Hrana ta zilnica!

29 IUNIE

Luca 24.13-35

Doi ucenici merg trişti pe drumul spre Emaus. După ce şi-au pierdut speranţa pământească într-un Mesia pentru Israel, se întorc acum la câmpurile şi la treburile lor (Marcu 16.12). Misteriosul străin care li Se alătură le va schimba însă complet firul gândirii. El începe prin a se mira de lipsa lor de pricepere şi de necredinţa lor (v. 25). Acestea două merg adesea împreună. Şi de câte ori neştiinţa noastră nu rezultă din faptul Că noi nu ne încredem (Evrei 11.3)! Apoi Domnul le deschide Scripturile acestor doi însoţitori de drum şi le dezvăluie în ele („cele despre El" (v. 27). Să nu uităm niciodată aceasta: cheia Vechiului Testament şi în special a profeţiilor constă în a-L căuta în ele pe Isus!

Remarcaţi cum Domnul Se lasă reţinut de cei care au nevoie de El: „a intrat ca să rămână" cu aceşti doi ucenici (v. 29). De-am putea avea şi noi această experienţă! Şi mai ales atunci când suntem descurajaţi şi când împrejurările au luat o întorsătură nedorită de noi, să învăţăm în prezenţa Lui să le acceptăm aşa cum sunt. Încurajarea pe care ne-o dau Scripturile (Romani 15.4: „încurajarea Scripturilor") ne va îndrepta apoi gândurile spre un Mântuitor viu şi ne va face inimile să ardă.

Hrana ta zilnica!

28 IUNIE

Luca 23.50-56; 24.1-12

Intervenţia lui Iosif din Arimateea ne arată că harul atinsese, în acest om, pe de o parte, pe unul dintre cei bogaţi, puşi atât de des în discuţie de către Luca (vezi cap. 18.24; Matei 27.57), şi pe de altă parte, pe unul dintre fruntaşii poporului. 

Acest ucenic a fost special pregătit în vederea serviciului pe carte-1 împlineşte acum: cel de a înmormânta trupul Domnului (cf. Isaia 53.9). Duhul ni le prezintă apoi pe aceste femei devotate despre care este repetat că II însoţiseră pe Isus din Galileea (v. 49,55). Ele s-au ţinut strâns la Golgota; apoi cu mai multă dragoste decât pricepere, au pregătit miresme pentru a-1 unge trupul; de asemenea le vedem ducându-se la mormânt în dimineaţa celei dintâi zile a săptămânii şi având în acel loc o întâlnire minunată. Doi îngeri sunt acolo pentru a le anunţa că pregătirile lor sunt fără rost: Cel pe care ele îl caută nu mai este în mormânt; a înviat.

Experienţa creştină a multor copii ai lui Dumnezeu nu merge mai departe de cruce. Întrebarea uimitoare de la sfârşitul versetului 5 ar putea fi lor adresată. 

Dragi prieteni, să ne bucurăm! 

Isus nu este numai un Mântuitor mort pe cruce pentru păcatele noastre. El este „viu în vecii vecilor" (Apocalipsa 1.18). Şi noi trăim împreună cu El (loan 14.19)!

America, tara care l-a uitat pe Dumnezeu!

Trist este ca prabusirea unei natiuni, este privita ca o adevarata victorie si asta chiar de presedintele acestei tari.

"Astazi a fost facut un mare pas in drumul nostru spre egalitate si este o mare victorie".

 Acesta este mesajul presedintelui Obama. 

Mi-am adus aminte de Sodoma si Gomora si pedeapsa care le-a fost data. 

Sa nu fi fost Dumnezeu destul de clar...?

Sa nu fi inteles America ca acest pacat este o uraciune inaintea lui Dumnezeu?

http://www.infocrestin.com/

Vino si tu...!

Dupa cateva zile cu iz de toamna, cu temperaturi de 12-13 grade, cu ploi mocanesti de dimineata si pana seara, cu o prognoza descurajatoare pe site-ul meteo de ploi, inca 4-5 zile, eram ingrijorata si ma intrebam cum se va tine serviciul de evanghelizare in Parcul Rozelor cu asa vreme...?

 Insa in acelasi timp stiam, ca toate lucrurile sunt in controlul Celui care tine intreg universul in mana,  si cu credinta am cerut Domnului sa faca o minune, iar dovada este vie.

M-am trezit si am mers direct la geam sa vad cum este afara....

Un rasarit de soare superb, o temperatura placuta, cu alte cuvinte o vreme superba pentru a asculta Cuvantul lui Dumnezeu si o muzica buna. De-aceea, toti cei care puteti veni, sunteti invitati in Parcul Rozelor, incepand cu ora 18.
Live se poate urmari aici http://www.prodocensmedia.ro/

Domnul sa fie inaltat si glorificat!

Hrana ta zilnica!

27 IUNIE

Luca 23.33-49

Isus este condus pe acest sinistru deal al Căpăţânii, unde este crucificat între doi tâlhari.

"Tată, iartă-i,,,” acesta este răspunsul sublim la tot răul pe care I-1 fac oamenii (comp. cu cap. 6.27). Dacă ei se pocăiesc, atunci crima lor - cea mai odioasă din istoria omenirii - va fi ispăşită prin chiar moartea Lui.

La cruce, unde sunt prezenţi toţi, de la conducători (v. 35) până la cei mai nenorociţi răufăcători (v. 39), întreaga răutate a inimii omeneşti se descoperă cu neruşinare: priviri sfidătoare, ocări, provocări, injurii grosolane... Dar iată că un dialog minunat se angajează între Mântuitorul răstignit şi celălalt tâlhar, convins de păcat (v. 41). Luminat de Dumnezeu, el vede în Omul dispreţuit şi încununat cu spini, care va muri alături de el, o Jertfă sfântă şi un Impărat slăvit (v. 42). 

El primeşte o promisiune de nepreţuit (v. 43). Astfel, chiar de pe cruce, Domnul gustă deja un prim rod al chinurilor sufletului Său.

După ultimele trei ceasuri de întuneric de nepătruns, Isus regăseşte relaţiile întrerupte în timpul cât tocmai a fost părăsit. Şi, cu seninătate deplină, Işi încredinţează duhul în mâinile Tatălui Său. Moartea Celui drept este ocazia celei din urmă mărturii pe care Dumnezeu o face să fie adusă prin centurionul roman (v. 47).

Unitate in rugaciune si post!

Numai ce am ajuns acasa de la o seara de rugaciune, unde am fost instiintati prin Duhul Sfant ca ne  asteapta vremuri grele si vrajmasul face plan dupa plan cu poporul ales de Domnul, se vor ridica valuri mari impotriva noastra, dar cei ca, caci ei nu vor fi atinsi. 

