Hrana ta zilnica !

24 Martie
1Samuel 23.14-29
Orb şi împietrit, Saul a îndrăznit să spună despre David în v. 7: „Dumnezeu 1-a dat în mâna mea". Dar v. 14, nu fară ironie, restabileşte adevărul: „Dumnezeu nu l-a dat în mâna lui" (compară cu Ps. 37.32, 33). Totuşi „omul iubit", împăratul „după inima lui Dumnezeu", trebuie să cunoască amărăciunea şi nedreptatea în poziţia sa de la periferia societăţii. Trebuie să treacă prin experienţa întregii răutăţi omeneşti îndreptate contra lui: ură, gelozie, nerecunoştinţa şi chiar trădare. Nu ne duc zifiţii aceştia cu gândul la Iuda vânzându-L pe Domnul?

 Da, Isus, împăratul respins, a cunoscut chiar mai mult decât David această revărsare de răutate împotriva Sa, această „aşa mare împotrivire faţă de Sine" de la păcătoşi (Evrei 12.3). Inima Lui, infinit de sensibilă, a suferit această situaţie în modul cel mai profund posibil.
Ce a experimentat David după aceasta putem înţelege din anumiţi psalmi compuşi în deşertul lui Iuda (Ps. 54; 63 ...). Vizita lui Ionatan îl încurajează şi îi poartă gândurile înainte, spre viitor. însă prietenul credincios lui însuşi „a plecat acasă la el" (vezi şi Ioan 7.53), în timp ce David, tip al Unuia mai mare decât sine, îşi continuă calea lepădării împreună cu aceia care au părăsit totul pentru a-1 urma.