Hrana ta zilnica!

13 AUGUST

Ioan 17.14-26

Nu numai că cei credincioşi nu sunt luaţi din lume (v. 15), ci chiar sunt trimişi expres acolo de Domnul (v. 18), pentru a împlini lucrarea pe care le-a încredinţat-o să o facă (comp. cu ,v. 4). Totuşi, ei nu sunt din lume, cum nici Isus nu era din ea. Poziţia lor este cea de străini chemaţi să slujească suveranului lor într-o ţară vrăjmaşă. Acest capitol unic prin mesajul său ne arată că, departe de a fi uitaţi pe pământ, cei credincioşi sunt aduşi înaintea tronului harului de un „mare preot însemnat" (comp. cu Evrei 4.14-16). Să ascultăm ce îi cere Tatălui pentru ei:

„Să-i păzeşti de [cel] rău", ei fiind expuşi într-o lume plină de rău(v. 15).

„Sfinţeşte-i în adevărul Tău" (v. 17): este partea celor care ascultă de Cuvânt.

„Toţi să fie una ..." (v. 21): este dorinţa inimii Lui şi cât de mult ne umileşte ea când ne gândim la diviziunile dintre creştini!

„Să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu ..." (v. 24). Cei care nu sunt din lume nu vor rămâne în lume. Partea lor veşnică este cu Isus, pentru a vedea gloria Lui. „Vreau ...", spune Domnul Isus, deoarece prezenţa alor Săi în cer împreună cu El, mărturie a plinătăţii rezultatelor lucrării Sale, face parte din gloria Sa şi din cea a Tatălui.

Lauda-L pe Domnul!

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Psalmii 18:1-3

Citeam aceste cuvinte in aceasta dimineata si in mod special aceste versete mi-au ramas in minte " Eu strig lăudat fie Domnul si sunt izbăvit...", dar psalmul începe, "Te iubesc din inima, Doamne".
Ca sa aduci lauda...trebuie sa iubești!
Care dintre noi nu am avut parte de necaz niciodată?
Dar oare, cați dintre noi am adus lauda Domnului in mijlocul necazului?
Dumnezeu nu este un om ca să-mi schimb sentimentele mele fata de El in funcție de starea in care ma gasesc. Nici macar fata de cel de langa mine nu fac acest lucru, când iubesc, iubesc pur si simplu, fara a astepta nimic in schimb.
Dar in acest verset Dumnezeu ne-a dat ceva mai mult, ne-a dat soluția de a scăpa din necaz, "aduc lauda si scap de necaz".
Știți ca Dumnezeu coboară in mijlocul laudelor?
Indiferent cat de mare-i încercarea, trebuie sa avem tăria sa-I aducem laude. Da, nu este ușor atunci când esti împresurat de probleme sa ai puterea sa canti, ba chiar risc sa fiu privit de alții cu mare suspiciune cat privește caracterul meu, insa Domnul meu mi-a făcut o promisiune, eu trebuie să-mi fac partea mea, iar El se va ocupa de restul.
Esti cumva in necaz? Atunci  lauda-L pe Domnul!

Hrana ta zilnica!

12 AUGUST

Ioan 17.1-13

După ce le-a transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămas-bun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care n-a solicitat niciodată nimic pentru Sine însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui „Tată drept" (v. 25), va fi onorată, glorificându-L pe Fiul ascultător!

Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinit-o aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Ii vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru a-i încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: „Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine - cap. 14.9),... au crezul că Tu M-ai trimis", spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 6-8; comp. cu cap. 14.9).

De altfel, ei „sunt ai Tăi..." (v. 9), continuă Domnul cum să-i părăseşti? „Eu sunt glorificat în ei" (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.

De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi într-o lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. In calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi... şi astăzi pentru a noastră.

Hrana ta zilnica!

11 AUGUST

Ioan 16.19-33

Ucenicii urmează să cunoască durerea despărţirii. Isus însă mai întâi îi mângâie, vorbindu-le de bucuria care îi aşteaptă atunci când îl vor revedea după învierea Sa (cap. 20.20). Câte motive are cel credincios pentru a se bucura: speranţa întoarcerii Domnului (comp. cu v. 22); ascultarea de poruncile Lui (cap. 15.10,11 - am experimentat noi bucuria care rezultă din aceasta?); dependenţa şi răspunsul la rugăciunile noastre (cap. 16.24); descoperirile Domnului din Cuvântul Său (cap. 17.13); comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul (1 loan 1.3,4)! 

Acestea sunt surse inepuizabile ale unei „bucurii depline".

De ce oare preferă Isus să nu le spună alor Săi că Se va ruga Tatălui pentru ei (v. 26), când aceasta va fi exact tema capitolului următor? Pentru că, departe de a revendica afecţiunea ucenicilor numai pentru El, măreţul Său gând este să-i pună în relaţie directă cu Tatăl.

Domnul nu le promite alor Săi o viaţă fără încercări, nici pacea în jurul lor, ci înăuntrul lor. Prin urmare, El concluzionează: „îndrăzniţi". Lumea, duşmanul nostru comun, este puternică, dar „Eu am biruit-o".

Şi, prin credinţa în victoria Lui, o vom învinge şi noi (I loan 5.4)!

Dumnezeu merita sa fie iubit, si in Occident, si in Romania!

Daca am o activitate mai redusa pe blog, este datorita faptului ca mi-am luat o pauza de la toate si mi-am luat un timp pe care am hotarat sa il petrec cu cei dragi, cu familia. Plecând de acasa am hotărât sa stau departe de telefon, de internet, de toata tehnica asta, insa vrei, nu vrei...ai nevoie de aceasta tehnica si asta pentru ca"goagalul" (vorba lui Vanghelie) ne este ghidul nostru intr-o tara străină.

Pentru ca ieri a fost duminica si neavand biserica unde sa mergem, am căutat pe internet sa ne uitam live (bine ca macar net avem). Am reușit insa cu greu sa urmarim, desi semnal bun aveam, insa in schimb mi-a atras atenția un titlu care spunea cam așa: "Intoarceti-va acasa, locul vostru nu este in occident",un editorial scris de pastorul Ionel Tutac.L-am citit cu mare atenție si in mare parte i-am dat dreptate. Citind insa si reacțiile care, bineînțeles nu au încetat sa apara, treptat dreptatea pe care i-am dat-o, a cam început sa dispară, si asta pentru ca ceea ce scriau concetățenii mei...era  adevarat. Situațiile despre care ei spuneau sunt greu de acceptat, un  exemplu fiind sistemul de sănătate, mai ales după ce in alta tara ai fost tratat așa cum se cuvine. In Romania, daca ai bani, ai sansa sa trăiești, daca nu...mori cu zile, asta ca sa nu spun ca ai șansă sa mori si cu bani, pentru ca dai peste niste oameni care nu-si fac treaba cu responsabilitate. Afirm acest lucru pentru ca sunt " Stan pățitul". Cu bani, cu un medic îndestulat si fara chef, mi-am scos sotul  cu picioarele in fata din salon si l-am condus pe ultimul drum spre cele veșnice. Așa ca la acest capitol pe mine nu ma m-ai poate convinge nimeni ca lucrurile nu sunt chiar așa, si multe alte lucruri, parca sunt greu de acceptat odată ce ai  văzut ca pot fi altfel (mult mai bine).

...iar Dumnezeu cred ca e omorât mai in toate tarile. In Occident dintr-un fel, in Europa in alt fel, in Romania...in alt fel.

Atata timp cat trăim fara frica de El si nu păzim poruncile Lui, batem in fiecare zi inca un cui in palma Sa. Durerea piroanelor care I-au străpuns mainile nu a fost atât de mare cat neascultarea oamenilor. S-a lăsat străpuns de buna voie, pentru ca noi sa trăim si sa avem viata din belșug. Neascultarea oamenilor Ii provoacă astăzi cea mai mare durere!

Cred cu tărie, ca cine-L iubește pe Dumnezeu cu sinceritate si din toată inima in Romania, Il va iubi si in Occident, si in Europa, si oriunde ii vor calca picioarele, pentru ca binele pe care ni l-a facut nu-l putem uita.

Sursa:http://www.stiricrestine.ro/

Iar ca si o paranteza la ceea ce spuneam, mi-am amintit o fraza dureroasa spusa de cel mic in urma cu doua zile. Ne plimbam seara si la un moment dat mi-a spus: "mami stii...mi-e cam rușine ca sunt roman".

Am căutat sa vad motivul pentru care a spus acest lucru...din păcate vazandu-mi reacția...n-a mai vrut sa-mi spună nimic. Eu sunt totuși din generația care cred ca locul meu este in Romania, insa trebuie să-i convingem si pe cei care vin după noi, ca au motive sa rămână in tara, altfel vom rămâne doar noi...generatiile care ne urnim greu din loc.

Dar pana atunci...sunt datoare sa ii arat si frumusețea Romaniei, dar si cea de peste granita. Așa va vedea, ca si in tara, si peste granita sunt lucruri si bune...si rele. Rămâne ca el sa aleagă la vârstă potrivita unde să-și croiască drumul in viață!

Hrana ta zilnica!

10 AUGUST

Ioan 16.1-18

Dacă n-ar fi fost Domnul Cel care să afirme aceasta, atunci ne-ar fi fost greu să considerăm plecarea Lui ca fiind „de folos" pentru ucenici. Tot astfel, sunt multe împrejurări pe care nu le înţelegem şi care, pe moment, ne întristează, deşi sunt spre folosul nostru (v. 6,7). Duhul Sfânt trimis din cer de Isus avea să-i călăuzească pe credincioşi „în tot adevărul" (v. 13). Am remarcat că Domnul confirmă, în capitolele 14-16, care este inspiraţia tuturor părţilor Noului Testament: a Evangheliilor. „Duhul Sfânt... vă va aminti toate câte v-am spus" (cap. 14.26); a Faptelor Apostolilor. „El va mărturisi despre Mine" (cap. 15.26b,27); a Epistolelor. „Acela vă va învăţa toate" (cap. 14.26); de asemenea, a Apocalipsei. „Duhul adevărului vă va face cunoscut cele viitoare" (v. 13). Prezenţa Duhului Sfânt aici, pe pământ, are însă şi consecinţe grave, pentru lume, dovedind-o vinovată de respingerea lui Hristos(v. 8-11).

Prin întrebările lor (v. 17,18), ucenicii arată cât sunt de incapabili în acest moment să „poarte" învăţăturile Stăpânului lor (v. 12). Astăzi, Duhul este Cel care-L glorifica pe Isus în noi, anunţându-ne că este al Lui. În ce ne priveşte, să-L glorificăm primind şi păzind această descoperire!

Hrana ta zilnica!

9 AUGUST
Ioan 15.16-27
Dacă rugăciunile noastre au ca scop rodirea pentru Dumnezeu, atunci ele vor fi întotdeauna împlinite (v. 16). Dar în ce constă acest rod? In esenţă, în dragostea unii pentru alţii a celor răscumpăraţi şi în multiplele manifestări ale acestei dragoste! „Vă poruncesc aceste lucruri ..." (v. 17), adaugă Domnul, ca pentru a sugera toate lucrările care decurg din dragoste. Este pentru a treia oară când formulează această „poruncă nouă", accentuând importanţa ei deosebită (v. 17; vezi v. 12 şi cap. 13.34).
Când afecţiunea lipseşte între membrii unei familii, nu este acesta un lucru trist şi anormal? Cu atât mai mult când este în cauză familia lui Dumnezeu! Dimpotrivă, ura lumii faţă de credincioşi (a căror comportare condamnă lumea) este în totul normală şi trebuie să ne aşteptăm la ea - mai puţin când lumea găseşte ceva de-al ei de iubit în noi, însă acesta este un semn deosebit de rău.
Nu este rob mai mare decât stăpânul său" (v. 20), repetă aici Domnul. In capitolul 13.16 spusese aceasta cu privire la slujire; aici Se referă la suferinţe.
Astfel, numele lui Isus invocat asupra noastră este pe de o parte un motiv pentru lume să ne urască (v. 21) şi, pe de altă parte, pentru Tatăl să răspundă la rugăciunile noastre (V. 16 b).

Hrana ta zilnica!

8 AUGUST

Ioan 15.1-15

Israel era o viţă neroditoare, în ciuda tuturor îngrijirilor divinului Viticultor (Psalmul 80.8,9; Isaia 5.2). Prin contrast, Isus Se prezintă ca adevărata Viţă, purtând rod prin intermediul ucenicilor. Insă, după cum într-un butuc de viţă mlădiţele nu sunt nici pe departe toate încărcate la fel, tot aşa îi împarte Domnul, după roade, pe aceia care spun că-L cunosc: „nu aduc rod,... aduc rod,... aduc mai mult rod" (v. 2) şi „aduc mult rod" (v. 5). Pentru a face parte dintre cei care aduc mult rod, două condiţii sunt necesare: să rămânem noi în El, aşa cum ramura rămâne legată de trunchiul care o hrăneşte, şi El în noi, aşa cum însăşi ramura se lasă străbătută şi pătrunsă de seva care este viaţa ei. Pe de altă parte, să nu uităm nicicând că, dacă Tatăl ne „curăţă" îndepărtând din noi uneori în mod dureros ce ne întinează, El o face ca să aducem mai mult rod (v.2).

Şi câte alte consecinţe fericite decurg dintr-o astfel de comuniune! 

Printre acestea este cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi, ca urmare, împlinirea rugăciunilor noastre, pentru că noi nu vrem nimic altceva decât ceea ce El însuşi doreşte (v. 7); bucuria (v. 11), precum şi aprobarea de nepreţuit a Celui care binevoieşte să ne numească prietenii Săi (v. 14).

Hrana ta zilnica!

7 AUGUST

loan 14.15-31

Isus este pe punctul de a-i părăsi pe ucenicii Săi dragi, dar El nu-i va lăsa orfani. Le va trimite o Persoană divină pentru a-i mângâia, pentru a-i sprijini, pentru a le veni în ajutor (v. 16; vezi notă: Mângâietor, adică Ajutor, Susţinător). Este Duhul Sfânt care va fi nu numai cu cei credincioşi, ci şi în ei, pentru a-i învăţa (v. 26). Domnul ÎI numeşte „un alt Mângâietor", pentru că El însuşi rămâne Mângâietorul ceresc, Mijlocitorul înaintea Tatălui (1 loan 2.1; vezi notă: Mijlocitor, adică Apărător, Mângâietor).

Isus le face alor Săi alte trei promisiuni: viaţa nouă, izvorâtă din a Lui (v. 19); un loc special în dragostea Fiului - şi a Tatălui - pentru oricine îşi arată afecţiunea păzind poruncile Lui (v. 21,23); şi pacea, propria Sa pace (v. 27). Cât de adevărat este că El nu ne dă „cum dă lumea"! Lumea oferă puţin și ia mult; ea distrage conştiinţa şi o ameţeşte asemenea unui calmant care ne amăgeşte pentru o clipă neliniştile şi agitaţiile sufletului; aceasta nu este însă decât o pace iluzorie. Ceea ce dă Isus satisface în întregime inima şi are caracter veşnic.

De asemenea, Domnul îi face pe ucenicii Săi să înţeleagă că adevărata dragoste pentru El nu trebuie să caute să-L reţină cu egoism aici, jos, ci să se bucure de fericirea Lui (v. 28).

Hrana ta zilnica!

6 AUGUST

Ioan 14.1-14

În capitolul 13 L-am văzut pe Domnul cum îi pregătea pe ai Săi ca să aibă încă de aici, de pe pământ, „parte" cu El (v. 8). El pleacă acum să le pregătească locul în Casa Tatălui Său; pentru aceasta, trebuie să meargă înaintea lor, cam în felul în care un stăpân al casei primeşte dispoziţiile Sale de a sosi la El înaintea invitaţilor. Biblia ne dă puţine detalii cu privire la cer. Ceea ce face însă fericită şederea acolo este prezenţa Domnului. Şi El însuşi cere, pentru propria Sa bucurie, prezenţa alor Săi cu El.

Isus este singura Cale pentru a merge la Tatăl. El este Adevărul, este Viaţa. El n-a încetat nicio clipă să-L descopere pe Tatăl în cuvinte şi în lucrări, de aceea, câtă durere Îi provoacă ignoranţa ucenicilor Săi! N-ar putea El însă să ne spună şi nouă uneori: De atâta timp tu auzi vorbindu-se despre Mine, citeşti Cuvântul Meu, cum de nu Mă cunosti mai bine?

„Orice veţi cere în Numele Meu, aceea voi face" (v. 1.1), promite Domnul. „În Numele Meu" nu este o simplă formulă, ci implică faptul că El poate fi de acord cu cererile noastre. Rugăciunea noastră devine atunci cea a lui Isus, căreia i se va răspunde negreşit. Nu numai pentru că ne iubeşte, ci in primul rând pentru că este în joc gloria Tatălui! Ar putea avea El vreun motiv mai înalt?

Hrana ta zilnica!

Cu scuzele de rigoare, hrana zilnica pentru data de 5 AUGUST

loan 13.21-38
„Ucenicul pe care-l iubea Isus" este numele pe care îl ia Ioan în evanghelia sa. El cunoştea dragostea Domnului pentru ai Săi (v. 1), dar se ştia şi pe sine ca obiect personal al acestei dragoste; a probat-o aproape de inima lui Isus - locul celor mai intime comunicări. Este însă un mister înfiorător pe care Domnul îl dezvăluie acum. II denunţă pe trădătorul Iuda, pe care El însuşi îl cunoştea încă de la început (cap. 6.64). Atunci Satan intră în acest om, care era pregătit să-1 primească şi care pleacă în noapte ca să-şi înfăptuiască îngrozitoarea trădare. Domnul vorbeşte din nou de crucea Sa, unde gloria Lui va străluci în umilinţă (v. 31), dar şi de învierea Sa, prin care Dumnezeu îl va glorifica pe Acela care L-a glorificat pe deplin (v. 32). Dar cum vor fi recunoscuţi ucenicii Lui de acum înainte, câtă vreme El nu va mai fi în mijlocul lor? Printr-un semn sigur: dragostea lor unii pentru alţii (v. 35). Este oare aceasta cu adevărat ceea ce ne caracterizează şi pe noi? Iată un test şi pentru inimile noastre! Spre deosebire de Ioan, care era preocupat de afecţiunile lui Isus pentru el, Petru pune în valoare propriul lui devotament, ... fără a lua seama la avertismentul Domnului!

Vom sta in picioare, doar daca vom cunoaste puterea LUI!

Multe planuri isi face omul si in inima sa, se nasc multe dorinte. Daca stam de vorba cu cineva sau privim chiar la noi insine, vom vedea ca ne-am facut fiecare un plan de viitor, desi noi facem planuri, insa hotararea e a Domnului si aceea se va implini. El are un plan facut pentru fiecare, El il cunoaste, il stie, noua nu ne ramane decat sa ne incredem in El. Sa credem ca tot ceea ce El face, face bine si nu greseste niciodata. Dar daca pe plan pamantesc ne-am creat o agenda cu ceea ce trebuie sa facem, oare nu trebuie si in viata spirituala la fel?

Pavel si-a facut si el un plan, a avut si el o dorinta si aceasta dorinta  trebuie sa se nasca si in inima noastra:

"Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui" Filipeni 3:10

Intr-o astfel de vreme este atat de important sa-l cunoastem pe El, sa cunoastem puterea Lui!

Poate ca multi  spun, "oh, dar eu sunt crestin, stiu cine este Isus".

Numai ca, a stii doar despre El, doar din carti sau ca ni se vorbeste despre El, e una...insa a-L cunoaste noi personal si a-I cunoaste puterea, e alta.

Traim vremuri tare tulburi si Scriptura ne spune ca in zilele din urma vor veni vremuri grele si le simtim din ce in ce mai mult, iar asta nu face altceva decat ne confirma ca este timpul din urma. Dar ca sa rezistam avem nevoie de a-L cunoaste si a-I cunoaste puterea. Biserica are nevoie de oameni care au o minte innoita, de oameni care inteleg lucrurile lui Dumnezeu. Ori daca vom cauta sa intelegem lucrurile lui Dumnezeu cu mintea, nici o sansa, pentru ca lucrurile Lui se inteleg cu inima.

"Vreau sa-L cunosc pe El si puterea Lui", iar asta implica  dorinta puternica.

Dumnezeu se lasa descoperit, trebuie doar sa-L cautam.

Ca sa-L cunoastem trebuie sa facem mai mult, avem nevoie de-o abandonare a lumii cu tot ceea ce ea ofera, avem nevoie de a renunta la lucrurile inutile din viata noastra, lucruri care ne tin departe de a-I cunoaste puterea, avem nevoie de a renunta sa mai fim oameni  "religiosi", avem nevoie de o innoire a mintii. Niciodata traditiile nu ne vor ajuta in acest sens, trebuie sa fim oameni cu  inima deschisa  si pregatita pentru a primi revelatia Lui. 

Cu siguranta daca as cunoaste planul pe care il are cu privire la viata mea, si sa-i cunosc doar finalul... m-as speria, de-aceea Dumnezeu ni-l descopera treptat. Eu trebuie doar sa am inima deschisa  pentru a primi, trebuie ca mintea mea sa fie umpluta cu promisiunile Lui.

Cea mai mare parte a vietii noastre nu o petrecem vorbind unii cu altii, ci vorbind noi cu noi insine.

Nu-i asa ca incepand din zori si pana in noapte, ne vorbim noua insine, prin gandurile noastre?

Ce ne spunem? Incurajari din Scriptura sau lasam ca teama si ingrijorarea sa ne cuprinda?

In Cuvantul Lui  avem atatea promisiuni, atatea versete care, daca le-am rosti zilnic am vedea intr-adevar puterea Lui, pentru ca Cuvantul este plin de putere.

Avem nevoie sa-I cunoastem puterea daca vrem sa ramanem in picioare in vremurile care  vor urma. Daca nu vom cunoaste puterea Lui, nu vom face fata presiunii si atacurilor celui rau.

Doamne ajuta-ne sa ne deschidem inima si pune in noi dorinta de a Te cunoaste cu adevarat!

Hrana ta zilnica!

4 AUGUST

loan 13.1-20

Pentru inima Domnului, moartea Lui însemna mai întâi „să plece din lumea aceasta la Tatăl" (v. 1; comp. cu 16.28). Îi lăsa însă pe aceia pe care-i iubea într-o lume plină de corupţie şi de violenţă. Şi, aşa cum un călător mergând pe drum are picioarele pline de praf, credincioşii, deşi având „tot trupul spălat" (v. 10) prin sângele crucii (Apocalipsa 1.5), sunt, prin contactul lor necontenit cu răul, expuşi întinării în gânduri, în cuvinte şi în fapte. Dar Domnul S-a îngrijit cu credincioşie şi de aceasta, pentru că veghează la sfinţenia practică a alor Săi. Ca mare preot suveran, El le spală picioarele, altfel spus, îi curăţă făcându-i să se judece continuu în lumina Cuvântului (apa) aplicat conştiinţelor lor (Efeseni 5.26; Evrei 10.22). Această slujbă a dragostei trebuie s-o exersăm şi noi unii pentru alţii. In umilinţă, punându-ne la picioarele lor, avem să le arătăm fraţilor noştri, prin Cuvânt, în ce au greşit sau care sunt pericolele la care se expun (Galateni 6.1).

Dragi prieteni, Domnul nu a spus: fericiţi sunteţi dacă veţi cunoaşte aceste lucruri, ci, ştiindu-le, „fericiţi sunteţi dacă le veţi face" (v. 17).

Hrana ta zilnica!

3 AUGUST

Ioan 12.37-50

Odată cu capitolul 12 se încheie şi o mare diviziune a acestei evanghelii, pentru că, într-adevăr, începând cu capitolul 13, Domnul Se va adresa numai ucenicilor Săi.

Aici avem cele din urmă cuvinte adresate poporului. De acum înainte, acesta va fi împietrit ca naţiune, conform profeţiei lui Isaia. Vedem cum se verifică versetul 11 din capitolul 1: , A venit la ai Săi (în Israel) şi ai Săi nu L-au primit". De asemenea este confirmat şi versetul următor; unii L-au primit şi, pentru acest motiv, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (cap. 1.12). 

„Chiar dintre mai-mari, mulţi au crezut în EI", fară totuşi a avea îndrăzneală să-şi mărturisească credinţa. Şi motivul ne este dat: „au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu" (v. 43). Noi, cărora ne lipseşte un asemenea curaj de a ne mărturisi credinţa, să ne întrebăm dacă uneori nu se întâmplă aceasta din acelaşi motiv.

Pentru ultima dată, Isus afirmă public şi solemn caracterul divin al slujbei Sale. El este Trimisul lui Dumnezeu şi în Acelaşi timp „întipărirea fiinţei Tatălui" (v. 44,49; Evrei 1.3). Niciunul din cuvintele Sale nu este altceva decât expresia pbsolută a gândului divin. Să medităm la acest exemplu minunat şi, la rândul nostru, să învăţăm de la El deopotrivă ce trebuie să vorbim şi cum să vorbim (v. 49).

Hrana ta zilnica!

2 AUGUST

loan 12.11-36

In vechile morminte egiptene s-a găsit grâu vechi, de mii de ani, capabil încă să germineze. Dar, deşi s-a scurs mult timp şi deşi a fost conservat în vase foarte preţioase, acest grâu nu s-a putut înmulţi acolo. Ca să poată răsări spice încărcate de boabe asemănătoare cu sămânţa, trebuia ca aceasta să fie pusă în pământ, să fie sacrificată. Aceasta este imaginea pe care o foloseşte Isus pentru a vorbi despre moartea Lui. Dorinţa de a-L vedea, exprimată de greci, I-a purtat gândurile spre consecinţele minunate ale lucrării Sale de la cruce: binecuvântarea naţiunilor sub domnia universală a Fiului Omului; multe roade (v. 24b); judecarea lui Satan (v. 31); toţi oamenii atraşi la El însuşi (v. 32). Prin faţa sufletului Său sfânt trece însă şi acest ceas încărcat de suferinţe. El Se îndreaptă către Dumnezeu, care-I răspunde din cer prin promisiunea înviererii (v. 28).

Pentru poporul iudeu sosise amurgul. Lumina avea să dispară la orizont: Isus urma să-i părăsească (v. 35; Ieremia 13.16). Ziua de astăzi, o zi de har, este şi ea pe sfârşite. Se apropie clipa când nu va mai fi posibil să crezi (comp. cu v. 40). A fost pentru Isus un solemn „acum" (v. 27,31). Pentru noi, acum este timpul să credem în El.

De vina este canicula sau este o implinire a BIBLIEI?

Vladimir Putin are de gestionat cea mai gravă situaţia din Rusia din ultimii 30 de ani. O urgie biblică afectează Rusia. Zeci de mii de hectare de culturi au fost distruse de roiuri de lăcuste în regiunea Stavropol, din sud-vestul ţării. Aceasta este cea mai gravă invazie de insecte din ultimii 30 de ani din acea parte a țării, informează presa rusă.

"Lăcustele s-au instalat pe câteva lanuri de porumb. În locurile afectare de invazie au fost distruse circa 10% din recolte", a declarat, la televiziunea locală, Evghenia Makarova, purtător de cuvânt al Ministerului Agriculturii, citată de Ria Novosti.

După ploile abundente de la începutul lunii iulie, sud-vestul Rusiei se confruntă în prezent cu un val de căldură, temperaturile atingând 38 de grade Celsius. Rusia, unul din principalii exportatori de produse agricole, a recoltat, până la 20 iulie, 23,4 milioane de tone de cereale, ceva mai puțin decât anul trecut în aceeași perioadă.

sursa:http://www.evz.ro

De fapt, asta e lumea reala!

M-am nascut intr-un sat, intr-o familie...nu bogata, dar nici nu ne-a lipsit nimic, poate tocmai pentru ca parintii au trait prin credinta si Domnul ne-a purtat de grija, atat lor, atat mie cat si celor 4 frati ai mei.

 De ce spun toate acestea...? 

Vroiam sa subliniez faptul ca nu m-au plimbat parintii toata viata in masina, stiu ce inseamna mersul pe jos, asta pentru ca 4 ani am mers la scoala, in fiecare dimineata 1.5 km dus si 1.5 km intors, fie ploaie, fie zapada, fie soare, deoarece in sat la mine, nu era decat ciclul primar. Asa ca stiu ce inseamna mersul pe jos, stiu ce inseamna mersul cu bicicleta, de-asemenea stiu ce inseamna aglomeratia dintr-un autobuz de navetisti, poate plini de sudoare venind de la munca, pentru ca 4 ani de liceu am facut naveta la scoala, deci nu stiu sa merg doar cu masina, stiu sa ma reintorc la anii copilariei atunci cand este nevoie.

 Numai ca viata a fost mai buna si darnica cu mine. De fapt eu spun, ca Dumnezeu a fost cel bun, nu viata . Dupa ce mi-am intemeiat o familie, lucrurile s-au schimbat in viata mea, dar si la nivel de tara, si asa am ajuns ca, de peste 25 de ani sa merg doar cu masina. Nu e un lux, poate un confort mai bun, desi eu spun ca este o necesitate, insa cateodata e bine sa mai iesim din confortul in care ne gasim si sa mai coboram cu picioarele pe pamant.

Asa ca daca nu am facut-o de buna voie, am facut-o fortata de imprejurari. Facandu-mi ceva probleme masina, am dus-o la "doctor", si chiar daca nu mi-a cazut bine, spun asta din criza de timp pe care o am, aceasta situatie automat m-a facut sa-mi amintesc ca..."nu m-a facut mama in masina".

Asa ca, cateva zile am scaldat-o... ba cu troleibuz-ul, ba cu taxi, ba cu tramvaiul, ba cu "obositele mele picioare". Insa in fiecare mijloc de transport am avut multe a vedea.....

In masina e simplu...mergi, daca vrei pui muzica, daca nu...nu, daca vrei sa vorbesti la telefon, vorbesti, daca nu...nu, insa de cele mai multe ori....esti doar tu....si lumea ta.

Pe mijloacele de transport nu-i asa. Vezi tot felul de situatii, intalnesti tot felul de oameni, acolo nu mai esti in lumea ta....acolo esti in LUMEA REALA, si Doamne cat e de....nu-mi gasesc cuvantul potrivit, poate "diversificata".

Oricum dupa cate le vezi...parca sti mult mai precis ce sa-i ceri Domnului si pentru ce sa-i multumesti.

Daca nu am multumit destul ca sunt sanatoasa, acum am s-o fac. Daca nu am multumit destul ca am o minte sanatoasa, acum am sa-I multumesc. Daca n-am fost destul de multumitoare, acum Dumnezeu mi-a aratat ca TREBUIE sa fiu, dar cel mai insistent cred ca ar trebui sa invat sa ma rog ca Dumnezeu sa-mi tina mintea curata pana la capat.

Am intalnit fete tinere cu diferite probleme, femei in floarea varstei doborate de stres si probleme, acestea fiind vizibile chiar pe fata lor si in comportamentul lor. Am intalnit oameni mutilati, lipsindu-le un madular, am intalnit de-altfel si oameni fara intelepciune, dar asta au aratat-o doar pentru ca au vrut ei sa atraga atentia asupra lor, devenind astfel "vedete in trafic". Oricum au fost multe de vazut, dar oricum ar fi....aceasta este lumea reala in care traim, lumea cu tot felul de probleme si neajunsuri, lumea cu boli si cu handicap.

Atunci cand esti doar tu...problemele tale ti se par cele mai grele, cele mai mari, atunci crezi ca tu esti cel mai neindreptatit, tu esti cel care meriti poate mai mult....

Atunci crezi ca ar trebui sa ti se cuvina mai multa cinste, atunci crezi...multeeeee.

Insa cand vezi ca altii sunt cu probleme mai multe, mai grele, mai mari, mai....mai decat ale tale, nu poti decat sa spui, 

"Slava Tie Doamne ca sunt un om binecuvantat mai mult decat cel pe care l-am vazut, desi am tot atatea merite ca si el si nu sunt cu nimic mai bun decat altii".

 Noi n-avem vreun merit mai deosebit, daca avem ceva bun in noi este pentru ca El s-a indurat de noi si El a pus ceva bun, desi spun si eu ca 

ap. Pavel, "nimic bun nu locuieste in mine". Poate ca ceva mai bun locuieste in altii, dar eu recunosc ca, daca sunt in viata si sunt binecuvantata poate mai mult decat altii, e doar Harul lui Hristos.

Lumea reala...nu este ca si lumea mea, lumea reala...nu este ca si lumea ta. 

Acolo printre oameni putem vedea cat de binecuvantati suntem, iar pentru aceste binecuvantari suntem datori sa-I multumim!

Hrana ta zilnica!

1 AUGUST

loan 12.1-11

În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei versete (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este centrul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină". Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răscumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slujeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deosebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ" şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi în fond, aceasta se întâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

Apoi asistăm la intrarea solemnă a împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
loan 11.45-57
Dumnezeu a răspuns Fiului Său nu numai înviindu-1 pe Lazăr, ci deopotrivă aducând la credinţa în El pe mulţi martori aflaţi în faţa acestei scene minunate (v. 42b; v. 45). Această minune însă, cea mai mare dintre cele pe care le relatează aceasta evanghelie şi ultima înaintea propriei Sale învieri, este şi cea care decide moartea Lui, pentru că, începând „din ziua aceea" au loc sumbrele uneltiri care culminează cu crima (v. 53). Iudeii răspund astfel la întrebarea pe care Domnul le-o pusese în capitolul 10.32.
Preoţii par a se teme ca nu cumva poporul, urmându-L pe Isus, să atragă atenţia romanilor şi astfel, represaliile lor, când, din contră, respingerea Domnului este cea care va fi, patruzeci de ani mai târziu, cauza distrugerii locului lor de cult (Ierusalimul) şi a naţiunii lor de către romani (v. 48).
Dumnezeu permite ca profeţia lui Caiafa să depăşească infinit gândurile acestui om sfidător şi rău. Isus îşi va da viaţa pentru naţiune (pentru că Israel va fi restaurat mai târziu), precum şi pentru a-i aduna „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi" (v. 52). Satan răpeşte şi împrăştie (comp. cu cap. 10.12), în timp ce, prin lucrarea Sa, Isus adună de aici, de jos, pe cei care fac parte din familia lui Dumnezeu.

Yerushalayim

Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie. Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.
Căci toiagul de cârmuire al răutăţii nu va rămâne pe moştenirea celor neprihăniţi, pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mâinile spre nelegiuire.
  Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni şi peste cei cu inima fără prihană!
Dar pe cei ce apucă pe căi lăturalnice, să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău!

 Pacea să fie peste Israel!

Si bogatii si saracii au nevoie de mantuire !

Majoritatea oamenilor, atunci cand le spui despre cineva ca s-a intors la Dumnezeu spun urmatoarele:

"este interesant cum dupa o viata intreaga in care au baut, au fumat, au furat, au curvit...si exemplele pot continua...toti se pocaiesc"

DA, toti acestia se pocaiesc !

Domnul Isus spune in Cuvantul Sau:

 „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”(Marcu 2 :17)
Iata de ce se pocaiesc toti betivanii, toti hotii, toate curvele, toti deparavatii, etc...
Acestia realizeaza starea pacatoasa in care se gasesc, de-aceea Il cauta pe Dumnezeu. El iarta toate pacatele, El schimba vieti si transforma, pentru ca El este Singurul in masura sa  faca acest lucru.
Atunci cand realizezi starea in care te gasesti, nu mai conteaza cine esti, nu conteaza cati bani ai, nu mai conteaza nimic. Singurul lucru care are importanta este sa te intorci in bratele Celui care te-a creat si tot ce conteaza este sa iti stii pacatele iertate.
Si lucrul acesta, Dumnezeu il face, daca te intorci cu cainta la EL!
Acest lucru l-a facut si unul din " acei grei ai fotbalului romanesc" la aceasta evanghelizare la Bistrita.
Dumnezeu sa-l binecuvinteze pe Jean Padureanu si pe toti cei care au facut acest pas!

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
loan 11.28-44
Marta înţelege că sora ei poate pătrunde mai bine decât ea gândurile Domnului. O cheamă. Maria însă nu poate decât să spună şi ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici ..." (v. 32; comp. cu v. 21). Ea nu ştie să privească decât în urmă, ca multe persoane aflate în doliu. Isus, cu inima strânsă, cere să fie condus la mormânt. Şi II vedem plângând. Oare nu ştia El ce avea să facă? Sigur că ştia, însă, în prezenţa ravagiilor morţii şi tragicelor ei influenţe asupra spiritului oamenilor, Fiul sfânt al lui Dumnezeu este copleşit de durere, de tulburare, de mâhnire. Da, acolo este învingătorul morţii, însă, pentru ca gloria lui Dumnezeu să strălucească înaintea mulţumi care avea sfi fie martoră, trebuie din nou constatat cum se cuvine stadiul de alterare al lui Lazăr (v. 39) şi, de asemeni, ca mai întâi Domnul să atribuie puterea Sa unei acţiuni a harului Celui care L-a trimis (v. 41,42). Numai atunci puternicul Său strigăt de poruncă face să iasă mortul din mormânt, încă înfăşurat în fâşiile sale de pânză... Ce înfiorare pentru întreaga asistenţă!