Suntem chemati la unitate in rugaciune si post, asta ne cere Domnul.

Intr-adevar vremuri grele ne asteapta, si indraznesc sa spun ca aceste vremuri au si venit.

Traim parca intr-o lume diametral opusa. Unii se lupta pentru supravietuire, altii se lupta si agonisesc de parca traiesc vesnic,

Nu poti sa nu vezi, si eu cel putin ma uit in gradina mea(Romania), la ce nivel a ajuns coruptia, furturile, minciuna, depravarea si multe alte lucruri care nu-I aduc cinste lui Dumnezeu.Pe de alta parte ma uit la nivel mondial si in special  Europa este cuprinsa de teroare, datorita confruntarile care au avut loc in aceasta perioada. Am deschis laptop-ul si m-am ingrozit sa vad cati oameni au murit, fara sa fie vinovati. 

Uitati-va ce s-a intamplat in Tunisia, in Kuweit, in Franta si toate parca au legatura intre ele.

Ba mai mult, de-atat citisem pe un site crestin o alta stire care parca iti da fiori, dar in acelasi timp confirma ca Biblia este Singura Carte Adevarata

De la 1 ianuarie 2016, românilor li se va implanta cipul subcutanat, iar copiii vor fi primii vizați! Asta li se va întâmpla românilor din Italia,  a treia ţară, după Statele Unite ale Americii şi Elveţia, care anunţă oficial că, începând din anul 2016, nou-născuţilor li se vor monta microcipuri subcutanate.

“Micro-chip subcutanat obligatoriu, in circa doi ani o sa il aiba toata populația Italiei. Pentru inceput vor fi nou-nascutii, dupa care, intr-un an, masura se va aplica tuturor”, a declarat primul-ministru italian Matteo Renzi.Microciparea ar putea sa ii afecteze si pe romanii din Italia, peste un milion la numar, care trebuie sa decidă dacă vor fi de acord sau nu cu măsura guvernamentala.Sancţiunile prevăzute în acest moment pentru cine refuză implantarea microcipului presupun, în primă fază, amendă de 3000 de euro sau închisoare până la şase luni.

Prima ţară care a introdus această măsură este SUA, sub pretextul Legii Comisiilor Militare. Momentul hotărâtor a fost 11 septembrie 2001, după atentatele de la New York. 

sursa: http://www.infocrestin.com/

Iata ca vremurile grele se apropie de noi cu pasi repezi, insa cei care isi pun nadejdea in Domnul nu se lasa cuprinsi de ingrijorare.

Ramanem  tari langa Domnul si El va fi de partea noastra, iar noi vom avea izbanda!

Hrana ta zilnica!

26 IUNIE
Luca 23.13-32
Mai încurcat ca oricând, Pilat adună preoţii, mai-marii şi poporul şi afirmă în faţa lor, în trei rânduri, că el n-a găsit în Isus nimic vrednic de moarte. Dar insistenţa lui de a-L elibera nu face altceva decât să întărâte poporul să ceară răstignirea Lui. O mulţime se arată cu uşurinţă laşă şi crudă, pentru că, sub anonimat, omul dă frâu liber celor mai josnice porniri, şi aceasta cu atât mai mult când este împinsă de conducătorii ei. In final, strigătele lor au biruit şi, în schimbul eliberării ucigaşului Baraba, ei obţin ca Isus să fie „lăsat în voia lor" (v. 25), pentru că, pentru Pilat, om fără scrupule, viaţa unui om are mai puţin preţ decât favoarea popularităţii.
Printre cei care însoţesc Condamnatul nevinovat, mulţi sunt cuprinşi de milă şi plâng. Emoţia însă nu este o dovadă a lucrării lui Dumnezeu în inimă, pentru că, altfel, acele femei s-ar fi plâns pe ele însele şi ar fi plâns şi cetatea criminală, aşa cum făcuse Isus în capitolul 19.41. Mulţi sunt emoţionaţi de viaţa minunată a Domnului Isus şi indignaţi de nedreptăţile pe care le-a suferit El, fără să se gândească la păcatele lor și la faptul că şi ei personal sunt răspunzători de moartea Lui (Isaia 53.6).

Luigi Mitoi- Parcul Rozelor!

Oridecate ori se anunta o seara de evanghelizare, ma gandesc ca bunatatea Domnului nu a ajuns la capat si inca se indura, de noi, de cei dragi ai nostri si prin asemenea evenimente ne arata ca inca mai are rabdare cu noi oamenii si ne indeamna duios sa ne pocaim.

Sambata, 27.06  in parcul Rozelor suntem invitati sa luam parte la un serviciu de evanghelizare, incepand cu ora 18.

Dumnezeu sa dea o vreme prielnica, atat ca si temperatura, dar si o inima deschisa pentru ascultarea Cuvantului.

Hrana ta zilnica!

25 IUNIE
Luca 23.1-12
Unanimitatea împotriva lui Isus se face cu uşurinţă. Mai-marii poporului se ridică toţi împreună pentru a-L conduce la Pilat, singurul care are dreptul să-L condamne la moarte. De ce îşi acuză ei prizonierul?

 De pervertire adusă naţiunii, cu alte cuvinte, de deturnare spre rău - când El nu a căutat nimic altceva decât să aducă inima poporului la Dumnezeu. De interzicere a da tribut Cezarului - când, dimpotrivă, El spusese: „daţi deci Cezarului cele ale Cezarului..." (cap. 20.25). Dar aceste minciuni nu au asupra lui Pilat efectul pe care îl aşteptau iudeii. In dezorientarea sa, guvernatorul caută un mijloc de a se sustrage. Îl trimite pe Isus la Irod, cel care încearcă în privinţa Sa un amestec de teamă (cap. 9.7), de ură i(cap. 13.31) şi de curiozitate (v. 8). Când însă nu îi este satisfăcută curiozitatea, acest om sus-pus îşi descoperă toată josnicia morală: batjocoreşte cu plăcere un prizonier fără apărare, despre care auzise că făcuse atâtea minuni ale dragostei. Apoi Irod, decepţionat, îl trimite înapoi la Pilat.
Privindu-L pe Cel purtat astfel, batjocorit şi dispreţuit, inimile noastre se bucură gândindu-se la clipa când El va apărea In glorie şi când fiecare va trebui să recunoască, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că El este Domn (Isaia 53.3; Filipeni 2.11).

Hrana ta zilnica!

24 IUNIE
Luca 22.54-71
Sărmanul Petru! In timp ce Isus Se ruga, Petru dormea; în timp ce El Se lăsa luat şi purtat „ca un miel blând dus la înjunghiere" (Ieremia 11.19; Isaia 53.7), Petru lovea cu sabia; în timp ce Domnul mărturisea adevărul înaintea oamenilor, Petru rostea minciună şi de trei ori se lepăda de El! 

