentru a-L asculta şi a găsi vindecarea.
După aceasta, El pune deoparte doisprezece ucenici şi îi rânduieşte „ca să fie cu El şi ca să-i trimită..." (comp. cu Ioan 15.16). A fi cu Isus: ce privilegiu de nemăsurat şi, în acelaşi timp, ce condiţie indispensabilă pentru a putea fi apoi trimişii. Cum să împlineşti un serviciu fără să fi primit mai întâi îndrumările Sale? (Ieremia 23.21,22).
În această Evanghelie, fiecare dintre cei doisprezece este numit singur, pentru a ne învăţa că un rob trebuie să aştepte direct şi personal de la Stăpânul său să primească îndrumare şi ajutor.

Hrana ta zilnica!

25 NOIEMBRIE
Marcu 2.18-28
În timp ce cuvântul Robului desăvârşit este „îndată", cel al iudeilor necredincioşi este „de ce?" (v. 7,16,18,24). Întrebat cu privire la post, Domnul Isus răspunde că acesta este marca tristeţii, care, prin urmare, nu se potriveşte cât timp El Se află împreună cu ei. 

Nu era oare venirea Lui un prilej de mare bucurie pentru tot poporul? (Luca 2.10).
El Se foloseşte apoi de această ocazie pentru a pune în contrast regulile şi tradiţiile iudaismului cu evanghelia libertăţii harului pe care venise să le-o aducă. Este trist de remarcat că omul preferă, în locul acestei evanghelii, formele religioase, pentru că acestea îi permit să-şi facă o bună reputaţie înaintea altora,... în timp ce continuă să-şi împlinească propria voie. Spre deosebire de această categorie, v. 22 ni-1 arată pe creştin ca fiind un om înnoit în întregime. Câtă vreme inima îi este schimbată şi este plin de o bucurie nouă, obligatoriu şi comportamentul său exterior va fi transformat.
Fariseii îi învinuiesc în mod public pe ucenici că smulg spice în zi de sabat. Omul suceşte întotdeauna după placul său ceea ce i-a dăruit Dumnezeu. Sabatul era un har acordat lui Israel, însă evreii l-au folosit ca pe un jug pentru a-şi îngreuna robia spirituală (Fapte 15.10).

Peste zid, te-asteapta victoria!

Ata de frumos incepe David unul din psalmii sai, Ps. 18

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!"

Si-apoi continua, "Esti stanca, cetatuia si izbavitorul meu!"

 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. (v.29)

Pe langa multumiri, zi de zi pe altarul Domnului aducem noi, si noi cereri. Aducem inaintea Lui problemele si poverile noastre, problemele copiilor nostri, cerem sanatate si  toata umblarea noastra pe pamant este mai mult "asteptare". Asteptam sa ni se rezolve problema, asteptam sa primim raspunsuri, asteptam continuu.

Insa in toata asteptarea aceasta avem inaintea noastra si ziduri. Probleme nerezolvate si rugaciuni neimplinite. Insa cei care traiesc aproape de Domnul au invatat sa traiasca prin credinta si nu prin vedere.

Cel neprihanit va trai prin credinta! (Romani 1 :17/b)

Cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit!

Este un zid inaintea ta, poate parea acum un "NU" la cererea pe care ai adus-o inaintea Domnului, dar prin credinta, arunca-te inainte, caci peste zid te asteapta VICTORIA.

Priveste-ma!

De strig eu... un nevrednic,
Îndată Doamne, Tu m-auzi.
Îmi dai puteri să mă ridic
Pe braţe iarăşi mă cuprinzi.

Şi îmi vorbeşti:
„Ridică-te şi mergi cu Mine
 Ridică-te, nimic nu-i greu.
 Nu te lăsa învins de nimeni,
 Aşa-ţi vorbeşte Dumnezeu”!

De-i grea azi, încercarea,
Puteri cumva de nu mai ai,
Tu lasă-ţi gura să Mă strige
Eu... izbăvirea îţi voi da.

Strâmtorarea de-o fi mare
Îndreaptă-ţi ochii-nspre cer.
De-acolo-ţi vine rezolvarea
Prin Isus, care-I Dumnezeu!

Priveşte-n sus, priveşte bine,
Acolo este Domnul Care,
Mâna-şi întinde peste tine
Scriind şi azi cu ea  „Salvare”.

Tu nu privi în urma ta
Deloc, la tot ce a fost.
Eu, Sunt prezent într-una
Eu... Mă găsesc la Post!

 

                                                   autor: Doina Ketterer

Leac alinator din Galaad!

Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face, dar, vindecarea fiicei poporului meu?

Ieremia  8:22 

Este strigatul de mare durere a lui Ieremia, "nu este niciun leac alinător?"

El suferea atat de mult pentru ca stia ca exista vindecare pentru toate ranile, dar cu toate acestea poporul nu era vindecat.

„Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!”(v.20)

Sa nu gaseasca vindecarea, pentru ca nu-si dadeau seama? Sau pentru ca  nu stiau in ce directie sa se indrepte? Nu cumva, nu au gasit leacul alinator pentru ca respingeau ascultarea?

Cred ca astazi traim  vremuri asemanatoare si in poporul nostru este mare confuzie.

Cautam leac alinator pentru vindecarea sufletelor si nu-l gasim. Cautam leac alinator pentru vindecarea ranilor din biserici si vindecarea nu se face.

Cati oare nu au o durere in suflet asa cum avea si Ieremia?

Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.(v.18)

Exista vindecare pentru ca avem un medic extraordinar al carui nume este Iehova Rafa.

El aduce vindecare sufletelor care asculta cu luare aminte de glasul Lui si celor care pazesc poruncile Lui.

El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.”  

Exod 15:26

Asculta glasul Domnului, cauta sa faci bine inaintea Lui, asculta poruncile Lui si pazeste toate legile Lui !

Acestea sunt cerintele Domnului. 

Hrana ta zilnica!

