Calatori spre Tara Promisa!

Imi amintesc versurile unei cantari, de fapt este o cantare care imi place asa de mult:

"Sunt un pribeag fara de tara

Ratacitor prin lung pustiu

Dar am in ceruri o comoara

Si Tara mea e-n vesnicii"

Oricate "achizitii pamantesti" avem, oricat de bine ne-am simti in ele, oricat de confortabile sunt, intr-o zi va veni ceasul cand le vom parasi, iar acest lucru este valabil pentru oricine, fie rob, fie slobod, fie imparat, fie cersetor. Pana aici, vrem nu vrem...suntem constienti si realisti ca orice am face nu putem scapa de acest lucru, asa ca n-are rost sa ne framantam mintea cu asta.

Dar exista o intrebare pentru care intr-adevar, multi isi framanta mintea.

Unii da, unii nici ca le pasa, altii isi cunosc destinatia si sunt siguri unde merg, in timp ce altii nadajduiesc.

ISUS HRISTOS, ne-a promis ca ne va duce in Tara Sfanta, dar asta nu inseamna ca traiesc cum vreau, fac ce vreau...ca Dumnezeu mi-a promis.

Si pentru ca suntem doar niste calatori in drum spre Tara Promisa, as vrea sa vedem ce inseamna calatoria spre aceasta Tara.

A porni spre Tara Promisa inseamna o viata de biruinta in care toate bataliile sunt ale Domnului si nu ale noastre.

O viata de biruinta inseamna sa moara "eul" si sa primesc DUHUL.

Imaginati-va ca sunteti pe un camp de lupta si tot terenul este  minat. Poti oare umbla singur fara sa cunosti locul capcanelor? Nicidecum !

Tot asa este si in calatoria noastra pe pamant. Diavolul ne-a intins si ne intinde curse la tot pasul, zi de zi. Face orice, schimba locul, schimba conjunctura, schimba oameni daca este nevoie, dar toate au un singur scop, doar pentru a fi doborati de pe cale, noi cei care am declarat ca nu mai suntem robii lui. (Ioan 8:34)- Oricine savarseste pacat este rob al pacatului. De-aceea pe acest teren minat  nu poti umbla singur, ai nevoie de Calauzitor, de Vegheator, de Pavaza si Scut.

Calea nu are un traseu tocmai usor, ea trece prin pustie, iar atunci cand accepti sa o parcurgi, accepti si suferinta si toate acestea pentru ca stii  spre ce destinatie mergi.Sigur ca va trebui sa pastrezi tot ceea ce castigi pe drum si de-asemenea sa inaintezi , altfel fiecare credincios va rataci mult si bine. Trist este ca unii fac asta de o viata...ratacesc si bajbaie si nu vezi nimic schimbat la ei, ba din contra considera ca este ceva normal sa traiasca aceasta vreme pe pamant in necaz. Vezi in viata lor atata ignoranta si necredinta uitand de promisiunile lui Dumnezeu.

Isus este Viata! El ne-a promis si noua viata, nu orice viata ci din belsug, ori aceasta viata este si pentru mine, si pentru  tine, nu doar pentru altii. Cuvantul spune:

"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea" Ps. 119:105, iar in vers.111, "Invataturile Tale sunt mostenirea mea de veci...."

Ce Cuvant minunat si ce mostenire...!

Sa ne insusim Cuvantul. El este pentru fiecare din noi si este o mare bucurie pentru ca este Cuvant rostit de Dumnezeu, si nu de om.

Sa iesim din ingradire, sa nu ne fim noi insine dusmani prin neacceptare si ignoranta!