Se aşezase în curte în tovărăşia celor care veniseră să-L aresteze pe învăţătorul său şi care vorbeau împotriva Lui (Psalmul 69.12 şi Psalmul 1.1b). Cum ar fi putut el să dea mărturie de pe o asemenea poziţie?
O simplă privire a Domnului zdrobeşte inima bietului ucenic cu mult mai mult decât ar fi putut-o face reproşurile. 

O, ce privire! Ea pătrunde în conştiinţa lui şi începe acolo o lucrare de restaurare. Această tăgăduire, atât de dureroasă pentru Domnul, se adaugă peste toate insultele primite (v. 63-65).
Oamenii răi înaintea cărora S-a aflat au fost şi ei siliţi să recunoască faptul că „Fiul Omului” (v. 69) este în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu" (v. 70). Iată pentru ce Isus poate să le răspundă: „voi ziceţi că Eu sunt"; şi, de asemenea, iată pentru ce ei sunt infinit mai vinovaţi, condamnându-L după astfel de cuvinte!

Hrana ta zilnica!

23 IUNIE
Luca 22.39-53
Această relatare solemnă a scenei din Ghetsimani prezintă detalii pe care numai Luca ni le redă. Acolo îl vedem pe Isus în genunchi, în versetul 41; un înger I se arată ca să-L întărească, în versetul 43. Era neliniştea luptei şi ştim ce inamic avea de înfruntat. Lupta a fost atât de crâncenă, încât, la un moment dat, „sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge" (v. 44). Dar tocmai această nelinişte arată perfecţiunea Lui - pentru că răul adesea impresionează prea puţin inimile noastre împietrite, în timp ce, pentru Omul sfânt prin excelenţă, gândul de a purta păcatul nu putea decât să-L facă să Se înfioare şi să Se îngrozească.
Apoi Isus vine la ucenicii Săi, pe care îi găseşte dormind. Copleşiţi de somn pe munte în prezenţa gloriei Sale (9.32), la fel sunt şi aici, în faţa suferinţelor Sale! El îi învăţase să ceară „nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de rău" (cap. 11.4; (Matei 6.13). De s-ar fi rugat ei aşa în ceasul când se apropia Satan...!
Iată-1 pe Iuda şi gloata care-1 însoţeşte. Este minunat să vedem cum Domnul, Cel care cu câteva clipe înainte traversase cea mai aprigă luptă, arată acum înaintea oamenilor o răbdare, un har şi un calm desăvârşite (v. 51).

Hrana ta zilnica!

22 IUNIE
Luca 22.24-38
Este cea din urmă stare de vorbă a învăţătorului cu ucenicii Săi. Dar ce fac ei în timpul acestui sfânt moment? Îşi disputau întâietatea: „care dintre ei să fie considerat a fi mai mare"!

 Cu câtă răbdare şi cu câtă blândeţe îi mustră Domnul!

 Pentru o ultimă dată El le aminteşte (de asemenea şi nouă) că a fi mare înseamnă a-i sluji pe alţii. Aceasta El însuşi n-a încetat să facă (comp. v. 27 cu cap. 12.37). Şi nu numai că nu le-a adresat niciun reproş, ci chiar a găsit plăcere în a recunoaşte devotamentul şi credincioşia lor: „voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încercările Mele" (v. 28). Totuşi, pentru ucenicii cei şubrezi mai erau ispite care riscau să le răstoarne credinţa. Atunci Isus le descoperă în ce fel îi slujeşte şi îi va sluji de atunci încolo pe ai Săi: mijlocind pentru ei înainte să vină încercarea şi susţinându-i în timp ce trec prin încercare (loan 17.9,11,15). Cât timp fusese cu ei, n-au avut nevoie de nimic; El Se îngrijise de toate şi îi protejase. Acum, când urma să-i părăsească, le venea rândul să lupte pe socoteala lor - dar nu cu armele cărnii (v. 38; 2 Corinteni 10.4), nici „împotriva cărnii şi sângelui" (Efeseni 6.12). La acest ceas se apropie Satan, adversarul înspăimântător (1 Petru 5.8).

O inima deschisa...!

O inima pregatita nu este nimic altceva decat sa am in inima mea ce este in inima Celui ce m-a rascumparat.

Aceasta imagine inseamna ca si noi avem de-a lungul calatoriei, de tot ce a avut El parte, de suferinta...dar si de drepturi si de autoritate, de o relatie deplina cu Tatal.

 Asa cum Domnul Isus a avut parte si s-a bucurat de toate privilegiile pe pamant pe care I Le-a dat Tatal, asa ni le acorda si noua :'In adevar, fagaduintele  lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El sunt "da" si prin El este "Amin"(2Corinteni 1:20).

Cand citim Cuvantul cum il descifram?

Nu ca pe un beneficiu de care ai parte cu regularitate?

De a vedea cum esti? Incapatanat, mandru, laudaros, manios.....

Atunci cand citim nu trebuie sa ne  verificam, cum suntem...? Nu pentru aceasta ne-a fost lasat Cuvantul...? 

"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele.."

Daca inima iti este deschisa ai deja diagnosticul corect, daca nu...atunci bajbai, nu L-ai lasat sa se ocupe de tine, nu L-ai lasat sa-ti deschida ochii sa vezi ceea ce inainte era ascuns de ei.

Pentru Iacov, cea mai buna noapte a fost cea in care a avut o piatra drept perna si cerurile au fost perdelele cortului sau. Atunci a avut inima pregatita, deschisa si a vazut ceea ce trebuia sa vada in totii ani in care a bajbait. A capitulat si L-a lasat pe Dumnezeu sa se ocupe de el.

Oare de cate ori ne-am continuat drumul mai departe, ambitionandu-ne sa nu capitulam?

De  cate ori nu am refuzat sa ne deschidem inima inaintea Domnului...? 

O inima pregatita ai doar atunci cand capitulezi si mergi pe Mana Celui care stie cum functionezi, cand deschidem cele mai ascunse cotloane ale fiintei noastre si putem primi intelegeri mai profunde in umblarea noastra.

De cate ori am putut rosti si noi :'Dumnezeule,sunt uluit si mi-e rusine,Dumnezeule,sa-mi ridic Fata spre Tine'(Ezra9:6).

Daca nu am rostit inca ...poate e vremea....sa nu-L mai vedem mic ci asa cum este EL.."Da" si "Amin"!

Hrana ta zilnica!

21 IUNIE

Luca 22.1-23

Căpeteniile poporului sunt încurcate în realizarea planurilor lor criminale, deoarece ştiu că mulţimea găseşte plăcere în a-L asculta pe Isus (cap. 19.48). Dar Satan le vine în ajutor. El şi-a pregătit instrumentul: Iuda, iar acum intră în el, substituind voinţa nefericitului ucenic care, în curând, va ajunge să-şi încheie groaznicul drum.

