Ce fel de vorbire avem?

Ce reprezinta juramantul pentru tine?

Care este modul tau de vorbire?

De multe ori aud in jurul meu, si imi amintesc in copilarie cand eram la scoala, auzeam colegii cu urmatoarea expresie: "jur ca..." sau "jur pe". Stiu ca de mica am fost invatata de mama sa nu jur indiferent de situatie. Chiar daca nu voi fi crezuta sa nu jur ca este pacat.

 Daca ne uitam in Vechiul Testament, in vremea cand poporul traia sub legea lui Moise, juramantul nu era interzis.

"Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri" Deuteronom 6:13

 Acum, in Noul Testament, vine Domnul Isus si spune:

"Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.” Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău" Matei 5:33-37

Sa fie oare o contradictie in ceea ce a spus Dumnezeu poporului Israel si ceea ce spune Domnul Isus in Noul Testament? Nicidecum !!! Tatal, Fiul si Duhul sunt UNA. Daca citim  inca odata acest pasaj, observam aici, ca totul are o legatura directa cu Dumnezeu. Cerul, pamantul si tot ce este pe el, sunt ale Dumnezeului PreaInalt.Noi insine, suntem creatiunea LUI.

Cand ne gandim la juramant, ne gandim automat la cate o expresie de acest gen:... "jur ca..."...sau "jur pe...". Ori, fiecare cuvant pe care l-am scos din gura trebuie sa-l ducem la indeplinire, orice forma de legamant  trebuie implinita, altfel am pacatuit. 

Of, Doamne...cat suntem de departe noi crestini de indeplinirea acestor cuvinte! De cate ori "eu"am pacatuit, nu pentru ca am jurat, ci pentru ca nu am implinit tot ceea ce am vorbit?

De fapt cuvantul dat si neindeplinit este considerat MINCIUNA.

Multi oameni ajung sa foloseasca chiar juraminte, doar pentru a fi mai credibili sau pentru a iesi dintr-o situatie mizerabila. Astazi traim intr-o lume care merge spre iad cu pasi alergand. Minciuna a ajuns un mod de viata normal.Lumea minte in orice clipa, sotul minte sotia, sotia minte sotul, copii mint parintii, colegii se mint ei intre ei,toata lumea minte...minte sa scape, minte sa o duca mai bine, minte sa isi faca avere, minte pentru ca....minciuna a ajuns o rutina in viata lor.

Si totusi, in mijlocul acestei lumi in care traim, noi suntem chemati sa spunem adevarul.

"Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură", Efeseni 4:29, iar in cap.5 cu vers.4 scrie:"
"Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire"

 Cuvintele care ne ies din gura arata adevaratul nostru caracter si arata de fapt adevaratul nostru stapan.

Sunt momente in care situatia cere sa juram si aceste juraminte trebuiesc indeplinite si duse pana la capat.Legamatul pe care il facem la casatorie sau o juruinta  la tribunal ca vom spune doar adevarul, acestea trebuie indeplinite. 

Sa privim in Matei 26:63-64

"Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” 

 „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”

Suntem chemati sa avem o vorbire inteleapta.„Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău"