In Babilon sau afara din el?

• Domnul sta in pragul Casei sale gata de plecare!

(Ezechiel 10:3-4)

"Heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru. Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul Casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.

• Domnul S-a mutat si S-a asezat pe heruvimi!

(Ezechiel 10:18) 

"Slava Domnului a plecat din pragul Templului şi s-a aşezat pe heruvimi."

• Domnul este la usa! 

(Ezechiel 10:19)

" Heruvimii şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor"

In cele din urma,

• Domnul se opreste pe Muntele Maslinilor, la rasarit de Ierusalim! 

(Ezechiel 11:22-23)

 "După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. Slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii."

Iata cat de greu paraseste Dumnezeu Templul Lui, asteptand macar un strigat de pocaonta din partea poporului. El mai intarzie, mai asteapta pentru ca El vrea sa se milostiveasca de ei.

"Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!" (Isaia 30:18)

Acelasi Dumnezeu a lui Israel este si Dumnezeul nostru, iar EL este un Dumnezeu gelos. Israelitii nu au crezut niciodata ca se va indeparta de ei, si totusi se intamplase asa cum le vestise.

Timpul in care traim noi este izbitor de asemanator cu cel din robia babiloniana a poporului evreu. Multi nu cred si poate ca nici noi nu credem indeajuns aceste cuvinte.Ne vorbeste de atata timp prin diferite moduri incat se pare ca ne-am si obisnuit, insa  pacatul necredintei va costa foarte scump. Din pacate am ajuns prizonierii acestei lumi, iar durerea Domnului este mare, insa Judecata Domnului va fi si mai mare.

Uitandu-ma la tot ceea ce s-a petrecut in aceste zile, la tot felul de pareri si comunicate date, despre care care prefer sa ma abtin si sa nu comentez, constat ca traim intr-o generatie (70 ani) care din ce in ce se tin mai tare cu pumnii stransi de scaune, o generatie care au alte prioritati pe agenda de lucru, o generatie in care lipseste o viziune cu desavarsire. Ei ne-au lasat o mostenire (RELIGIA), insa din pacate religia nu ne va duce in cer. Copiilor mei nu vreau sa le las aceasta mostenire, mi-ar fi in zadar toata truda, eu vreau sa le prezint pe Hristos si credinta care ii va duce in cer. Cu totii dorim ca copii nostri sa  gaseasca adevarata bucurie in Hristos, insa pentru a-i ajuta sa gaseasca ei, mai intai trebuie s-o cunoastem noi.Insa bucuria nu se gaseste stand comozi si lenevind pe scaunele din adunare, dar din pacate tot mai des intalnim acest lucru.

Domnul Isus vine, fie ca vrem sau nu, ce alegem...ramanem in Babilon sau iesim?