Franturi din cele patru seri de evanghelizare!

S-au incheiat cele patru zile de evanghelizare in Biserica Penticostala Elim.

Ce as mai putea spune, decat... slava Domnului!

Au fost zile pline de har, iar pentru cei care nu a-ti putut urmari serviciile in direct, va sta la dispozitie arhiva Bisericii.

Joi, prima seara de evanghelizare a fost invitat fratele Costel Cociurean din Ucraina, iar mesajul adus a fost din Ioan 10:7-9, ISUS USA OILOR,

Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

  Usa, metaforic  simbolizeaza o Persoana si aceasta este Isus Hristos.

Singura cale de acces intr-o incapere este usa. Singura cale de acces in Imparatia lui Dumnezeu este CREDINTA IN ISUS HRISTOS!

Vineri, a doua seara acelasi invitat Costel Cociurean a continuat mesajul sau, tot din Ioan 10:10-18, 

Misiunea  PASTORULUI  CEL BUN!

Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.  

Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

Noi am fost sortiti pieirii, pentru ca plata pacatului este moartea, dar Domnul  Isus  si-a dat viata pentru noi(oile sale). Nici o jertfa  nu a putut spala vina pacatului nostru, pentru aceasta a fost nevoie de un Miel fara cusur, de sange sfant, iar Isus Hristos a facut acest lucru pentru mine si pentru tine.

 Si astazi Pastorul cel bun inca vorbeste si cauta in continuare oile pierdute.

M-a gasit pe mine, te-a gasit pe tine, dar mai avem oite in familia noastra care nu-L cunosc, de-aceea sa ne rugam pentru cei din familiile noastre, cei care nu sunt inca mantuiti.

Sambata seara, a treia zi de evanghelizare, un alt invitat, fratele David Echalar a avut un mesaj neobisnuit pentru o seara de evanghelizare am putea spune. Textul citit din Cantarea Cantarilor 1:1-2-
Dragostea pentru mirele Tau!
Cântarea cântărilor făcută de Solomon.
Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul.

   

Cum o mireasa este indragostita de mirele ei, tot asa Biserica trebuie sa fie indragostita de Mirele Isus Hristos.

S-a pus accent pe relatia din familie. Astazi institutia cea mai atacata este familia. Crestini care divorteaza, crestini care traiesc o viata duplicitara, crestini care au o casnicie doar de ochii lumii. Ca sa avem o biserica sanatoasa este nevoie de o familie sanatoasa.
La final a avut o chemare poate neobisnuita pentru o seara de evanghelizare. A fost o chemare pentru toti acei care vor sa-si innoiasca legamantul cu partenerul de viata in fata Domnului si pentru cei care vor ca binecuvantarea si protectia Domnului sa fie peste familiile lor.

Duminica dimineata am stat la Masa Domnului. Acelasi invitat, David Echalar cu mesajul -
Biserica primara si biserica de azi. Text, Ieremia 6:16/a
Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”

A fost prezentat, cum a luat fiinta biserica primara, de ce atatea religii, si caracteristiciile bisericii primare. Astazi bisericiile au ramas doar cu o forma de evlavie, o traditie si o religie. Suntem chemati sa ne intoarcem la cararea cea veche trasata de Domnul Isus si traita de primii crestini.
Cei care ne-am lasat cercetati de Duhul Sfant a fost imposibil sa nu vedem cat de departe suntem azi de primii crestini. Nadajduim ca vom si pune in aplicare ceea ce am auzit, pentru ca  daca ramanem doar la stadiul de ascultatori este vai de noi.

Dumnica seara, incheierea celor patru servicii de evanghelizare, acelasi pastor David Echalar a avut un mesaj din Ezechiel 47-1-2, dar mesajul a cuprins  textul, chiar pana la vers.10.
Este timpul sa inotam in puterea Duhului Sfant!
M-a adus înapoi la uşa Casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul Casei, dinspre răsărit; căci faţa Casei era spre răsărit. Apa se cobora de sub partea dreaptă a Casei înspre partea de miazăzi a altarului.
M-a scos pe poarta de miazănoapte şi m-a făcut să ocolesc pe din afară până la poarta de răsărit. Şi iată că apa curgea din partea dreaptă.

Esti hotarat sa experimentezi puterea lui Dumnezeu? Doresti acest lucru?

  Cine crede in El vor curge rauri de apa vie. Este cu neputinta sa fii atins de râul lui Dumnezeu, de puterea lui Dumnezeu si sa fii un crestin care traieste o credinta mediocra.

Cel neprihanit va trai prin credinta si puterea supranaturala a Duhului Sfant il va insoti, dar pentru aceasta trebuie sa crezi si sa-ti doresti acest lucru.

Seara s-a incheiat cu rugaciuni speciale si ungere facuta pentru toti cei care au avut si au adus o cauza inaintea Domnului.

Sunt doar cateva ganduri pe care am vrut sa le imparasesc cu voi. Au fost  momente minunate si imi doresc ca Duhul lui Dumnezeu sa-si desavarseasca lucrarea care a fost inceputa. Iar pentru intarirea credintei noastre, a fost prezentata o marturie a unui frate care aseara a mers la fratii slujitori si a cerut ajutorul in rugaciune, spunandu-le cruntul diagnostic pe care l-a primit, cancer cu o tumoare "mare" sub brat. Fratii s-au rugat si i-au facut ungere cu undelemn. In urma rugaciunilor facute si pe baza credintei lui, acea tumoare s-a spart si a inceput sa se retraga, si credem ca Dumnezeu l-a vindecat.

Omeneste pare ireal, dar daca vorbim de lucruri normale am vorbi despre un om si nu de Dumnezeu

DUMNEZEU, ESTE DUMNEZEU SI EL FACE CE VREA !

   

Hrana ta zilnica!

2 FEBRUARIE
Psalmul 69.20-36
Psalmii 22 şi 69, care se aseamănă prin faptul că şi unul şi altul ne zugrăvesc suferinţele Domnului, prezintă totuşi o deosebire esenţială: În Psalmul 22, Hristos este văzut ca făcând ispăşire pentru păcatele noastre, este prezentat ca fiind Cel pe care Dumnezeu L-a lovit în locul nostru, în timp ce aici, în Psalmul 69, dimpotrivă, îl vedem pe Isus suferind din partea oamenilor, şi câte mijloace au găsit ei pentru a-L chinui...! Un cuvânt revine în acest psalm de patru ori: ocara (sau dispreţul), altfel spus, dezonoarea publică (v. 7,10,19,20), arătând că inima infinit de sensibilă a Domnului a fost zdrobită de această ocară (v. 20). In El, gloria lui Dumnezeu, dragostea Sa şi sfinţenia Sa au fost călcate în picioare în faţa tuturor oamenilor nelegiuiţi. Iar cât despre versetul 21, acesta s-a împlinit ad-litteram în ceasul crucii (Matei 27.34,48).
O altă cauză de profundă durere pentru Mântuitorul a fost stârnită de ucenicii Săi. El nu a găsit la ei niciun strop de compătimire, ci numai indiferenţă: „Am aşteptat compătimire, dar degeaba, şi mângâietori, dar n-am găsit niciunul" (v. 20).
Pe drept cuvânt, reprezentanţii rasei umane vinovate de o astfel de nelegiuire vor suferi - dacă nu s-au pocăit - mânia şi urgia invocate în versetul 24 de rămăşiţa credincioasă. Domnul să ne ajute - pe fiecare dintre cititorii acestor rânduri - să fim găsiţi printre „cei care iubesc Numele Său" (v. 36)!

Din 2016 va fi introdusa obligatia de a implanta tuturor nou-nascutilor un microcip sub piele!

Si iata ca timpul se apropie cu pasi repezi. 

Si a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.
Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.
Apoc.13:16-18

Ești pregătit să trăiești într-o lume în care fiecare copil nou-născut este micro-cipat ? Ești gata să ai fiecare mișcare , înregistrata și plasata în banca de date Big Brother ? 

Potrivit articolului finlandez , distribuit medicilor si studentilor medicali , timpul se scurge pentru schimbarea direcției de medicina militară și tehnologie de control al minții , asigurând viitorul libertății umane . Potrivit mai multor surse din 2016, prin Europa copii nou-născuți vor fi obligați să li sa puna un chip ” RFID s “.

sursa: http://smartday.ro/2015/01/31/din-2016-va-fi-introdusa-obligatia-de-a-implanta-tuturor-nou-nascutilor-un-microcip-sub-piele/

Hrana ta zilnica!

1FEBRUARIE
Psalmul 69.1-19
Psalmul 68 ni L-a prezentat pe Hristos înălţat la cer ca învingător şi primind daruri glorioase (Psalmul 68.18); Psalmul 69 ni-L va prezenta coborât, în ruşine şi într-o durere de nedescris, dând înapoi ceea ce n-a furat (v. 4). În aceeaşi ordine am mai găsit dispuşi şi Psalmii 21 şi 22: Psalmul 21 (în care L-am văzut pe Domnul Isus preîntâmpinat de binecuvântările bunătăţii) îl precedă pe 22, astfel ca nimeni să nu se înşele cu privire la Persoana prezentată apoi, abandonată în mijlocul unor suferinţe atât de grele. Aşa cum chivotul a croit poporului un drum pentru traversarea râului Iordan (râul morţii), Hristos a păşit cel dintâi în râul morţii, luând asupra Sa povara păcatelor, „nebunia" poporului Său (v. 5).