 Cât despre noi, să reţinem promisiunea pe care Domnul i-o face Martei: „dacă vei crede, vei vedea ..." - poate nu exact ce speri, dar cu siguranţă - „gloria lui Dumnezeu" (v. 4 şi 40).

Hrana ta zilnica!

29 IULIE
loan 11.1-27
În neliniştea lor, cele două surori din Betania I-au adresat prietenului divin o rugăciune care ne poate servi drept model: „Doamne, iată, acela pe care-1 iubeşti este bolnav" (v. 3). Numindu-L Domn, ele îi recunosc autoritatea şi nu-şi permit să-I dicteze, de exemplu: vino să-1 vindeci! Ele expun simplu cazul care le preocupa. De asemenea, ele cunoşteau dragostea Lui şi la aceasta fac apel. Totuşi, această afecţiune nu-I impune lui Isus să plece imediat în Iudeea, după cum nici intenţiile criminale ale iudeilor nu-L împiedică să meargă acolo când a sosit momentul. El nu Se lasă condus de sentimente, cum facem noi adesea, nici oprit de teama de oameni. Ascultarea de Tatăl Său este singura care-I dirijează paşii. Prin această întârziere, gloria lui Dumnezeu va străluci şi mai mult, pentru că Lazăr este deja de patru zile în mormânt atunci când DomnuI Isus ajunge în Betania. Ne aflăm uneori în faţa unor persoane încercate de doliu. Şi resimţim atunci totala insuficienţă a compasiunii omeneşti (asemenea celei a iudeilor din v. 19). Totul se schimbă însă când ne îndreptăm privirile spre Cel care este ,Invierea şi Viaţa". Atunci înţelegem plinătatea valorii lucrurilor veşnice.

Statuia lui satan!

 Ma intreb, CAND si CUM va fi pedeapsa lui Dumnezeu? 

CE, o va face sa se opreasca din aceasta goana spre care alearga?

Stim ca in multe lucruri  SUA a fost si este "number one". Acum, ca natiunea ta este numarul 1 in fapte bune, este o mandrie, insa cand natiunea ta este numarul 1 in ceea ce priveste imoralitatea, depravarea si tot ceea ce este rau...atunci e "bai" mare, si nu te poti astepta la binecuvantari. 

Cat priveste natiunea SUA, nu este greu sa vezi ca la ora actuala, ea aluneca cu repeziciune pe "toboganul mortii". Din punct de vedere spiritual, multe natiuni se confrunta cu un declin moral, insa mi se pare ca SUA da startul spre toate aceste decaderi, imoralitati, depravari si regrese.Nu a trecut mult timp si nici nu s-au limpezit apele de la "aceea lege pacatoasa" care a fost data de Curtea Constitutionala, cand iata, s-au grabit sa faca o alta "nazbatie".

Nu stiu cati stiu, dar sambata in orașul american Detroit a fost un alt "eveniment"?!

Sunt imagini, video, etc, insa din respect pentru Dumnezeu si din respect pentru cititorii acestui blog nu am sa dau eu aceste imagini, insa daca doriti sa le vedeti  o puteti face.

****************************************

Mai multe sute de persoane s-au adunat, sâmbătă noaptea, pentru a fi martori la dezvelirea primei statui a lui satan din orașul american Detroit, informează Fox News.

Statuia care cântărește peste o tonă și are peste 2,7 metri îl reprezintă pe Bafomet, un idol al sectei intitulate Templul Satanic. Bafomet este reprezentarea unui idol ocult, ce are steaua lui David în frunte.

Amplasamentul statuii nu a fost dezvăluit public, după ce în cursul săptămânii, mai multe sute de persoane au protestat în oraș împotriva acestei inaugurării acestei statui. Lansarea a fost acompaniată de muzică punk și cruci întoarse cu capul în jos. Bărbații care au dezvelit statuia s-au sărutat pasional chiar în fața monumentului.

Pe siteul său oficial, cei de la Templul Satanic au scris că statuia are scopul de a fi "complementară și de a contrasta cu monumentul celor 10 porunci, amplasat deja pe terenul din fața Capitoliului Statului Oklahoma".

Lucien Greaves, purtătorul de cuvânt al sectei satanice a mai spus că monumentul "servește unei chemări la compasiune și empatie pentru toate creaturile vii". Acesta a adăugat că va avea "și un scop funcțional", anume ca un scaun, "unde oameni de toate vârstele pot sta în poala lui Satan pentru inspirație și contemplație".

Inițial, statuia trebuia să stea lângă monumentul celor 10 porunci din Oklahoma, dar Curtea Supremă a decis că un teren public nu poate fi folosit pentru a arăta susținere vreunei religii.  Liderii Templului Satanic au afirmat că vor duce statuia în Arkansas, acolo unde guvernatorul Asa Hutchinson a semnat un decret prin care statul va construi un alt monument, cel al celor 10 porunci, din finanțarea privată. Monumentul va fi amplasat pe terenul statului.

sursa:http://www.activenews.ro/

************************
Iar ca supliment, Asociatia Americana de Psihologie s-au grabit sa faca o alta declaratie aberanta:
"daca crezi in Dumnezeu, esti bolnav psihic"
sursa: http://www.activenews.ro/

Doamne Isuse, te asteptam sa vii cat mai curand, insa pana atunci...

indura-Te si protejeaza-i pe Copiii Tai !!!

Hrana ta zilnica!

28 IULIE

Ioan 10.22-42
Plini de rea-credinţă, iudeii îl iau din nou la întrebări pe Domnul: „Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne deschis!" (v. 24). Iar El nu numai că le-o spusese (de exemplu, cap. 8.58), ci le-o şi arătase (v. 25,32,37,38). De acum încolo, activitatea Sa va fi rezervată turmei Sale. Oile îi aparţin de drept, în primul rând pentru că Tatăl I le-a dat Lui în mod expres (v. 29), apoi pentru că El le-a răscumpărat. Şi preţioasele versete 27 şi 28 ne spun pe de o parte ce face El pentru oile Lui, anume că le dă viaţă veşnică, le conduce şi le ţine la adăpost în mâna Lui, şi, pe de altă parte, ce le caracterizează, faptul că ascultă de glasul Lui şi că îl urmează. Nu este acesta răspunsul potrivit la dragostea Lui minunată?

Incă o dată iudeii caută să-L ucidă cu pietre (cap. 8.59), acuzându-L acum de blasfemie. „Om fiind, Te faci pe Tine însuţi Dumnezeu" (v. 33), pretind ei. Aceasta era, într-adevăr, ambiţia celui dintâi Adam şi este, de atunci, a tuturor urmaşilor lui: de a fi egali cu Dumnezeu. Dar Isus a urmat tocmai calea inversă: „Fiind în chip de Dumnezeu ...", „la înfăţişare fiind găsit ca un om, S-a smerit" (Filipeni 2.6-8).
„Mulţi au crezut în El acolo" - concluzionează totuşi versetul 42 (ca şi cap. 8.30) - devenind fericitele Sale oi.

Hrana ta zilnica!

27 IULIE
loan 10.7-21
In această evanghelie nu întâlnim parabole. Acela care este „Cuvântul" Se adresează oamenilor printr-un limbaj direct. In schimb, ce preţioase imagini şi comparaţii foloseşte Domnul pentru a ni Se descoperi! 

Vedeţi pasajele în care El afirmă: „Eusunt..." (6.35,48,51; 8.12; 10.7,9,11,14; 11.25; 14.6; 15.1,5). „Eu sunt uşa oilor", spune El în versetul 7 şi în versetul 9. Pentru a fi mântuiţi, este necesar să intrăm „prin El" (comp. cu Efeseni 2.18). Dar noi avem nevoie să fim şi conduşi. Lăsaţi de capul nostru, suntem precum oaia, animal lipsit de inteligenţă, care se rătăceşte atunci când nu este condusă (citiţi Isaia 53.6). In contrast cu oamenii plătiţi, cu hoţii şi cu tâlharii, abili în a pustii sufletele, Isus Se prezintă aşadar ca Păstorul cel bun (v. 11 şi 14). Şi, în acest sens, aduce două dovezi. Cea dintâi este darul de bunăvoie al vieţii Sale pentru a-Şi răscumpăra oile, mărturie supremă a dragostei Sale pentru ele şi totodată - să nu uităm - motiv al dragostei Tatălui pentru El (v. 17).
Cea de-a doua dovadă este cunoaşterea pe care El o are faţă de oile Sale şi, reciproc, pe care ele o au faţă de Păstorul lor (v. 14). O legătură atât de strânsă confirmă drepturile pe care le are asupra turmei şi asupra inimii fiecăruia dintre noi.

Hrana ta zilnica!

26 IULIE
loan9.35-41; 10.1-6
Spre binele lui este dat afară de farisei orbul vindecat, pentru că acolo II întâlneşte pe Acela care fusese respins înaintea lui şi care de asemenea a fost scos din templu, la sfârşitul capitolului precedent. Acum acest om va putea face un mare pas înaintând în adevăr şi cunoscând nu numai puterea lui Isus, ci şi Persoana Sa: Acela pe care II distinsese ca profet (v. 17) este „Fiul lui Dumnezeu" (v. 35-37). Mulţi se mulţumesc să se ştie salvaţi, însă rămân ignoranţi cu privire la Salvatorul aceasta poate pentru că sunt încă reţinuţi în sisteme religioase, neavând făcută experienţa prezenţei Domnului acolo unde EI a promis-o (Matei 18.20). Pretinzând că văd bine, aceşti farisei se lasă orbiţi de ura şi de orgoliul lor religios. In capitolul 8, ei respinseseră Cuvântul Domnului; în capitolul 9, ci nu vor lucrarea Lui. Dar El nu are nimic de-a face cu ei. Îşi cheamă oile pe nume, le scoate afară şi merge înaintea lor. Totuşi, n-ar putea oare oile să se înşele, urmând un străin care să le ducă în rătăcire? Nicidecum! Ele au un mijloc sigur de recunoaştere a Aceluia căruia îi aparţin: glasul Său bine cu noscut. Este el familiar fiecăruia dintre cititorii noştri?

Comoara pentru inima ta!

Strang Cuvantul Tau in inima mea ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta, asa spune Psalmistul.

Nici nu ne putem imagina ce mare valoare are Cuvantul lui Dumnezeu si cat de folositor ne este in fiecare clipa. 

Cuvantul "strang" imi spune multe. Ce se poate strange, daca nu comori?

Strange omul gunoaie...? Nu, oamenii strang comori si lucrurile de valoare le pun la loc de cinste. Ori daca comorile pamantesti care acum sunt pretioase pentru noi, desi intr-o zi vor fi fara valoare, le punem la adapost, oare Cuvantul lui Dumnezeu care are puterea de a ne scapa din fata vrajmasului, nu trebuie sa-l punem la adapostul inimii?

Stim noi oare ca rostind cu putere Cuvantul, in fata vrajmasului  avem autoritate deplina?

Dar pe langa autoritate, Cuvantul lui Dumnezeu mai este si o calauza pe calea catre cer. "Strang Cuvantul" iar la vremea potrivita Duhul imi aminteste in orice situatie cum trebuie sa ma comport si ce trebuie sa fac. Nu doar slujitorii, invatatorii au nevoie de aceasta merinde ca provizie, ci fiecare din noi.  

Din Cuvantul Lui voi stii de fiecare data cum sa ma raportez situatiei in care ma aflu.

Strang Cuvantul....unde? In inima!

Inima este centrul. De-acolo pleaca ganduri, sentimente, dorinte, iar toate acestea ne vor conduce spre anumite hotarari si decizii importante. De-aceea este bine ca in fata acestor hotarari sa avem Cuvantul Lui sadit in inima. Din inima tasnesc izvoarele vietii, iar Cuvantul nu va face altceva decat ne va ajuta sa fim selectivi in fata raului si a binelui, iar Duhul ne va aminti atunci.

Intrebarea este, "daca nu am strans Cuvantul, ce ne va aminti Duhul?"

Daca nu avem in inima Cuvantul, in fata problemelor, in fata incercarilor, in ziua necazului doar ganduri negre ne vor inconjura. Prin Cuvant Domnul ne mangaie, ne intareste, ne zideste, ba chiar ne mustra atunci cand gresim.

Doamne, ce minunat ca avem Cuvantul Tau la indemana!

Asadar, sa nu incetam sa strangem comori pentru inima noastra!

Precizare!

Pentru cei care au fost deranjati de muzica, am oprit-o!

Vroiam sa fac doar o mica precizare. Nu fratele Aurel a predicat pe fond muzical, ci muzica este pe blog si a pornit automat cand ati deschis blogul, se putea opri ca sa ascultati in liniste mesajul.

 De-aceea, pentru ca nu toti sunt familiarizati cu lucrurile acestea marunte, am hotarat sa opresc pornirea automata. Daca doriti sa ascultati si muzica in timpul cat lecturati pe blog, puteti face acest lucru chiar dumneavoastra. In partea de sus a blogului este o bara cu cateva comenzi, un click pe comanda "play" si aveti si muzica.

Fiti binecuvantati si va doresc o zi frumoasa de weekend!

Hrana ta zilnica!

25 IULIE
Ioan 9.17-34
Orbul vindecat constituie pentru farisei un martor supărător al puterii lui Isus. Ei caută deci să smulgă întâi de la el sau de la părinţii lui un cuvânt care să le permită să conteste această minune; iar când le este imposibil să o mai nege, încearcă să-L denigreze pe Cel care a înfăptuit-o şi să arunce dispreţ asupra Lui (cap. 8.49). „Noi ştim că Omul acesta este păcătos" (v. 24), afirmă ei, deşi, cu puţin înainte, Domnul le pusese întrebarea: „Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat?" (cap. 8.46).
Este o mare diferenţă între orbul vindecat şi părinţii lui. Aceştia ţineau mai puţin la adevăr decât la poziţia lor religioasă. A-L recunoaşte pe Isus ca fiind Hristosul şi a avea parte de aceeaşi respingere ca şi El este mai mult decât pot ei suporta. Se tem de ruşine şi de dispreţ - şi cât de mulţi le seamănă astăzi!

 Fiul lor, din contră, nu se jenează de părerile semenilor. De aceea, fariseii nu ajung să-i clatine umila lui încredere în Cel care 1-a vindecat. El trecuse din întuneric la lumină; aceasta nu era pentru el o teorie sau o doctrină; era un fapt, o certitudine. „Eu una ştiu - spune el simplu - că, fiind orb, acum văd" (v. 25). 

Putem spune şi noi împreună cu el aceste cuvinte?

Curand va lua sfarsit!

Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar şi vegheaţi în vederea rugăciunii. 

1 Petru 4:7

Aseara la adunare s-a citit acest verset si bineinteles Dumnezeu ne-a vorbit fiecaruia din acest text. Insa mintea mea se framanta si mi-au ramas aceste cuvinte,

 "sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape".

Prin cuvantul "tuturor lucrurilor" inteleg "TOT", si lucrurile bune si lucrurile rele.

Te-ai gandit dragul meu...ca boala care te chinuie de cativa ani...in curand va lua sfarsit?

Te-ai gandit ca suferinta prin care treci acum si de multe ori spui, "sunt la capatul puterilor, nu mai pot", se va termina?

Umilinta prin care treci la servici si batjocura adusa de colegii tai, pentru faptul ca esti pocaita sau pocait, se va termina si asta?

Te-ai gandit ca lipsurile prin care treci de la luna, la luna...se incheie? 

Stii ca suferinta din sufletul tau pe care o ai atunci cand vezi ca Numele lui Isus este luat in desert..se termina curand?

Stii ca in curand te vei ridica din caruciorul in care stai tintit de ani de zile, pentru faptul ca picioarele sau coloana ta nu te mai ajuta?

Stii ca: migrenele nesfarsite, cancerul, ulcerul, dializele interminabile, diabetul, vederea ta slabita si problemele renale...se vor termina?

DA, se va termina curand, TOT!

Insa trebuie sa mai stii un lucru.

Stii ca pozitia ta sociala si statutul tau pe care il ai...curand ia sfarsit?

Stii ca croazierele tale interminabile si concediile luxoase, se termina? 

Stii ca in curand nu o sa mai ai posibilitatea sa te uiti cu dispret si sa te uiti "de sus" la cei care sunt saraci si necajiti?

Stii ca in curand...milioanele si conturile tale bancare nu iti vor fi de nici un folos? 
Stii ca setea ta de putere...se va termina?

Stii ca in curand vei fi..."doar un om", un simplu om care va trebui sa se infatiseze si sa raspunda in fata Celui care l-a creat?

DA, se termina si incercarile, dar se termina si "binecuvantarile" nemeritate de care am beneficiat de atatea ori si nu am fost recunoscatori niciodata.

Ferice va fi de cel care-si va duce suferinta si crucea pana la capat, in curand il astepta cununa si rasplata lui Dumnezeu?

"Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape!"

Care sunt lucrurile din viata ta care i-au sfarsit?

 

Hrana ta zilnica!

24 IULIE

Ioan 9.1-16
Evanghelia lui Ioan este cea a întâlnirilor personale cu Domnul: Nicodim, samariteanca, paraliticul de la Betesda,... bărbaţi şi femei cu diferite poziţii sociale au de-a face cu Isus în mod individual.

 A avut fiecare dintre noi o astfel de întrevedere particulara cu Isus?
Acest orb din naştere ilustrează starea noastră naturala. Păcatul ne-a făcut incapabili să vedem lumina lui Dumnezeu. Vederea noastră morală şi spirituală este întunecată încă de la naştere. Dumnezeu trebuie să ne deschidă ochii asupra stării noastre, asupra cerinţelor sfinţeniei Sale, asupra lumii ... Nu ca urmare a vreunui păcat deosebit de grav l-a pedepsit Dumnezeu pe acest om şi pe părinţii lui, ci această infirmitate va fi un prilej pentru Isus să facă să strălucească harul Său. Tina pe care o face este o imagine a umanităţii Sale prezentate omului. Pentru a putea vedea însă, tina trebuie să fie spălata: Cuvântul (apa) i-L revelează pe Hristos ca fiind Trimisul lui Dumnezeu (Siloam înseamnă Trimis). Orbul s-a dus crezând şi s-a întors văzând (v. 7). Este apoi vorba de mărturia sa, Vecinii, cei care-1 cunosc, se miră: Este oare cu putinţă sa fie el? 

