Mai bine numaram noi, decat sa numere Domnul!

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Psalmii 90: 12

Iata-l pe omul lui Dumnezeu, Moise rugandu-se Domnului sa-i dea aceasta intelepciune, de a-si numara bine zilele.

Am mai scris despre acest subiect, insa cu toate acestea revin asupra lui, pentru ca intr-adevar timpul a ajuns o mare problema si tot mai multi se plang de acest lucru...SUNT IN CRIZA DE TIMP.
Eu insumi ma confrunt de multe ori cu aceasta criza de timp.Acelasi lucru aud zilnic, si chiar ieri la servici discutau colegii si se tot intrebau:

"Doamne, nu stiu ce se intampla cu timpul acesta, zboara orele, zboara zilele si nu reusesc sa termin niciodata ce mi-am propus"

Jean de la Bruyere spunea: 

 Cei care isi intrebuinteaza rau timpul sunt cei dintai care se plang de scurtimea lui.

 Sa aibe oare dreptate?

Atunci cand ne asezam seara in pat si facem o analiza a tot ceea ce am facut in cursul zilei, gasim ca o mare parte din timp l-am pierdut cu lucruri inutile si lipsite de semnificatie pentru care am sacrificat poate ore bune.
Pierdem ore intregi citind nimicuri, privind la nimicuri, facand nimicuri si la sfarsitul zilei ne trezim ca am facut...NIMIC. Acum tragedia nu ar fi atat de mare daca am vorbi doar de acele ore, insa daca repetam aceleasi lucruri zi de zi, constatam ca marea parte a vietii o irosim pe nimicuri.

 Daca facem putina aritmetica vedem ce inseamna o viata de om.

10 ani=3.652 zile

20 ani=7.304 zile

30 ani=10.957 zile

40 ani=14.609 zile

50 ani=18.262 zile

60 ani=21.914 zile

70 ani=25.566 zile

Iar daca numar si zilele celor mai tari oameni, cei care trec de 80-90 de ani, atunci:

80 ani=29.219 zile 

90 ani=32.871 zile

Intr-adevar nu stiu cati dintre noi ajungem la aceasta performanta.Pentru altii socotelile se incheie in jurul celor 10.000 de zile, altii 15.000 sau 20.000 de zile, insa daca risipim aceste zile pe nimicuri, nu e de mirare ca nu avem timp suficient si mai tot timpul suntem in criza.
Desi zilele noastre au un inceput si un sfarsit, ba mai mult de-atat spune psalmistul David, "Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine", ori si aceste putine zile pe care le avem, sa le risipim pe fleacuri de nimic, intr-adevar atunci e "bai" mare cu noi.

Chiar 90 de ani daca am trai unii dintre noi, vine vremea cand si acestia se vor incheia. 
Conform unui studiu facut de unii cercetatori, acestia arata ca ziua s-a redus la 16 ore http://www.romaniatv.net/apocalipsa-a-inceput--de-ce-ziua-mai-are-doar-16-ore-in-loc-de-24_163798.html, insa cu toate acestea cred ca cea mai mare problema a noastra nu este faptul ca s-a scurtat timpul  si nu mai avem atat de mult timp, ci problema noastra reala este faptul ca nu stim sa ne administram timpul. 
Investim atat de mult timp in aceste lucruri pieritoare si constatam ca lucrurile pentru care am pierdut ore in sir, maine nu le mai avem. Nu am sa dau nici un fel de exemplu, insa va rog fiecare sa va ganditi la lucrurile pentru care pierdeti ore bune dintr-o zi si la final...v-ati ales cu "nimic".
Sigur ca venim si spunem, "dar traim aici pe pamant, traiesc si ma hranesc cu aceste lucruri pieritoare pentru care investesc si sacrific atata timp", insa trebuie sa ne facem o analiza a vietii si sa vedem cat la suta din timpul nostru investim pentru pamant si cat pentru cer si pentru suflet.
Stim bine ca inima noastra se leaga de toate lucrurile pentru care sacrificam timp sau bani.
Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Oare nu este chiar asa?

Trudim de dimineata pana seara pentru a castiga bani cat mai multi cu care sa ne asiguram un trai cat mai confortabil, comod si fara probleme, ori sigur ca acest lucru ne fura putinul timp pe care il avem, sigur ca inima noastra se leaga de tot ceea ce realizam in urma noastra, si-atunci cand auzim ca se spune in adunare, "Maranata, Domnul nostru vine", ne este teama sa spunem "Amin! Vino Doamne Isuse", pentru ca inima noastra este legata mai mult de pamant si nu vrem sa parasim acest pamant, numai ca Domnul nu intreaba pe niciunul daca suntem de acord sa vina sau nu, nu intreaba daca suntem gata ori ba.

Intotdeauna am crezut ca versetul acesta din Matei 16, se refera doar la cei  care nu-L cunosc pe Domnul, la cei din lume:"Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?", insa realizez ca tare bine ni se potriveste si noua crestinilor care nu stim sau nu vrem sa ne numaram bine zilele. Dumnezeu are metoda lui de a ne numara zilele, si daca nu vrem sa le numaram noi, poate ca e nevoit sa ni le numere El, ori sincer eu nu-mi doresc acest lucru.

Ma rog Domnului sa ma invete sa-mi numar bine zilele!

Sa investesc in tot ceea ce Dumnezeu va rasplati in cer, iar aici pe pamant sa investesc si sa sacrific atat cat sa traiesc un trai decent. Cand spun un trai decent nu ma refer la un mercedes si o casuta cu doua nivele(ca doar si astea sunt decente), ci decent si multumitor in orice circumstanta, sa putem spune si noi ca Pavel, "căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
  Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte"

Isus nu spune sa nu muncim, insa spune sa nu ne ingrijoram, 

" Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi", ba mai mult ne spune: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra"

 Credem noi oare ca aceste cuvinte sunt adevarate?