 S-a cufundat în noroiul adânc al păcatului, în adâncimile apelor judecăţii (v. 2); a văzut abisul îngrozitor al morţii ameninţând să-L înghită (v. 15), însă nu a încetat, în ciuda tuturor acestora, să înalţe rugăciuni către Dumnezeul Său (v. 13).
Citarea versetului 9 în Romani 15.3 este o provocare pentru noi de a imita acest mare Model care niciodată n-a căutat să-Şi placă Lui însuşi, nici să Se sustragă de la insultele care se îndreptau spre Tatăl Său (Matei 27.43). El cere, de asemenea, ca încercarea Lui să nu fie o poticnire pentru creştini atunci când vor vedea un astfel de Credincios cufundat într-un asemenea necaz (v. 6).

Hrana ta zilnica!

31 IANUARIE
Psalmii 68.24-35
Versetele cu care se încheie acest psalm ne prezintă o altă latură a întemeierii împărăţiei. „ Umblarea" lui Dumnezei împreună cu poporul Său, care începuse în pustiu (v. 7), ia sfârşit odată cu intrarea în „locaşul sfânt", simbol al unei odihne glorioase (v. 24; comp. cu 2 Samuel 6.17 şi 7.6) Seminţiile lui Israel, strânse laolaltă, au, în sfârşit, parte de această odihnă. Versetul 27 îl menţionează pe Iuda reunit acum cu Zabulon şi cu Neftali, dar şi cu „Beniamin, cel mic" Această seminţie (Beniamin) a fost odinioară aproape în totalitate nimicită prin judecată (Judecători 21), devenind astfel o imagine a poporului Israel întregit care urmează să treacă prin necaz. In prezent însă, seminţia lui Beniamin este cea care stăpâneşte, pentru că „Dumnezeul tău a poruncit puterea ta" (v. 28). Şi o lume întreagă i se supune: împăraţii (v. 29), cei mari (v. 31), împărăţiile (v. 32), toţi sunt chemaţi să recunoască puterea şi măreţia lui Dumnezeu care sunt arătate în Israel.
„Ei au văzut umbletele Tale, Dumnezeule!" (v. 24). Acest verset ne îndreaptă gândurile spre ce au făcut ucenicii lui loan Botezătorul: privind la umbletele lui Isus (loan 1.36: „privind la Isus care umbla"), ei L-au urmat pe Isus. Citind Cuvântul, să medităm şi noi la această umblare perfectă a Domnului în pustiul acestei lumi, aşteptând clipa când II vom putea contempla faţă-n faţă, în odihnă şi în glorie.

Decat sofer, mai bine biciclist!

Pentru ca toti soferii suntem directi interesati de noul cod rutier, m-am gandit ca e bine sa-l postez si aici pe blog ca si cititorii mei sa fie "informati".

Dupa ce l-am citit, am o singura dorinta:

"sa vina caldura si voi reveni la dragostea mea....bicicleta"

COD RUTIER 2015: Normele de aplicare pentru modificările propuse de către Direcția Rutieră, în luna septembrie a anului trecut, referitoare la scaunele pentru copii și portul centurii de siguranță, au trecut, joi de Executiv. Noile prevederi referitoare la transportul minorilor vor intra în vigoare în 30 de zile de la momentul publicării lor în Monitorul Oficial, adică începând cu data de 6 februarie 2015.

Luna februarie vine cu o serie de noi amenzi pentru participanții la trafic. Copiii mai înalţi de 135 de centimetri pot sta pe orice scaun din spate, dacă poartă centura de siguranţă a maşinii.

Şoferul este obligat, însă, să le pună în vedere pasagerilor că trebuie să îşi prindă centurile când se află în autovehicul.
Nerespectarea acestor reguli introduse recent va fi sancţionată cu până la cinci puncte de amendă. Asta înseamnă, în bani, că amenda ar putea ajunge la 450 de lei - cam cât ar costa, de fapt, un scaun pentru bebeluş.
Potrivit noilor reguli, este obligatoriu ca dispozitivele de fixare în scaun să fie omologate şi adecvate pentru caracteristicile fizice ale copiilor. Obligaţiile privind dispozitivele de fixare nu se aplică atunci când este vorba de maşini destinate transportului public de persoane sau de taxiuri. Totuşi, este obligatorie supravegherea copilului de către o altă persoană în afară de şofer.
De asemenea, obligaţia folosirii dispozitivului de fixare sau a centurii de siguranţă nu se aplică dacă minorul este scutit de un medic de la purtarea sistemelor de siguranţă. Copiii pot fi transportaţi în această situaţie doar pe scaunele din spate şi dacă au mai puţin de trei ani, trebuie supravegheaţi de o altă persoană în afara de şofer.
COD RUTIER 2015: Noi amenzi rutiere de la 1 ianuarie 2015

Codul rutier stabileşte că un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel că o creştere a acestuia duce automat la o creştere a amenzilor pentru contravenţiile rutiere.

Salariul minim urmează să crească în două etape în anul 2015, conform unei hotărîri recente a Guvernului. Prima creştere va fi făcută de la 1 ianuarie 2015, de la 900 la 975 de lei, iar cea de-a două creştere va fi făcută de la 1 iulie 2015, de la 975 la 1050 de lei.

Concret, de la 1 ianuarie, un punct-amendă va reprezenta 97,5 lei, iar de la 1 iulie - 105 lei. 2015 va fi al cincilea an consecutiv în care salariul minim brut pe economie va fi mărit, după ce acelaşi lucru s-a întîmplat în 2011 (de la 600 la 670 de lei), 2012 (de la 670 la 700 de lei), 2013 (de la 700 la 800 de lei) şi 2014 (de la 800 la 900 de lei). Înainte de cea din 2011, ultima creştere a salariului minim fusese în 2009 (de la 540 la 600 de lei).

Ce cuantum vor avea amenzile de la 1 ianuarie

Sancţiunile prevăzute în Codul rutier sînt stabilite pe clase, în funcţie de gravitatea faptelor şi de pericolul social pe care acestea îl prezintă. Amenzile din clasele I-IV de sancţiuni se aplică persoanelor fizice, în timp ce amenzile din clasa a V-a de sancţiuni se aplică doar persoanelor juridice.

Potrivit actului normativ, clasele de sancţiuni sunt următoarele: clasa I: 2 sau 3 puncte-amendă; clasa a ÎI-a: 4 sau 5 puncte-amendă; clasa a III-a: de la 6 la 8 puncte-amendă; clasa a IV-a: de la 9 la 20 puncte-amendă; clasa a V-a: de la 21 la 100 puncte-amendă.

Astfel, amenzile care se vor aplică de la 1 ianuarie vor fi următoarele:clasa I: 195 sau 292,5 lei; clasa a ÎI-a: 390 sau 487,5 lei; clasa a III-a: de la 585 la 780 de lei; clasa a IV-a: de la 877,5 la 1950 de lei. clasa a V-a: de la 2047,5 la 9750 de lei.

Printre faptele care se sancţionează cu amenzi din clasa I se numără manevrele de schimbare a direcţiei de mers făcute fără respectarea obligaţiei de semnalizare, conducerea unui vehicul avariat peste termenul de 30 de zile de la momentul eliberării documentului prin care s-a constatat avaria sau lăsarea liberă a volanului, ghidonului ori manetei de comandă a vehiculului în timpul conducerii. De asemenea, cu 195 sau 292,5 lei se mai amendează şi nerespectarea semnificaţiei culorii galbene a semaforului.

Amenzile din clasa a II-a de sancţiuni sînt date, printre altele, pentru nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor şi marcajelor de obligare,nerespectarea regulilor de utilizare a mijloacelor de avertizare sonoră sau conducerea unui autovehicul care are montate anvelope cu alte dimensiuni/caracteristici decît cele trecute în certificatul de înmatriculare/înregistrare ori care sunt uzate peste limita admisă.

Totodată, în anumite situaţii, pe lîngă amenzile de 390 sau 487,5 lei, şoferilor li se mai poate suspendă dreptul de a conduce pentru 30 de zile. Printre aceste cazuri se numără: depăşirea coloanelor de vehicule oprite la semafor (la culoarea roşie) sau la trecerile la nivel cu calea ferată; neacordarea priorităţii de trecere pietonilor care traversează drumul în mod regulamentar; neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept; nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului; nerespectarea regulilor privind depăşirea.

Printre faptele pentru care se dau amenzi din clasa a III-a de sancţiuni se numără conducerea unui autovehicul cu un permis auto expirat, nepastrarea distanţei laterale suficiente faţă de vehiculele care circulă din sensul opus sau circulaţia cu un autovehicul care are defecţiuni la sistemul de iluminare/avertizare sonoră ori cînd acestea lipsesc.

De asemenea, în anumite cazuri, pe lângă amendă cuprinsă între 585 şi 780 de lei, şoferii riscă şi suspendarea permisului pentru 60 de zile. Printre aceste situaţii se numără: nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, atunci cînd în acest fel s-a produs un accident din care au rezultat avarii la un vehicul sau alte pagube materiale; nerespectarea interdicţiei temporare de circulaţie pe un anumit segment de drum public; circulaţia pe sensul opus.

În ceea ce priveşte amenzile din clasa a IV-a de sancţiuni -- cele mai mari pentru persoanele fizice --, acestea se aplică, printre alte situaţii, atunci cînd se circulă cu vehicule al căror termen de valabilitate al inspecţiei tehnice periodice este expirat, atunci când şoferii nu-şi fac verificarea medicală periodică sau atunci cînd aceştia fac gesturi obscene, înjură, adresează expresii jignitoare/vulgare la adresa participanţilor la trafic. La fel se sancţionează şi conducerea, fără anvelope de iarnă, a autovehiculelor pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei.

Codul rutier mai stabileşte că, pe lîngă amenzile între 877,5 şi 1950 de lei, şoferilor li se poate suspendă permisul timp de 90 de zile în cazuri precum: conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice; conducerea vehiculului cu defecţiuni grave la sistemul de frînare/mecanismul de direcţie; depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe un sector de drum şi pentru categoria autovehiculului condus.

sursa:http://www.goldfmromania.ro/

Hrana ta zilnica!

30 IANUARIE
Psalmul 68.15-23
Va veni un moment când toate pretenţiile oamenilor puternici (ale acestor munţi cu multe piscuri din v. 16) vor trebui să cedeze, făcând loc unei singure puteri, puterea divină. Aceasta şi-a dat proba cea mai măreaţă nu prin victoriile câştigate asupra vrăjmaşilor lui Israel, ci prin biruinţa lui Hristos obţinută asupra lui Satan (asupra omului puternic care ne ţinea în robie) şi prin învierea Sa triumfătoare (v. 18; Romani 1.4). înălţat „mai presus de toate cerurile", El este Cel care aici, în Psalmul 68, primeşte daruri „în om" (în calitate de om, ca om), în timp ce, în citatul din Efeseni 4.8-10, El va fi Cel care va împărţi daruri. Biserica Lui are astăzi la dispoziţie pentru zidirea Sa aceste daruri împărţite prin Duhul Sfânt (Fapte 2.33). Astfel că, în toate privinţele, noi putem spune împreună cu versetul 19: „Binecuvântat fie Domnul, care zilnic ne copleşeşte cu darurile Sale, Dumnezeu, mântuirea noastră". Intr-adevăr, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al salvării. Lui Ii revine atât să salveze din moarte (deşi v. 20 se aplică în primul rând învierii naţionale a lui Israel), cât şi să dea celor care au fost reţinuţi prin puterea ei o parte cerească şi eternă împreună cu Intâiul-născut dintre cei morţi, cu Omul înviat.

Nu risipi timpul petrecandu-l, ci investindu-l!

Pe multe lucruri punem pret in lumea aceasta, insa ceea ce merita sa pretuim cel mai mult, cu siguranta nu ocupa un loc prioritar pe lista noastra si ma refer la "timp".

Punem pret pe banii, pe cariera, pe prieteni, investim in proiecte si mai apoi punem mare pret pe ele, insa in toate aceste  lucruri daca cumva dam gres , mai avem o sansa de a reabilita situatia.Din punct de vedere financiar orice investitie proasta poate fi corectata. Poate nu avem sansa sa recuperam banii, dar avem sansa sa facem altii, (bineinteles muncind), prietenii, daca i-am pierdut  ne putem face altii, in cariera  daca am dat gres ne putem reprofila, dar singurul lucru pe care nu-l putem  recupera niciodata este timpul.

Timpul este unul dintre cele mai mari valori, insa din pacate este atat de nepretuit de oameni si este trist ca risipim ceva ce nu se mai poate recupera niciodata.

Fiecare minut si secunda risipita are valoare ei. Daca astazi ai pierdut doua ore facand...nu stiu, poate "facand nimic", aceste doua ore nu le vei mai recupera niciodata. Poate spui, maine  le voi recupera, insa cele de maine sunt orele  de maine si nu cele de azi. Daca azi te culci la 12 noaptea si te trezesti la 6, ai dormit doar 6 ore de somn desi poate trebuia 8 ore, si spui, "maine incerc sa recuperez", chiar daca dormi cu doua ore mai mult, trebuie sa stii, tu nu ai recuperat orele de ieri, tu ai dormit cu doua ore mai mult din orele zilei de azi. Cele de ieri s-au dus....

Trebuie sa recunoastem ca nimic nu se cheltuieste in mod mai nesocotit ca "timpul", dar acest lucru il realizam mai spre....apusul vietii. Spun asta, deoarece pe masura ce timpul din viata noastra se scurge ne trezim undeva trecuti de jumatatea vietii, si atunci  percepem "altfel" fiecare minut.
Sunt doua moduri in care putem folosi timpul, putem petrece timpul sau il putem intrebuinta, si nu este acelasi lucru.
Din pacate de multe ori cautam doar sa petrecem timpul. Petrecem ore bune din timpul nostru pe facebook, petrecem ore bune privind la televizor, petrecem ore bune cu lucruri inutile, insa de prea putine ori cautam sa investim timpul.
Seneca spunea:
Iti petreci cea mai mare parte a vietii facand ce nu trebuie, iar o parte a ei, nefacand nimic, toata viata te-ai preocupat de cu totul altceva decat ceea ce ar fi trebuit.
Daca ne-am face fiecare o analiza a zilei, oare nu am constata ca ceea ce spunea Seneca este valabil si in viata noastra uneori? Sau poate... nu uneori, ci de cele mai multe ori!
Personal si o spun spre rusinea mea, am zile cand seara dupa ce ma asez in pat si imi fac o analiza a zilei, vad cum mi-am irosit timpul fara de folos. Chiar daca sunt la servici se intampla si acest lucru, si am sa va spun de ce. Munca pe care o am este de asa natura incat am si "timp liber", poate si datorita faptului ca situatia economica este asa cum este la noi in tara, dar asta este o alta problema.Insa de nenumarate ori m-am trezit ca in timpul acela liber pe care il am, in loc sa citesc din Biblie sau in loc sa dau un telefon si sa incurajez pe cineva cu un verset din Scriptura, cascam ochii pe stiri politice, stiri externe, stiri interne si dupa ce terminam de citit o luam de la capat si iar citeam, trezindu-ma ca mi-am irosit timpul de fapt, facand..."NIMIC".
Tot la fel de bine poate facem uneori si acasa, nu neaparat citind ziarele, insa poate ne ocupam timpul cu alte lucruri care nu ne aduc nici un fel de beneficii sau satisfactii.
Dar in ce putem investii? Putem investi in copiii nostri, poate in copiii altora, putem investi timpul facand un batran fericit, putem investi timpul in partenerul de viata, putem investi in fericirea altora si in tot ceea ce ce ne va aduce o rasplatire din partea lui Dumnezeu.
Cred ca si in aceasta privinta avem nevoie de a cere Domnului intelepciune pentru a stii sa nu rispim, ci sa investim!

Hrana ta zilnica!

29 IANUARIE
Psalmul 68.1-14
Dumnezeul cel înfricoşător în judecăţile Sale când este vorba să le aplice împotriva celor necredincioşi Se arată atât de plin de duioşie faţă de cei care-I aparţin şi pe care-i numeşte „cei drepți'' (v. 3). El însuşi îşi ia frumosul nume de „Tatăl orfanilor” şi de apărătorul văduvelor" (v. 5; Psalmul 146.9; Ieremia 49.11), arătând astfel că Se ocupă într-un mod cu totul special de aceia care şi-au pierdut sprijinul natural. Şi cei însinguraţi se bucură de o grijă deosebită din partea Lui: „Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască într-o familie'' (v. 6). Şi cât de mulţi sunt aceia care au făcut această preţioasă experienţă! Odată cu întoarcerea lor la Dumnezeu, porţile li s-au închis: anumiţi membri ai familiei lor n-au mai vrut să-i primească. Din dragoste pentru Domnul, ei au trebuit să părăsească „casă sau fraţi
sau surori...". „Tatăl orfanilor" însă i-a strâns în propria Lui familie, unde au găsit alţi fraţi şi alte surori (citiţi Marcu 10.29,30).
Până la versetul 14 inclusiv ne este reamintită grija lui Dumnezeu îndreptată spre poporul Său, în timpul drumului prin pustie (comp. v. 1 şi 7 cu Numeri 10.33-36), şi El n-a încetat să vegheze asupra „turmei" Sale, Israel (v. 10). Dar astăzi Domnul are „alte oi, care nu sunt din staulul acesta" iudeu (loan 10.16). Suntem noi una dintre acestea? Puteţi noi să vorbim despre dragostea acestui bun Păstor?

Invitatie, evanghelizare ELIM!

Mai exista o sansa...!: Invitatie, evanghelizare ELIM!

Ceceteaza, si iar cerceteaza!

Cat traieste omul pe acest pamant este dornic de a stii, de a cunoaste si de a cerceta. Citim in fiecare zi despre  noi si noi descoperiri pe care le fac oamenii de stiinta, ori toate acestea au fost facute in urma unor cercetari minutioase in domeniile respective. Noi, oamenii de rand atunci cand auzim anumite vesti ne punem si cercetam ca sa fim siguri daca este asa, si nu-i nimic rau pentru in asta, pentru ca nu este bine sa fim in necunostinta de cauza sau surprinsi de evenimente. De-aceea si Biblia si ne invata sa facem cercetari. Cercetari atat in fiecare domeniu al vietii noastre dar si cercetarea Scripturii pentru a nu fi surprinsi de  evenimentele care vor veni.
 Pentru ca stim ca Dumnezeu doreste sa avem o inima curata si neprihanita, trebuie sa-L rugam ca prin Duhul Sau sa ne cerceteze si inima noastra.

Sunt multe referinte in Scriptura in care suntem indemnati  spre a face cercetari.In Plang. lui Ieremia Cuvantul  spune sa cercetam umblarea noastra,

"Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul"

In Galateni 6 suntem indemnati sa ne cercetam fiecare fapta, "Fiecare să-şi cerceteze fapta lui...", iar in 1 Corinteni suntemn indemnati sa ne cercetam pe noi insine si nu pe altii.

"Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi....".

