Intr-adevar mesajul Papei un adevarat bici !
Predică uluitoare a noului Suveran Pontif. Aşa ceva nu s-a mai auzit la Vatican!
La 24 de ore după ce a fost ales, în aceeaşi Capelă
Sixtină, noul Papă a condus o slujbă în faţa cardinalilor, în care a
trasat liniile de forţă ale pontificatului. Momentul-cheie a fost
predica, rostită într-o italiana foarte simplă şi accesibilă. Un
document cu atât mai important, cu cât Papa a transmis un semnal
puternic, refuzând să citească textul pregătit de secretarul de Stat.
Evident, apreciază observatorii de la Vatican, va trebui să aşteptăm, pentru confirmarea primelor impresii, predica de la marea mesă a întronizării sale, care va avea loc marţi, în Piaţa San Pietro. Sunt însă câteva impresii puternice lăsate de prima predică. Noul Papă a impus un stil nou şi direct.
Ca un simplu preot Primul element - FORMA: Papa nu a rostit predica din scaunul de Episcop al Romei, un loc care simbolizează puterea sa, aflat chiar în centrul Capelei Sixtine, ci din amvon, ca un simplu preot.
Pe FOND, mesajul său a fost unul drastic, notează observatorii. Prima
temă a fost cea a "mişcării" care caracterizează Biserica. Noul Papă
vede trei direcţii: "a călători" (caminare), "a zidi" şi "a mărturisi".
"Viaţa noastră este un drum", a spus el. "Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu şi în lumina Lui".
Apoi, e nevoie de "a edifica" Biserica. Dar "cu pietre vii, cu pietre unse cu Duhul Sfânt". Şi nu oriunde, ci "pe piatra din capul unghiului, care este Hristos".
Vine etapa de "a mărturisi credinţa". Şi aici a fost momentul cel mai încărcat al predicii: "Putem să străbatem câte drumuri dorim, putem să construim mii de lucruri, dacă nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, ceva nu merge". În italiană, "qualcosa non va", argentinianul apăsând, cu vocea sa gravă, pe "non va".
"Vom deveni un ONG religios (ONG pietosa), dar nu Biserica, mireasa lui Hristos", a decretat Papa, continuând: "Ce se va întâmpla dacă nu construim pe piatră? Ni se va întâmpla ce li se întâmplă copiilor pe plajă, când ridică castele de nisip: totul se surpă, fără consistenţă".
Liniștea grea a cardinalilor
Papa, foarte calm, stăpân pe sine, ciudat de odihnit şi senin după aceste alegeri-surpriză, a rostit apoi aceste vorbe teribile al unui mare scriitor francez: "Când nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, îmi vine în minte fraza lui Leon Bloy: cel care nu se roagă lui Dumnezeu, se roagă Diavolului. Şi când nu-l mărturisim pe Iisus Hristos, mărturisim mundanitatea, lumescu Diavolului!"
O linişte grea s-a lăsat în Capela Sixtină. Mulţi cardinali păreau că-i sorb aceste vorbe, atât de obişnuite în bisericile ortodoxe româneşti, dar atât de puţin diplomatice, pentru urechile occidentale, obişuite cu prudenţa oratorică a textelor care i se dau Papei să le citească.
Iar Francisc a continuat: "Asta nu este uşor". Când trebuie construit ceva se produc "cutremure, mişcări, care încearcă să ne întoarcă din drum. Pentru că nu aparţin Crucii".
Pentru noul Papă, fiecare drum trebuie ducă spre Cruce: "Când călătorim fără Cruce, când zidim fără Cruce, când mărturisim cu Hristos, dar fără Cruce, nu suntem oamenii lui Dumnezeu. Suntem lumeşti. Suntem episcopi, preoţi, cardinali, papi, totul, dar nu suntem oamenii lui Dumnezeu".
Uluitor! O critică tăioasă a anumitor comportamente bisericeşti, care viza pe toţi, de la preoţii simpli la Papa însuşi! Aşa ceva nu s-a mai văzut niciodată, nu s-a auzit niciodată din gura unui Suveran Pontif, în faţa întregului cortegiu al cardinalilor!
Încheierea a fost la fel de biciuitoare: "Aş vrea ca noi toţi, după aceste zile de graţie, să avem curajul, da!, curajul, de a călători împreună cu Dumnezeu, purtând Crucea lui Dumnezeu, şi să zidim Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, şi să mărturisim slava unică a lui Hristos răstignit!. Numai aşa Biserica poate avansa!"
"Viaţa noastră este un drum", a spus el. "Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu şi în lumina Lui".
Apoi, e nevoie de "a edifica" Biserica. Dar "cu pietre vii, cu pietre unse cu Duhul Sfânt". Şi nu oriunde, ci "pe piatra din capul unghiului, care este Hristos".
Vine etapa de "a mărturisi credinţa". Şi aici a fost momentul cel mai încărcat al predicii: "Putem să străbatem câte drumuri dorim, putem să construim mii de lucruri, dacă nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, ceva nu merge". În italiană, "qualcosa non va", argentinianul apăsând, cu vocea sa gravă, pe "non va".
"Vom deveni un ONG religios (ONG pietosa), dar nu Biserica, mireasa lui Hristos", a decretat Papa, continuând: "Ce se va întâmpla dacă nu construim pe piatră? Ni se va întâmpla ce li se întâmplă copiilor pe plajă, când ridică castele de nisip: totul se surpă, fără consistenţă".
Liniștea grea a cardinalilor
Papa, foarte calm, stăpân pe sine, ciudat de odihnit şi senin după aceste alegeri-surpriză, a rostit apoi aceste vorbe teribile al unui mare scriitor francez: "Când nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, îmi vine în minte fraza lui Leon Bloy: cel care nu se roagă lui Dumnezeu, se roagă Diavolului. Şi când nu-l mărturisim pe Iisus Hristos, mărturisim mundanitatea, lumescu Diavolului!"
O linişte grea s-a lăsat în Capela Sixtină. Mulţi cardinali păreau că-i sorb aceste vorbe, atât de obişnuite în bisericile ortodoxe româneşti, dar atât de puţin diplomatice, pentru urechile occidentale, obişuite cu prudenţa oratorică a textelor care i se dau Papei să le citească.
Iar Francisc a continuat: "Asta nu este uşor". Când trebuie construit ceva se produc "cutremure, mişcări, care încearcă să ne întoarcă din drum. Pentru că nu aparţin Crucii".
Pentru noul Papă, fiecare drum trebuie ducă spre Cruce: "Când călătorim fără Cruce, când zidim fără Cruce, când mărturisim cu Hristos, dar fără Cruce, nu suntem oamenii lui Dumnezeu. Suntem lumeşti. Suntem episcopi, preoţi, cardinali, papi, totul, dar nu suntem oamenii lui Dumnezeu".
Uluitor! O critică tăioasă a anumitor comportamente bisericeşti, care viza pe toţi, de la preoţii simpli la Papa însuşi! Aşa ceva nu s-a mai văzut niciodată, nu s-a auzit niciodată din gura unui Suveran Pontif, în faţa întregului cortegiu al cardinalilor!
Încheierea a fost la fel de biciuitoare: "Aş vrea ca noi toţi, după aceste zile de graţie, să avem curajul, da!, curajul, de a călători împreună cu Dumnezeu, purtând Crucea lui Dumnezeu, şi să zidim Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, şi să mărturisim slava unică a lui Hristos răstignit!. Numai aşa Biserica poate avansa!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu