Mai bine numaram noi, decat sa numere Domnul!

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Psalmii 90: 12

Iata-l pe omul lui Dumnezeu, Moise rugandu-se Domnului sa-i dea aceasta intelepciune, de a-si numara bine zilele.

Am mai scris despre acest subiect, insa cu toate acestea revin asupra lui, pentru ca intr-adevar timpul a ajuns o mare problema si tot mai multi se plang de acest lucru...SUNT IN CRIZA DE TIMP.
Eu insumi ma confrunt de multe ori cu aceasta criza de timp.Acelasi lucru aud zilnic, si chiar ieri la servici discutau colegii si se tot intrebau:

"Doamne, nu stiu ce se intampla cu timpul acesta, zboara orele, zboara zilele si nu reusesc sa termin niciodata ce mi-am propus"

Jean de la Bruyere spunea: 

 Cei care isi intrebuinteaza rau timpul sunt cei dintai care se plang de scurtimea lui.

 Sa aibe oare dreptate?

Atunci cand ne asezam seara in pat si facem o analiza a tot ceea ce am facut in cursul zilei, gasim ca o mare parte din timp l-am pierdut cu lucruri inutile si lipsite de semnificatie pentru care am sacrificat poate ore bune.
Pierdem ore intregi citind nimicuri, privind la nimicuri, facand nimicuri si la sfarsitul zilei ne trezim ca am facut...NIMIC. Acum tragedia nu ar fi atat de mare daca am vorbi doar de acele ore, insa daca repetam aceleasi lucruri zi de zi, constatam ca marea parte a vietii o irosim pe nimicuri.

 Daca facem putina aritmetica vedem ce inseamna o viata de om.

10 ani=3.652 zile

20 ani=7.304 zile

30 ani=10.957 zile

40 ani=14.609 zile

50 ani=18.262 zile

60 ani=21.914 zile

70 ani=25.566 zile

Iar daca numar si zilele celor mai tari oameni, cei care trec de 80-90 de ani, atunci:

80 ani=29.219 zile 

90 ani=32.871 zile

Intr-adevar nu stiu cati dintre noi ajungem la aceasta performanta.Pentru altii socotelile se incheie in jurul celor 10.000 de zile, altii 15.000 sau 20.000 de zile, insa daca risipim aceste zile pe nimicuri, nu e de mirare ca nu avem timp suficient si mai tot timpul suntem in criza.
Desi zilele noastre au un inceput si un sfarsit, ba mai mult de-atat spune psalmistul David, "Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine", ori si aceste putine zile pe care le avem, sa le risipim pe fleacuri de nimic, intr-adevar atunci e "bai" mare cu noi.

Chiar 90 de ani daca am trai unii dintre noi, vine vremea cand si acestia se vor incheia. 
Conform unui studiu facut de unii cercetatori, acestia arata ca ziua s-a redus la 16 ore http://www.romaniatv.net/apocalipsa-a-inceput--de-ce-ziua-mai-are-doar-16-ore-in-loc-de-24_163798.html, insa cu toate acestea cred ca cea mai mare problema a noastra nu este faptul ca s-a scurtat timpul  si nu mai avem atat de mult timp, ci problema noastra reala este faptul ca nu stim sa ne administram timpul. 
Investim atat de mult timp in aceste lucruri pieritoare si constatam ca lucrurile pentru care am pierdut ore in sir, maine nu le mai avem. Nu am sa dau nici un fel de exemplu, insa va rog fiecare sa va ganditi la lucrurile pentru care pierdeti ore bune dintr-o zi si la final...v-ati ales cu "nimic".
Sigur ca venim si spunem, "dar traim aici pe pamant, traiesc si ma hranesc cu aceste lucruri pieritoare pentru care investesc si sacrific atata timp", insa trebuie sa ne facem o analiza a vietii si sa vedem cat la suta din timpul nostru investim pentru pamant si cat pentru cer si pentru suflet.
Stim bine ca inima noastra se leaga de toate lucrurile pentru care sacrificam timp sau bani.
Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Oare nu este chiar asa?

Trudim de dimineata pana seara pentru a castiga bani cat mai multi cu care sa ne asiguram un trai cat mai confortabil, comod si fara probleme, ori sigur ca acest lucru ne fura putinul timp pe care il avem, sigur ca inima noastra se leaga de tot ceea ce realizam in urma noastra, si-atunci cand auzim ca se spune in adunare, "Maranata, Domnul nostru vine", ne este teama sa spunem "Amin! Vino Doamne Isuse", pentru ca inima noastra este legata mai mult de pamant si nu vrem sa parasim acest pamant, numai ca Domnul nu intreaba pe niciunul daca suntem de acord sa vina sau nu, nu intreaba daca suntem gata ori ba.

Intotdeauna am crezut ca versetul acesta din Matei 16, se refera doar la cei  care nu-L cunosc pe Domnul, la cei din lume:"Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?", insa realizez ca tare bine ni se potriveste si noua crestinilor care nu stim sau nu vrem sa ne numaram bine zilele. Dumnezeu are metoda lui de a ne numara zilele, si daca nu vrem sa le numaram noi, poate ca e nevoit sa ni le numere El, ori sincer eu nu-mi doresc acest lucru.

Ma rog Domnului sa ma invete sa-mi numar bine zilele!

Sa investesc in tot ceea ce Dumnezeu va rasplati in cer, iar aici pe pamant sa investesc si sa sacrific atat cat sa traiesc un trai decent. Cand spun un trai decent nu ma refer la un mercedes si o casuta cu doua nivele(ca doar si astea sunt decente), ci decent si multumitor in orice circumstanta, sa putem spune si noi ca Pavel, "căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
  Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte"

Isus nu spune sa nu muncim, insa spune sa nu ne ingrijoram, 

" Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi", ba mai mult ne spune: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra"

 Credem noi oare ca aceste cuvinte sunt adevarate?

 

Hrana ta zilnica!

25 SEPTEMBRIE
Ieremia 22.1-12
La porunca Domnului, Ieremia este tot aşa de gata să meargă la palatul imperial, cum a fost şi când a trebuit să se ducă la umila locuinţă a olarului. Misiunea sa este şi de data aceasta dificilă, pentru că este vorba de a-1 preveni şi de a-1 îndemna personal pe însuşi împăratul lui Iuda. A da mărturie în faţa unui superior este un exerciţiu frecvent întâlnit în practica credinciosului tânăr: dacă se va sprijini pe Domnul, va fi întotdeauna întărit şi binecuvântat când va face aceasta (citiţi şi Fapte 26.22).
Dumnezeu i-a promis odinioară lui David că urmaşii săi nu vor fi lipsiţi „de un bărbat pe tronul lui Israel" (1 Impăraţi 2.4) cât timp vor lua aminte la calea lor şi vor umbla înaintea Lui în adevăr şi cu toată inima. Vai, nici Şalum (sau Ioahaz, vezi 2 împăraţi 23.31,32), nici fraţii acestuia, Ioiachim şi Zedechia, nici Conia (loiachin) nu au îndeplinit această condiţie! 

Astfel ei vor fi cei din urmă patru regi din dinastia lui David, înainte de risipirea poporului. În aceste capitole, 21 şi 22, fiecare dintre ei este condamnat nominal pentru propriile fapte. Niciunul nu va putea spune că suportă consecinţele păcatelor predecesorilor săi (comp. cu cap. 31.29), după cum tot niciunul nu va putea spune că nu a fost avertizat, deoarece slujba profetului s-a prelungit sub domniile tuturor acestora (cap. 21.7; 22.11,18,24).

Hrana ta zilnica!

24 SEPTEMBRIE
Ieremia 21.1-14
Profeţiile lui Ieremia nu ne sunt consemnate în ordinea în care au fost ele rostite. Cea de faţă ne poartă în vremea celui din urmă împărat al lui Iuda. Atacat de temutul său vecin, Nebucadneţar, împăratul Zedechia trimite doi soli la profet, pentru a-1 ruga să-L consulte pe Domnul: era cel mai bun lucru pe care, de fapt, îl putea face. În realitate însă, el şi poporul căutau eliberarea fără ca mai întâi să se pocăiască: trândăveau prin ignorarea acestei condiţii, peste care, de altfel, nu se putea trece, din moment ce Dumnezeu nu o dădea pe una fără cealaltă (eliberarea fără pocăinţă). După toate câte anunţase Ieremia în capitolele precedente, o asemenea cerere era aproape o neruşinare şi de aceea Domnul este nevoit să le răspundă cu toată asprimea. Nu numai împăratul Babilonului va lupta împotriva lui Iuda, ci însuşi Domnul: va lovi cu o ciumă mare oamenii şi animalele, precum odinioară turmele Egiptului (Exod 9.1-7). Totuşi, pe lângă acest drum al morţii, încă rămânea pentru acest popor un drum al vieţii... care însă cerea în mod obligatoriu recunoaşterea păcatelor şi supunerea faţă de voia lui Dumnezeu. 

Acest drum este încă deschis: ne-am angajat fiecare dintre noi pe el?

Hrana ta zilnica!

23 SEPTEMBRIE
Ieremia 20.1-18
Spunând lumii adevărul despre starea ei, aceasta ne expune imediat urii acesteia. Profetul a făcut această experienţă dură. Complotul pe care l-am văzut că se urzea împotriva lui în cap. 11.19 şi 18.18 îşi atinge de data aceasta scopul. Ieremia este lovit şi torturat prin «îngrijirile» lui Paşhur. Cine era omul acesta? Unul dintre preoţii de vază (v. 1) şi, în plus, unul dintre acei profeţi ai minciunii (v. 6; cap. 14.14) care, spre deosebire de Ieremia, se bucura de întreaga favoare a poporului. La rândul său, acest om trebuie să audă împotriva lui o profeţie a adevărului.
Ieremia trage încă un semnal de alarmă cu privire la îndemnul din Iacov 5.10. El este o imagine a Domnului Isus: a vestit adevărul singur, urât şi lovit din cauza acestuia (şi încă de către unul dintre preoţi); a devenit obiect al ocărilor şi al dispreţului; în el, Cuvântul Dumnezeului său a fost „ca un foc aprins" (v. 9). Cu toate acestea, deşi a fost împins de dragostea pe care o purta şi pentru Domnul şi pentru poporul său, Ieremia rămâne departe de Modelul desăvârşit. El dă glas amărăciunii şi, precum Iov (Iov 3), îşi blestemă ziua naşterii, în el nu se întrevede harul faţă de vrăjmaşii săi...
Cititorule, permite-mi o întrebare: Ai fost tu în mod real înfrânt de Domnul?

 A fost El mai tare decât tine? (v. 7; comp. cu Filipeni 3.12).

Sunt eu, ceea ce vrea Dumnezeu sa fiu?

Sunt eu ceea ce imi doresc sa fiu?  De fapt, ce ne dorim sa fim?

Cand imi pun asemenea intrebare, bineinteles ca nu ma gandesc la cariera mea sau alte lucruri legate de pamant, vorbesc doar pe plan spiritual, pentru ca la urma, urmei este tot ce ma intereseaza.

 Sunt eu, ceea ce vrea Dumnezeu sa fiu? 

Intreaga noastra viata este intr-o permanenta schimbare si o permanenta transformare.

Intrebarea este, aceste transformari sunt in bine sau in rau?

Nu sunt decat doua alternative: fie ma las modelata de Domnul, fie ma adaptez la mersul acestei lumi.

Multi s-au adaptat acestui sistem si au ajuns sa fie orbiti spiritual facand o inversare de prioritati, apreciind alt sistem de valori, insa valorile lui Dumnezeu difera de valorile lumii pe care noi am ajuns sa le apreciem atat de mult. Uneori chiar tindem sa fim la inaltimea standardelor acestei lumi si dupa cum bine vedem intreaga societate este in declin, ori a tinde spre ceva care ma duce in jos si nu in sus, atunci cu siguranta am parasit sistemul de valori al lui Dumnezeu.

 Influenta lumii isi pune amprenta asupra multor crestini si din pacate adevaratele valori pe care trebuie sa le apreciem si sa le iubim sunt inlocuite de valorile lumesti.Uneori ajungem chiar noi sa coboram standardele lui Dumnezeu si sa promovam gunoaiele acestei lumi, insa Dumnezeu ne-a creat cu un scop si are un scop cu fiecare, iar inaintea Lui fiecare din noi suntem o valoare. 

 Suntem o valoare pentru ca El Insusi ne-a dat valoare prin jertfa de la Calvar!

Insa uneori este nevoie de o modelare in viata noastra pentru a fi ceea ce Dumnezeu vrea sa fim.

Modelarea facuta de Dumnezeu este uneori dureroasa, dar finalul ei este minunat. Vom parcurge diferite etape, vom trece prin diferite momente, insa trebuie sa privim dincolo de ceea ce vedem astazi.

Vom urca pe muntele Tabor, insa vom trece si prin Valea Plangerii. 

Cati oare nu am cunoscut si muntele si valea?

Dar cati  am simtit ca El este pastorul nostru chiar si in Valea Plangerii?

Psalmul 23 spune: "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine"

Va fi cu noi si atunci cand vom avea  bucurii, insa va fi cu noi si in necaz, va fi si in belsug, dar va fi si in saracie. Nu ma tem...caci Tu esti cu mine!

Atunci cand intelegem care este voia Domnului cu privire la viata noastra si acceptam sa ne modeleze si sa ne transforme in ceea ce El doreste sa fim, chiar daca  aceasta operatie de prelucrare nu este intotdeauna dupa placul meu, desi este benefica pe viitor, atunci cei din jur vor putea vedea in noi o asemanare intre noi si Hristos.

Ori nu asta este si dorinta noastra?  "Sa seaman cu Tine tot mai mult..."

Modelarea este un proces si pentru altii poate fi un proces mai lung sau mai scurt al acestei prelucrari pe care o face Dumnezeu, dar trebuie sa stim ca in functie de ascultarea noastra, depinde cat va dura aceasta perioada. 

Tot ce incepe, El duce la bun sfarsit!

Important este sa intelegem Voia Sa si s-o acceptam.

 Sa cautam sa cunoastem ce vrea Dumnezeu de la noi si sa  dorim sa fim, ceea ce El vrea sa fim.

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi, ca să arate că Domnul este drept,
El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.

Din nou aduc multumiri...si iarasi multumiri!

In urma cu aproape doi ani multumeam Domnului din toata inima ca a salvat viata fiului meu dintr-un accident destul de urat, ba mai mult nu s-a atins nici macar de un fir de par din capul lui, desi putea fi mort.

http://maiexistaosansa.blogspot.ro/2012/11/multumirisi-iarasi-multumiri.html

 Stiu ca nu datorita meritului nostru, nici al lui si nici al meu, ci numai datorita indurarii Sale.A fost un moment de cercetare pentru el si Dumnezeu i-a aratat ca in orice clipa, indiferent cat este de tanar isi poate incheia socotelile aici pe pamant.

Ma rog ca Dumnezeu sa lucreze la inima lui si sa-l intoarca la El, prin bunatate.

Aceeasi rugaciune o am pentru fiica mea si sotul ei, care la fel stau departe de Dumnezeu, gandindu-se ca sunt tineri, in putere si mai au timp. Numai ca din nou Dumnezeu arata ca lucrurile nu stau asa, iar viata noastra este in mana Lui si suntem expusi in fiecare zi pericolelor care ne pandesc la tot pasul, iar daca El nu s-ar indura de noi....am putea spune, vai...vai...

In ultima vreme ma rog insistent ca Dumnezeu sa le vorbeasca, sa le dea vise, vedenii, sa-i intoarca la mantuire, insa rugaciunea mea nu s-a schimbat,
"Doamne, intoarce-i la Tine in bunatate"

Cu o saptamana in  urma, intr-un miez de noapte am simtit un indemn in mod deosebit sa ma rog pentru familia fiicei mele, am cazut pe genunchi plangand si L-am rugat pe Dumnezeu sa se indure de ei, sa nu le tina in seama pacatele si sa-i ierte, si mai mult de-atat L-am rugat sa le vorbeasca si sa-i mantuiasca.

Nu stiu cat de mult le place lor ca fac acest lucru, insa sufletul lor este mai important si vesnicia mult prea frumoasa ca sa fiu egoista si sa ma gandesc doar la mine.

Iata ca numai la cateva zile Dumnezeu  incepe sa vorbeasca.Bineinteles, pentru fiecare El are un mod aparte de a vorbi si nu trebuie noi sa-L invatam cum si ce sa vorbeasca, insa noi trebuie sa fim intelepti si sa-l ascultam.

In urma cu doua zile, istoria s-a repetat, insa de data aceasta nu la baiatul meu ci in casa fiicei mele.Pe o ploaie torentiala, un drum nu tocmai "european" si o viteza  poate usor prea mare pentru conditiile de trafic, incercand sa evite o groapa, pierde controlul, iese de pe sosea si se rastoarna de cateva ori cu masina. Dat fiind faptul ca avea centura de siguranta pusa, dar mai presus de centura de siguranta avea o centura puternica care l-a protejat, era mana Domnului Isus, desi masina  arata foarte rau, totusi el nu are nici o zgarietura.
Nu pot decat sa-I multumesc Domnului ca l-a pazit si i-a salvat viata, dar mai ales ca familia nu era in masina in acel moment, mai ales ca partea dreapta e praf....
Dumnezeu este bun, indurator si milos, insa trebuie sa luam aminte atunci cand ne vorbeste.
Inca o data, Doamne vin sa-Ti multumesc si  Te rog sa ii mantuiesti!

Hrana ta zilnica!

22 SEPTEMBRIE
Ieremia 19.1-15
Domnul 1-a invitat pe Ieremia să se ducă din nou în casa olarului, dar de data aceasta nu pentru a-1 privi cum lucrează, ci pentru a cumpăra un vas. Apoi, luând cu el pe câţiva bătrâni din Israel, trebuia să ducă acest vas în valea fiilor lui Hinom.
Era un loc sinistru această râpă a Hinomului (fr. ,gue", de unde şi numele de ,gheenă"), numită şi Tofet (v. 6): acolo fuseseră aduse jertfe omeneşti lui Baal în timpul împăratului Manase (2 Cronici 33.6; Ieremia 7.31). Din acest motiv, regele Iosia (fiul fiului lui Manase) hotărâse să pângărească acel loc (2 împăraţi 23.10); iar acum, exact în acel loc al păcatelor lor îngrozitoare, poporul trebuia să audă cuvinte înfricoşătoare şi totodată să vadă cum vasul care îi reprezenta pe ei este făcut ţăndări. Ieremia se întoarce apoi în templu şi întăreşte Cuvântul Domnului în urechile întregului Ierusalim.
Să ne gândim ce curaj trebuie să fi avut profetul pentru a condamna în mod public comportamentul poporului şi pentru a-i anunţa decizia divină de neschimbat cu privire la ei!

 Se poate ca şi noi să ne găsim izolaţi într-un mediu ostil şi să trebuiască să dăm mărturie prin faptele şi prin cuvintele noastre: să-I cerem Domnului să ne dea pentru aceasta aceeaşi îndrăzneală.

Soldati Americani canta - Traim vremi de har ca Ilie

Trăim vremi de har ca Ilie,
Cuvântul divin proclamând,
Trăim iar în vremea lui Moise, profetul,
Neprihănire primind.
Deşi zi de zi încercări vin,
E foame, întuneric, război,
Rămânem un glas care strigă-n pustie:
“Pregătiţi calea Domnului Sfânt!”

/: El vine iar peste nori păşind,
Trâmbiţe vestesc, un soare strălucind,
Să-L slăvim, e-al îndurării an,
Din Sion El ne-a mântuit. :/

Sunt zilele lui Ezechiel,
Când oasele prind viaţă iar.
Sunt zilele-n care, ca David, psalmistul,
Un templu de laudă zidim.
Sunt zilele de seceriş sfânt,
Sunt holdele coapte pe câmp,
Suntem lucrătorii din via Ta, Doamne,
Cuvântul divin proclamând.

/: Nu e Domn ca si Iehova:/

Cantitate si calitate

Printre cei ce-s buni crestini
Cum ne spune si-n Scriptura,
Nu se poate ca s-ajunga
Ici pe-colo-o uscatura!

Cel ce spune ca-ntre frati
E si el cu ei un frate,
Nu se poate sa nu lupte
Pentru-a fi de calitate!

Pentr-o sora de credinta
Care crede ca e tare,
Nu se poate sa nu vina
Permanent la Adunare!

Pentru cel de la amvon
Ce cinsteste Sfânta Carte,
Nu e bine sa vorbeasca
Renuntând la calitate.

Noi acei care tânjim
La a fi pe Calea vietii,
Nu se poate sa cedam
Din marimea cantitatii.

Când doresti sa ai credinta
De o buna calitate,
Sa alergi dupa iubirea
De o larga cantitate.
                                            Amin.

                                                                           Autor: Gheorghe Barbu

Cauta locul si timpul potrivit!

Nu sunt atat de batrana, insa nu sunt nici asa tanara incat sa nu realizez ca traiesc niste vremuri asa cum nu le-am trait pana acum.

 Traim intr-o lume atat de agitata, plina de zgomot, o lume care este intr-o permanenta criza de timp, o lume care mai tot timpul este in schimbare.

Vremurile in care traim ne pot afecta foarte serios si din pacate, toate aceste elemente  pot contribui la deteriorarea starii noastre.Pot afecta  foarte usor crezul si ideologia noastra, ne pot zdruncina principiile, ne pot face sa renuntam foarte usor, pot face sa ne pierdem echilibrul, ne pot face uneori sa ajungem chiar sa-L parasim pe Dumnezeu, dar toate acestea se pot intampla doar acelora care nu L-au pus  la temelia vietii, pe Isus Hristos.

Jim Elliot, misionarul care a fost martirizat, a scris in jurnalul sau:

"Eu cred ca diavolul si-a facut prioritate din a avea monopolul asupra a trei elemente: zgomot, graba si multimi. Satan este destul de constient de puterea linistii"

Intr-adevar, aceasta ar fi starea omenirii descrisa in trei cuvinte: zgomot, graba si multimi.

Totul in viteza, zgomot cat mai tare si lume cat mai multa.

Vocea Domnului cu siguranta nu o putem auzi in zgomotul lumii, insa nici linistea in care Il putem auzi pe Dumnezeu, diavolul nu ingaduie sa o avem si chiar lupta aprig sa nu o putem avea.

Moise a cerut sa vada slava lui Dumnezeu si iata raspunsul Domnului:

„Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stânca"

Iata un loc....un loc, unde sa poti sa-I vorbesti lui Dumnezeu si Dumnezeu sa-ti vorbeasca tie.

Insa, tocmai acest loc nu-i place diavolului.Nu-i place pentru ca stie ca in astfel de locuri capeti puterea necesara. Aici capeti liniste sufleteasca si duhul tau devine linistit. Tocmai de aceea se lupta sa nu ai pare de un timp linistit, pentru ca stie ca toate acestea sunt elementele esentiale in relatia cu Dumnezeu.

In asemenea locuri Dumnezeu iti vorbeste, aici auzi vocea Lui, aici auzi susurul bland al Duhului Sfant, aici recapeti echilibrul, aici traiesti experiente unice cu Tatal, aici este locul unde Dumnezeu ne transforma, aici suntem in atelierul Lui si ne prelucreaza caracterul.

Multi sunt foarte dezamagiti si noi insine trecem prin momente in care suntem deznadajduiti, insa Cuvantul ne spune la cine sa alergam si in cine sa ne incredem. 

Indiferent de agitatia in care traiesti cere-i un loc, cauta un loc, un loc unde sa auzi si unde sa poti fi auzit. 

Dumnezeu vorbeste si azi, insa niciodata  nu-L vei putea auzi in zgomotul de afara, nici tu si nici eu.

Puterea revarsata asupra noastra in acel loc ne va face sa trecem biruitori prin incercarile care ne stau inainte. Multe incercari au fost, multe vor veni, insa duhul smerit si zdrobit El il va inviora, pentru ca asa a promis.

„Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite"

El invioreaza, El imbarbateaza, insa noi trebuie doar sa cautam locul si timpul potrivit.

Unde este locul potrivit?

Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Cand este timpul potrivit?

El hotărăşte din nou o zi: „astăzi” !

„Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”

Hrana ta zilnica!

21 SEPTEMBRIE
Ieremia 18.1-23
În casa olarului, Ieremia are parte de o nouă învăţătură. Primul vas pe care îl vede lucrat este o imagine a poporului. Asemeni brâului din cap. 13, şi acest vas „s-a stricat": a fost recunoscut ca „nefiind bun de nimic" (v. 4; 13.7). Da, Israelul, ca de altfel întreaga omenire, este reprezentat în felul acesta. Meşterul divin «nu a putut» face nimic cu cel dintâi om, pe care l-a plămădit din lut. „Au ajuns toţi împreună nefolositori..." (Romani 3.12,23). Păcatul a ruinat şi a corupt întreaga rasă umană.
Pe roata olarului însă, lucrul este reluat: este modelat un alt vas, „aşa cum s-a părut bine în ochii olarului să facă" (v. 4). Acest vas fără cusur ne poartă gândurile spre Omul al doilea, Cel în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea. Potrivit planurilor lui Dumnezeu, Domnul Hristos a venit să înlocuiască rasa lui Adam cel căzut (cel atât de slab) şi, de atunci încoace, nu mai este singur: „Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă" (2 Corinteni 5.17). Prin harul lui Dumnezeu, credinciosul poate deveni, la rândul lui, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 2.21; citiţi şi Efeseni 2.10).
Dialogul din v. 11 şi 12 confirmă starea disperată a poporului şi justifică respingerea sa ca un vas stricat al olarului.

Hrana ta zilnica!

20 SEPTEMBRIE
Ieremia 17.12-27
Dacă încercăm să ne scriem numele pe pământ (v. 13), vom vedea în curând că acesta ajunge de necitit. Şi totuşi, câţi nu sunt ca aceşti nebuni care, fără să se gândească la viitor, caută să-şi facă un nume pe un pământ care trece! 

Drag prieten, cartea vieţii este locul în care trebuie să fie înscris numele tău.
Găsim aici din nou trista declaraţie din cap. 2.13: „L-au părăsit pe Domnul, Izvorul apelor vii...”. In Ioan 6.66, mai mulţi ucenici nu-L mai urmează pe Domnul Isus, Cel care, exact în capitolul următor, urma să Se descopere ca fiind Izvorul de apă vie (Ioan 7.37).
Rugăciunea din v. 14 recunoaşte că numai Dumnezeu poate schimba inima rea a omului: „Vindecă-mă Tu,... şi voi fi vindecat; salvează-mă Tu, şi voi fi salvat". În cap. 31.18, Efraim va cere, la rândul lui, „Intoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce". „Pentru că Tu eşti lauda mea", adaugă profetul, punând în lumină adevărul că, în lucrarea mântuirii noastre, totul vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu.
În ultima parte a capitolului, Domnul aduce aminte de dispoziţiile Sale în legătură cu sabatul. Legea fusese încălcată în acest punct, ca de altfel şi în altele (cap. 7.9). Un secol mai târziu, după întoarcerea din Babilon, credinciosul Neemia va pune la inimă această învăţătură din v. 21,22 (Neemia 13.15...). Le va aminti mai-marilor din Iuda că nenorocirile poporului fuseseră consecinţa necredincioşiei părinţilor tocmai în această privinţă.

De ce atatea religii?

M-as pocai, insa nu stiu care este religia adevarata. Sunt atatea religii, atatea biserici si nu stiu care e cea mai buna, asa ca m-ai bine stau acasa!
Nu va este cunoscuta aceasta expresie? N-ati primit raspunsul acesta niciodata?
Eu da!

Daca mergi sa cumperi paine in  magazinele care comercializeaza aceste  produse de panificatie, gasesti toate sortimentele: franzela, paine alba, neagra, paine semi, paine cu seminte, cu gluten, fara gluten, cu sare, fara sare, paine neagra de secara, cu tarate, fara tarate...s.a.m.d.

Intreb acum: "ce faci, nu mai folosesti paine niciodata?"

Daca azi ai luat paine cu sare si vezi ca nu iti face bine, cu siguranta maine iei fara sare sau daca ai luat alba si nu iti place, cu certitudine maine si in zilele care vor urma vei lua neagra.Ca atare, dupa ce ai incercat poate diverse sortimente, te vei opri la sortimentul cel mai bun.

De ce sunt atatea biserici? De ce sunt atatea religii?

Cu cat sunt mai multe, cu-atat mai bine, pentru ca ai de unde alege.

In 1 Tesaloniceni cap.5 scrie asa:

"Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun"

Deci....

Care este religia cea mai buna?

Cea care te duce in CER!

Dar, care te duce in cer?

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică!

Ioan 6:47 

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3:16 
 Cine este EL?

Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

Ioan 20:31

Hrana ta zilnica!

19 SEPTEMBRIE
Ieremia 17.1-11
Pentru a-1 conştientiza pe om de starea lui de păcătos înveterat (înrădăcinat), Dumnezeu foloseşte în Cuvântul Său limbaje dintre cele mai diferite: exemplul poporului Israel şi al falimentului său moral; legea Sa sfântă, viaţa perfectă a Domnului Hristos pe pământ (care, prin contrast, scoate în evidenţă răutatea omului), precum şi declaraţii directe şi de necombătut, ca cele pe care le întâlnim aici. 

Versetul 9 afirmă că inima omului este totalmente perversă şi incorigibilă, „nespus de înşelătoare şi fără nicio speranţă de vindecare".

 Ce sentinţă care trebuie să ni se întipărească pentru totdeauna în minte! 

Suntem puşi în gardă să nu acordăm nici cea mai mică încredere acestei sărmane inimi, fie că este vorba de a noastră, fie de a altcuiva, pentru a nu mai suferi atât de multe dezamăgiri; şi totodată suntem îndemnaţi să experimentăm v. 7, cu toate urmările fericite care decurg din aceasta: „Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul" (comp. v. 8 cu Psalmul 1.3). Adăpându-se din izvorul inepuizabil, un astfel de om nu va suferi nici de căldură, nici de sete: nu le va simţi deloc; „înrădăcinat în El" (Coloseni 2.7), nu se teme şi nu încetează să aducă rod pentru Dumnezeu. El împlineşte, în adevăr, condiţia enunţată de Domnul Isus: „Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că, fără Mine, nu puteţi face nimic" (Ioan 15.5).

Incotr-o? Spre CER sau spre IAD?

Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.
Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. 

Şi El dormea !

Matei 8:23-24

 

Ma gandesc la starea ucenicilor pe care au avut-o in acel moment. Cu siguranta au fost cuprinsi de teama, poate chiar panicati  si in acelasi timp si plini de suparare.

Imaginati-va, sa fii intr-o barca  pe mare, deodata sa inceapa furtuna, barca sa fie cuprinsa de valuri si sa vezi cu ochii tai cum incepi sa te scufunzi, dar mai mult de-atat sa vezi ca cineva doarme si nici nu-i pasa...nu te apuca furia?

 Ori Isus asta facea, dormea.

 

Pe acest pamant suntem intr-o calatorie, poate putin mai lunga pentru unii, pentru altii poate mai scurta, nu stim nici unul cat va dura, insa suntem ca si  ucenicii, calatorim pe o mare.

In calatorie unii am ales sa mergem cu prietenii, altii am ales sa mergem singuri, iar altii am ales sa mergem cu Isus. Prin multimea anilor prin care am trecut, fiecare dintre noi am avut parte si de zile cu soare si de zile in care a fost furtuna. Am avut zile frumoase sau mai putin frumoase si la fel vom avea parte si in anii care ne stau in fata, vom avea zile insorite, insa vom avea si momente in care furtuna si valurile vietii se vor abate asupra noastra. 

Daca in aceasta calatorie am ales sa mergem cu prietenii, trebuie sa stim ca nu ne va fi de nici un folos prietenia lor, pentru ca in astfel de momente si ei vor fi cuprinsi de teama si nu vor fi in stare sa ne ajute cu absolut nimic.

Daca am ales sa mergem singuri cred ca, stim ca in fata unei furtuni sansele noastre de izbanda sunt "zero".

A mai ramas una din posibilitatile pe care le-am spus la inceput, in corabia in care ne-am urcat, sa fie ISUS la carma.Cred ca suntem constienti ca dintre toate aceste alegeri, aceasta este cea mai buna.

Isus dormea, scrie in text, insa sunt convinsa ca stia si era la curent cu toata situatia prin care treceau ucenicii.

Poate ca si noi avem impresia ca Domnul Isus doarme si nici nu-i pasa de problemele prin care trecem sau nu aude cat de tare izbesc in corabia noastra valurile de probleme, de incercari si neajunsuri, insa ce este important si ce trebuie sa retinem: 

"ISUS ESTE CU NOI IN CORABIE"

Va amintiti ce le-a spus ucenicilor? „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?”

Daca stim ca este alaturi de noi, de ce ne este frica? 

Valul este mare, insa Dumnezeul nostru e si mai mare!

Incercarile sunt peste puterile noastre, insa Dumnezeul nostru este Atotputernic!

Neajunsurile ne coplesesc, insa Dumnezeul nostru este bogat!

Prietenii nu au solutie pentru noi, noi n-avem sanse singuri, insa cu Isus Hristos biruinta si izbanda este garantata.

Cu Isus n-avem cum sa ne scufundam, cu Isus ajungem in siguranta pe malul celalalt, cu Isus ajungem  la Destinatie, insa ca sa ajungem acolo trebuie sa fie cu noi in corabie.

El cu noi si noi in EL!

Hristos în voi, nădejdea slavei! Coloseni 1:27

Tot ceea ce Hristos a inceput in noi, si cu noi, va duce la bun sfarsit. 

 

Nu stiu prin cate furtuni voi mai trece, nu stiu cat de mari vor fi valurile, nu cunosc inca distanta care mi-a mai ramas pana la tarmul celalalt, insa stiu sigur un lucru:

"CUNOSC DESTINATIA SI CUNOSC CAPITANUL CORABIEI MELE" 

Dragul meu, stii ca si tu esti un calator in aceasta calatorie a vietii?

Cu cine ai plecat in aceasta calatorie? Esti insotit de prieteni, esti singur sau il ai Insotitor pe ISUS?

Distanta pana la mal, stiu ca nu o cunosti nici tu, insa destinatia ti-o poti cunoaste?

Incotr-o? Spre CER sau spre IAD?

Tu alegi, insa ia seama bine ce alegi!

Alegerile de azi, pot fi regretele de maine!

Fiti binecuvantati!

Mă bucur când mi se zice „Haidem la Casa Domnului!”  

Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!   

Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!
Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
 Căci acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! 

Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.   

Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea, în casele tale domneşti!   

Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău.  

  Din pricina Casei Domnului Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.

Hrana ta zilnica!

18 SEPTEMBRIE
Ieremia 16.1-21
Pentru că avea preţ înaintea Domnului, Ieremia a fost invitat să se ţină departe de tot ceea ce era fără preţ (cap. 15.19), cu alte cuvinte, de acel popor rău. Este cu neputinţă să te amesteci cu răul şi, în acelaşi timp, să mărturiseşti împotriva celor care-1 practică. Dumnezeu nu i-a permis acestui tânăr nici măcar să-şi întemeieze o familie într-un astfel de loc, tocmai pentru a arăta mai bine că nu putea avea locuinţă durabilă în Ierusalimul ameninţat de judecată. Mai mult - şi aceasta ne vorbeşte tuturor - Ieremia trebuia, ca un adevărat nazireu, să se abţină de la toate ospeţele şi sărbătorile unui popor condamnat. Aceasta însă nu este o privaţiune grea pentru cineva care îşi găseşte bucuria în Cuvântul lui Dumnezeu (cap. 15.16). 

Cu cât Domnul şi Cuvântul Lui vor fi mai mult fericirea noastră, cu atât mai puţin vom dori să gustăm plăcerile înşelătoare pe care lumea ni le poate oferi.
Versetele 10-21 menţionează pedeapsa Domnului asupra poporului Său, motivul acestei pedepse, precum şi promisiunea unei restaurări viitoare (v. 15). 

Puternica intervenţie a Domnului prin „pescari" şi „vânători", pentru a-i aduce înapoi pe fiii lui Israel, va avea ca efect faptul că El va fi recunoscut şi de către naţiuni (v. 19).

Cu cat mai mult trebuie sa te laud eu, Doamne?

                       

Hrana ta zilnica!

17 SEPTEMBRIE
Ieremia 15.1-21
Încă o dată Domnul îl previne pe Ieremia că nu poate acepta mijlocirea sa. Nici chiar Moise şi Samuel, a căror viaţă de rugăciune şi de iubire pentru Israel ne este cunoscută, nu ar fi putut face nimic în starea actuală a sărmanului popor (vezi Psalmul 99.6). Ieremia este în pragul disperării (v. 10). El îl ia pe Dumnezeu ca martor al credincioşiei lui: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat" (v. 16; comp. cu Psalmul 119.103). Cartea legii fusese, în adevăr, găsită în templu şi tânărul preot se delectase cu ea. Copii ai lui Dumnezeu, ce bine ar fi să putem găsi şi noi, asemeni lui Ieremia, în fiecare zi, în Biblie, hrana sufletelor noastre şi în acelaşi timp bucuria inimilor! Pavel îi amintea lui Timotei că „un bun slujitor al lui Hristos Isus" trebuie să fie „hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături" (1 Timotei 4.6).
Domnul îl încurajează pe martorul Său credincios, dar temător, care acum „suferea dispreţ" pentru El (v. 15; Psalmul 69.7) şi îi promite eliberarea. Îl îndeamnă să separe ce este de preţ de ce este fără preţ. Un ucenic al Domnului Isus trebuie să aibă o conştiinţă sensibilă pentru a discerne binele şi a-1 practica, pentru a judeca răul şi a se despărţi de el (comp. şi cu 1 Petru 3.10-12). 

Numai într-o astfel de condiţie va putea vorbi cum vorbeşte gura sau profeţia lui Dumnezeu (v. 19).

Un botez cum poate nu ai văzut niciodată

Intr-adevar un botez minunat!

Pârât, acuzat, judecat, apărat si gratiat!

Zilele trecute citeam un citat a lui Albert Einstein:

"Mă interesează ce gândește Dumnezeu; restul sunt detalii!"  

 "Ma intereseaza ce zice Dumnezeu..." ....Oare?

Nu-i asa ca,  uneori parca suntem interesati de ceea ce zic oamenii mai mult decat ce zice Dumnezeu?

Nu fac "cutare lucru" ca ma vede lumea, nu merg acolo...ca poate ma intalnesc cu cineva cunoscut si exemplele ar putea si sunt convinsa ca fiecare am avut in viata momente cand am gandit asa.

Trist este ca unii dintre noi nu constientizam nici acum, ca tot ceea ce conteaza este

 "cum ma prezint eu in fata Domnului" sau "ce gandeste Dumnezeu despre mine".

Tot ceea ce facem, tot ceea ce vorbim, tot ceea ce gandim intr-o buna zi ne va aduce condamnare sau rasplatire, insa trebuie sa constientizam ca toate acestea nu vor veni de la oameni, ci va veni de la Dumnezeu.Ori daca Dumnezeu scrie in dreptul nostru"CONDAMNARE", condamnati suntem, insa daca Domnul spune, "LIBER DE ORICE OSANDIRE", atunci suntem liberi si oricat s-ar zbate diavolul sa aduca dosarul incriminator inaintea lui Dumnezeu, acesta nu va fi luat in considerare. Pavel spunea:

Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Satan ne paraste zi de zi, conform textului din Apoc.12:

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos, ba mai mult incearca sa vina la noi cu acesta minciuna ca NU suntem iertati si liberi in Hristos.

  Scopul lui este de a ne tine captivi mental sub pedeapsa pacatului, ori Hristos ne-a eliberat.Noi am fost pacatosi, insa acum suntem pacatosi iertati, pe care Hristos i-a infiat.

Noi suntem in Hristos o faptura noua!

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. (2 Corinteni 5:17)

Cand noi ne-am abandonat in mana lui Dumnezeu, cand viata noastra I-am incredintat-o Lui, Satan a pierdut aceasta batalie, ori lucrul acesta nu-i place si nici nu vrea sa il cunoastem, de-aceea el continua sa ne aminteasca mereu.

Spre exemplu, daca mergi la medic si-ti cunosti drepturile tale de asigurat, indiferent ca acesta iti cere bani,  tu stii ca ai dreptul de consultatie gratuit, asa ca ii vei putea raspunde ca nu platesti deoarece ai dreptul la consultatie gratuit, ori daca nu cunosti acest lucru, te vei supune si vei plati, chiar daca nu trebuia sa o faci.

La fel este si in relatia noastra spirituala, trebuie sa stim cine suntem in Hristos si ce drepturi avem.

Pavel spune:

Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

Oare mai are Satan vreun drept asupra noastra? Nici gand!

Noi suntem rascumparati de Hristos si nu oricum, ci am fost rascumparati cu Sange Sfant.

Noi suntem paratii, Satan avocatul acuzarii, DUMNEZEU judecatorul, insa Aparatorul nostru este ISUS HRISTOS, slava Lui!

El traieste, sta la dreapta Tatalui si mijloceste pentru noi!

Inchei cu un verset din cartea Evrei care imi place tare mult:

Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.
  De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,  care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.

Sunt cu un an mai aproape de Domnul!

Cand eram si eu de varsta nepotelului meu cel mare si aveam doar 6 ani si o zi....deja spuneam ca am 7.
La numai o zi dupa ce am implinit 10 ani  la fel spuneam...am 11,  la 15 ani si o zi...deja aveam 16, si tot asa am facut  pana pe la 20 de ani.
 Numai ca anii au trecut si trec cu repeziciune si astazi nu ma mai grabesc sa spun ca am cu unul in plus, asa cum nu m-am grabit nici sa scriu acest lucru.
  De fapt, nu eu as  putea sa ma laud pentru ca nu este meritul meu, ci Domnul a mai adaugat inca unul.

Am tot stat si m-am gandit la ziua care tocmai trecuse. Desi pentru mine a fost o zi ca oricare alta, totusi cei dragi din jurul meu au avut grija sa ma binecuvinteze si sa-mi spuna cuvinte minunate.

Intr-adevar, ce poate fi mai minunat decat in momentele cele mai frumoase sa fii inconjurata de cei dragi pe care ii iubesti?

 Asta am facut azi, m-am bucurat cu cei dragi sufletului meu si inca o data am multumit Domnului pentru aceasta zi in care i-am simtit aproape de mine, chiar daca am  imbatranit cu un an, de fapt sunt mai aproape de Domnul cu inca un an.

Hrana ta zilnica!

16 SEPTEMBRIE
Ieremia 14.1-22
Dumnezeu i-a vorbit lui Israel nu numai prin vocea lui Ieremia, ci şi trimiţându-i seceta şi foametea. Profetul mărturiseşte fărădelegile poporului său şi  în mod trist, el este singurul care o face - II imploră pe Domnul pentru popor. Din dragoste pentru acesta, nu putea să înceteze să se roage pentru el şi, pentru că nu avea niciun argument pe care să-1 pună în valoare în favoarea poporului, atunci cere: lucrează pentru Numele Tău" (v. 7,20,21; Ezechiel 20.9; Daniel 9.19). Acesta este motivul cel mai înalt pentru a-I cere lui Dumnezeu să intervină. În vremea lui, Iosua s-a folosit de acelaşi argument: „Ce vei face pentru Numele Tău mare?" (Iosua 7.9). Pentru noi, totul este îndurare. Ce motive am putea invoca pentru a cere să se pună în lucrare braţul lui Dumnezeu? Numai unul: Numele lui lsus! 

El însuşi ne-a dezvăluit puterea Sa minunată (Ioan 15.16). Tatăl nu poate să nu răspundă rugăciunilor care îi sunt adresate în acest Nume pe care El îl preţuieşte. „Dacă ne mărturisim păcatele (lucru pe care poporul nu voia să-1 facă), El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate" 

(1 Ioan 1.9).
Versetele 13-19 ne vorbesc despre profeţi care liniştesc poporul prin minciuni: vor suferi, atât ei înşişi, cât şi cei care i-au ascultat, pedeapsa pe care au refuzat să o creadă (v. 15).

Hrana ta zilnica!

15 SEPTEMBRIE
Ieremia 13.1-27
Domnul îi dă Ierusalimului un semn: este vorba de acest brâu pe care Ieremia trebuia să-1 poarte asupra lui zi de zi, fără să-1 spele niciodată, pe care apoi să-1 ascundă la peste patru sute de kilometri, lângă Eufrat, şi despre care, în final, când să se întoarcă să-1 ia, să constate că nu mai era bun de nimic. Domnul îi explică apoi semnificaţia sa spirituală: brâul este o podoabă care îşi are locul aproape de inimă; mai mult, el făcea parte din veşmintele preoţilor (Exod 28.40), iar Ieremia era unul dintre aceştia. 

Ce mult Se ataşase Dumnezeu de acest popor care trebuia să-I preamărească gloria şi să-L slujească...! Mândria însă şi închinarea la idoli au târât Iuda şi Ierusalimul într-o aşa stare de întinare şi de inutilitate, încât deveniseră parcă un brâu putrezit. Şi, asemeni acestuia, ei urmau să fie duşi pe malurile Eufratului, în Babilon (sf. v. 19). Ca semn al maximei umilinţe, cei puşi în poziţiile cele mai înalte, împăratul şi împărăteasa, sunt invitaţi să dea cei dintâi exemplu. Versetul 23 ne aminteşte că păcatul l-a marcat pe om într-un fel de neşters. Nu ne putem descotorosi de el, tot aşa cum un etiopian nu-şi poate albi pielea sau cum un leopard nu-şi poate înlătura petele. 

În virtutea sângelui Domnului Hristos însă, Dumnezeu ne poate şterge păcatele şi ne poate da o inimă nouă. Este ceea ce se va întâmpla tocmai cu un etiopian, a cărui convertire o găsim descrisă în Fapte 8.

Nu cumva, suntem noi o piedica in calea trezirii?

Traim intr-o lume in care roada Duhului dispare pe zi ce trece tot mai mult si faptele firii iau locul.Acum tristetea cea mai mare este ca aceasta inlocuire o vedem nu afara, ci chiar printre crestini.

Vad scris in multe locuri si chiar aud in multe mesaje in care suntem indemnati sa ne rugam pentru o trezire a bisericii din care facem parte, in orasul in care locuim sau in tara in care suntem asezati si nu este rau, insa inainte de toate aceste rugaciuni cred ca ar trebui sa ne facem fiecare o analiza personala si sa vedem daca nu cumva chiar noi impiedicam aceasta trezire. 

Doamne, nu cumva sunt eu o piedica in calea trezirii?

Mergem la  biserica poate de ani si ani si vedem ca toate lucrurile sunt parca tot la fel, nu vedem nici o schimbare, ba mai mult vedem de la duminica, la duminica inca un scaun gol, si inca unul... si inca unul, si ne intrebam...oare de ce?

Nu fac nici un fel de aluzie la vreo biserica anume, nu fac referire la  biserica din care fac parte, nu fac referire la una...ci la toate.

Ne rugam ca prezenta Domnului sa  fie cu noi si simtim aceasta prezenta, insa stim noi oare ca si diavolul este prezent chiar in Casele de rugaciune?

As vrea sa apelam putin la imaginatia noastra si sa facem un mic scenariu in minte?

Noi in biserica cantand, Dumnezeu prezent in mijlocul laudelor noastre si Satana in mijlocul nostru?

E foarte greu sa credem lucrul acesta insa citind cartea Iov, realizez ca acesta nu este doar un scenariu, ci este cat se poate de real.

Uitati cum incepe cartea Iov:

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

Fiii lui Dumnezeu  s-au înfăţişat înaintea Domnului.....si a venit şi Satana. 

Unde?.... în mijlocul lor.

Ce cauta oare Satana acolo?

Credeti oare ca nu stia ca este o adunare a Fiilor lui Dumnezeu?

Credeti ca vreun Fiu i-a facut aceasta onoare de a-l invita?

Nici vorba!

Acum dupa ce am vazut cat este de tupeist, stau si ma intreb, "daca a avut curajul sa mearga in mijlocul lor acolo unde era Dumnezeu in persoana, credeti ca in mijlocul nostru nu are curajul sa vina?"

Eu cred ca da!

 Sunt convinsa ca niciunul din Fiii lui Dumnezeu nu l-au invitat sa participe dar iata ca a venit si neinvitat, ori in mijlocul adunarilor noastre cred ca de nenumarate ori a fost prezent, fie invitat, fie nu, ba chiar a fost adus de catre unii dintre noi.

Adus chiar de catre noi?

Cati oare dintre noi nu am mers la adunare de atatea ori si poate nu am vorbit cu un frate sau o sora din biserica?

Cati oare, sot si sotie nu au mers la adunare impreuna, iar ei cu doar o zi sau o ora inainte s-au certat si nu isi vorbeau?

Cati oare nu merg la adunare si fratii de corp fiind, nu isi vorbesc?

Cati oare, parinti si copii sunt suparati unii pe altii si nu isi vorbesc saptamani sau poate luni, daca nu chiar ani, si totusi vin la adunare?

Cati oare....? 

Cati oare nu stim viata de desfrau pe care o duce cel din casa noastra, si mergem impreuna la adunare si ne prefacem ca totul este bine, pentru ca am acceptat o viata de compromis? 

Oare aflandu-ne vreodata intr-una din aceste situatii, nu l-am dus si pe diavol cu noi de mana la adunare? Si vrem trezire? Ne rugam pentru trezire?

Cine sa se trezesca?

Daca trebuie sa faca Dumnezeu o trezire in cineva, aceia suntem noi.

De prea multe ori invinovatim pe diavolul pentru pacatele noastre.Si trebuie sa recunoasc ca avem acest obicei de a-i pune lui in cârca toata prostia noastra.

De ce ai facut "cutare lucru", doar ai stiut ca e pacat? 

M-a amagit diavolul!

Un raspuns simplu, insa niciodata nu avem curajul sa spunem ca am pacatuit ca ne-a placut, ci aruncam asupra lui. El e vinovat ca m-am imbolnavit de lacomie, el e vinovat ca imi place minciuna, el e vinovat ca imi intorc capul dupa alte femei, el e vinovat ca nu-mi place  sa mai merg la biserica, el e vinovat ca am fusta de o palma, el e vinovat ca imi place sa mai trag cate un paharel, el e vinovat ca nu mai vreau sa imi ascult parintii, el e vinovat de toate.....Noi? Noi nu suntem vinovati de nimic!

El asta vrea, sa pacatuim, doar acesta este si scopul lui, insa daca stau bine si ma gandesc, el nu ne poate obliga sa pacatuim, el nu ne poate obliga sa mergem in iad.Daca mergem in iad este din cauza alegerilor noastre, nicidecum fortati de el, pentru ca la urma urmei, nici el nu vrea sa mearga in iad, dar este constient ca finalul ii va fi acolo, de-aceea si lupta lui este mare. 

El lupta, dar nu ma obliga.

Si eu imi doresc o trezire, in biserica, in oras, in tara, in lume, insa analizandu-ma personal, am constat ca de nenumarate ori si eu am fost o piedica in calea acestei treziri, si nu pot decat sa spun, 

Doamne iarta-ma, te rog.

Cred ca la fel ca si mine si tu dragul meu doresti acelasi lucru, insa inainte de a insista inaintea Domnului pentru o trezire, roaga-L si tu pe Domnul sa vezi, 

"nu cumva esti si tu o piedica in calea trezirii?" 

Devenind responsabili si credinciosi in urma cercetarii pe care Domnul ne-o va face, vom vedea ca, indiferent daca diavolul va mai veni chiar neinvitat in adunarile noastre, biruinta nu va mai avea, pentru ca biruinta este a Domnului atunci cand noi suntem gasiti placuti inaintea LUI!

Hrana ta zilnica!

14 SEPTEMBRIE
Ieremia 12.1-17
Capitolul 12 ne pune înainte o conversaţie dintre Domnul şi Ieremia. De această dată nu este vorba de o rugăciune a profetului în favoarea lui Israel, ci de probleme dureroase pe care el le are pe inimă şi pe care le aduce înaintea lui Dumnezeu din amărăciunea sufletului. Oamenii din cetatea Anatot, concetăţenii lui, merseseră până acolo încât îl ameninţaseră cu moartea, dacă nu avea de gând să tacă (cap. 11.21). Din cap. 12.6 aflăm că până şi familia lui se purtase cu viclenie faţă de el şi strigase împotriva lui „în gura mare" (comp. cu Luca 4.24-26). Ieremia avea suficiente motive să-şi piardă curajul. Domnul însă înţelege tulburarea slujitorului Său (nu L-a trădat şi pe El tot propriul Său popor?) şi îi explică acestuia ce este El nevoit să facă: să părăsească templul pângărit şi să-1 lase pe Israel, moştenirea Lui, să cadă în mâinile vrăjmaşilor lor (v. 7). Să ne gândim care trebuie să fi fost sentimentele lui Dumnezeu pe când lua asemenea hotărâri... Pentru a ne ajuta să le apreciem măsura, El vorbeşte despre poporul Său folosind expresia atât de mişcătoare: „iubita sufletului Meu" (v. 7).
Naţiunile acţionează precum vecinii cei răi: vor suferi consecinţele pentru aceasta. Totuşi, Dumnezeu avea încă binecuvântări pregătite pentru Israel, ca şi pentru aceste naţiuni, dacă ele ar fi învăţat căile Sale.

Multi ani binecuvantati, Alina!

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea:

Pe adevăratul prieten nici locul, nici timpul nu-l pot împiedica să iubească şi să fie iubit.

 Putini prieteni am, dar acei pe care ii am, sunt mai mult decat un frate.

Inteleptul Solomon spune in Proverbe:

Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

Ori, pentru ca astazi este o zi in care prietena mea mai adauga un an la buchetul trandafirilor ei, nu pot sa nu ii scriu cateva randuri.

 

Daca va mai amintiti scriam in urma cu cateva luni ca Domnul m-a binecuvantat cu o prietena  pe care am cunoscut-o prin intermediul blogului. Scriam cat de bucuroasa sunt ca aceasta prietena a incheiat legamant cu Domnul, dar o bucurie si mai mare am avut, cand dupa un an de rugaciuni, Domnul a raspuns,  si fiica ei a incheiat legamant cu Domnul in aceasta primavara.

Ne-am bucurat enorm atat eu, cat si mama ei.

Astazi Domnul a ingaduit sa-i mai daruiasca un an binecuvantat Alinei si  la buchetul vietii ei sa-i mai adauge un trandafir.

 

Pentru ca nu am posibilitatea sa te pot imbratisa si sa iti multumesc pentru prietenia ta deoarece, la fel cum ii spuneam si mamei tale, Padova nu e la indemana mea acum, tot prin intermediul blogului prin care ne-am cunoscut iti daruiesc o floare, o imbratisare si cateva ganduri.

 

 

"Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!

Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău.

Domnul să te binecuvânteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pământul!

 Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov.

Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale!

Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!

 

Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! 

Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”

LA MULTI ANI, ALINA!

Hrana ta zilnica!

13 SEPTEMBRIE
Ieremia 11.1-23
În timpul domniei lui Iosia, preotul Hilchia (despre care unii admit că era tatăl lui Ieremia: vezi cap. 1.1) a găsit cartea Legii în timpul lucrării de restaurare a Templului (2 Cronici 34.14). Această carte cuprindea Deuteronomul, cel care vestea, prin temutul său cap. 28, toate consecinţele nerespectării legământului (vezi în special v. 64). Iosia, zguduit de spaimă, înnoieşte, în numele poporului, acest legământ - de a-L urma pe Domnul şi de a asculta de poruncile Lui (2 împăraţi 22.8...; 23.1-3). Capitolul nostru însă ne arată cum acest prea frumos legământ a fost călcat, astfel că pentru popor n-a mai existat niciun remediu (2 Cronici 36.16). Dumnezeu îşi «astupă» de atunci urechile faţă de rugăciunile lor şi îi cere profetului să nu mai mijlocească pentru popor (v. 14; 7.16).
Ieremia este reprezentantul unei rămăşiţe credincioase persecutate. Totodată, prin el este evocat şi Mielul plin de blândeţe, ţinta uneltirilor care urmăreau să-1 nimicească împreună „cu rodul lui", „ca să nu i se mai amintească numele" (v. 19; comp. cu Geneza 37.18; Luca 10.3). Acesta este ţelul zadarnic al oamenilor, ca şi al lui Satan, cel care-1 inspiră, în timp ce gândul neschimbat al lui Dumnezeu este ca Numele frumos al Domnului Isus să fie onorat pentru totdeauna (Filipeni 2.9).

 Noi răspundem la aceasta ori de câte ori mâncăm din pâine şi bem din vin, în amintirea Lui (1 Corinteni 11.25,26).

Cand banii costa prea mult!

As putea sa stau si sa scriu, seara de seara dintr-un verset sau dintr-o experienta prin care trec, insa mult mai castigati suntem, si eu si voi ascultand un mesaj, si credeti-ma chiar merita!

   

The Cathedrals

 

Nervi, zambet si binecuvantari!

Ce bine este ca am unde sa imi scriu offff-urile!!!

Prefer sa scriu decat sa ma cert cu cineva.Nu ca sunt eu cu fite si figuri, insa stau si ma intreb, chiar ne-am obisnuit noi, romanii in special sa fim bataia de joc?

Astazi am avut parte de una din acele zile pentru care "trebuie" sa multumesc Domnului, chiar daca nu a fost asa cum m-am obisnuit sau cum as fi dorit.

Dimineata nu s-a aratat a fi o zi plina de evenimente, chiar a inceput bine, o zi normala ca oricare alta. Obisnuita sa merg cu masina la munca, astazi nu a fost asa. Sotul avea de rezolvat ceva si in drumul lui m-a lasat pe mine la birou, planuind ca la plecare sa ma recupereze, insa planurile de-acasa nu se nimeresc cu cele de la targ.Asa ca la ora plecarii m-am indreptat spre mijloacele de transport.

Din acel moment a inceput  cosmarul.

Prima surpriza... se lucreaza pe un tronson, tramvaiul este suspendat temporar si circula un autobuz, dar se pare ca soferul o fi fost in concediu, pentru ca nici urma de autobuz, asa ca am luat-o pe jos.Ajung la un capat de traseu, obosita de picioare,  imi iau politicos si eu tichete de calatorie, ca deh sa fiu corecta, asa am invatat, ajung in statie...surpriza, in statie aglomeratie mare. Repede si eu m-am indreptat acolo, mi-am zis in gand, "eh, bine e si cu tramvaiul, primesc ceva pe gratis" numai ca intr-adevar se imparteau gratis "nervi". Oameni obositi de la munca statea atarnati tinandu-se de o balustrada, "cam de vreun ceas stam asa" imi zice o doamna. Pai cum se poate, intreb si eu nedumerita?!

