Pretul urmarii lui Hristos!

• Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.
• Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”
•  Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
•  Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” 
• ”Vino dupa Mine”, i-a zis Isus ” si lasa mortii sa-si ingroape mortii”
• Matei 8:18-22
• Citind acest text, mi-a ramas in minte rugamintea acestui carturar, 
• ” Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge”
• 
  
• Cati suntem dispusi sa-L urmam pe Hristos in vremurile care ne stau in fata?
• Cati suntem dispusi sa mergem alaturi de El, indiferent de circumstantele in care ne vom gasi? 

A-L urma pe Hristos in aceste vremuri necesita un pret.

 Daca pana acum  a fi crestin parea ceva usor...iata ca pe zi ce trece drepul acesta pe care il aveam este tot mai ingradit. Cand spun a-L urma pe Hristos, ma refer la crestinii autentici care-I calca pe urme, nu doar crestini cu numele, dar acest subiect prefer sa nu il discut, pentru ca tare multe ar fi de zis.

Crestinul adevarat traieste in conformitate cu Voia lui Dumnezeu, cautand sa fie placut lui Dumnezeu, nicidecum oamenilor. Problema este ca, daca cauti sa fii placut lui Dumnezeu, intri in dizgratiile oamenilor, pari mai degraba un ciudat sau...mai rau, spune ca te dai un sfant.

Toate acestea insa, pe un adevarat crestin nu trebuie sa-l clinteasca de la credinta lui. 

Il urmez pe Hristos deoarece Il iubesc si imi face placere ca prin modul meu de traire, de slujire sa-I aduc onoare si cinste.

Il urmez pe Hristos pentru ca promisiunile Lui sunt ”Da” si ”Amin”, ori citind Sfanta Scriptura. am descoperit atatea si-atatea promisiuni frumoase pentru cei care aleg sa-L urmeze.

Hristos nu este asemeni oamenilor sa-i para rau de vorbele rostite, Hristos nu dezamageste, nu minte, nu-si retrage cuvantul, ”Hristos este Acelasi, ieri, azi si in veci!

 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Apoc.3:21

Esti dispus sa-L urmezi pe Hristos?

Hrana ta zilnica!

20 SEPTEMBRIE

1 Timotei 3.1-16

Aspirarea la slujba de supraveghere (gr. „episkopos") trebuie privită ca o dovadă de ataşament faţă de adunare. Pentru a exercita funcţiile de supraveghetor (sau de bătrân) şi de slujitor (diacon), nu se pune problema de studii, nici de examen, ci de condiţii morale.

Acestea sunt privite sub două aspecte:

 1. o bună mărturie în adunare şi în afară;

 2. o experienţă dobândită în viaţa creştină.

 In orice casă există o regulă de comportament, o disciplină colectivă, căreia fiecare i se supune. Aşa este şi în casa Dumnezeului celui viu: adunarea (1 Corinteni 14.40). Nu suntem nicidecum liberi să ne comportăm acolo după bunul nostru plac. Adunarea este stâlpul pe care este înscris Numele lui Hristos, Adevărul, pentru a-L face cunoscut întregii lumi. Mare este taina evlaviei, pentru că mare este Acela pe care se întemeiază relaţiile noastre cu Dumnezeu. Venirea lui Isus ca Om pe pământ, dreptatea perfectă a umblării Sale în puterea Duhului Sfânt şi sub privirea îngerilor, Numele Său predicat şi crezut aici, jos, şi înălţarea Lui în glorie constituie elementele inseparabile ale tainei de nepătruns încredinţate adunării. Aceasta este responsabilă înaintea Domnului de a „susţine" şi de a păzi tot Adevărul (v. 15b:, Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp şi

temelie a adevărului").

In prezenta Sa !

Ma simt bine acasa, ma simt bine in bratele sotului, ma simt bine in prezenta copiilor, insa nicaieri nu este mai bine decat atunci cand simt prezenta Domnului.
In prezenta Lui simt pace in suflet, in prezenta Lui orice rana-mi este tamaduita, in prezenta Lui durerile-mi sunt alinate, in prezenta Lui ma simt bine.
Nu trebuie sa fii intr-o biserica sa-l simti pe Domnul langa tine, nu trebuie sa fii aplecat pe genunchi ca sa-L simti...El trebuie sa fie prezent in viata ta mereu.
Prezenta Lui prin Duhul Sau cel Sfant sa va umple inima!