O întoarcere la Dumnezeu nu poate trece neobservata. A noastră ne-a produs ea în viaţă o schimbare văzută de toţi?

Hrana ta zilnica!

23 IULIE
loan 8.37-59
În capitolul 5.45, Domnul le arătase iudeilor inconsecvenţa lor: în timp ce făceau apel la Moise, înseşi scrierile acestuia îi acuzau. Aici ei îşi reclamă calitatea de fii ai lui Avraam, în timp ce lucrările lor erau cele ale diavolului, care este mincinos şi ucigaş de la început. Auzim uneori spunându-se: aşa tată, aşa fiu (comp. cu Ezechiel 16.44), şi Domnul confirmă că după faptele noastre se poate vedea ai cui copii suntem (comp. cu 1 loan 3.7-10). Pe pământ există doar două mari familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului. Fiecare trebuie să ştie căreia dintre acestea îi aparţine. Faptul de a fi copii din părinţi creştini nu conferă mai multe drepturi înaintea lui Dumnezeu decât le dădea acestor iudei orgolioşi titlul lor de descendenţi ai lui Avraam; dimpotrivă, atrage o responsabilitate mai mare.
„Ai demon", repetă aceşti mizerabili (v. 48 şi 52; comp. cu cap. 7.20 şi 10.20). Din nou admirăm răbdarea Domnului Isus: În faţa acestor insulte, El lasă Tatălui grija răzbunării floriei Sale. Şi prin aceasta, El este măreţul nostru Model. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a păzi Cuvântul Său (v. 55). „Eu Sunt” declară Isus în versetul 58. Nu numai „eram înainte de Avraam", ci „Eu sunt veşnic" (comp. cu Exod 3.14)!

Daca ai uitat unde ai fost acum o luna, nu-i nimic, "Goagal" iti aminteste!

Daca ne spunea cineva cu ani de zile in urma ca vom da un simplu click si computerul ne va spune unde am fost si  cat timp am stat, n-am fi crezut. 

Ei astazi m-am convins....!

Stim fiecare ca pe masura ce  telefonul este mai performant avem mai multe avantaje, dar...avem si o multime de  dezavantaje, si astazi m-am convins. Citeam un articol care ne informa ce stie Google sau "Goagal", vorba lui Vanghelie, despre noi si cat de urmariti suntem.Eu cel putin am vazut....

Accesand un link si fiind conectat la contul tau google, vei afla ....si ce-ai mancat aseara(vorba vine). Am aflat unde am fost acum 1-2 luni in urma, pe zile, pe ore, cat am stat, etc....

Doamne ca m-am infiorat...nu ca asa avea ceva de ascuns...ca in afara de servici, biserica si hipermarket la  cumparaturi...n-am umblat, insa ideea ca deschid computerul si imi spune...in ziua "X", de la ora ...pana la ora...ati fost in parcul Rozelor...sau pe strada cutare, ori la servici, asta-i prea de tot.

Iata ce a ajuns tehnica in ziua de azi!

Printr-o nouă funcţie inovatoare intitulată Your Timeline, Google Maps îţi arată traseele tale din ultimii ani.

Dacă la un moment dat a mai existat o fărâmă de speranţă în faptul că Google nu îţi monitorizează fiecare pas şi fiecare aventură offline sau online, gigantul din Mountain View s-a decis să o spulbere printr-o nouă funcţie. Aţi folosit vreodată Google Maps în ultimii ani sau v-aţi urcat vreo imagine pe Google Photos? Nu vă aduceţi aminte? O să vă amintească Google imediat prin Your Timeline.

O nouă secţiune din Google Maps, disponibilă doar vouă şi celor de la Google este în egală măsură uimitoare, atractivă şi şocantă. Printr-un click pe acest link vi se va afişa pe ecran o hartă cu câteva puncte roşii. Un click pe orice dintre ele vă va afişa întregul traseu pe care l-aţi urmat într-o anumită dată, fie desprins din utilizarea Google Maps ca soluţie de navigaţie la momentul respectiv, fie decriptat din informaţiile de geotagging ale imaginilor urcate vreodată pe Google Photos sau orice alt serviciu Google. ,,Your Timeline îţi permite să vizualizezi rutinele tale din lumea reală, să vezi călătoriile pe care le-ai făcut şi să-ţi faci o părere despre locaţiile în care îţi petreci timpul.”

sursa: http://playtech.ro/

Valea oaselor uscate!

Hrana ta zilnica!

22 IULIE

loan 8.21-36

Iudeii îi declaraseră Domnului că mărturia Lui nu era adevărată (v. 13). La ce bun Îl întreabă acum cine este? (v. 25). El nu poate să le dea alt răspuns decât: „întocmai ceea ce vă şi spun" („de la început"). Cuvintele Lui sunt expresia perfectă a ceea ce este El (Psalmul 17.3). Este suficient să ne gândim, prin contrast, la diferenţa care este între ceea ce noi spunem şi arătăm altora şi ceea ce suntem în realitate. Tot ceea ce Isus spunea şi făcea era în perfectă armonie cu gândul Tatălui Său. „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lu”i (v. 29), poate afirma El!

 Ce Model inegalabil şi pe care totuşi noi trebuie să căutăm să-L imităm!

Celor care cred în El, Isus le vesteşte o eliberare deplină. Iudeii care sunt acolo protestează: „N-am fost robi nimănui niciodată" (v. 33), uitând printr-un ciudat lapsus, sau mai curând din mândrie, de istoria lor în Egipt, de Babilon ... şi de prezenta stăpânire romană. Aşa este omul: nu este dispus să admită că este robit de păcat şi-şi închipuie că este liber să facă ce vrea (2 Petru 2.19).

Să recunoaştem, dragi prieteni, starea cumplită în care am fost găsiţi, dar să reţinem şi adevărata libertate în care Fiul ne-a aşezat, în calitate de copii ai lui Dumnezeu!

Hrana ta zilnica!

21 IULIE

loan 8.1-20

Este o cursă foarte subtilă cea cu care cărturarii şi fariseii se gândesc să-L prindă pe Domnul Isus. Prin El au venit împreună harul şi adevărul (cap. 1.17). Dacă El o condamnă pe această femeie vinovată, unde este harul pe care toţi îl cunosc (Luca 4.22)? Dacă o cruţă, nu este aceasta în detrimentul adevărului, în contradicţie cu legea? In înţelepciunea Lui perfectă, Isus le arată că această lege îi atinge pe toţi. Am putea-o compara cu o sabie fără mâner care-1 răneşte întâi pe cel care o foloseşte. Insă, în loc să-şi mărturisească păcatele care le revin în memorie, acuzatorii se retrag unul după altul, peste măsură de încurcaţi (Iov 5.13). Lumina lumii este înaintea lor (v. 12), dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina" (cap. 3.19), precum acele insecte care, atunci când ridici piatra sub care se adăpostiseră, fug să se ascundă în altă parte. Atunci singurul care, fiind fără păcat, ar fi avut dreptul să exercite judecata îi declară femeii: „Nici Eu nu te condamn". EI adaugă: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti" (v. 11). Multe persoane se străduiesc ca prin propria lor purtare să fie vrednice de iertarea lui Dumnezeu, în timp ce Domnul începe prin a ierta şi numai după aceea porunceşte „să nu mai păcătuieşti" (comp. cu cap. 5.14, cu Psalmul 130.4 şi cu 1 loan 3.9).

Dialog!

L-am intalnit intr-un pridvor 

pe Domnul slavilor senine.

El suspina ca vântu-n zbor,

ca apa lină de izvor,

prin lunci de pietre pline. 

L-am întrebat de-atunci mereu:

- "De ce eşti trist, o, Doamne Sfinte?"

- "Sunt trist acum, iubitul Meu,

că duc de mult al lumii greu,

dar cine ia aminte ?

Mă doare după toţi ai Mei

ce-adună snopi de frunze moarte,

nu-n zboruri dulci de porumbei,

ci-n zvon de şerpi cu clopoţei,

sfidând divina Carte.

Le-am tot trimis din cer scrisori,

dar ei toţi, fără să le pese,

n-aşteaptă-ai zilei Mele zori

ci se petrec în sărbători

şi chefuiesc la mese.

Prin multe vreau să le-amintesc

că revenirea Mea e-aproape.

În arca traiului lumesc

n-aş vrea, pe nimeni, să găsesc

pierdut pe-ntinse ape.

Eu am venit ca să-i conving,

cu-a suferinţei Mele şcoală,

pe toţi ai Mei ce nu se-ating

de pânza negrului  paing

ce lumea o înşeală!"

Eu, printre lacrimi, I-am răspuns:

- "Sfinţeşte-mi, Doamne, Tu chivotul!

Când sus pe cruce-ai fost străpuns,

tot chinul greu Ţi-a fost de-ajuns,

să-Ţi dau şi eu azi totul."

sursa:http://reteacrestina.ro/poezie-crestina/dialog

Am asteptat atat de mult, dar n-ai facut-o. Poate maine!

Un simplu click pe telefon si intri in legatura cu persoana de la celalalt capat al firului, chiar daca e la mii de km distanta. Tot cu un simplu click te conectezi la reteaua de internet si navighezi in lumea intreaga, "crezand" astfel ca pamantul a devenit minuscul in fata ta. Poti fi conectat in timp real sau nu, iar tehnica a avansat atat de mult si pe zi ce trece ne-am lasat furati  si captati de toate aceste mijloace de comunicare, incat am uitat de mult mijloacele pe care le-am folosit cu ani in urma. 