24 NOIEMBRIE
Marcu 2.1-17
În casa din Capernaum, Domnul Isus Se face recunoscut, conform Psalmul 103.3, ca Cel care iartă toate nelegiuirile şi care vindecă toate neputinţele. Cu privire la paralitic, El împlineşte, în această ordine, cele două părţi ale acestui verset, ca o mărturie pentru toţi. Cel care iartă păcatele - lucrare spirituală - şi care dă şi o dovadă materială, vindecând astfel boala, nu poate fi altul decât Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Vameşii percepeau taxele pentru a le plăti romanilor, fapt ce atrăgea asupra lor pe de o parte bogăţia (pentru că păstrau o parte pentru ei), iar pe de altă parte, dispreţul compatrioţilor. Domnul însă, chemându-1 pe Levi şi acceptând invitaţia lui, arată că nu dispreţuieşte şi nu respinge pe nimeni. Dimpotrivă, El a venit pentru păcătoşii notorii (cunoscuţi de toată lumea), care nu-şi ascund starea (1 Timotei 1.15); şi ia masa împreună cu ei, devenind Prietenul lor. Pentru că, încă de la cădere, omului îi este frică de Dumnezeu şi fuge de El, din cauza conştiinţei sale rele, cea dintâi grijă a lui Dumnezeu, înainte de a salva făptura Sa, este să Şi-o apropie, câştigându-i încrederea. Şi aceasta a făcut Domnul Isus coborând până la întâlnirea cu omul mizerabil, pentru a-1 face să înţeleagă că Dumnezeu îl iubeşte.

Cu Dumnezeu sau degeaba!

Bogatia, o virtute sau un handicap?

Deoarece un tepus, ca si la Pavel m-a impiedicat sa ajung la biserica, desi niciodata n-am sa-i inteleg pe cei care stau acasa din motive subiective, dar Domnul sa-i cerceteze, m-am pus sa citesc Proverbe 23.

Mi-a ramas privirea asupra unui verset:

"Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta"

Doamne si cat de mult  ne stoarcem creierul uneori pentru a face bani si a ne imbogatii cat mai mult!

Intr-o societate in care tot mai multi oamnei cauta sa se imbogateasca cat mai mult, si daca se poate peste noapte, subiectul acesta pare de neabordat, chiar si in bisericile crestine uneori.

Dar este oare asa rau sa fii bogat?

Daca ne amintim de ceea ce spunea Domnul Isus in pilda cu tanarul bogat, vedem ca din perspectiva biblica este aproape imposibil ca sa intre un bogat in Imparatia Cerului.

Doamne si cand ma gandesc cati bogati avem in tara noastra...!

Si totusi, bogatia este o virtute sau un handicap pentru un crestin?

Bogatia  este rea atunci cand  produce inrobire!

De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

Coloseni 3:5 

Lacomia=inchinarea la idoli  

Inchinarea la idoli este ingaduinta ca un lucru sa devina centrul atentiei tale. Tot universul tau se invarte in jurul acelei dorinte, ba mai mult ajungi dependent de ea, ori in acest caz, increderea ta nu mai este in Dumnezeu, ci te increzi in posesiuni.

Nu rar ne este dat in ultima vreme, ci tot mai des aflam destinul celor care s-au ostenit sa-si puna priceperea la lucru, tocmai pentru a strange cat mai multa avere. Zi de zi aflam ca inca un miliardar, sfarseste arestat si condamnat. Si-au pus increderea in avutii si au aratat ca ei nu au nevoie de Dumnezeu, s-au bazat si au crezut ca daca sunt bogati sunt in siguranta, insa a fost un fals sentiment de siguranta.

Trist este ca tot mai multi crestini sunt cuprinsi de acest virus. Ocupandu-se de a-si agonisi cat mai mult ajung sa priveasca vesnicia ca ceva...foarte indepartat.Ajung sa fie atasati de lucrurile si posesiunile de pe acest pamanat, ori astea te fac sa nu-ti mai doresti ceea ce este in cer sau poate ca doresti, dar nu acum.

Pe vremuri crestinii aveau urmatorul salut,

Maranata, Domnul vine!

Amin, vino Doamne Isuse!

Ori ca sa raspunzi cu "vino Doamne Isuse", trebuie sa fii gata sa lasi tot, in orice clipa, ori mi-e greu sa cred ca un om cu posesiuni multe si avutii doreste sa vina Isus curand.

Bogatia poate fi o binecuvantare pentru acei care isi abandoneaza bogatiile in mana lui Dumnezeu pentru a putea fi folosite in Imparatia lui Dumnezeu si pentru nevoile semenului nostru care este in saracie.

Bogatia poate fi o binecuvantare atunci cand aceasta este incredintata in mainile Celui mai bun administrator, Isus Hristos.

De multe ori aducem inaintea Domnului situatia noastra financiara, nevoile noastre cu care ne confruntam, insa intrebarea este: "ce vrem sa facem cu aceasta avutie?"

La ce ne folosim priceperea, dorim sa fim bogati doar pentru a ne satisface noi poftele sau dorim bogatia pentru largirea Imparatiei Lui?

Zacheu a fost un om bogat, insa cand Dumnezeu l-a strigat, Zacheu a inteles ca bogatia lui nu ii poate mantui sufletul.

Împrăştie-ţi, dar, bogăţia, ca să n-o pierzi! N-o ţine la tine, ca s-o ai! Aruncă-o, ca s-o păstrezi! Cheltuieşte-o, ca s-o câştigi!

 

Intalnirea cu Hristos a schimbat ceva in viata ta?

„Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el.

 Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?”

 Fapte 9:4-6

Stim ca inaintea de intalnirea aceasta care i-a schimbat viata, Saul era cel mai mare prigonitor al tuturor crestinilor. Avea, si arata o asa mare ura fata de crestini, incat chiar el se invoise sa participe la uciderea lui Stefan.Mergea din casa in casa si lua cu sila fie barbati, fie femei si ii arunca in temnita si facea prapad in biserici. L-as putea numi "teroristul crestinilor",din aceea vreme.

Insa Dumnezeu a avut un plan cu Saul si in drumul lui spre Damasc, Dumnezeu ii iese inainte. Din acel moment incepe convertirea lui Saul.

Pentru ca Saul asculta toate instructiunile date de Isus, aceasta  intalnire aduce schimbare in viata lui.

De fapt orice intalnire cu Isus, transforma si schimba!

Ce schimbare a adus intalnirea cu Isus in viata ta?

Cei din jurul tau vad vreo schimbare sau esti acelasi?

Este posibil ca sa fi avut ocazia sa-L intalnesti pe Isus, si sa ramai acelasi, pentru faptul ca nu ai ascultat.

Saul a fost schimbat, insa Saul s-a pus la dispozitia Lui?