Dar cum am putea sa ne cercetam mai bine daca nu in lumina Cuvantului. Doar citind poruncile lui Dumnezeu vom putea vedea daca suntem pe calea trasata de EL sau pe langa cale, de-aceea suntem indemnati sa cercetam:

 -sa cercetam Scripturile, (Ioan 5:39)"Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine",  
-sa cercetam toate lucrurile, (1 Tesaloniceni 5:21) "Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun"
-sa cercetam tot ce este placut inaintea Domnului, (Efeseni 5 :10) "Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului"

 

Cat de fericita este acum Silvia Tarniceriu!

Hrana ta zilnica!

28 IANUARIE
Psalmul 67
Israel cere pentru el să fie binecuvântat, pentru ca, în felul acesta, voia lui Dumnezeu şi mântuirea Lui să fie cunoscute de tot pământul (v. 1,2). Nu suntem oare şi noi, în mod obişnuit, preocupaţi prea mult cu noi înşine în rugăciunile noastre? Să cerem însă ca harul, căruia noi îi suntem obiecte, şi binecuvântările, de care noi ne bucurăm atât de mult, să poată fi cele remarcate de aceia din jurul nostru, astfel ca ei să fie atraşi spre Domnul Isus.
Epistola către Romani (capitolele 9-11) ne explică cum Israel a fost dat deoparte, astfel încât Dumnezeu să-Şi poată extinde de atunci harul Său şi asupra naţiunilor. Aceste capitole ne mai arată cum trebuia această participare a naţiunilor la promisiunile făcute lui Avraam să-i stârnească pe iudei la gelozie (citiţi Romani 11.11,12). Sub autoritatea absolută a lui Mesia însă, îşi vor găsi loc şi unii şi alţii (Psalmul 22.27). Toate naţiunile lumii vor fi binecuvântate împreună cu poporul evreu. Atunci nu va mai fi problema geloziei, nici a orgoliului naţional; Israel nu va avea decât o dorinţă: să vadă toate popoarele bucurându-se în Dumnezeu şi celebrând Numele Său (v. 3,5). Atunci Mielul va fi proslăvit în ceruri şi pe pământ, aşa cum I se cuvine. „Ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune ..." (Apocalipsa 5.9).

Hrana ta zilnica!

27 IANUARIE
Psalmul 66
In timpurile fericite despre care vorbeşte Psalmul 65, lui Israel îi va reveni misiunea de a invita naţiunile la a se bucura şi la a-L lăuda pe Dumnezeu, întâi pentru lucrările Lui înfricoşătoare (v. 3,5), apoi pentru bunătatea Sa îndreptată spre poporul Său. Ieşirea din Egipt şi intrarea în Canaan (v. 6) sunt cele dintâi acte ale măreţiei puterii şi ele trebuie întotdeauna preamărite. Creştini, să nu încetăm niciodată să celebrăm crucea Domnului nostru Isus Hristos! El ne-a eliberat de sub jugul prinţului acestei lumi (Egiptul) şi ne-a făcut să intrăm în binecuvântările cereşti.
Sunt apoi reamintite lungile suferinţe ale lui Israel (v. 10-12). Iudeii au fost (şi sunt încă) încercaţi în toate felurile, asupriţi şi călcaţi în picioare de naţiunile în mijlocul cărora au fost risipiţi. In curând însă îl vor putea binecuvânta pe Dumnezeul care le-a scăpat sufletul şi care i-a curăţit în cuptorul încercării. În ce ne priveşte, noi suntem cu mult mai responsabili dacă vom uita vreodată acest obiectiv divin atât de preţios! Versetul 18 ne reaminteşte un adevăr deosebit de important: Dumnezeu nu poate asculta rugăciunile noastre atât timp cât avem pe conştiinţă un păcat nejudecat; de aceea, să ne grăbim să I-1 mărturisim, pentru a ne putea bucura din nou de comuniunea cu El (Isaia 1.15; Psalmul 32.5,6)!

Cred ca mai avem ceva de rezolvat...

Fiecare crestin ar trebui sa cunoasca importanta rugaciunii, iar daca cumva nu stie din propria experienta, atunci cred ca stie macar din textele care sunt scrise in Scriptura.

Daca ne uitam pe paginile sfintei Scripturi vedem interventia lui Dumnezeu incepand de pe primele pagini ale Scripturii.Vedem ce mare putere  are o rugaciune facuta cu credinta.Personal am experimentat de-atatea ori acest lucru si in atat de multe situatii Dumnezeu mi-a dat degraba raspuns la cererile mele. Uneori am primit raspunsul mai repede decat ma asteptam, altadata ma lasa pana la "marginea prapastiei", ca sa folosesc un termen mai pe intelesul tuturor, dar mi-a raspuns, insa sunt si rugaciuni la care si astazi astept raspunsul din partea Lui si sunt in asteptare continuua, dar sunt si probleme care au trecut, si-au gasit in final o rezolvare desi nu am primit raspunsul pe care l-am asteptat eu, dar privind in urma nu pot decat sa-I multumesc ca la aceea vreme nu m-a ascultat.
Dar cred ca asa cum eu sunt in asteptarea unui raspuns, fiecare mai are poate macar o rugaciune fara raspuns.Daca ne rugam de mult pentru o cauza si nu am primit raspunsul, inseamna ca este ceva de rezolvat "la noi", noi trebui sa ne punem in randuiala toate lucrurile. Dar ce anume?

Astazi am dat de un verset care m-a pus pe ganduri:

Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

Cand va rugati, sa iertati orice..., orice...adica TOTUL.

Doamne ai mila de mine, ai mila de noi...

De-atatea ori venim inaintea Lui, ziua seara, dimineata, oricand si la orice ora din zi, aducem cererile noastre inaintea Lui spre rezolvare, convinsi fiind ca ne rezolva problemele pentru ca suntem ai Lui, insa nu stiu daca atunci cand am venit inaintea Lui in rugaciune ne-a preocupat tot asa de mult si problema iertarii pacatelor noastre ca si rezolvarea problemei pe care am adus-o spre rezolvare?

 Faptul ca am primit rezolvare la unele cereri pe care le-am adus inaintea Lui nu este nimic altceva decat mila si indurarea Sa, insa cred ca atunci cand ne plecam in rugaciune, inainte de toate trebuie sa ne preocupe problema " iertarii pacatelor noastre".

 "....să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre"

Sa iertati, este o porunca, si nu o optiune. N-a lasat la alegerea noastra acest gest extraordinar (desi multi am fi vrut), ci ne-a poruncit sa facem acest lucru. Dar cu toate acestea, desi este o porunca data, totusi...ea ramane la alegerea noastra daca o implinim sau nu. Primim iertarea fara probleme, insa "sa iertati, pentru ca si voi sa fiti iertati". Daca nu vrei sa fi iertat...nu ai decat sa nu ierti.

Acum este foarte simpla alegerea, iertam sau nu?

Poate ca ne vin in minte o multime de ganduri, si are grija "firea" sa ne aduca aminte, "cum as putea sa-l iert cand mi-a facut...asta, sau asta, etc...", insa daca ascultam soapta Duhului si ea ne spune un cuvant, 

"iarta, daca vrei sa fi iertat".
E alegerea noastra cui dam ascultare, firii sau Duhului.
Doamne  deschide-ne urechea sa ascultam doar soapta Duhului Tau!

Hrana ta zilnica!

26 IANUARIE
Psalmul 65
Înainte ca lauda să devină universală, în zorii zilei mileniale (Psalmul 66), ea este pregătită în linişte în inima celor răscumpăraţi. Trebuie să ne fie familiară această adorare care se înalţă în tăcere spre Dumnezeu într-un mod cu atât mai real, cu cât cuvintele nu pot s-o exprime. Să experimentăm această închinare şi când suntem pe drum, şi în timpul pauzelor la lucru, şi în patul nostru în „vegherile nopţii"... (Psalmul 63.6). Ea va fi întotdeauna ascultată şi înţeleasă de Cel care ascultă rugăciunea (v. 2).
După ce, în versetul 3, a conştientizat iertarea păcatelor, Israel (şi în aceeaşi măsură creştinul) se va putea bucura de prezenţa lui Dumnezeu (v. 4).
Psalmul se încheie printr-un măreţ tablou al viitoarelor binecuvântări pământeşti, imagini ale bogăţiilor spirituale pe care credinciosul le-a luat în posesie încă de acum. Dacă aici tânjeşte „într-un pământ sec şi uscat, fără apă" (Psalmul 63.1), el trebuie să-şi amintească de faptul că „râul lui Dumnezeu este plin de apă” (v. 9). Dragi prieteni, nu este atunci vina noastră, dacă uneori sufletul nostru suferă de uscăciune? (vezi loan 4.14,15).
„Tu faci să cânte de bucurie venirea dimineţii şi a serii", spune din nou versetul 8. Fie ca şi zilele noastre să înceapă, să se desfăşoare şi să se încheie printr-un cânt al fericirii şi al dragostei.

Hristosul pierdut!

Si daca tot am inceput azi cu fratele Pustan, voi si incheia seara tot cu unul din mesajele sale.

Stiu ca-i este interzis sa predice in "bisericile penticostale", dar o fi interzis sa si ascultam?

Daca da, atunci eu voi incalca "regula"...;)

Întoarcerea duhului risipitor!

Viata de datornic!

Hrana ta zilnica!