Cand ma aflu-n prezenta Ta, pace gasesc!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, imi vezi inima!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, pace gasesc!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, stiu ca Tu cunosti!

Tu-mi cunosti numele,
Tu-mi cunosti viata mea,
Inca ma mai iubesti,
Inca-Ti pasa de mine!
Eu sunt visul ce-l porti 
Ascuns in inima.
Cand ma aflu-n prezenta Ta,
Stiu ca Tu cunosti!

Hrana ta zilnica!

19 SEPTEMBRIE

1 Timotei 2.1-15

Apostolul, înainte de toate „acestea" pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11...), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină.

Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S-a dat ca răscumpărare pentru toţi.

Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s-o experimenteze.

Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte" ca noi să putem duce o viaţă paşnica şi liniştită. De aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să ne-o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne-o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).

Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.

Minunata Timisoara!

Trebuie sa recunosc ca mi-au dat lacrimile urmarind acest video.

Deseori avem ochii atat de inchisi in fata frumusetilor din jurul nostru.Traim intr-un oras atat de frumos, cu atatea valori dar pe care prea putin il apreciem. Suntem nemultumiti de trafic, de cersetori, de sapaturile facute, de strazile care sunt in reparatii,...de-atatea si-atatea lucruri.

Criticam pe cei de la conducerea orasului, criticam pe toti, insa de prea putine ori apreciem pe cei care se silesc sa dea o fata frumoasa orasului nostru.

Sunt din Banat, dar nu sunt nascuta in Timisoara, insa traiesc aici de peste 30 de ani, iar copiii imi sunt 100% timisoreni, cu alte cuvinte AICI este casa mea si locul meu iubit. 

Zilele trecute a avut loc numirea  capitalei culturale europeane 2021 si dintre cele patru concurente BUCURESTI, CLUJ, BAIA-MARE SI TIMISOARA,
TIMISOARA a castigat titlul de capitala culturala europeana!

Acesta este un lucru extraordinar si nu pot decat sa ma bucur enorm. 

Imi doresc ca Timisoara cat si locuitorii ei sa fie un punct de reper pentru intreaga tara, atat pe plan economic, cultural, dar in mod special imi doresc sa fie o flacara vie din punct de vedere spiritual. 

Asa cum Revolutia din 1989 a avut punctul de plecare aici, tot asa imi doresc ca si trezirea spirituala sa inceapa tot de aici, si cred...CRED cu tarie ca Timisoara va avea din nou un cuvant de spus in aceasta privinta.

Doamne-ajuta!

Hrana ta zilnica!

18 SEPTEMBRIE

1 Timotei 1.12-20

Dacă cineva putea face o comparaţie între robia legii şi evanghelia harului, acesta era fariseul Saul din Tars, devenit apostolul Pavel. Fidelitatea lui faţă de lege nu-1 împiedicase cu nimic să ajungă cel dintâi dintre păcătoşi. Nu-L prigonise el chiar pe Isus, în timp ce îi persecuta cu înverşunare pe ai Săi? Fără falsă smerenie, el se declara mai rău decât toţi păcătoşii enumeraţi în versetele 9 şi 10. Dar tocmai pe aceşti vinovaţi, şi nu pe cei drepţi, a venit Hristos Isus să-i mântuiască (Matei 9.13). Şi, pentru că a putut fi mântuit chiar cel dintâi dintre păcătoşi, nimeni nu-şi poate spune că este prea păcătos pentru a putea beneficia de har. „Mi s-a arătat îndurare", strigă apostolul în două rânduri (v. 13,16). El măsoară grandoarea acestei îndurări în raport cu grozăvia propriei mizerii şi imediat adorarea se înalţă din inima lui (v. 17). Dacă adesea ne bucurăm atât de puţin de har, aceasta este poate pentru că nu a fost suficient de profundă convingerea noastră de păcat. „Cel căruia i se iartă putin" - sau mai puţin decât gândeşte -„iubeşte putin" (Luca 7.47). 

Prietene încă indiferent, răbdarea Domnului s-a manifestat şi înspre tine, până acum.

 Nu-L mai lăsa să aştepte! 

Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

Ma Iubesti?

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?

Ma iubesti tu ca un  frate ceresc?

Ma iubesti tu ca un  rob din iubire?

Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu cand sunt langa tine,

dar si-n ceasul amar si umbrit?

Ma iubesti tu cand ceru-i departe?

Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?

Mai presus de-orice gand pamantesc?

Mai presus de-orice dragoste-a firii?

Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu pe culmi de vedenii

dar si-atunci cand te simti parasit?

Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?

Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,

decat cei ce arar ma-nsotesc?

Ma iubesti tu privind vesnicia?

Eu asa te iubesc.

Simti ca-n lume straine ti-s toate?

Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?

Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?

Eu asa te-am iubit.

Hrana ta zilnica!

Avand un eveniment in familie, eveniment de care ne-am bucurat impreuna, hrana zilnica nu am postat-o la timp. Astazi voi posta si pe cea din ziua de ieri si Dumnezeu sa ne dea capacitate de intelegere in ceea ce priveste invatatura din Cuvant.

16 SEPTEMBRIE

2 Tesaloniceni 3.1-18

Pavel invocă sprijinul sfinţilor prin rugăciunile lor (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.25); la rândul său, el însuşi nu înceta să se roage pentru ei (cap. 1.11). Conta pe Domnul cel credincios pentru a-i întări şi a-i păzi de cel Rău. De asemenea, conta pe ascultarea lor, iar aceasta cuprindea împlinirea în toată simplitatea a îndatoririlor lor zilnice. Unii din Tesalonic încetaseră orice muncă. «Pentru că vine Domnul», estimaseră ei, «atunci la ce bun cultivarea pământului şi preocuparea cu treburile acestei vieţi?» Şi, ca o tristă consecinţă, ei se amestecau în toate (v. 11; vezi 1 Timotei 5.13). Pavel protestează cu vehemenţă. Nimic din învăţătura lui nu putea fi luat ca pretext pentru o asemenea neorânduială (v. 6,1, 11; comp. cu 1 Tesaloniceni 4.11). Dimpotrivă, el însuşi dăduse exemplu, muncind cu mâna lui pentru a nu fi povară nimănui. Iar exemplul suprem este Răbdarea lui Hristos" în aşteptarea

momentului să Se înfăţişeze iubitei Sale adunări (v. 5).

Odată cu scrisorile către Tesaloniceni ajungem la sfârşitul epistolelor pe care Pavel le-a scris celor şapte adunări atât de diferite. In acestea sunt tratate multiple aspecte ale vieţii şi învăţăturii creştine, de la căpătarea mântuirii, în Epistola către Romani, până la gloria viitoare. 

Toate aceste învăţături sunt de o valoare inestimabilă pentru noi. Domnul să ne ajute să le reţinem, pentru a rămâne tari (cap. 2.15)!

17 SEPTEMBRIE

1 Timotei 1.1-11

Cu Timotei am făcut cunoştinţă în Fapte 16. Legăturile lui Pavel cu „adevăratul" său „copil în credinţă" erau foarte strânse. Cu toate acestea, el îi scrie în calitate de apostol, pentru a sublinia autoritatea pe care i-o conferea. Acest tânăr ucenic avea o misiune dificilă: de a porunci fiecăruia cum trebuia să se poarte în adunare (cap. 3.15). Îi fusese încredinţată o misiune al cărei sfârşit (ţel) era dragostea. După cum tribunalele nu sunt pentru oamenii cinstiţi, tot aşa legea nu îi mai priveşte pe cei care sunt îndreptăţiţi (v. 9). Acestora li se potriveşte de acum dragostea, al cărei izvor este în Dumnezeu. Prin Duhul, ea este vărsată în inima noastră (Romani 5.5). Pentru a nu rămâne însă în noi ca o apă stătătoare, ci pentru a ne «străbate» şi a ţâşni spre folosul altora, nicio «conductă» nu trebuie să fie înfundată.

Dragostea vine dintr-o inimă curată: debarasată de orice idol; dintr-o conştiinţă bună: care n-are nimic să-şi reproşeze (Fapte 24.16); dintr-o credinţă neprefăcuta: fără nicio formă de ipocrizie (2 Timotei 1.5). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, creştinismul nostru nu va fi altceva decât trăncăneală fără rost („vorbire deşartă", v. 6). Ce puternic contrast între legea care-1 blestemă pe păcătos şi harul care-1 transportă în gloria şi fericirea lui Dumnezeu!