Intalnirea cu Isus schimba umblarea  noastra !

Asa cum Saul s-a gandit ca  teologia si religia sunt suficiente, si astazi multi se amagesc crezand ca, cunoasterea Scripturii sau mersul regulat la biserica este suficient. Daca nu exista diferente intre umblarea dinainte si umblarea dupa intalnirea cu Hristos, inseamna ca am lasat sa treaca pe langa noi aceea ocazie nestiind sa o fructificam, datorita fatului ca nu am ascultat si nu ne-am pus la dispozitia Lui. 

Prima intrebare pe care a pus-o Pavel a fost: „Cine eşti Tu, Doamne?”

Cati oare  nu merg ani de zile la biserica, dar nu si-au pus intrebarea niciodata: „Cine eşti Tu, Doamne?”

Cine esti si ce vrei sa fac?

Sigurul scop a lui Saul, care de-acum este Pavel dupa intalnirea cu Isus este:

"Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui"

Care-i scopul nostru, acum ca L-am intalnit pe Isus?

Intalnirea cu Hristos schimba slujirea noastra!

Saul avea o functie si de pe pozitia pe care o avea era greu sa priveasca in jos, din momentul in care Dumnezeu l-a smerit,  privind de jos, Pavel de-acum vedea lucrurile diferit, sa nu uitam ca Saul a ramas orb trei zile, "Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic 

 "Ce vrei sa fac?", a intrebat Pavel.

Dintr-o inima curata nu poate izvorî decat o dorinta de slujire curata, dar pentru a intelege acest lucru si pentru a junge la o asemenea dorinta, s-ar putea ca uneori Dumnezeu sa fie nevoit sa ne tranteasca si sa ne smereasca. El nu face improvizatii, nu face lucruri pe jumatate, El nu incepe fara sa duca la bun sfarsit.

El darama, dar mai apoi  reconstruieste ceva maret!

Intalnirea cu Hristos schimba vederea!

Saul provenea dintr-o familie de evrei cu o stare materiala foarte buna. Acolo in Tars erau scoli renumite pe care Saul le-a urmat, ori omeneste vorbind a fost un om citi, un om cult, un om destept, dar cu toate acestea Saul era orb.

Dupa intalnirea cu Isus ochii fizici ai lui Saul au fost inchisi, insa s-au deschis ochii spirituali.

Astazi avem de-a face de multe ori cu oameni care am putea spune ca au o vedere excelenta, o vedere larg deschisa, insa constatam ca de fapt, "sunt orbi".

De-altfel sunt oameni si cu siguranta si dumneavoastra cunoasteti, oameni cu handicap sau probleme fizice, insa din punct de vedere spiritual, privind cu ochii spirituali ei sunt foarte binecuvantati.

 Pavel a inteles chemarea Lui Isus, a ascultat, a hotarat sa-i fie un bun slujitor si un martor credincios care a mers la Neamuri sa duca Evanghelia, fiind un om consacrat rugaciunii.

Pavel a mai inteles un lucru, ceea ce fiecare dintre noi trebuie sa-l intelegem.

 Intalnirea cu Isus nu a fost doar o chemare la mantuire, ci a fost si o chemare la suferinta.

Prin suferinta a trecut chiar Fiul lui Dumnezeu, de-aceea ca urmasi ai Lui suntem chemati sa suferim pentru Numele Lui.

"Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
  Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi"

Hrana ta zilnica!

23 NOIEMBRIE
Marcu 1-29-45
După sinagoga din Capernaum, casa lui Andrei şi a lui Simon este cea care devine scena unei minuni a harului. Isus este întotdeauna gata ca, odată primit în casele noastre, să ne aducă eliberările Sale. Să procedăm şi noi precum ucenicii, spunăndu-I Lui tot ce ne frământă (v. 30).
Îndată ce a fost vindecată, soacra lui Simon se grăbeşte să slujească pe Domnul şi pe Săi. Oare n-avea ea, în faţa ei, exemplul celei mai mari slujbe?
Se lasă seara, însă, pentru un astfel de Rob, ziua încă nu se sfârşise. Îi sunt aduşi cei care aveau probleme cu sănătatea şi, neobosit, El le ia durerile şi îi vindecă. Care era secretul unei astfel de activităţi minunate?

 De unde scotea Domnul Isus putere mereu proaspătă? Versetul 35 ne învaţă că din comuniunea cu Dumnezeul Său. Observaţi în ce fel îşi începea ziua acest Om desăvârşit (comp. cu Isaia 50.4 sf). Când este însă informat de popularitatea pe care o avea, El părăseşte mulţimile curioase să vadă doar minuni şi pleacă să predice Evanghelia în altă parte.
Domnul Isus vindecă apoi un lepros, căruia îi spune cu exactitate în ce fel trebuie să-şi dea mărturia, o mărturie după Cuvânt (v. 44; Levitic 14). Din nefericire însă, omul acţionează după propriile sale gânduri, iar aceasta în detrimentul lucrării lui Dumnezeu în această cetate.

Hrana ta zilnica!

22 NOIEMBRIE
Marcu 1.14-28
Odată apărut Domnul Isus, prin chiar acest fapt, slujba lui Ioan Botezătorul se află la sfârşitul ei.
Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat; împăratul în persoană Se află în mijlocul poporului. Şi El face o proclamaţie care se rezumă prin două porunci, întotdeauna actuale: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (v. 15). Domnul citeşte în inima fiecăruia răspunsul pe care îl dăm la această invitaţie urgentă. Celor care L-au ascultat şi L-au primit, El le adresează apoi, personal, o altă chemare, de a-L urma slujindu-L. „Veniţi după Mine" (v. 17), le spune El celor patru ucenici cărora le cunoştea înclinaţia interioară. Şi imediat aceştia îl urmează. Ei vor avea privilegiul de a-L însoţi pe Isus pe tot parcursul slujbei Sale, de a fi martorii Săi la tot ce vor fi văzut şi auzit (1 Ioan 1.1...) şi de a fi ucenicii Săi, învăţaţi de El (Matei 11.29). Este condiţia pentru a deveni, mai târziu, apostolii Săi, altfel spus, trimişii Săi (Ioan 20.21) pentru a predica evanghelia în lume.
La Capernaum, Isus vindecă un om stăpânit de un duh necurat care se afla chiar în sinagogă, ca o caracteristică a stării de adânc faliment în care era căzut atunci Israelul. Încă de la începutul slujbei Domnului, puterea Lui este „la cuţite" cu cea a lui Satan, care acţionează atât asupra trupurilor, cât şi asupra sufletelor (despre care atât de puţini sunt conştienţi).

Vreau sa devin si sa raman copil!

„Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor"

Matei 18:3

Cati oare nu dorim sa ajungem in Imparatia lui Dumnezeu?

Cred ca, TOTI vrem acest lucru.

Insa Biblia pune o conditie: "dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor"

In viata de credinta fiecare am avut un inceput si cu siguranta, daca a existat  realmente o nastere din nou, atunci am avut si aceasta experienta in care ne-am simtit ca niste copilasi. 

Am iubit neconditionat si-am ajutat fara sa asteptam ceva in schimb, am facut bine fara sa asteptam vreo rasplata, ne-am rugat, am plans, am simtit unii pentru altii, fara sa ne spuna cineva ca trebuie sa facem acest lucru, pur si simplu, asa ne-a indemnat inima. Am trait toate acestea sentimente, aidoma ca un copilas.

Pe masura ce am capatat vechime pe calea credintei, treptat, treptat am inceput sa inabusim cate o pasiune, iar mai apoi a inceput sa se stinga rand, pe rand.

Am lasat-o mai moale cu ajutatul, ca "doar n-om fi doar noi", am renuntat sa-i mai amintim in rugaciune pe cei de langa noi, pe frati, surori, prieteni, pe motivul ca, "doar nu citim pomelnicul", am renuntat sa mai facem atata bine, pentru ca "in schimb am primit doar rau", si uite-asa ne-am maturizat, ca doar n-o sa ramanem copii.

Acum maturizarea spirituala este buna, insa inima trebuie sa ramana ca cea a unui copilas. 

Pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu, Scriptura ne spune ca trebuie sa devenim, CA  niste copilasi, insa nu este suficient, trebuie sa si continuam in starea de umilinta si de sinceritate  ca cea a unui copilas.

Numai asa vom putea progresa pe calea credintei si a Imparatiei!

Cand vei aduce izbavire?

Atunci cand tu intinzi paine si primesti in schimb pietre, continua sa dai paine, dar de data aceasta foloseste-ti cu ambele maini!

Atunci cand te rogi in taina pentru o persoana, iar ca raspuns la rugaciune primesti jigniri continua sa te rogi si mai mult, dar de data aceasta iti iei si zi de post!

Atunci cand tu binecuvintezi si in schimb primesti blesteme, binecuvinteaza-l si mai tare!

Dumnezeu asculta rugaciunile si mai mult aduce si izbavire.

Ps.34:4

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Poate ca iti pui intrebarea, cand ? Cand, Doamne vei aduce izbavire? 

Eu am gasit raspunsul: 

 „Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul, „voi judeca fără părtinire"

Ps. 75:2 

Hrana ta zilnica!

21 NOIEMBRIE
Marcu 1.1-13
Evanghelia după Marcu este Evanghelia Robului desăvârşit. Aici nu găsim relatate nici istoria naşterii Domnului lsus şi, cu atât mai mult, nu genealogia Sa, câtă vreme, pentru aprecierea unui rob, calităţile luate în seamă sunt doar ascultarea, credincioşia, promptitudinea... însă chiar de la primele cuvinte, El este desemnat ca fiind Fiul lui Dumnezeu, pentru ca cititorul să nu se înşele asupra Persoanei a Cărei lucrare smerită o va găsi relatată: este deci vorba de un rob de bunăvoie: „Fiind în chip de Dumnezeu", lsus a luat El însuşi „chip de rob" (Filipeni 2.6,7).
Precedat de mărturia lui Ioan, Domnul îşi începe slujba imediat, astfel că acest cel dintâi capitol este caracterizat de folosirea cuvântului „îndată" (de unsprezece ori).
lsus Se supune botezului. Deşi „sfânt, fără răutate, fără pată" (Evrei 7.26), El îşi ia locul printre păcătoşii care se pocăiau. Dar, pentru a nu fi confundat cu aceştia, Dumnezeu face din ceruri o declaraţie solemnă cu privire la „Sfântul Său Slujitor, lsus" (Fapte 4.27,30), declaraţie care se face auzită înainte ca El să-Şi fi început lucrarea. Nu se spune: în Tine voi găsi, ci: „ îmi găsesc plăcerea".
După aceasta, lsus este „mânat" de Duhul în pustiu, pentru a-1 lega acolo pe Vrăjmaşul care ne ţinea în robie (vezi cap. 3.27). Pretutindeni pe unde păcatul ne-a târât pe noi, dra-gostea şi ascultarea L-au condus pe lsus, pentru a ne elibera.

Cerere de rugaciune!

Va rog frumos sa ma sprijiniti in rugaciune pt. ca ma simt foarte singur, am ramas singur la parinti. Mi-as dori sa-mi dea si mie Domnul o sotie. 

Biserica din care fac parte este una foarte mica de la tara si nu sunt decat frati in varsta si copii.

Aceasta este dorinta unui tanar!

In urma cu doi ani am scris pe blog despre aceste cereri de rugaciune care pot fi aduse inaintea lui Dumnezeu prin intermediul acestui blog, fie printr-un mesaj prin email. Mesajul este aici:

http://maiexistaosansa.blogspot.ro/

 Poate ca multi nu doresc sa-si faca publica dorinta, poate ca unii nu au indrazneala, insa atunci cand treci peste toate aceste impedimente si ai curajul sa ceri si altora sa ti se alature in rugaciune, Dumnezeu asculta.

Nimeni nu este atat de fericit incat sa nu isi mai doreasca fericire, nimeni nu este atat de sanatos incat sa nu aibe nevoie de sanatate, niciunul din noi nu este atat de intelept incat sa nu avem nevoie sa mai cerem Domnului intelepciune si exemplele ar putea continua.

Toti avem nevoie de ceva, insa nu toti avem curajul sa cerem ajutorul in rugaciune.

Alaturi de acesta cauza a acestui tanar, aduc si eu inaintea Domnului doua persoane care au nevoie de rugaciunile noastre.

Doua surori tinere, bolnave de cancer, una din Timisoara si una din Arad.