25 IANUARIE
Psalmul 64
Credinciosul nu suferă numai din pricina uscăciunii unei lumi in care nu-şi poate potoli setea sufletului, ca în Psalmul 63, ci el resimte şi vrăjmăşia oamenilor. Aceştia îşi ascut limba împotriva lui ca o sabie (comp. cu Psalmii 55.21 ft 17.4). Credinţa a stârnit întotdeauna antipatia din partea necredincioşilor, iar acest lucru nu trebuie să ne mire, ci să ne determine să veghem ca purtarea noastră să nu le dea niciodată ocazia unor acuzaţii îndreptăţite. Impotriva acestei săbii şi a acestor săgeţi să îmbrăcăm, platoşa neprihănirii (adică o comportare ireproşabilă - Efeseni 6.14; citiţi şi 1 Petru 2.12) și să opunem tuturor acestor manifestări ale răutăţii „blăndețea înţelepciunii" (Iacov 3.13). 

Atunci Dumnezeu va lua în mîinile Sale cauza noastră (Romani 12.17-19).
„Cine va vedea?" se întrebau vrăjmaşii celui drept (v. 5; vezi şi Psalmii 10.11 şi 59.7). Ei bine, Dumnezeu îi vede! Privirea Lui discerne în cele mai mari profunzimi ale inimii răutatea şi uneltirile acesteia (v. 6). Şi, ca răspuns la săgeata ţintită şi lansată pe neaşteptate (acest cuvânt „amar") împotriva omului integru (v. 4), El pregăteşte propria Lui săgeată, care-l va scăpa pe răscumpăratul Său într-un mod la fel de neaşteptat, când va veni momentul potrivit (v. 7).

Pazeste-ti inima!

 Da-l mai departe, te rog... Cuiva i-ar putea prinde bine...

Daca Domnul chiar la noapte ar veni...

1. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Vom întâmpina pe Mesia
Dacă firul vieţii noastre s-ar sfârşi
Unde vom petrece veşnicia
Poate am fost creştin de-o viaţă
Poate am primit arvuna
Dar în sfântă dimineaţă
Ne va-ntampina cununa


REFREN: 

Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să zburăm spre patria de sus
 Când trâmbiţa suna-va cu toţi vedea-vom slava
Putea-vom sta naintea lui Isus


2. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Câtă trudă va primi răsplată
Oare focul cât din ea va mistui
Când lucrarea ne va fi-ncercată
Câte jertfe întregite am adus ca rod sfinţirii
Câte altele ştirbite de nerăstignirea firii


REFREN: 

Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să dăm socoteală Domnului
Căci vor fi răsplătite doar jertfele-ntregite
Cu ce câştig venim naintea Lui


3. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Va găsi smerenie şi iubire
Câţi din cei ce am promis că-L vom sluji
I-am adus în adevăr slujire
Poate-am fost creştin de-o viaţă
Dar am fost în El lumină
S-a văzut pe-a noastră faţă
Strălucirea Lui divină?

REFREN: 

Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să zburăm în stol spre porumbar
E vremea cântăririi roadelor iubirii
Să nu ne fie lupta în zadar


4. Iar de Domnul chiar la noapte n-ar veni
El e-aici prezent în adunare
Jertfa Lui încă mai poate curăţii
Harul Său îţi dă şi azi iertare
Dacă am fost creştin de-o viaţă
Dar am aţipit pe cale
Astăzi încă e deschisă
Uşa îndurării Sale


REFREN:

 Se-aud paşii Lui pe drum
Să fim gata chiar acum
Aşteptând venirea Domnului
Biserică aleasă ce vrei să-I fii mireasă
Nu poţi să fii oricum mireasa Lui
Se-aud paşii Lui pe drum
Să fim gata chiar acum
Așteptând venirea Domnului
Să îi ieşim 'nainte purtând podoabe sfinte
Și vrednici ca să fim mireasa Lui

O promisiune implinita la vremea hotarata!

M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.

Habacuc 2:1 

Multa vreme  acest verset era chiar antetul acestui blog, "M-am dus la locul meu de  straja si stateam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul..."

Este foarte important sa stii unde este locul tau si ceea ce trebuie sa faci la locul tau. Habacuc spune, "ca sa veghez". 

De foarte multe ori nu stim nici macar unde ne este locul, dar  nu stim nici ce sa facem.

Cu siguranta Habacuc nu a mers pe turn sa admire privelistea tinutului si nici sa-i admire inaltimea, el a mers sa vegheze. Avea o durere in suflet pentru ceea ce se intampla in tara lui, in jurul lui, iar inainte cu un capitol vedem care era plangerea si suferinta lui Habacuc.

Habacuc 1: 2-4
Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.De aceea Legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.

Acestea erau lucruri care se intamplau sub ochii lui Habacuc si toate acestea il intristau foarte tare.El se ruga pentru acest popor in care raul predomina atat de mult. Dumnezeu insa ii da un raspuns la care Habacuc nu se asteapta. 

Aruncaţi-vă ochii printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva! Iată, voi ridica pe haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui....si continua pana in vers.11. "Iata voi ridica", deci babilonienii erau trimisi de Dumnezeu ca o pedeapsa pentru Iuda. In fata acestui raspuns nu-i ramane lui Habacuc decat sa se increada in Domnul si sa traiasca prin credinta asa cum ii cere Domnul.

Acum daca privim la lucrurile care s-au intamplat atunci si facem o paralela a zilelor noastre nu stiu daca difera cu ceva, poate in unele situatii sunt chiar mai mari si mai grele nedreptatii. Dar cati oare, mergem inaintea Domnului, stam de straja pe turn, sa veghem, sa ne rugam si sa mijlocim pentru ceea ce se intampla in tara, pe pamant? Putini sunt! Prea putini in comparatie cu "cei care ne numim credinciosi" sau mai bine zis cu numarul credinciosilor adevarati. Putini mai simtim suferinta celor de langa noi, suferinta celor prigoniti pe nedrept, celor omorati cu sange rece din pricina Numelui Lui, nedreptatea facuta celor neprihaniti.

Nimic din tot ceea ce se intampla nu este decat cu ingaduinta Domnului si cu un scop.Insa asa cum spune mai departe Cuvantul, "Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit"

Este o vreme hotarata de Domnul in care toata suferinta celor care sunt nedreptatiti si judecati pe nedrept se va sfarsi. Cand....? Este o vreme hotarata!

De cine...? De Domnul ! Atunci El va face dreptate si judecata Lui va fi dreapta.

Habacuc a inteles ce avea de facut, a mers la locul lui de straja si veghea.Ca sa urmam exemplul lui Habacuc, cred ca inainte de toate este foarte important sa vedem daca avem un loc de straja. Un loc in care sa stam inaintea Domnului si sa mijlocim, sa veghem in rugaciune si sa aducem plangerile noastre inaintea Lui.

Oare nu avem si noi plangeri ca si Habacuc?

Eu una am destule plangeri, si una din ele este legata de copiii mei. Vad cum timpul se apropie, vad cum semnele se implinesc, dar vad impietrirea si ignoranta lor fata de Dumnezeu.

Cred ca datorita ignorantei lumea zace in pacat. Atata vreme cat ignoram pe Dumnezeu, atunci nu ne este frica nici sa pacatuim si lucrul acesta il fac ei, si nu doar ei.

Eu insa astept si nadajduiesc in promisiunea Domnului, "o promisiune a cărei vreme este hotărâtă".

Nu stiu cand se va implini, dar stiu ca se va implini, insa pana atunci ma duc la locul meu de straja si am sa veghez!

 

 

Hrana ta zilnica!

24 IANUARIE
Psalmul 63
Ce putea să caute David, în zorii zilei, în pustiul lui Iuda, un loc arid, dezolant, imagine a lumii? Nimic altceva decât pe Dumnezeu, pe Dumnezeul lui personal. Avem noi cu Domnul nostru astfel de întâlniri matinale, în care să aducem înaintea Lui slăbiciunea noastră, temerile noastre - căci cel credincios nu este nicidecum unul insensibil - dar în care să şi ascultăm învăţăturile Lui, să-I cerem ajutor şi călăuzire? Numai El poate împlini cerinţa sufletului, prin propria Lui prezenţă: Sufletul meu însetează după Tine" (v. 1), iar la această nevoie. Dumnezeu răspunde întotdeauna (Ieremia 31.25). Versetul 5 confirmă aceasta: „Sufletul meu se va sătura..." Oare a transformat Dumnezeu pustiul într-un loc roditor? Cam în direcţia aceasta îndreptăm noi deseori rugăciunile noastre. Cerem împrejurări mai favorabile, cu convingerea - greşită - că starea noastră spirituală ar depinde de împrejurări. Nu! Aici pustiul rămâne pustiu, însă ceea ce s-a schimbat este numai modul în care este străbătut. Pentru că sufletul îşi regăseşte rădăcinile în interiorul templului, de aceea este
mereu capabil să cânte de bucurie (v. 3,5,7). Dumnezeu doreşte întotdeauna să mi Se arate ca fiindu-mi de ajuns, iar dacă pustiul este necesar pentru această demonstraţie, şi cântările mele spun acelaşi lucru, pentru că ele mărturisesc faptul că însuşi Domnul este fericirea mea.

Invitatie, evanghelizare ELIM!

Si pentru ca in fiecare inceput de an Biserica Elim Timisoara a organizat cateva servicii de evanghelizare, si anul acesta va fi la fel. 

Incepand de joi, (28.01) si pana duminica(31.01) vor fi cateva seri speciale de evanghelizare, in care vor fi invitati frati evanghelisti.

 Alaturi de ei, formatiile bisericii vor fi cele care vor conduce  inchinarea.

Dumnezeu sa lucreze la inimile celor care vor fi invitati, rude, vecini, prieteni si chiar cei din casele noastre care nu-L cunosc pe Domnul. Noi aruncam samanta, insa doar Domnul va face sa rasara.

Va asteptam cu drag!

Serviciile vor fi transmise si live la adresa http://www.elim.ro/, pentru cei care nu pot veni.

Hrana ta zilnica!

23 IANUARIE
Psalmul 62
Acest frumos psalm compus de David nu s-a «născut» în urma unei împrejurări deosebite din viaţa sa, ceea ce pentru noi confirmă faptul că, „în toate timpurile''' (v. 8), sufletul trebuie să se lase liniştit în grija lui Dumnezeu (numit aici de șapte ori) şi numai în El! Ce preţioase expresii ale încrederii găsim în versetele 1 şi 2 şi în versetele 5-8, dar, mai presus de toate, ce Obiect de nepreţuit al încrederii mele: Hristos, Stânca de veacurilor, pe care se întemeiază deopotrivă mântuirea mea şi gloria mea (v. 7)! 

Dacă eu sunt pătruns de acest adevăr, atunci sunt în măsură să-i invit şi pe alţii să se încreadă în El (v. 8) şi, în acelaşi timp, să-i avertizez cu privire la faptul că orice alt sprijin este amăgitor. Într-adevăr, fie că sunt jos pe scara socială, fie că sunt sus, oamenii se fălesc cu aroganța lor şi cu pretenţiile lor mincinoase. Puşi în cumpăna divină însă, ei vor fi găsiţi fără greutate: „mai puţin decât o suflare" (v. 9; comp. cu Daniel 5.27).
In ce ne priveşte pe noi, creştinii, să avem grijă să nu uităm cuvintele cu care se încheie versetul 10: „Când creşte bogăția, nu va lipiţi inima de ea". Mulţi copii ai lui Dumnezeu, care au rămas credincioşi atât timp cât nu se puteau bizui decât pe Dumnezeu (v. 1), n-au rezistat la proba ... îmbogățirrii (comp. cu Psalmul 69.22). „înşelăciunea bogăţiilor" a inăbușit Cuvântul viu, facându-1 astfel să rămână fără rod.

In Babilon sau afara din el?

• Domnul sta in pragul Casei sale gata de plecare!

(Ezechiel 10:3-4)

"Heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru. Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul Casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.

• Domnul S-a mutat si S-a asezat pe heruvimi!

(Ezechiel 10:18) 

"Slava Domnului a plecat din pragul Templului şi s-a aşezat pe heruvimi."

• Domnul este la usa! 

(Ezechiel 10:19)

" Heruvimii şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor"

In cele din urma,

• Domnul se opreste pe Muntele Maslinilor, la rasarit de Ierusalim! 

(Ezechiel 11:22-23)

 "După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. Slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii."

Iata cat de greu paraseste Dumnezeu Templul Lui, asteptand macar un strigat de pocaonta din partea poporului. El mai intarzie, mai asteapta pentru ca El vrea sa se milostiveasca de ei.

"Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!" (Isaia 30:18)

Acelasi Dumnezeu a lui Israel este si Dumnezeul nostru, iar EL este un Dumnezeu gelos. Israelitii nu au crezut niciodata ca se va indeparta de ei, si totusi se intamplase asa cum le vestise.

Timpul in care traim noi este izbitor de asemanator cu cel din robia babiloniana a poporului evreu. Multi nu cred si poate ca nici noi nu credem indeajuns aceste cuvinte.Ne vorbeste de atata timp prin diferite moduri incat se pare ca ne-am si obisnuit, insa  pacatul necredintei va costa foarte scump. Din pacate am ajuns prizonierii acestei lumi, iar durerea Domnului este mare, insa Judecata Domnului va fi si mai mare.

Uitandu-ma la tot ceea ce s-a petrecut in aceste zile, la tot felul de pareri si comunicate date, despre care care prefer sa ma abtin si sa nu comentez, constat ca traim intr-o generatie (70 ani) care din ce in ce se tin mai tare cu pumnii stransi de scaune, o generatie care au alte prioritati pe agenda de lucru, o generatie in care lipseste o viziune cu desavarsire. Ei ne-au lasat o mostenire (RELIGIA), insa din pacate religia nu ne va duce in cer. Copiilor mei nu vreau sa le las aceasta mostenire, mi-ar fi in zadar toata truda, eu vreau sa le prezint pe Hristos si credinta care ii va duce in cer. Cu totii dorim ca copii nostri sa  gaseasca adevarata bucurie in Hristos, insa pentru a-i ajuta sa gaseasca ei, mai intai trebuie s-o cunoastem noi.Insa bucuria nu se gaseste stand comozi si lenevind pe scaunele din adunare, dar din pacate tot mai des intalnim acest lucru.

Domnul Isus vine, fie ca vrem sau nu, ce alegem...ramanem in Babilon sau iesim?

Anunt mortuar!

Orice actiune incepe cu o rugaciune!

Fratele Emil Bartos face un anunt mortuar care ar trebuie sa sfasie inimile tuturor credinciosilor.Este atat de trist anuntul, dar este foarte adevarat!

*

*

**************

*

*

*

*

*

„Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența.

Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii.

Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic.

Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?”

I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței.

Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune.

I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!”

                                   sursa:https://rodiagnusdei.wordpress.com

Hrana ta zilnica!

22 IANUARIE
Psalmul 61
Când cel credincios întâmpină răutatea, sub toate formele ei, când este urmărit de oameni şi inima îi este copleşită înăuntrul său, el îşi are adăpostul în Dumnezeu (v. 2,3). Aceasta a fost experienţa lui David atunci când a fost urmărit, pentru început de Saul şi mai târziu de Absalom, şi tot aceeaşi experienţă va fi şi a rămăşiţei care va fugi pentru a scăpa de dominaţia lui Antihrist.
„Mă vei conduce pe o stâncă prea înaltă pentru mine" (v. 2). Duhul Sfânt conduce credinţa pe înălţimi pe care inteligenţa firească nu le poate atinge şi faţă de care se simte nevrednică. Şi, de pe înălţimea stâncii, cel credincios ÎI proslăveşte pe Dumnezeu pentru tot ceea ce Persoana Sa este pentru el, pentru toate aspectele sub care găseşte la El ajutor şi ocrotire. Astfel, Dumnezeu îi este „un turn tare împotriva vrăjmaşului" (v. 3; comp. cu Proverbe 18.10), un „cort", ca adăpost de furtună sau de dogoarea soarelui (v. 4) şi un „ascunziş al aripilor (Sale)", care vorbeşte despre îngrijire şi siguranţă (v. 4).
Ca şi în Psalmul 56.12, cel credincios îşi aminteşte de jurămintele pe care le-a făcut, de angajamentele pe care şi le-a luat faţă de Dumnezeu (v. 5 şi 8). Pentru noi, creştinii, echivalentul acestor jurăminte este o conştiinţă pătrunsă de sentimentul că Domnul are drepturi asupra noastră, că acum suntem daţi lui Dumnezeu şi deci nu ne mai aparţinem deloc nouă înşine, ci Aceluia care ne-a răscumpărat (2 Corinteni 5.15; citiţi şi Romani 12.1).

Si eu, si tu putem fi un Iosif!

Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.

Geneza 45:4-5 

Nu pot sa trec peste aceasta carte si sa nu vad frumusetea caracterului pe care il avea Iosif. Dupa toata suferinta pe care i-au provocat-o fratii lui, el da dovada de o inima plina de dragoste, ceea ce din pacate astazi lipseste din inimile noastre. Nu stiu ce reactie au avut pe chipul lor cand si-a descoperit Iosif identitatea, insa cred ca i-a apucat o mare frica si sincer aveau si de ce. Chiar daca actul barbar pe care l-au facut fratii lui a fost spre binele lui, si al familiei lui, prima reactia in momentul intalnirii ar fi fost una care sa-i produca amintiri dureroase  lui Iosif. Fireste era ca suferinta prin care a trecut,  pana sa ajunga ceea ce a ajuns la Faraon, sa-l faca sa se razbune pe ei sau macar sa le spuna cateva cuvinte de ocara, in momentul in care au cazut in mana lui, insa Iosif procedeaza dumnezeieste cu ei. Cred ca acest comportament al lui Iosif, a facut sa se produca in sufletul lor o tulburare mare, un sentiment de vinovatie fata de ceea ce i-au facut.

 Iosif se apropie foarte mult de modelul Domnului Isus. Daca nu ar fi fost Iosif cu un asemenea comportament si am fi gasit in Scriptura doar modelul si atitudinea Domnului Isus, am fi spus ca "noi nu putem fi asa, doar Dumnezeu", insa iata ca Iosif dovedeste ca aceasta dragoste delicata care a dus la iertarea fratilor sai, este posibila si la noi oamenii.

 

Nu stiu cati dintre noi avem in inima noastra "un nod in gat" pentru cineva. Poate ca unii am depasit aceasta situatie si am rezolvat problemele, dar poate ca unii inca mai avem probleme nerezolvate si un gram de neiertare in noi. Cu siguranta persoana pentru care inca mai pastram "un cui" nu ne-a facut ceea ce i-au facut fratii lui Iosif, dar astazi as vrea ca atitudinea lui Iosif sa ne puna pe ganduri. 

Daca dorim sa facem voia lui Dumnezeu trebuie sa urmam exemplul lui Iosif, insa exemplul dragostei desavarsite L-a dat DOMNUL ISUS!

 

 

Hrana ta zilnica!

21 IANUARIE
Psalmul 60
Citind paginile glorioase din 2 Samuel 8 şi din 1 Cronici 18, (care relutează victoriile lui David asupra sirienilor şi edomiţilor, cine oare s-ar putea gândi la faptul că Israel şi împăratul lui trecuseră printr-un asemenea necaz ca cel pe care ni-1 zugrăvesc versetele 1-3 şi versetele 10 şi 11 din acest psalm? Victoria creștinului este adesea precedată de lupte lăuntrice apăsătoare, pe care singur Domnul le cunoaşte. Iar o parte din prada cucerită în urma acestor lupte o constituie lecţiile pe care, în acelaşi timp, Dumnezeu ni le dă în taina inimii noastre. Aceasta este ceea ce se poate înţelege prin expresia din Romani 8.37 — deja ilustrată prin victoriile lui David - „mai mult decât biruitori", După cum ne ajută să înţelegem chiar titlul acestui psalm, el a fost ucris special „spre învăţătură". David a învăţat — şi ne aminteşte şi nouă - că „zadarnic este ajutorul omului" (v. 11, comp. cu Psalmul 146.3) şi, de asemenea, ne mai spune: „cu Dumnezeu vom face fapte mari" (v. 12).
„Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-1 înalţe pentru adevăr" (v. 4). Să-1 înălţăm şi noi foarte sus şi să ţinem cu hotărâre la acest steag al adevărului!
Psalmii anteriori ne înfăţişau experienţe individuale ale sufletului cu Dumnezeu; aici vom găsi experienţe comune, ale întregului popor. Să nu pierdem niciodată din vedere unitatea răscumpăraților Domnului, caracterul lor de, preaiubiti" (v. 5), precum și mărturia colectivă pe care sunt chemaţi să o dea.

Hrana ta zilnica!

20 IANUARIE
Psalmul 59
Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11-18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi-a trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-1 ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). In timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte! ... Dumnezeul lui Israel, ridică-Te ..." (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El II cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-1 scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita ...". Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Ii celebrează aceste două trăsături ale Sale.
Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-1 pândească şi să-1 omoare dimineaţa" (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).

ISRAEL, ISLAM SI ARMAGHEDON!

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.

Psalmii 122:6

Ca sa te rogi pentru Ierusalim, ai nevoie sa cunosti istoria acestui popor ales de Dumnezeu.Acest documentar te va ajuta sa intelegi mai multe despre tot ceea ce a suferit acest popor.

Dumnezeu sa binecuvinteze ISRAELUL!

La vremea potrivita cel smerit va fi inaltat!

Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

Luca 9:46-48

 

Nu stiu cat de mult ne dorim sa fim socotiti "cei mai mari", poate ca nu dorim neaparat, dar cu siguranta am avut macar un moment in viata in care am dorit sa fim "mari".

Ma uit in familii chiar, intotdeauna copilul cel mai mare are anumite privilegii, mosteneste poate ceva in plus fata de ceilalti, insa citind cartea Geneza am vazut ca randuiala pe care o au oamenii, diferea de cea a lui Dumnezeu. Inca de pe primele pagini ale Vechiului Testament, vedem cum cel mic este ales de Dumnezeu si are intaietate asupra celui mare.

Incepand cu copiii lui Avraam, Dumnezeu face o alegere neobisnuita am putea spune noi. 

Desi Ismael este primul copil al lui Avraam, iata ca Isaac are intaietate mai mare si legamantul lui Dumnezeu este incheiat intre Dumnezeu si Isaac. 

Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. (Geneza 17:19), iar in cap.21:12 "Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.

La fel se intampla si intre Iacov si Esau, "Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic”.

Mergem mai departe si vedem istoria copiilor lui Iacov. Desi Ruben era intaiul nascut, iata ca Iosif, cel de-al unsprezecelea copil are intaietate mai mare, si bineinteles ca acelasi lucru se intampla si cu cei doi copii ai lui Iosif.Cand Iacov le da binecuvantarea, iata ca Efraim are intaietate inaintea lui Manase, desi Iosif cerea tatalui sau sa-l binecuvinteze pe Manase pentru ca el este cel mai mare(17,18)

Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase.
Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui”, si-apoi il avem pe  David exemplu, care este cel mai mic, dar iata ca Dumnezeu il alege pe David peste fratii sai.

Nu este interesant? Ba da, as putea spune din punctul nostru sau al meu personal, insa Dumnezeu ne arata ca ceea ce la noi are intaietate nu are si la El. In slujire, Dumnezeu nu alege oamenii in baza criteriilor noastre, ci alege oamenii dupa sinceritatea inimii lor.

Noi alegem oamenii in functie de pozitie, de cultura lor, alegem poate in baza unor criterii financiare, alegem in functie de varsta, de clasa sociala sau te miri ce alte criterii, Dumnezeu insa nu tine cont de nimic din toate acestea. El alege in functie de sinceritatea inimii lor, alege pe cei mai neinsemnati si chiar daca in ochii oamenilor sunt fara pret, in ochii Lui au valoare.

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt.( Corinteni 1:27-28)

Noi inca ne lasam amagiti de aparente si apreciem  pe cei din jur in functie de ceea ce ne ofera  imaginea pe care si-au creat-o intentionat, insa Dumnezeu nu se lasa impresionat de aparente. Convietuiesti ani si ani, crezand in cei de langa tine (sau invers) crezand ei despre tine ca esti "cel mai bun sau crezi ca ai alaturi de tine persoana cea mai de incredere. Si te trezesti ca la primul colt, te vinde pentru un pumn de linte...!La fel se intampla chiar si in viata spirituala.

Astazi "nume sonore" sunt in diferite functii cheie, care au avut grija sa-si creeze o imagine in jurul lor, insa uneori  constatam cu tristete ca am fost inselati, insa vine vremea si ma rog ca Dumnezeu sa scoata lucratori plini de Duh pe care sa-i foloseasca in lucrarea Sa, oameni neinsemnati, oameni smeriti  dar pe care Dumnezeu sa ii inalte.

 

 „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 

Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

   

Hrana ta zilnica!

19 IANUARIE
Psalmul 58
Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcut-o cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de Nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de Creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împăraţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este încă ziua mântuirii" (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii" (Iacov 3.8). Nu-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.

Profetie despre Romania

Merita toata atentia!

Lupta spirituală - război cu puterile văzduhului (Efes. 6:12)

Dezvăluiri ale unui om care a luptat de partea celui rău, dar a fost adus la Domnul pentru a duce "lupta cea bună a credinţei"

Hrana ta zilnica!

18 IANUARIE
Psalmul 57
Ca şi Psalmii 51 şi 56, şi acesta începe cu cuvintele: „Indură-Te de mine, Dumnezeule! ..." - deoarece harul divin este resursa mea atât împotriva răului care mă înconjoară, cât şi împotriva păcatului care se află în mine (Psalmul 51). Fie că vrăjmaşii poartă numele de Absalom, de filisteni, de Saul, ... de Satan sau de lume, refugiul pentru adăpostirea sufletului meu este „în Tine", Doamne Isuse, „sub umbra aripilor Tale" (v. 1). Într-un astfel de adăpost nu mă tem nici de ceea ce iese din gura oamenilor, nici de laţul întins sub paşii mei (v. 4,6; comp. cu Psalmul 91.3,4). „Dumnezeu ... împlineşte [toate] pentru mine” 

(v. 2). 

Acelaşi răsunet îl au şi cuvintele din Romani 8.28: „Ştim - afirmă apostolul - că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu". Prin credinţă ajungem să credem şi tot prin credinţă experimentăm apoi că „toate lucrurile", chiar şi cele care contrazic total gândurile noastre, sunt dirijate de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră.
Îl găsim apoi pe cel credincios făcându-şi griji mai mult pentru gloria lui Dumnezeu decât pentru propria eliberare (v. 5, repetat în v. 11 şi în Psalmul 108.5). Aceasta a fost rugăciunea Domnului în legătură cu crucea care-I stătea înainte: „Tată, glorifică Numele Tău!" (loan 12.28) şi aceasta trebuie să fie şi cea dintâi dorinţă a noastră în orice împrejurare din viaţă.

Optimisti si pesimisti!

De foarte multe ori m-am confruntat cu oameni care refuza sa creada ca intr-o zi Dumnezeu va pedepsi omenirea. 

Tinand cont de  atributele lui Dumnezeu " bunatatea, dragostea si mila LUI", oamenii "optimisti" refuza  sa creada ca  "pedeapsa va fi vesnica, intr-un loc vesnic" si spera ca  Dumnezeu nu va condamna pe nimeni. Numai ca printre atributele lui Dumnezeu nu se gaseste doar acestea pe care deseori  cautam sa le invocam in momentele acelea cand ne "impiedecam pe cale", (asta ca sa nu zic, momentele cand "pacatuim". Mizam pe faptul ca " Domnu-i bun si ne iubeste asa cum suntem". Deseori uitam ca Domnul nu este doar dragoste, bunatate si mila, El este sfant, drept si credincios promisiunilor Sale.

Sfintenia este podoaba casei Sale, El este drept în toate căile Lui si milostiv în toate faptele Lui. El iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.

Un avertisment pe care il avem in Scriptura si pe care Dumnezeu il da acestor oameni "optimisti" se gaseste in evanghelia lui Marcu 16:16, "Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit".
Insa  tot in Scriptura gasim si o incurajare pentru o alta categorie de oameni, opusul celor optimisti, adica pesimistii. 
Acesti oameni sunt ingrijorati dupa ce se intorc la Hristos, ca nu vor putea sa-si duca pana la capat marturia credintei lor. Intotdeauna se vad slabi si neputinciosi, si intr-o oarecare masura este adevarat acest lucru, "fara Hristos, suntem slabi si neputinciosi".
 Dar vreau sa spun ca atunci cand in mintea noastra se strecoara un asemenea gand, sa ne amintim  ceea ce le spunea  Pavel sfintilor din  Filipi:
"Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos."

Cine nu crede va fi osandit, dar si daca am crezut si L-am acceptat, Dumnezeu ne va da taria si credinta sa ducem pana la capat ceea ce am inceput, si asta nu o putem face noi, ci doar EL!

Hrana ta zilnica!

17 IANUARIE
Psalmul 56
Ca şi Psalmul 34, şi acesta corespunde momentului de tristă experienţă a lui David la Gat

 (1 Samuel 21.11-15).
Versetele 5 şi 6 Îl evocă pe Domnul în relaţiile Sale cu cei care se strângeau ca să-L pândească pentru a-L lua apoi prin surprindere şi a-I răstălmăci cuvintele (Matei 22.34,41; Luca 11.53; 20.20). La răutatea lor, Domnul Isus răspundea priu încrederea Sa în Tatăl Său. Să facem şi noi după exemplul Domnului nostru! Pentru a se încrede însă cineva în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoască. 

Un copil mic nu acceptă în general să meargă de mână cu un străin. Dar avem Cuvântul şi el ni-L descoperă pe Cel în palma Căruia ne putem încrede! Iată de ce, în două rânduri, cel credincios strigă: „In Dumnezeu voi lăuda Cuvântul Său; În Dumnezeu mă încred" (în v. 4 şi în v. 10,11). Cei răi pândesc paşii credinciosului (v. 6), dar Dumnezeu numără toţi aceşti paşi; ştim că El ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr de pe cap (Matei 10.30). Iar aici vedem cum El Se preocupă de orice lacrimă a copiilor Săi, chiar şi de cele mai tainice. Astfel deci, dacă în plecările şi în sosirile mele („în rătăcirile mele" - v. 8) va trebui să întâlnesc o cursă întinsă de vrăjmaş, am asigurării ca Cel care mi-a salvat sufletul de la moarte veşnică îmi va păzi şi picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 94.18; 116.8; ).

Hrana ta zilnica!

16 IANUARIE
Psalmul 55.12-23
Cel despre care vorbeşte David în versetele 12-14 era probabil Ahitofel ghilonitul, căruia cartea 2 Samuel îi rezervă trei capitole (15, 16 şi 17), în care ne relatează trădarea şi sinuciderea sa. 

In sens profetic însă, aceste cuvinte se referă la nefericitul Iuda. Există oare vreo expresie cu o mai mare putere de sugestie a legăturilor de afecţiune decât cea din versetul 13, care îl numeşte „sfătuitorul meu şi prietenul meu"? Iată o dovadă că cele mai mari semne de dragoste şi de încredere nu pot câştiga inima omului firesc, în care se dă război împotriva lui Dumnezeu (v. 21; comp. cu Marcu 14.45). Să ne gândim apoi la sentimentele Domnului în timpul călătoriei Sale pe pământ. El nu Se putea bizui pe nimeni, nu Se putea încrede în nimic (loan 2.24). Dar, în faţa unei asemenea desfăşurări a răului, psalmistul ne invită: „Aruncă asupra Domnului povara ta..." (v. 22). Pentru că o povară îl încurcă pe om în alergare, iată de ce în Evrei 12.1 se face din nou auzit îndemnul: „dând la o parte orice greutate, ... să alergăm cu răbdare". Aceasta nu înseamnă că vom fi imediat cruţaţi de încercare, ci doar că încercarea încetează a ne mai fi o povară din momentul în care am aruncat-o asupra lui Dumnezeu, lăsându-I Lui grija să Se ocupe de ceea ce ne nelinişteşte.

Hrana ta zilnica!

15 IANUARIE

Psalmul 55.1-11
Apăsat de cei răi care-1 urmăresc cu patimă („cu mânie"), cuprins de nelinişte şi de „spaime de moarte" (v. 3,4), credinciosul nu răspunde el însuşi la „glasul vrăjmaşului", ci se îndreaptă către Dumnezeu. Aceasta este ceea ce avem şi noi de făcut întotdeauna, în loc să ripostăm la cuvinte veninoase,... dar nu pentru a cere răzbunare, aşa cum a făcut David în aceste versete. Sub aspect profetic, psalmii ne poartă dincolo de timpul prezent al harului, în zilele când împărăţia nu va putea fi instaurată decât prin judecarea celor nelegiuiţi. Răutatea lumii încă nu a atins astăzi intensitatea pe care o va cunoaşte în această perioadă cumplită. Ea este încă domolită, frânată, prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (2 Tesaloniceni 2.6,7). Totuşi, în acest timp, ea se manifestă deja sub formele descrise aici: violenţă şi certuri (v. 9), nelegiuire şi răutate (v. 10), stricăciune, asuprire şi înşelăciune (v. 11). Cel răscumpărat nu se poate simţi în elementul lui într-o asemenea lume. Ca şi rămășița credincioasă, el suspină după locul liniştit de odihnă fVi 6)i după Casa Tatălui, care este deopotrivă speranţa lui şi tema cântării lui:
Curând vă spun adio, lucruri moarte,
Îmi voi lua zborul de la voi departe,
Spre veşnicul sălaş de sus,
Spre Hristos Isus!

Da, am incredere 100%, pentru ca este pocait!

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Matei 5:13

Cu ceva vreme in urma mi s-a intamplat un lucru. Gateam si fiindca eram in zi de jertfa nu puteam sa gust mancarea.M-am straduit sa pun sare si toate celelalte condimente "dupa ochi", insa din paacte nu mi-a prea  iesit. Am facut o mancare mai mult pentru "oameni bolnavi", dar este bine ca sare se poate adauga. Atunci mi-a venit in minte versetul din Matei care spune, "VOI sunteti sarea pamantului". Intr-adevar sarea nu este de nici un folos daca nu mai are caracteristicile sale. 

Tot in versetele urmatoare Domnul Isus spune, "VOI sunteti lumina lumii".

Sare si lumina!

Aseara  povestea cineva  despre un prieten de-al lui care si-a achizitionat  o masina, bineinteles la mana a doua. Intrebat fiind acel prieten, "cati km are", acesta a dat raspunsul, are "X"km. Bineinteles ca a urmat intrebarea, "si esti convins ca sunt km reali?". Raspunsul acelui domn a fost asa:

"sunt convins 100% ca sunt km reali, pentru ca de la cine am cumparat-o, este pocait"

Frumos raspuns si frumoasa marturie!

Tot aseara, discutand cu o alta persoana, imi povestea o discutie care a avut loc la o inmormntarea unei crestine, si care a facut-o sa-si plece capul. Cum se intampla la priveghi, mai ales la sate, vin cei din sat, vin rude, cunostinte din toate partile iar acolo se poarta tot felul de discutii. Printre multele discutii si intrebari, cineva a spus ca indiferent de religie toti avem acelasi Dumnezeu, insa nu inteleg de ce unii pocaitii vor sa faca pe sfintii mai mult. Eu, spunea acel domn, cunosc si chiar am prieteni pocaiti, care sunt asa de treaba si ma inteleg foarte bine cu ei. Ei niciodata nu refuza sa bea un pahar, fumeaza si nu cred ca facand acest lucru savarsesc un pacat.

Si-aici este vorba tot de o marturie a unui alt crestin.

Nu este o noutate ca sant si " altfel de pocaiti".

Noi purtam Numele Domnului. In Ieremia 15:16 este scris:

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!

Fiecare crestin prin comportamentul sau, prin vorbirea sa, in umblarea sa este o marturie pentru cei din jur. Insa asa de trist este ca uneori nu ne dam seama ca tot ceea ce facem poate aduce onoare sau poate aduce ocara Numelui Sau.

Fiecare ne cunoastem viata, defectele si calitatile pe care le avem.

Cunoastem umblarea, ne cunoastem faptele din ascuns, cunoastem totul, dar mai presus de noi este Unul care ne cunoaste si gandurile ascunse.

Vorbele noastre-l pot impresiona pe cel de langa noi, insa mai presus de vorbe il va impresiona MARTURIA NOASTRA.

De multe ori credem ca "micile noastre scapari sau greseli", nu sunt luate in seama.

Ne inselam amarnic. Nimeni nu este atat de monitorizat in ceea ce face ca si un crestin, si va spun din propria mea experienta de la locul de munca. De fiecare data, in anumite situatii cand s-a impus un alt comportament pentru un crestin, ochii au fost pe mine sa vada ce voi face. Stiti, "lumea" stie foarte bine cum ar trebui sa fie un crestin adevarat, cunosc fiecare detaliu, stiu ce este  si ce nu este ingaduit la un crestin, doar ca ne lasa sa vada ce pozitie luam, si in acele momente niciodata nu vom fi criticati, din contra vom fi batuti pe spinare ca suntem " baieti de gasca", insa ceea ce facem ramane marturie pentru ei.

Ce fel de marturie esti tu pentru cei din jurul tau?

Ce fel de marturie sunt eu pentru cei din jur?

Poate esti un intreprinzator si ai un numar de angajati, ce spun angajatii despre tine?

Oamenii au incredere 100% ca esti un om cinstit si corect, pentru ca esti pocait?

....sau marturia ta face de rusine Numele lui Isus Hristos?

Cred ca este o provocare la care trebuie sa cautam sa ne raspundem fiecare. 

Daca  am adus onoare, Dumnezeu sa ne binecuvinteze, daca am adus ocara, Dumnezeu sa ne ierte si sa ne ajute sa devenim marturii vii.

 

 

 

 

O calatorie fericita