Dar exista o forma de dialog vie si pe care NU ar trebui sa o uitam niciodata (desi este tot mai neglijata) indiferent cat de mult avanseaza tehnica moderna, aceasta este conexiunea cu CERUL, este firul de legatura cu Dumnezeu.

Universul este plin de unde si semnale, si trebuie s-o recunoastem ca de multe ori incingem reteaua si comunicam din zori si pana in noapte, lucruri fara importanta, fara de valoare, neesentiale, vorbim "verzi si uscate", pierdem vreme si timp pretios uitandu-ne la asa zisi "prieteni" virtuali, comunicam cu persoane pe care nu le-am vazut niciodata si poate ca murim si nici n-o sa-i cunoastem vreodata.

In loc sa gasim timp pentru a sta de vorba de fapt cu Cel Caruia Ii sta in putere sa ne dea ajutorul, ne spunem "off-ul" si durerea unor persoane incapabile de a ne ajuta in vreun fel. Ne deschidem sufletul in fata unor persoane straine care in fata te asculta, te compatimesc, iar mai apoi te batjocoresc, in loc sa venim inaintea Celui care ne asteapta cu atata drag sa ne ofere rezolvare la problemele noastre. 

Daca prietenii se plictisesc de problemele tale, Isus nu se plictiseste niciodata, daca prietenii tai nu au rabdare sa te asculte, Isus este rabdator sa-ti asculte intreaga poveste.

Astazi tot mai putini isi pleaca genunchiul in rugaciune si tot mai putini mijlocesc inaintea Domnului si asta nu pentru ca nu am avea motive de mijlocire, ci pentru ca am devenit prea nepasatori. Nepasatori fata de cei din jurul nostru care zac in pacat, nepasatori fata de biserica "atipita" si furata de somn datorita nevegherii, nepasatori fata de cei nemantuiti din casa noastra care se indreapta spre iad, nepasatori fata de cei prigoniti pentru Numele lui Hristos, nepasatori chiar fata de noi insine, fata de starea noastra de  ignoranta, fata de starea noastra de crestini "caldicei". Avem  atata nevoie de rugaciune, avem nevoie de asa multa indurare din partea lui Dumnezeu, si totusi suntem atat de nepasatori...

Ne facem timp pentru toate si gasim timpul necesar pentru tot, insa timp pentru Domnul...prea putin sau chiar deloc.

Imi amintesc, cu ceva timp in urma, citeam cateva ganduri care pareau mai degraba a fi un monolog a lui Dumnezeu. Poate ca randurile acestea vor sensibiliza inima noastra. Sunt doar cateva randuri asternute pe o hartie, dar exprima o realitate si un adevar.

Cum te-ai trezit m-am uitat si speram ca vei vorbi cu mine. Doar cateva cuvinte, sa-mi multumesti pentru ceva bun din viata ta de ieri sau de saptamana trecuta.

Dar am observat ca erai ocupat sa alegi hainele potrivite pentru munca. Am asteptat iarasi sa te aud. Cand ai iesit din casa, am stiut ca ai cateva minute sa te opresti si sa-mi spui “Buna”, dar tu nu te-ai oprit.

Am vrut sa-ti spun ca as putea sa te ajut sa realizezi mai mult decat ai visat vreodata daca ai petrece fiecare zi ceva timp cu mine. La un moment dat ai asteptat pe scaun 15 minute fara sa faci nimic. Am asteptat sa-mi vorbesti.

Apoi te-am vazut dintr-o saritura in picioare; am crezut ca vrei sa-Mi vorbesti, dar ai mers si ti-ai sunat un prieten. Te-am urmarit in timp ce mergeai la servici si am asteptat cu rabdare toata ziua sa vorbesti cu Mine. Cu toate activitatile, erai prea ocupat(a) ca sa vorbesti cu mine.

Am observat ca la pranz te uitai in jur; poate ti-e era rusine sa vorbesti cu Mine.

 Ai aruncat o privire si ai observat la 3 mese distanta niste prieteni vorbind cu Mine inainte sa manance, dar tu n-ai facut-o. 

A mai ramas timp destul si credeam ca vom vorbi. Ai plecat acasa si ai avut multe lucruri de facut. Dupa ce ai terminat, ai pornit televizorul; chiar daca nu era nimic interesant, totusi ai petrecut cateva ore bune. Am asteptat in timp ce te uitai la televizor si iti savurai cina...dar din nou n-ai vrut sa vorbesti cu mine.

Cand ai mers sa te culci erai epuizat(a). Dupa ce ai spus “Noapte Buna” celor din jur, te-ai trantit in pat si ai adormit. Vroiam asa mult sa fac parte din ziua ta. Puteam sa ne simtim asa de bine si sa realizam asa multe impreuna.

Te iubesc asa mult incat astept in fiecare zi un gand, o rugaciune, un “Multumesc”. Ei bine, poate maine! O sa te astept.

Prietenul tau, 

           Dumnezeu.

Hrana ta zilnica!

20 IULIE

loan 7.37-53

Aceste capitole, 6 şi 7, ne fac să ne gândim, respectiv, la capitolele 16 şi 17 din Exod. în capitolul 6, Domnul Isus Se prezenta ca fiind adevărata Pâine venită din cer, căreia mana nu îi era decât un simbol. Acum El este înaintea noastră ca stânca din Exod 17, din care apa vie ţâşneşte îmbelşugat. Isaia, în capitolul său 55, invita pe „oricine însetează" să vină la apele harului. Aici însă, însuşi Domnul strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea" (v. 37). Şi credinciosul, umplut de Duhul Sfânt, devine un canal pentru binecuvântarea altora (v. 38).

Dar - ce trist - la orice răspuns apar noi contestări! Este ca şi cum oameni însetaţi, aflaţi în faţa unui izvor curat, în loc să bea, s-ar apuca să discute compoziţia chimică a apei sau originea ei.

Capitolul se încheie prezentându-ne două mărturii pentru Domnul făcute înaintea fariseilor. Slujbaşii (aprozii) trimişi să-L prindă sunt nevoiţi să recunoască faptul că nu sunt cuvinte omeneşti cele rostite de El: „Niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta" (v. 46). Apoi Nicodim este cel care, cu timiditate, pledează în favoarea Celui cu care, în capitolul 3, avusese o întrevedere de neuitat.

Hrana ta zilnica!

19 IULIE

loan 7.25-36

Versetul 25, comparat cu versetul 20, dă la iveală ipocrizia acestor iudei. Ca şi astăzi, ce raţionamente deşarte se fac despre Isus! Fiecare îşi dă cu părerea, opinia conducătorilor este luată în dezbatere... In realitate, dacă prezenţa şi cuvintele Domnului stârnesc o astfel de tulburare, este pentru că aceşti oameni sunt răscoliţi în interiorul lor de această voce despre care simt, deşi nu mărturisesc, că este a lui Dumnezeu (comp. cu v. 28). Ei încearcă să scape de ea, amăgindu-se cu gândul că acest Galileean nu poate fi Hristosul, pentru că-I cunosc familia şi locul de naştere. Într-adevăr, „Mă ştiţi", le răspunde Isus; şi chiar mai mult, cât voi nici nu gândiţi; conştiinţa voastră vă spune că „Eu sunt" şi ea vă acuză,

Este atât de solemn să-L auzi pe Domnul strigând acestor mulţimi (v. 28,37; comp. cu Proverbe 8.1 şi 9.3). Nimeni nu poate spune astăzi că nu le-a auzit.

„Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni (v. 34), le spune Domnul tuturor celor necredincioşi. Cât despre ai Săi, ei au însă din partea Lui o promisiune inestimabilă: „ Vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi" (cap. 14.3). Cititorule, care dintre aceste două cuvinte ţi se pot adresa ţie?

Unde vei fi tu în veşnicie?

Hrana ta zilnica!

18 IULIE

loan 7.1-24

Fraţii lui Isus făceau parte dintre aceia care nu credeau, pentru că ei căutau gloria care vine de la oameni (v. 4,5; comp. cu cap. 5.44). Contau pe faptul că popularitatea Lui se răsfrângea şi asupra familiei lor, în timp ce, dacă ar fi crezul că El era Fiul lui Dumnezeu, puteau lesne măsura distanţa care-i separa de El (citiţi Luca 8.21 şi 2 Corinteni 5.16). Mai târziu, fraţii Domnului au crezut în El şi sunt găsiţi printre ucenici (Fapte 1.14).

Principiul lor aplicat aici este al oricărui om: acela de a-şi valorifica darurile şi capacităţile în folosul său, pentru a se face cunoscut şi onorat (v. 4). Spre deosebire de acesta, Domnul n-a încetat niciodată să caute ,gloria Celui care l.-a trimis" (v. 18). Şi El nu Se suie la sărbătoare decât la ceasul ales de Dumnezeu. 

Cât de departe suntem noi de acest Model desăvârşit!

 Multe din necazurile noastre vin fie pentru că ne grăbim să acţionăm, fie pentru că întârziem să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Versetul 17 ne aminteşte, de asemenea, că supunerea faţă de această voie a lui Dumnezeu este  pentru fiecare în parte, mijlocul de a cunoaşte adevărul.

La Ierusalim, Isus îi întâlneşte pe aceşti iudei plini de ură care căutau să-L omoare, de când fusese vindecat paraliticul din Betesda într-o zi de sabat (v. 1; cap. 5.16).