Daca sunteti atat de sanatosi incat nu mai aveti nevoie si motiv pentru rugaciune, iata ca v-am dat pe lista d-tra trei persoane, fiecare cu cauza lui. 

Dumnezeu este acelasi, El nu s-a schimbat, de-aceea eu cred ca si astazi mai face minuni, trebuie doar sa credem.

In Psamul 34, David spune asa frumos:

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Dumnezeu nu numai ca ne asculta dar ne si izbaveste! 

Doamne asculta cererile noastre si cerem izbavirea Ta!

Care-i prima?

Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn”;
şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi.
Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 

Marcu 12:28-31

 

Nu stiu daca s-a vorbit vreodata mai mult despre altceva, decat despre aceste doua  porunci,
"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta" si, 

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi"

In cartea Exod sunt scrise cele zece porunci si pe parcursul intregii Scripturi le mai intalnim in anumite situatii, insa porunca aceasta referitoare la dragoste o gasim in Noul Testament de nenumarate ori.

Sa iubesti pe Dumnezeu si  pe aproapele tau!

Cred ca aici avem o mare problema multi. Iubim pe Dumnezeu din toata inima, insa treaba cu aproapele...."mai ramane de vazut". Citind atenta acest pasaj constat ca de fapt avem o mare problema aici.Mintim atunci cand spunem ca iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul, cu tot cugetul si cu toata puterea. 

Sa iubesti pe Dumnezeu si  pe aproapele tau, de fapt este o singura porunca. Amandoua merg mana in mana si nu se poate una fara alta.

Nu putem spune ca iubim pe Dumnezeu, dar pe aproapele nostru nu.Uitati-va la continuarea vers. 31. Am putea spune ca este un dezacord intre cele doua cuvinte din fraza urmatoare:

" Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 

"porunca"-singular

"acestea"-plural

Credeti ca este o greseala de traducere? Nicidecum !

Este o porunca care merge impreuna, una cu cealalata, ESTE INIMA INCHINARII!

Mai mult, nu pot sa nu imi amintesc de versetul din 1 Ioan 4:20, "Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?"

Cu alte cuvinte, daca am ales sa-l iubesc pe Dumnezeu, TREBUIE sa iubesc si pe cel care poate- "ma enerveaza"

Iubiti-va mult!

 

 

Hrana ta zilnica!

20 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 5.1-22
În această ultimă plângere, „rămăşiţa" poporului îşi face o tristă şi umilitoare descriere a stării sale, fără să ascundă nimic. Nu numai părinţii lor (v. 7), ci ei înşişi au păcătuit şi suferă pedeapsa (v. 16). Aici trebuie să ajungă atât un necredincios, cât şi un credincios care a căzut într-o greşeală. Cu siguranţă, toţi cunoaştem din experienţă lucrarea penibilă pe care Dumnezeu trebuie s-o împlinească în conştiinţele noastre, în calea căreia mândria noastră se aşază deseori ca un obstacol. Dar, spre deosebire de cei necăjiţi din acest capitol (v. 22), în clipa când noi ne mărturisim păcatele, ştim că Dumnezeu ne-a iertat deja, pe baza lucrării Domnului Hristos.
Totuşi, aceste versete, ca de altfel întreaga carte, ne prezintă mai cu seamă aspectele păcatului colectiv. Şi ne ducem cu gândul la răul care s-a extins în Biserică asemenea aluatului, la mondenitate, la falimentul care a rezultat din aceasta şi ale cărui jalnice efecte morale sunt la fel de lamentabile precum tabloul acestui capitol. O, dacă am fi preocupaţi de gloria Domnului, nu am putea rămâne indiferenţi în faţa unei aşa dezolante stări a lucrurilor. Să ne dea El inimi cu adevărat smerite, dar totodată încrezătoare într-un Dumnezeu care nu Se schimbă niciodată (v. 19).

Chiar si acolo-n vale!

Ramai in opozitie!

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
 1 Corinteni 9:24 
Am citit fiecare dintre noi acest verset de multe ori si sunt convinsa ca de fiecare data, Dumnezeu ne-a vorbit din el  intr-un mod special. Nu stiu, poate imprejurarile in care ne aflam sau evenimentele prin care tocmai am trecut m-au facut sa inteleg ca, viata in sine este asemeni a unui maraton in care noi, suntem alergatorii. 
Fiecare din noi are o destinatie, chiar si cel mai debusolat om pe care il intalnim. Si el alearga spre ceva, chiar daca nu stie exact spre sau a pierdut  poate reperele, insa el alearga.
Ori a alerga fara o tinta, inseamna munca in zadar!
Nu am fost vreodata mare sportiva, insa imi amintesc ca in anii de generala , clasele V-VIII, nu mai retin exact in ce an, bineinteles asta se datoreaza faptului ca nu am primit nici un fel de premiu, dar am participat la etapa pe judet la un concurs de alergare.Imi amintesc ca dupa ce m-am inscris la acel concurs, mi s-au comunicat si regulile concursului.
Mi-a venit in minte aceasta amintire, tocmai pentru ca in mintea mea erau cateva intrebari.
Ce trebuie sa stim sau ce trebuie sa facem atunci cand ne-am inscris la un astfel de maraton?
Care sunt regulile sau cum trebuie sa alergam ca sa putem castiga premiul?
Un lucru este cert, reguli exista, iar ele trebuie respectate, asta daca vrem sa ramanem in cursa.
Dumnezeu ne-a lasat Cuvantul si in El sunt o multime de invataturi si de porunci care, daca sunt respectate si pazite ne pot face sa urcam pe podium si sa savuram momentele victoriei.
Ma uit in jurul meu cu tristete si durere spun, dar tot mai multi abandoneaza pista si parasesc cursa, tocmai pentru ca au hotarat sa nu respecte regulile si sa nu pazeasca poruncile date.
Ca si la un maraton propriu-zis, si in alergarea  catre cer, nu exista loc de negocieri, nu exista preferinte, nu exista relatii, acolo trebuie doar sa alergi si sa castigi.
Intr-adevar, intr-o lume in care valorile bune sunt inversate, si aici ma refer la toate valorile, fie ele morale sau spirituale, este foarte greu sa ramai credincios si fidel pana la capat, dar daca doresti premiul atunci, TREBUIE sa ramai statornic.
Crede, cand ceilalti se indoiesc!
Fa-ti planuri, cand ceilalti se-amuza!
I-a decizii, cand ceilalti amana!
Incepe, cand ceilalti taraganeaza!
Zambeste, cand ceilalti se incrunta!
Insista, cand ceilalti renunta!