-Aaaa, a deraiat un tramvai...si nu vine nimeni sa repare.

-Pai si nu au pus altceva pe ruta sa-l inlocuiasca, am intrebat si eu, timp in care imi cautam si eu un loc sa ma agat de balustrada.

-Nu doamna, nu au pus nimic.

Nah, asta e buna! Vin si eu o data cu tramvaiul si am ghinion. Eh, ma gandeam daca de o ora stau oamenii, inseamna ca nu mai dureaza mult si trebuie sa vina. Numai ca ...a mai trecut o ora.In sfarsit apare, unul mic si lume multa, care sa intre mai intai...? De-as intra macar eu, ca deh am tichete.

sursa foto:http://blogsferatu.frogcp.com/2013/12/ziua-nationala-serbata-in-stil-romanesc-pumni-in-tramvai/

M-a ajutat Domnul si am urcat pe ultima usa.Caut cu disperare sa compostez biletul, vad un aparat, nimic...spune"apropiati cardul". Nah asta-i buna, o vrea sa imi ia din nou banii ma gandeam!

Avansez mai la mijloc....aceeasi replica"apropiati cardul".

Bine, bine...dar unde compostez tichetul? Sau...o fi gratis, ca doar am stat sa-l astept muuulllt si bine....!

Ma indrept in fata spre nenea care conduce tramvaiul, in sfarsit, un singur aparat pentru cei ca mine...cu tichete. Ma binecuvinteaza Domnul si cu scaun, imi scot cartea din geanta si incep sa citesc. Un baietel atent la mine....se uita sa vada ce citesc.Era deschis la al saselea capitol, 
 "Dragostea lui Dumnezeu in mijlocul incercarilor".
Ce capitol....!
Ma priveste lung si intoarce capul...continui sa lecturez.Tresar la sunetul telefonului. 

Oh...nu se poate! Alarma imi amintea ca trebuie sa-mi schimb directia, trebuia sa ajung la un atelier de reparat telefoane. Cobor numaidecat si o iau ...bineinteles iar pe jos.

Nervii incep sa cedeze, pantofii ma strang, fusta parca nu mai sta la locul ei, geanta mi se pare grea...

N-am de ales....merg zambind.

Rezolv problema si imi continui drumul indreptandu-ma spre statie, o alta statie.
Doamne ce departe locuiesc....!
Pantofii ma strang iarasi..Doamne, ce bine era daca imi luam masina mea pe doua roti...(bicicleta) 
Ajung in statie, ma intampina o sora din biserica zambind si ma binecuvinteaza. Zambetul  si binecuvantarile ei m-au calmat, am uitat si de pantofi, am uitat de toate...
Apare troleibuzul...si in sfarsit ajung acasa.
ACASA....? Nici gand, casa mea este sus, abia atunci ajung ACASA, insa pana atunci trebuie sa zambesc si sa Ii multumesc Domnului pentru toate.

Hrana ta zilnica!

12 SEPTEMBRIE
Ieremia10.1-25
In timp ce ne stă la dispoziţie un vechi şi un bun drum, cu privire la care este bine să ne informăm (cap. 6.16), să nu uităm că există şi un altul de care trebuie să ne păzim să apucăm pe el: este cel al naţiunilor sau, altfel spus, al lumii (v. 2). De fapt, fiecare contact cu lumea tinde să ne imprime felul ei de a trăi şi de a gândi. Bineînţeles, nu ne putem sustrage de la aceste contacte, iar unii dintre noi sunt chiar foarte expuşi acestora, din cauza ocupaţiei lor, dar în niciun caz nu trebuie să fim curioşi să cunoaştem sau să arătăm interes faţă de „cele din lume" (1 Ioan 2.15). Exemplul Dinei din Geneza 34.1 constituie un avertisment serios. Să ne ferim de anumite tovărăşii, de anumite cărţi pregătite să ne instruiască cu privire la acest drum periculos! Să nu ignorăm locul unde îi duce pe cei care-1 urmează (Matei 7.13)! 

Ceea ce îi caracteriza pe cei dintre naţiuni în timpul lui Ieremia (ca şi pe cei din lume, astăzi) este închinarea la idoli. Dumnezeu declară ceea ce gândeşte despre acest lucru şi le-o rosteşte acestor naţiuni în propria lor limbă (v. 11 este scris în aramaică).
Versetul 23 ne aduce aminte de un dublu adevăr, că ziua de mâine nu este a noastră, ca să dispunem de ea (Iacov 4.13), şi, de asemenea, că nu suntem capabili să ne dirijăm propriii noştri paşi.

 Ieremia ştia aceasta. 

În ce ne priveşte, am înţeles noi, fiecare în parte, acest adevăr?

Ucenic sau doar convertit?

                     

Domnul este bun, milos, indurator, dar....!

În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Luca 7:11-17

Inainte de aceasta vizita a Domnului Isus in cetatea Nain, conform textului din Luca 7 stim ca Isus venea din Capernaum.Este o distanta relativ mica  intre Capernaum si Nain, si Capernaum este o cetate asezata intr-o vale, pe malul Marii Galileii, pe cand Nain este o cetate asezata pe un munte.
 Iata doua multimi, unii coboara, altii urca, unii sunt cu Isus, altii fara Isus, insa ochii Domnului sunt peste toti.
Ce spirit de observatie? Erau atatia oameni acolo, tocmai pe aceasta femeie a vazut-o?
Din multimea aceea vede suferinta acestei femei si-I se face mila de ea.
Mi-am amintit de versurile unei cantari pe care am cantat-o, "Tu nu dispretuiesti un duh zdrobit..."
La aceasta femeie cred ca era totul zdrobit. Fara sot, un singur fiu si acela moare?! Ori Dumnezeu a vazut acest lucru, I-a fost  mila si a privit spre nevoia ei, pentru ca asa este El, cunoaste nevoile fiecaruia, slava Lui.
Stiti ce am remarcat: atitudinea Domnului Isus.
I s-a facut mila, insa nu a ramas doar cu acest sentiment, EL a luat si atitudine.
Domnului când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea.....S-a apropiat şi S-a atins de raclă...
El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun"
Uneori si noi suntem cuprinsi de acest sentiment MILA, insa din pacate ramanem doar la atat si nu intreprindem nici un fel de actiune.Consideram ca rugandu-ne e suficient, e bine sa ne rugam pentru problema celui in suferinta insa nu este suficient, pentru ca raspunsul si ajutorul primit in urma rugaciunii vine tot prin oameni.De-aceea e nevoie si de implicarea noastra.
Atunci cand Domnul se atinge si se implica in viata noastra, totul se schimba!
Atunci cand I se face mila, atingerea Lui aduce pace, aduce viata, aduce bucurie, liniste, traseul vietii noastre nu va mai fi la fel. 
Insa ne-am gandit vreodata ca atingerea Lui, atunci cand nu suntem gasiti placuti inaintea Lui si nu vrem sa ne intoarcem de pe calea noastra cea rea, ne poate aduce suferinta?
Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!” (Ieremia 14:10)
Citeam  de dimineata cap. din Proverbe 11:
Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
Sunt convinsa ca fiecare doreste ca Domnul sa priveasca spre noi si daca se poate sa priveasca cu mila, insa acest lucru depinde de cum suntem gasiti inaintea LUI.

De prea multe ori am auzit si multi continua sa vorbeasca despre atributele lui  Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care este iubitor, milos, indurator, iertator, bun, credincios, insa nu ne place cand auzim si celelate atribute ale lui Dumnezeu: sfant, drept, judecator, nepartinitor, manios.

Iata cum ne este descris Dumnezeu: 

„Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.

Numeri 14:18 

Ce bine ar fi fost daca se oprea Cuvantul aici, Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, fara sa mai existe si acel DAR....

Insa exista si un...DAR!

El a fost randuit sa fie si Judecatorul celor vii si celor morti, spune cartea Faptelor:
Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. 

Fapte 10:42
Dumnezeu iarta, insa ca sa fim iertati trebuie in primul rand sa recunoastem ca suntem pacatosi si am pacatuit. Fara recunoastere si fara cainta, nu exista iertare. Ori multi se amagesc crezand ca pot fi iertati fara a parcurge aceasta etapa, ba mai mult sa ne amintim ce a spus Isus acelei femei prinsa in pacat:
"Dute si sa nu mai pacatuiesti!"

Doamne ajuta-ne sa constientizam ca Tu esti iertator, insa Esti si drept.
 Esti bun, insa Te si mânii, Esti milos, insa Esti si judecator.
Astazi Iti multumesc, ca inca o data ne-ai aratat acest lucru.