Alearga in asa fel incat alergarea sa nu-ti fie zadarnica, alearga ca unul care-ti cunosti tinta, alearga ca unul care iti cunosti rasplata!
Premiul nu-l poate castiga decat acel care incepe, care da tot ce are si cel care nu renunta niciodata!
 Succes in alergare!

Hrana ta zilnica!

19 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 4.7-22
Corupţia în Israel a pus stăpânire chiar şi pe nazirei, cu alte cuvinte, pe aceia care (precum creştinii astăzi) trebuia să se distingă prin curăţia purtării lor şi printr-o punere deoparte în totul pentru Dumnezeu. Ei sunt în culmea decadenţei: „nu mai sunt recunoscuţi pe străzi" (v. 8). 

Nimic nu-i mai face să se deosebească de ceilalţi locuitori nenorociţi ai Ierusalimului! 

In ce ne priveşte, să ne punem întrebarea în ce măsură purtarea noastră în mijlocul lumii ne face recunoscuţi ca fiind cu adevărat puşi deoparte pentru Domnul.
Iar cât despre cei care aveau misiunea să vegheze asupra poporului, şi anume profeţii şi preoţii săi, aceştia vărsaseră sângele celor drepţi (v. 13). Ieremia era foarte îndreptăţit să confirme aceasta: o ştia din experienţă (Ieremia 26.8).
„Sfârşitul nostru este aproape ... sfârşitul nostru a venit" spun întristaţii poporului (v. 18) după ce aşteptaseră inutil un „ajutor zadarnic" şi constataseră că nimeni nu-i putea salva (v. 17). Ei bine, este momentul ca Dumnezeu să declare: „pedeapsa nelegiuirii tale s-a împlinit" (v. 22; comp. cu Isaia 40.1,2). Va fi rândul Edomului să sufere pedeapsa. Şi întotdeauna este aşa: când este cert că nimic nu ne poate ajuta şi că suntem la capătul puterilor, atunci este momentul ca Dumnezeu să intervină în suveranitatea Lui şi să ne elibereze.

Cuvantul potrivit, la momentul potrivit!

S-au terminat si alegerile, vorba presedintelui Iohannis -"de-acum, la treaba".

Daca, pana acum mi-a rapit o mare parte din timp politica, astazi i-am lasat in pace pe politicieni sa se apuce de treaba lor si eu mi-am vazut de treaba mea, adica sa aud soapta Duhului, si intr-adevar atunci cand ceri ca Domnul sa iti vorbeasca, El iti vorbeste.

Inteleptul Solomon spunea:

Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.

Doamne, ce valoare mare are un cuvant spus la momentul potrivit!

 In general cuvantul are mare putere, poti ridica pe cineva sau poti ucide.

Mere de aur intr-un cosulet de argint!

Comparatia este de-a dreptul uimitoare. Care nu ar vrea sa primeasca un cosulet de argint plin cu mere de aur? Asta inseamna o adevarata valoare, avand in vedere valoarea aurului si a argintului, ori nu degeaba s-a facut aceasta comparatie.

Un cuvant "bun"spus la momentul potrivit, poate salva o viata sau poate schimba o decizie. Citeam mai demult intr-o carte despre o tanara care se indrepta spre un pod, isi pusese in gand sa se sinucida. In drumul ei, cineva a oprit-o si i-a dat un pliant dupa care i-a spus, "Dumnezeu te iubeste". Tanara aceasta a inmarmurit, ori tocmai acesta era motivul  pentru care ea a ales sa recurga la acest gest, "nimeni nu o iubea", ori dintr-o data, cineva iti iese inainte si iti spune, "Dumnezeu te iubeste", chiar intr-un moment in care tu esti convins ca nimeni nu te iubeste. Bineinteles acel gand rau a parasit-o si mintea ei de-acum se concentra sa-L  gaseasca, sa-L intalneasca pe Acela care o iubeste.

Iata, un singur cuvant, a salvat o viata!

In urma cu 2-3 ani in biserica era o marturie a unei surori(de-acum), care spunea cum un singur cuvant spus la vremea respectiva, a facut-o sa-si schimbe decizia pe care tocmai o luase in privinta copilului pe care il purta in pantece, bineinteles la aceea vreme nu-l cunostea pe Domnul.
Un singur cuvant, doar un cuvant si decizia a fost anulata, dar mai mult o viata a fost salvata, desi putem spune doua.Una de la moartea fizica si una de la moartea vesnica.
Dar sa nu uitam ca in aceeasi masura, un singur cuvant  "rau" spus poate, chiar intr-un moment cheie, poate aduce dezastrul.
Ce fel de purtatori de cuvant suntem fiecare?
Cuvantul noastru ridica sau coboara? Incurajeaza sau darama?  Da viata sau omoara?
Cel care da intelepciune este Dumnezeu, pentru ca El  este intelepciune. Solomon a cerut intelepciune si Dumnezeu i-a data-o si nu oricum, ci o intelepciune de intrecea pe toti imparatii pamantului, vers.23 din  1 Imparati, cap.10, "Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi înţelepciune"
 Multi oameni sunt intelepti cu intelepciunea lumii, insa nu toti au intelepciune duhovniceasca.
A spune un cuvant la momentul potrivit, valoreaza enorm. A stii cand sa vorbesti si ce sa vorbesti, aceasta este un dar de la Dumnezeu.
1 Corinteni 1:5
Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
Unde am fost imbogatiti? In El, adica in Hristos Isus!
De-aceea pentru ca fiecare cuvant spus sa aibe valoare, trebuie sa Il cunoastem pe El, trebuie sa ramanem in El, si El in noi, si-atunci vom vedea cum prin cuvantul noastru putem contribui la salvarea multor suflete, atunci vom vedea cum cuvantul nostru are valoare unui mar de aur asezat intr-un cosulet de argint.

Hrana ta zilnica!

18 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.52-66; 4.1-6
Ne amintim de groapa oribilă în care Ieremia a fost aruncat de către cei care îi erau „vrăjmaşi... fără motiv". Aceasta a inspirat v. 52 şi următoarele şi ilustrează groaza morţii în care Mântuitorul nostru, de partea Sa, a intrat într-un mod real (vezi şi Iona 2.3).
Versetele 55-58 pot fi însă experienţa oricăruia care geme sub povara păcatelor sale şi ajunge să înţeleagă ce a făcut Domnul pentru el.
Capitolul 4 pune în contrast starea actuală a Ierusalimului cu cea pe care o avusese înainte. In timp de prosperitate, totul avea aspectul cel mai strălucitor. Fiii Sionului erau „comparaţi cu aurul fin" (v. 2); dar, să remarcăm, doar „comparaţi cu aurul fin", nu şi „echivalenţi", pentru că, atunci când încercarea a venit peste ei, precum focul aurarului, totul a fost mistuit acolo, în timp ce un aur autentic ar fi trebuit să reziste victorios. Nu era deci vorba decât de o strălucire înşelătoare. Să ne amintim că întotdeauna încercările sunt cele care spulberă aparenţele şi descoperă adevărata stare a inimii. Cruzimea (v. 3), lipsa totală a milei (v. 4), egoismul odios conducând la fapte dintre cele mai oribile (v. 10), iată ce apare acum în toată goliciunea la aceşti locuitori ai Ierusalimului. Dumnezeu le dezvăluie adâncul inimii, iar focul judecăţii Sale nu cruţă nimic din falsa lor evlavie.

Hrana ta zilnica!

17 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.25-51
Pentru ca încercarea să nu ne determine niciodată să punem la îndoială dragostea lui Dumnezeu, profetul se grăbeşte să adauge că „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor" (v. 33). Cu cât mai mult pe cei care sunt răscumpăraţii Săi! 1 Petru 1.6 confirmă că o face doar „pentru puţin (timp)" şi numai „dacă trebuie". Totuşi, încercarea este adesea necesară pentru a zdrobi voinţa noastră proprie, când o lăsăm să se dezvolte. „Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lut (v. 27) se poate aplica la ascultare chiar când este vorba să fie în copilărie: a învăţa supunerea în casa părintească înseamnă a ne pregăti să acceptăm apoi, în întreaga viaţă, autoritatea Domnului.
Încercarea este deseori pentru noi şi o ocazie de a ne întoarce ochii spre noi înşine şi de a ne analiza: „Să ne cercetăm căile noastre şi să le încercăm..." (v. 40). Vom putea recunoaşte în felul acesta, împreună cu psalmistul: „Este bine pentru mine că am fost smerit" (Psalmul 119.71).
„Ne-ai făcut gunoi şi lepădătură în mijlocul popoarelor" (v. 45). Pavel va folosi şi el aceeaşi comparaţie, dar nicidecum pentru a se plânge (1 Corinteni 4.13), pentru că serviciul pentru Evanghelie şi iubirea pentru sfinţi îi permiteau să accepte de bunăvoie această condiţie.

Dupa fapta si rasplata!

Cand oamenii se bazeaza pe puterea lor, cand isi pun increderea in oameni,
 iata rezultatul!

Cand oamenii fac din minciuna un mod de viata, rasplata le va fi pe masura.

Astazi Dumnezeu a aratat ca El este un Dumnezeu al dreptatii!

Imi place acest verset:

Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. 

Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor…
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.

Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.

Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.

Sta Dumnezeu la poarta, Romaniei -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!

de Petru Dugulescu

ESTE UIMITOR!

Niciodata nu am simtit ceea ce simt astazi, in acest moment.

Romania se afla la o mare rascruce de drum, iar in mana romanilor sta astazi o alegere importanta.

Indiferent cat de neutru ai fi in politica asta, nu poti sa nu vezi incorectitudinea si reavointa de care au dat dovada cei care au fost in masura sa se ocupe de organizarea acestor alegeri, in mod special alegerile in diaspora.

Ma uit si vad cozile imense care sunt, vad mii de romani peste tot care stau la cozi infernale. Am vazut inca de aseara romani care s-au asezat la coada, tocmai pentru a fi siguri ca vor ajunge sa voteze. 

Am luat cateva imagini care circula pe site-urile de socializare din diferite locatii.

Este uimitor!

VIENNA

 ROMA

BOLOGNA

BRESCIA

DUBLIN

 GETAFE-SPANIA

Sunt zeci si sute de poze care arata situatia din diaspora la aceasta ora. Sunt filmulete trimise de cei de-acolo, sunt mesaje trimise de cei care au fost sau care sunt inca la rand sa astepte sa intre in cabina de vot.

M-a sensibilizat o poza a unei doamne, despre care fiica ei spunea:

Crina J. sunt si va trimit o fotografie cu mama mea care tocmai a votat in strainatate. 

Fotografia este insotita de un mesaj pentru romanii de acasa:
"Mama bolnava si cu diabet s-a dus aproape 700 de km sa il voteze pe dl Iohannis.

Romani din Romania, mergeti si votati!"

 

Hrana ta zilnica!

16 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.1-24
Odată cu cap. 3 ajungem în inima acestei cărţi mici şi totodată în adâncul deznădejdii profetului. Deşi nu era vinovat, totuşi Ieremia ia în mod personal asupra lui nelegiuirile po-porului său, de vreme ce priveşte pedeapsa ca abătându-sc numai asupra sa: „Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui..." (v. 1). El îl reprezintă astfel pe Domnul Isus împlinind ispăşirea pentru păcatele noastre. Suferinţele îndurate pe cruce din partea omului, despre care ne amintesc v. 14 şi 30 (comp. cu Psalmul 69.12 şi cu Isaia 50.6), au fost urmate, în cele trei ore de întuneric, de suferinţe pricinuite de Dumnezeu, când era tratat aşa cum o cerea păcatul. Aceste expresii înfiorătoare ale mâniei au fost în întregime partea Mântuitorului (comp. v. 8 cu Psalmul 22.2). Şi totuşi încrederea şi speranţa Sa nu L-au părăsit nicio clipă, în timp ce pe Ieremia acestea l-au abandonat (v. 18).

Incepând însă cu v. 21, cel întristat caută ajutor chiar la Acela care îl loveşte. 

Atunci credinţa sa, în supunere şi speranţă, îl ajută să descopere minunatele mângâieri ale Domnului, care „sunt noi în fiecare dimineaţă” (v. 23).

Primul roman - A VOTAT!

Nu stiu daca a fost miza atat de mare de la revolutie incoace. Nu stiu daca au mai fost romanii(drept e ca nu toti), atat de uniti, dar acum dupa 25 de ani de la revolutie, romanii iarasi retraiesc sentimentul pe care l-au avut in 1989, eu una asa simt.

Citisem adineauri pe un site o postare a primului roman care deja a votat in turul 2 al alegerilor pentru presedintele tarii.

Dan Coroian-Vlad este primul român care a votat în turul al II-lea al alegerilor prezidențiale. A ajuns la secția din Auckalnd, Noua Zeelandă, cu un sfert de oră înainte de a se deschide ușile. Așteptând a scris un scurt mesaj pe care l-a postat pe Facebook după ce a votat:

”6.45 am Auckland, New Zealand

E 1-0! Mândru ca sunt român.

De fapt sunt mândru ca sunt primul român din lumea asta care are șansa si privilegiul de a nu vota cu simbolul perfect al hoției, corupției, minciunii, arogantei, anormalului.

Stau în fața secției de votare si ma întreb de ce ma trece scrisul. E disperarea de a ma vedea furat, din nou, de speranța ca țara mea o sa meargă în direcția bună. E disperarea emigrantului care vrea sa aibă șansa de a se întoarce (da, într-un loc cu mari probleme, dar care se afla pe drumul bun). Nu vreau sa imi pierd limba, “I Love You” dă bine numai in filme. Nu vreau să o mai văd pe mama plângând atunci cand plec. Nu mai vreau atacurile de panică în dimineața plecării. Nu mai vreau să mă simt un ticălos care alege bunăstarea si casa pe malul marii in favoarea prietenilor de o viața, Clujului, familiei… Nu “vreau o țara ca afara”. Vreau doar un pic de normalitate si certitudinea ca nu ne îndreptam din nou in direcția greșita. Bunăstarea va veni, probabil, prea târziu pentru noi, dar sunt dispus sa renunț in favoarea unui trai decent.
Gata, hai ca-s melodramatic. 

sursa: http://romaniacurata.ro/

Scrisoare din diaspora!

Cum bine ati aflat din mass-media si de la tv, aseara in multe orase au avut loc mitinguri de sustinere pentru cei plecati in diaspora. Nu au fost mitinguri de sustinere a vreunui candidat, ci sustinerea dreptului la vot, indiferent unde se afla un roman. Citind presa azi cu greu mi-am stapanit emotiile si nu am putut sa nu las o lacrima pentru cei care sunt plecati din tara, iar scrisoarea trimisa astazi de comunitatea romanilor din America pe care am s-o redau mai jos, arata ca indiferent unde sunt plecati romanii, o parte din inima lor bate pentru aceasta tara

"Dragi romani din Romania,

Comunitatile romanesti din Statele Unite va multumesc pentru solidaritatea cu romanii din diaspora pe care ati manifestat-o cu ocazia protestelor din tara, unde ati cerut de la politicieni respect si garantarea unor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la vot.

Ne-au impresionat pana la lacrimi pancardele cu mesaje de genul "Lasati diaspora sa voteze", "Votul nu e lozinca ci un drept" sau "Vot liber si corect pentru toti".

De la caderea regimului comunist pana in prezent au fost sute de proteste in Romania pentru marirea salariilor, pentru marirea pensiilor ori impotriva guvernului.

Acestea, insa, au fost primele proteste in care s-a cerut garantarea de catre guvern a dreptului fundamental la vot.

Politicienilor le e mai frica de vot decat de glont, a spus Abraham Lincoln. Din acest motiv pe noi vor sa ne opreasca sa votam, iar voua sa va cumpere votul.

Ce am invatat aici este ca atunci cand cetatenii realizeaza puterea care sta in mana lor prin vot, politicienii incep sa tremure si sa asculte. Prin iesirea voastra in strada pentru principii nu doar ca-i veti face pe politicienii romani sa va asculte, dar ati dat sansa lumii intregi sa va sprijine.

Mai mult, protestele voastre au fost primele proteste de la Revolutie cand s-au cerut drepturi pentru altii. Am spune, au fost primele proteste altruiste.

De atatia ani am vazut o clasa politica corupta care s-a preocupat numai de bunastarea propriei gasti in timp ce restul romanilor sufereau in saracie. Acum, insa, am vazut zeci de mii de romani hotarati iesind in strada cu gandul la un viitor mai bun pentru ei si pentru altii. Ce ati facut este un progres enorm pentru Romania!

Prin gestul vostru ati ridicat o natiune ingenunchiata de un grup de politicieni corupti si retrograzi si ati dat speranta pentru milioane de romani ca "se poate".

Desi suntem departe de Romania, inima noastra a ramas mereu acasa, la tara natala si la voi. Dorim o Romanie mai buna si mai prospera ca macar voi sa va puteti realiza in tara daca doriti.

Romania are un potential enorm daca este condusa de oameni responsabili, care isi iubesc tara si neamul. Sta in alegerea noastra, in votul nostru de duminica, cui sa dam carma tarii pentru urmatorii cinci ani.

Credem in puterea de schimbare a votului, de aceea facem sute de kilometri sa putem vota.

Voi in tara sunteti mai multi ca noi, insa, si aveti sectii de votare mai aproape. Iesiti la vot duminica si explicati-le prietenilor si familiei de ce e important sa voteze.

Soarta tarii e in mainile noastre acum. De luni incolo va fi in mainile celui nou ales. Alegeti bine!

Veniti la vot, nu lasati pe altii sa decida pentru voi. Impreuna putem sa ne luam Romania inapoi si sa o ajutam sa prospereze pentru binele tuturor.

Va multumim inca odata pentru solidaritate si va suntem alaturi!".

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/cum-au-reactionat-cei-din-diaspora-cand-au-vazut-ca-romanii-din-tara-au-iesit-in-strada-pentru-ei_1570820.html#ixzz3JB0i7LjP
Follow us: @realitatea on Twitter

De ce exist? Are Dumnezeu un plan cu mine?

Un mesaj pe care l-am ascultat si Dumnezeu mi-a vorbit prin el. Face parte din seria studiilor care au avut loc in Biserica Penticostala Elim Vienna, seminar care a avut loc la sfarsitul lunii septembrie.

Il recomand cu mare placere!

O zi binecuvantata!

Inviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
  Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.
  Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.
Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.
Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc cuvântul Tău.
Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!
Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.