Când este vorba să celebreze Pastele - şi Cina, astăzi -nimic nu este lăsat la iniţiativa ucenicilor. Isus le cere să facă pregătiri, dar El aşteaptă şi să fie întrebat, pentru a le descoperi unde trebuia să aibă loc. 

Câţi creştini, în loc să pună această întrebare Domnului, au ales ei singuri locul lor pentru strângere! Cu toate acestea, totul este atât de simplu: ei nu trebuiau decât să meargă după omul care ducea ulciorul cu apă, simbol al Duhului Sfânt prezentând Cuvântul. Camera mare aşternută gata sugerează că este loc pentru toţi cei credincioşi acolo unde Se află Domnul Isus. „am dorit mult...", le spune El alor Săi atunci când a sosit ceasul. 

Câtă dragoste!

 Domnul le vorbea nu despre o favoare pe care le-a făcut-o El lor, ci despre o nevoie a propriei Sale inimi, «ca şi cum cineva, înainte de a-şi părăsi familia, doreşte să mai aibă cu ea încă o Strângere de rămas-bun» 

Iata ca diavolul stie rolul pe care il va avea Romania in marea trezire care va urma....!

Pe muchia drepturilor omului

Cea mai mare moschee din Europa se construiește la București. Cei 11.000 de metri pătrați vor găzdui nu doar o moschee, dar și o bibliotecă, un loc în care imamii vor studia Coranul si vor pregati viitori lideri. Construcția va fi înălțată, in capitala Romaniei, chiar lângă Centrul Expozitional Romexpo.

Cum ne afectează pe noi, ca romani, o astfel de mega-construcție, plasată chiar  în capitală?

În România există o minoritate de 0,3 % musulmană. Majoritatea locuiește în Dobrogea și este de etnie turcă sau tătară. Cu siguranță că nu aceștia au bătut la porțile guvernului solicitând o construcție atât de mare. Mai mult, comunitatea musulmană din București, ”a aflat despre această hotărâre și s-a bucurat”. Evident, nu a solicitat o astfel de favoare, ci doar a salutat-o. Cine era interesat de un astfel de centru spiritual  în Romania? Probabil turcii, cei care finanțează proiectul în valoare de 3 milioane de Euro.

În Europa Occidentală sunt peste  50 de milioane de musulmani. Germania numără peste 4 milioane de musulmani, iar Franța, căminul celei mai mari comunități musulmane din Europa, numără 6 milioane de musulmani.

Întrebarea legitimă care se ridică este de ce într-o țară cu un număr semnificativ redus de musulmani se contruiește cel mai mare edificiu din Europa? Construcția va aduce valuri de pelerini musulmani, care se vor perinda pe străzile Bucureștiului, alături de alți curioși și doritori de orice pare religios.  Va deveni capitala Romaniei un fel de Mecca a Europei. În timp ce creștinilor evanghelici li se impută că fac prozelitism, România își deschide porțile larg spre islam.

 De ce se transforma bisericile în moschei ?

Un alt fenomen îngrijorător este transfomarea bisericilor goale în moschei. Sute de biserici catolice și protestante au fost închise în Europa. Secularizarea, precum și apatia spirituală din Europa, au creat un vid spiritual care deschide noi oportunități de extindere pentru islam. În Germania, peste 400 de biserici romano-catolice au fost închise începând cu anul 2000, în timp ce 200 moschei s-au deschis, dintre care 40 sunt mega-moschei, si  2.600 săli de rugăciune musulmane, potrivit unei publicații intitulate Zentralinstitut Islam-Archiv.

În Anglia, 10.000 de  biserici au fost închise începând cu anul 1960, din care 8.000 sunt biserici metodiste şi 1.700 sunt  biserici anglicane. Alte 4.000 de  biserici sunt pe cale să fie închise până în 2020, potrivit Christian Research Institute. În Marea Britanie sunt peste 1.700 moschei, multe foste biserici. În Franța numărul moscheilor s-a dublat în ultimii 10 ani și a ajuns la peste 2000.

 Care sunt cauzele creşterii numărului de musulmani în Europa?

Sociologii susțin că factorii principali care conduc la islamizarea Europei sunt: emigraţia masivă, rata mare a naşterilor în rândul populaţiei musulmane şi convertirile frecvente ale europenilor care devin adepţi ai Islamului, conform publicației Christian Telegraph. Peste 5000 de britanici devin musulmani în fiecare an.

Statisticile subliniază că nepăsarea creștinilor, lipsa de relevanță a bisericilor tradiționale transformă Europa într-o redută ușor de cucerit. Oare Romania va urma si ea  exemplul Frantei sau Angliei in ceea ce priveste procesul de islamizare a populatiei?

Care sunt pericolele?

Muammar Gaddafi, declara în 2006: „Avem 50 de milioane de musulmani în Europa. Sunt semne că Allah va conferi Islamului victoria în Europa – fără săbii, fără puşti, fără cuceriri. Cele 50 de milioane de musulmani din Europa vor transforma continentul într-unul musulman, în numai câteva decenii."

Disputa pentru drepturile omului ar trebui să pornească de la libertățile care garantează demnitatea umană. În timp ce minorităților li se acordă drepturi aberante, sunt încălcate drepturile majorității.

Prim-ministrul australian Kevin Rudd a rostit un discurs îndrăzneț în care le-a cerut imigranților musulmani să se adapteze culturii creștine, sau, dacă nu le place, să plece înapoi în țara de unde au venit. „Immigrants, not Australians must adapt. Take it or leave it”.

Mă întreb câți dintre noi reușim să descifrăm, în spatele știrilor, realitățile cu care se vor confrunta copiii noștri. Și mai ales, câți dintre noi suntem gata să ne aplecăm asupra problemelor reale cu care se confruntă bisericile noastre, ca să tratăm problema și să restaurăm aripa frântă a creștinismului.

Ionel Tuțac

Hrana ta zilnica!

20 IUNIE

Luca 21.25-38

Începând cu versetul 25, semnele anunţate se referă la evenimente încă aparţinând viitorului. Vor fi vremuri cumplite. Lucrurile cele mai stabile vor fi bulversate, la fel şi sufletele oamenilor. Deja teama planează asupra lumii. Oamenii gândesc să se salveze săpându-şi adăposturi (Apocalipsa 6.15...). Dar, pentru credincioşii acestor timpuri, eliberarea (numită „răscumpărarea" în v. 28) va veni de sus. Aceasta va fi întoarcerea Domnului în glorie; în ce ne priveşte, noi, credincioşii de astăzi, aşteptăm venirea Sa pe nori. 

Ce promisiune sigură! 

„Cerurile şi pământul vor trece", dar cuvintele Lui „nicidecum nu vor trece" (v. 33).

De regulă nu considerăm îmbuibarea cu mâncare (v. 34) ca fiind un păcat foarte grav. Cu toate acestea, ea este pusă alături de beţie, pentru că duce la împovărarea inimii. Ea cultivă egoismul; uităm de nevoile celor din jur (comp. cu cap. 16.19).

 Bucuria de a-L aştepta pe Domnul dispare dintr-o inimă împovărată (v. 34b); o invadează grijile vieţii. Din acest motiv, epistolele asociază deseori îndemnul „să fim treji" cu „Să veghem"

 (1 Tesaloniceni 5.6,7; 1 Petru 1.13; 4.7; 5.8).

 Aici însuşi Domnul este Cel care ne recomandă: „Fiţi atenţi la voi înşivă, ... vegheaţi deci, rugându-vă în orice timp" (v. 34,36).

Hrana ta zilnica!

19 IUNIE

Luca 21.10-24

Încă din capitolul 17, Isus îi prevenise pe ucenici cu privire la pedepsele neaşteptate care pândeau Israelul şi lumea, din cauza respingerii Sale. În mijlocul unui popor condamnat însă, Domnul a ştiut întotdeauna să-i deosebească pe cei care-I aparţin. Ca şi în capitolul 12, El îi avertizează şi îi încurajează mai dinainte cu privire la aceste timpuri grele (comp. v. 14,15 cu cap. 12.11,12). „Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele" (v. 19). Acest îndemn ne priveşte pe toţi. „Fiţi deci îndelung-răbdători, fraţilor...", ne recomandă Iacov, „pentru că venirea Domnului este aproape" (Iacov 5.7,8). Dumnezeu este răbdător (cap. 18.7) şi doreşte ca şi copiii Lui să aibă aceleaşi trăsături de caracter.

Versetele 20 şi 21 descriu ad-litteram, într-un mod anticipat, distrugerea Ierusalimului de către romani, care urma să aibă loc în anul şaptezeci. După ce vor fi împresurat o primă dată cetatea, armatele atacatoare ridică asediul, aparent fără niciun motiv, şi pleacă înspre nord.

 Atunci creştinii, amintindu-şi de cuvintele Domnului, profită de acest răgaz pentru a părăsi cetatea în grabă, înainte ca legiunile romane să revină ca s-o cotropească. 

Versetul 24 corespunde perioadei care urmează; ea durează de două mii de ani.

Hrana ta zilnica!

18 IUNIE

Luca 20.41-47; 21.1-9

Mergând alături de bogaţi şi de săraci, de învăţaţi şi de ignoranţi, de linguşitori şi de împotrivitori, Isus, în înţelepciunea Sa desăvârşită, discerne motivaţiile şi sentimentele tuturor şi ia faţă de fiecare atitudinea care corespunde stării sale. El demască falsitatea conducătorilor poporului în acelaşi timp cu lăcomia lor şi îi pune în gardă pe cei care ar fi putut fi înşelaţi de ei. El găseşte plăcere să sublinieze, în contrast, devotamentul uneia dintre aceste văduve sărace care era victima rapacităţii cărturarilor. Aruncând în vistieria templului ultimele ei resurse, ea se abandona în întregime lui Dumnezeu, dovedind că nu depindea decât de El (1 Timotei 5.5; comp. cu 2 Corinteni 8.1-5). Domnul ţine mai puţin cont de ceea ce dă fiecare, decât de ceea ce păstrează pentru sine. El nu face socotelile în felul nostru (v. 3) şi aceasta poate fi o încurajare pentru cei care nu pot da mult (2 Corinteni 8.12).

 Câţi bănuţi nu vor deveni o avere pentru vistieria cerului (comp. cu 12.33 şi cu 18.22)!

Unii sunt încântaţi de frumoasele pietre şi ornamente ale templului. însă şi în această privinţă, Isus judecă într-un mod diferit. El cunoaşte interiorul acestui templu şi îl compară cu „o peşteră de tâlhari" (cap. 19.46). Apoi afirmă care va fi soarta acestor lucruri pe care oamenii le admiră (v. 6).

Hrana ta zilnica!

17 IUNIE

Luca 20.19-40

La întrebarea perfidă pe care o pun aceste „iscoade", Isus răspunde, ca de obicei, adresându-Se conştiinţei: Trebuie să dăm fiecăruia ce i se cuvine şi, în primul rând, lui Dumnezeu să-I dăm ascultare şi cinste (Romani 13.7).

Cât despre saduchei, Domnul le demonstrează realitatea învierii în mod simplu, prin titlul pe care Dumnezeu Şi-1 dă: Diumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov11 (v. 37; Exod 3.6). Atunci când Domnul (Iahve) îi vorbea în felul acesta lui Moise, patriarhii de mult nu mai erau pe pământ. Însă El Se proclama întotdeauna ca fiind Dumnezeul lor. Pentru El, ei erau încă vii şi trebuiau să învieze. Aceşti oameni ai credinţei se ataşaseră de „lucrurile promise" dincolo de viaţa prezentă şi arătaseră că le aşteptau plini de siguranţă. „De aceea - se accentuează - lui Dumnezeu nu-I este ruşine ... să Se numească Dumnezeul lor" (Evrei 11.13-16).

Iubiţi credincioşi, să arătăm şi noi în jur, prin practică, faptul că avem o speranţă vie!

Fariseii şi saducheii sunt exponenţii a două tendinţe religioase care au existat în toate timpurile: pe de o parte formalismul legalist, ataşat de tradiţii, iar pe de altă parte, opusă acesteia, raţionalismul (sau modernismul) care pune la îndoială Cuvântul şi adevărurile lui fundamentale.

De ce merg la biserica?

Cand am timp, imi place sa mai rasfoiesc carti peste care am trecut. Luand in mana calendarul "Samanta buna"" din 2014, am intalnit intr-una din lectii o intrebare: 

"noi pentru ce mergem la biserica?"

Intr-o duminica un rege a mers la  biserica. Dupa ce a intrat in biserica, a privit in jur, dar avut o mare surpriza... nu era nimeni. 

 Intrebandu-l pe episcop, de ce este biserica goala si n-a venit nici un enorias, episcopul i-a raspuns:

"Am dorit sa aflati cine vine cu adevarat sa se inchine si cine vine doar ca sa va impresioneze, de-aceea am anuntat in biserica ca Majestatea voastra nu va veni azi"

De foarte multe ori am avut si noi poate motivatii gresite atunci cand am mers la biserica, si cu siguranta fiecaruia ni s-a intamplat acest lucru.

Mergem doar daca....canta "X", doar daca predica "Y", mergem doar daca este ziua cand se imparte cina, si intotdeauna exista un ..."doar daca". Uitam insa motivatia adevarata. 

Noi mergem sa ne inchinam inaintea unui Dumnezeu care este vrednic de lauda si inchinare, iar acest lucru trebuie sa-l facem indiferent de cine este prezent.

Unii merg la biserica doar daca au anume scop, o anumita problema, daca e bolnav, daca intra in sesiune, daca firma intra in faliment... daca avem cu ce sa impresionam pe cei din jur si multe alte motivatii gresite, de-aici porneste si starea care este in biserica. 

Neglijam  motivatia adevarata!

In Fapte 2 spune: " Toti erau nelipsiti de la templu...", ba mai mult atunci cand veneau ei "staruia in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciune"

Ma intreb, daca toti am veni cu acest gand curat, oare care ar fi starea bisericilor de azi...?

Imi doresc din toata inima ca acest gand sa ne insufleteasca pe fiecare, 

"gandul inchinarii adevarate"

Hrana ta zilnica!

16 IUNIE

Luca 20.1-18

Dacă fariseii ar fi fost de faţă la botezul făcut de loan, atunci n-ar mai fi avut nevoie să-L întrebe pe Domnul cu ce autoritate făcea „acestea" (vezi cap. 7.30). Dumnezeu îl desemnase acolo în mod solemn pe Fiul Său preaiubit şi-L îmbrăcase cu putere pentru slujba Sa (cap. 3.22). De altfel, tot ceea ce Isus făcea sau vorbea nu ne arăta oare cu claritate că Tatăl era Cel care îl trimisese?

 (loan 12.49,50).

Domnul le dă acestor oameni de rea-credinţă încă o ocazie de a se recunoaşte în parabola viticultorilor celor răi. Refuzând să-I dea lui Dumnezeu rodul ascultării, Israel i-a dispreţuit, i-a bătut şi uneori i-a ucis pe mesagerii şi pe profeţii Lui (2 Cronici 36.15), iar când dragostea lui Dumnezeu li L-a trimis pe propriul Său Fiu, ei nu s-au sfiit să-L scoată „afară din vie" şi să-L omoare (v. 15). Domnul însă enumera consecinţele cumplite ale acestei ultime crime: Dumnezeu va face să piară acest popor rău. El va încredinţa altora (luaţi dintre naţiuni) grija de a purta roade pentru El. De asemenea, dacă din templul pământesc nu va mai rămâne piatră pe piatră (cap. 19.44; 21.5,6), Hristos, „piatra pe care au lepădat-o ziditorii" (v. 17; Psalmul 118.22), prin înviere, va deveni temelia preţioasă a casei spirituale şi cereşti, care este Adunarea (cititi 1 Petru 2.4...).

Scapa-ti viata!

Atunci cand ne trezim dimineata si privim intinderea cerului cu rasaritul soarelui atat de minunat, fiecare dintre noi avem mii de motive sa-i multumim Domnului.
Multumiri pentru ca suntem in viata si credinciosia Lui este revarsata in fiecare zi peste noi.
Ieremia spunea:
"Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit si indurarile Lui nu sunt la capat"
De fapt, fiecare zi este o noua speranta!
Fiecare dintre noi vede in noua zi o speranta, perspective noi, o zi de raspunsuri, de solutii.
Toti asteptam ceva....de la noua zi ...

Cum ar fi daca intr-o seara am afla ca soarele nu va mai rasari dimineata urmatoare?
Ooooo.....ganduri negre ne-ar cuprinde mintea, doar intuneric ...fara sfarsit....noapte vesnica...negura adanca.Plantele s-ar usca, florile s-ar vesteji, copacii ar muri si intreaga viata a planetei ar pieri in lipsa luminii soarelui!

Cam  o asemenea zi s-a abatut peste  cetatea Sodoma cand judecata lui Dumnezeu s-a abatut asupra ei.Pentru acei oameni soarele a rasarit pentru ultima data in acea zi...in care au refuzat dreptatea, schimbarea lui Dumnezeu, si au intrat in intunericul vesnic.

 Pentru Lot  Dumnezeu a avut un alt mesaj:"scapa-ti viata".
Ce bine e sa fii ocrotit de Dumnezeu!

Sa ascultam si noi acest mesaj, orice amanare poate fi o intarziere vesnica.
Sa nu incetam....sa dam slava Domnului, Dumnezeului nostru pana nu vine intunericul...
Ieremia spune: "Veti astepta lumina, dar EL o va preface in umbra mortii si o va preface in negura adanca"(Ieremia 13:16).

Hrana ta zilnica!

15 IUNIE

Luca 19.29-48

Călătoria Domnului se apropie de ţinta ei: această cetate a Ierusalimului spre care, încă din capitolul 9.51, îşi îndreptase faţa hotărât, ştiind ce-L aştepta acolo. Totuşi, pentru un scurt moment, ucenicii gândesc că împărăţia Lui se va arăta imediat (comp. cu v. 11). Isus îşi arată suveranitatea cerând măgăruşul (oare nu sunt şi în viaţa noastră atâtea lucruri despre care am putea auzi spunându-se: „Domnul are nevoie de el” -V. 34?). Împăratul îşi face intrarea triumfală în cetate aclamat de mulţime şi de ucenici. Dar, în contrast cu această bucurie, fariseii îşi arată indiferenţa duşmănoasă (v. 39). Într-adevăr, până şi pietrele aveau să fie mai ascultătoare în faţa acţiunilor puterii divine decât inima împietrită a nefericitului popor iudeu. Văzând cetatea, Isus plânge pentru ea. El ştie care aveau să fie tragicele consecinţe ale orbirii ei. El vede deja legiunile lui Titus, patruzeci de ani mai târziu, asediind cetatea vinovaţi (comp. cu Isaia 29.3,6).

 Scene indescriptibile, de masacru şi de distrugere, îi trec prin faţa ochilor.

Apoi, intrând în cetate şi în templu, El observă, nicidecum cu mai puţină durere, afacerile care umplu templul şi, cu o energie sfântă, Se angajează să le pună capăt (comp. cu Ezechiel 8.6).

Debutul fanfarei Elim-Junior

Se ridica o noua generatie de fanfaristi. Cu ocazia finalului de an  fanfara juniorilor, inclusiv dirijorul primei cantari si-a facut debutul in aceasta seara.

M-am bucurat ca printre ei a fost si juniorul meu.

Sub bagheta dirijorului senior, copiii au intonat si a doua cantare - "Pocainta, pocainta"

Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe toti !

Sfarsit de an 2015-serbarea copiilor!

Ca in fiecare sfarsit de an scolar, copiii bisericii au avut o seara speciala de inchinare in care au adus laude inaintea lui Dumnezeu. Incepand de la cei de grupa cea mai mica si pana la adolescenti au avut cantari deosebite si totodata au recitat psalmi.

Echipa de lauda si inchinare alaturi de dirijoarea corului de copii

Fanfara juniorilor

Dumnezeu sa binecuvinteze toti copiii de pretutindeni!

Hrana ta zilnica!

14 IUNIE

Luca 19.11-28

Această parabolă ne prezintă deopotrivă respingerea Domnului Isus ca împărat (v. 14) şi responsabilitatea alor Săi în timpul absenţei Sale. In parabola talanţilor din Matei 25, fiecare rob primise o sumă diferită, după cum hotărâse stăpânul în suveranitatea lui, iar răsplata era aceeaşi. 

Aici, dimpotrivă, fiecărui rob îi este încredinţată câte o mină (monedă de argint), în timp ce răsplata este proporţională cu lucrarea. Fiecărui credincios, Dumnezeu îi dăruieşte aceeaşi mântuire, acelaşi Cuvânt, acelaşi Duh, fără a mai vorbi de variatele haruri împărţite la fiecare. Ca răspuns, nu toţi au aceeaşi râvnă să valorifice aceste daruri spre gloria Stăpânului lor absent pentru că secretul slujirii este dragostea probată pentru Cel pe care-L slujim. Cu cât este mai mare dragostea, cu atât mai mare este devotamentul. Pentru că îşi ura stăpânul, considerându-1 prea aspru şi prea nedrept, cel de-al treilea rob nu a lucrat pentru el. Acesta îi reprezintă pe toţi aşa-zişii creştini de la care Dumnezeu va lua ceea ce păreau să aibă (v. 26). Ce regretabil este însă când chiar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, primind darurile, refuză totuşi să slujească, lipsindu-L pe Domnul şi, în final, pe ei înşişi de roadele de care s-ar fi putut bucura împreună cu El!

Hrana ta zilnica!

13 IUNIE

Luca 18.35-43; 19.1-10

Vizita Domnului Isus la Ierihon este, probabil, unica ocazie dată acestor doi oameni de a-L întâlni. In pofida obstacolelor, ei au ştiut să nu se lipsească de ea (comp. cu cap. 16.16).

Să ne gândim la acest orb; el nu-L poate vedea pe Mântuitorul care trece şi, în plus, mulţimea caută să-1 facă să tacă; cu toate acestea, el strigă şi mai tare şi primeşte răspuns pentru credinţa lui. Cât despre Zacheu, mica lui statură şi aceeaşi mulţime care se îmbulzeşte în jurul lui Isus îl împiedică să-L vadă. Atunci aleargă pentru a depăşi convoiul şi, fără să-i pese de ce vor spune unii, se suie într-un pom. Şi el învinge piedicile şi ce răsplată primeşte! Ne putem închipui cât de surprins şi de bucuros a fost să se audă chemat pe nume şi invitat să coboare degrabă pentru a-L primi pe Domnul în propria lui casă.

Drag prieten, acum Isus trece din nou pe lângă tine, aducând mântuirea (v. 9). Nu te lăsa oprit nici de neputinţele tale fireşti, nici de formele unei false religii care, asemenea acestei mulţimi, te împiedică să-L vezi pe Isus aşa cum este, nici, cu atât mai mult, de teama părerii altora.
Stăpânul te cheamă pe nume: astăzi trebuie să rămân" în inima ta. II vei lăsa sa treacă mai departe?

"Las' ca-i bun si-asa"

De foarte multe ori in viata, omul face lucruri nu intocmai "ca la carte". 

Nu vi s-a intamplat niciodata sa faceti anumite impovizatii, in anumite momente? Poate ca nu sunteti adeptul  acestor cuvinte, dar cu siguranta a-ti auzit macar o data in viata pe altii spunand..."las' ca-i  bun si-asa" . 

Ei, iata ca... daca in unele lucruri "merge si asa" (desi orice lucru facut provizoriu, ramane definitiv), cu privire la viata spirituala, la vesnicia noastra, la mantuirea sufletului nostru, nu merge cu aceasta deviza..."las' ca-i bun si-asa"

Cat priveste iertarea pacatelor noastre, acestea nu pot fi iertate decat prin sangele lui ISUS HRISTOS, pentru ca mantuirea nu este prin nimeni altul, decat prin EL,

Vad in ultima vreme o lupta imensa in aceasta privinta, de fapt prea putini lupta, ci mai degraba vad o diluare a credintei  pe care noi am primit-o in Isus Hristos, si in multe lucruri vad cum, zi de zi, pas cu pas, credinta multora se dilueaza, se amesteca cu lucrurile lumii, pastrand doar o denumire moderna, "cea de religios"

Daca aici am fost obisnuiti cu, "las' ca-i bun si-asa" , "merge si-asa", viata noastra de crestin, ...nu merge oricum, pentru ca exista realitati pe care trebuie  sa le stim si nu trebuie sa uitam de ele.

Dumnezeu are o indelunga rabdare fata de noi, dar are si o judecata tot pentru noi oamenii.

Stim bine ca, Dumnezeu nu are in vedere fata omului si nici pozitia sa sociala, asa cum am vazut  zilele acestea la parlamantarii nostri, care au aratat o atitudine diferita acum, fata de alta data, favorizand  "anumite persoane", tinand cont de functia lui sau alte motivatii, in fata lui Dumnezeu toti suntem egali, pentru ca Scriptura spune:

"Nu este nici un om neprihanit, niciunul macar" si "toti suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu", de-aceea avem nevoie de pocainta, o pocainta reala si sincera, fara compromis si nu oricum, altfel judecata lui Dumnezeu va cadea asupra noastra.

Sentinta judecatii nu este o poveste, este o realitate! 

"Oricine crede in EL nu este judecat, dar cine nu crede a si fost judecat"

"Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata"(Ecles. 12:14)

Orice fapta a fiecarui crestin, care astazi alege sa traiasca o viata de credinta compromisa sub aceasta deviza..."las' ca-i bun si asa"

Daca suntem in viata in acesta dimineata, avem sansa sa spunem STOP acestei trairi, si Dumnezeu sa ne ajute sa facem acest lucru.

Mai mult decat vise - Semne si minuni in lumea musulmana

Hrana ta zilnica!

12 IUNIE
Luca 18.5-34
In faţa acestui mai-mare al poporului, aparent înzestrat cu cele mai nobile calităţi, toţi în afară de Isus nu s-ar fi dat înapoi de la a spune: iată-1 pe unul care-mi face cinste, un ucenic distins, pe care trebuie să caut să-1 reţin. Dumnezeu însă priveşte la inimă (1 Samuel 16.7) şi Domnul tocmai o va cerceta pe a acestui om.
„Ce trebuie să fac!" (v. 18) a fost întrebarea sa. Pe acest teren, Isus nu poate decât să-i amintească de lege. Dar pentru ce ar fi furat el, câtă vreme era bogat? Pentru ce ar fi ucis sau ar fi depus mărturie mincinoasă, cât timp avea de păstrat o reputaţie bună? Pentru ce şi-ar fi lipsit părinţii de a-i onora, de vreme ce-i lăsaseră, probabil, o frumoasă moştenire? De fapt, el încălca cea dintâi porunca, pentru că făcuse din bogăţiile sale dumnezeul lui (Exod 20.3). Tristeţea acestui om, care din punct de vedere omenesc avea totul pentru a fi fericit: poziţie socială, avere imensă şi tinereţe pentru a se bucura de ea, arată celor care tânjesc după astfel de avantaje că nimic din toate acestea nu dau fericirea. Dimpotrivă, dacă inima se leagă de ele, acestea îl împiedică să-L urmeze pe Isus şi să aibă parte de viaţa veşnică. El însuşi a mers să împlinească lucrarea care ne permite accesul acolo. Versetele 32 şi 33 ne spun prin fiecare expresie a lor, dacă meditam la ele: aşa a suferit Isus pentru mine.

Inca un pas spre apostazie!

Pastorul Tony Campolo s-a decis să sprijine "Acceptarea completă" a homosexualității în biserică

Tony Campolo a anuntat luni ca el a decis sa aprobe si sa vorbeasca deschis pentru includerea homosexualilor in Trupul lui Christos (Biserica).,,A fost nevoie de nenumarate ore de rugaciune, studiu, conversatii si tulburari emotionale ca sa ma aduca la locul la care  sunt in sfarsit gata pentru a solicita acceptarea deplina a cuplurilor de homosexuali crestini in biserica”, a scris el intr-o declaratie postata pe site-ul sau.

Asa cum a fost raportat in prealabil, Campolo serveste ca unul dintre liderii Bisericii Baptiste Muntele Carmel din vestul orasului Philadelphia, care face parte din Conventia Nationala Baptista din Statele Unite. In timpul anilor 1990, a servit ca consilier spiritual la presedintele de atunci Bill Clinton, inclusiv in timpul scandalului Monica Lewinski.

Sotia lui Campolo, Peggy, este o activista pentru drepturile homosexualilor si crede ca biserica ar trebui sa accepte “casatoria” de acelasi sex. Lunea trecuta, el a explicat ca sotia lui este unul dintre motive pentru care a decis sa sustina acceptarea homosexualilor in crestinism.

,,Din cauza ingrijorarii mele la nivel deschis pentru justitie sociala, in anii recenti am fost intrebat aceeasi intrebare din nou si din nou: Esti gata ca sa accepti fara nici o rezervatie in biserica pe acele cupluri de homosexuali crestini care au facut impreuna un angajament pe viata?” a subliniat Campolo. ,,Un motiv pentru care imi schimb pozitia pe aceasta tema este pentru ca, datorita lui Peggy, am ajuns sa cunosc asa de multe cupluri de homosexuali a caror relatie lucreaza in acelasi fel ca si a noastra.”

,,Prietenia noastra cu aceste cupluri m-au ajutat sa inteleg cat este de important ca excluderea si dezaprobarea uniunii lor din partea comunitatii crestine sa se termine,” a continuat el. ,,Noi in biserica ar trebui sa sprijinim in mod activ astfel de familii.”

Campolo a mai spus de asemenea ca el a ajuns sa creada ca tentatia homosexuala nu este o alegere.

"In calitate de om de stiinta sociala, am ajuns la concluzia ca orientarea sexuala nu este aproape niciodata o alegere si am vazut cat poate fi de daunator pentru ca cineva sa incerce sa “vindece” pe cineva de homosexualitate,” a explicat el. ,,Ca si crestin, responsabilitatea mea nu este ca sa condamn sau sa resping pe homosexuali, ci mai degraba sa-i iubesc si sa-i accept, si sa depun eforturi pentru a-i atrage in partasia bisericii.”

Autorul si vorbitorul a spus ca imnul intitulat “Asa Cum Sunt” ar trebui considerat sa includa ca  “fratii si surorile mele, homosexuali si lesbieni” sa fie asa cum isi doresc ei sa fie. Cu toate ca el a considerat ca ar putea fi gresit in concluzia sa, Campolo a comparat problema acceptarii femeilor predicatoare in biserica, precum si includerea celor ce sunt divortati si recasatoriti.

Continuarea AICI

In asteptarea anesteziei...!

Nu este o noutate in a spune ca multi "crestini autentici" sufera pentru starea in care se gasesc bisericile noastre de azi.

Este o apasare a sufletului, o inima plina de durere si intristare.Suntem uneori ca acei bolnavi care asteptam cu ardoare o anestezie sa ne mai aline durerea.

Ma intreb uneori....care ar fi atmosfera din bisericile noastre daca am avea dorinta fierbinte a lui Iov: 

"Vreau sa-mi uit suferintele, sa-mi las intristarea si sa fiu voios"(Iov9:27).

Vointa este la noi!

Astazi avem momente de "anestezie"prin  unele Biserici, doar cand vine cate un evanghelist cu ungere, constient de vremurile de razboi spiritual,"matur" care inseamna "incercat", cu dorinta de a  ne transmite ceea ce Dumnezeu a asezat pe paginile Scripturii cu multa, multa vreme in urma: 

 "Toate lucrurile sunt ale voastre...."(1Corinteni3:21-23). 

 Pana la urma...este normala aceasta atitudine!

Nimeni nu este asezat mai sus decat ceilalti; suntem cu totii fii si fiice ale lui Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos.

Dar normalitatea din Bisericii a ajuns sa se limiteze la scurtele momente de "anestezie".

Cand trec aceste momente de suprimare temporara a sensibilitatii si revii la forma initiala de "somn", unii constata ca durerea nu a plecat dimpotriva, realizeza in ce stare se  afla de: 

"ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol'(Apoc 3:17).  

Gratie providentei lui Dumnezeu, EL ne indeamna:"sa cumparam doftorie pentru ochi"(Apoc 3:18).

Asa cum nu l-a lasat pe Petru trantit la pamant asa nu v-a lasa pe niciunul dintre copiii Lui. 

Sa nu mai asteptam momentele de "anestezie", aceasta inseamna sa avem asteptari de la oameni, si nimic nu este mai gresit!!!

Sa ascultam sfatul Domnului Isus "...daca grauntele de grau care a cazut pe pamant nu moare...."

(Ioan 12:24-25).

Asadar, sa murim fata de lumea aceasta si fata de eul nostru ....asa cum Domnul Isus a murit ...pentru noi, altfel doar "anesteziati" vom mai rezista in Biserica! 

Este un Singur Dumnezeu si nimeni nu este ca EL!

In urma cu trei zile citeam din cartea Isaia cap. 45. Nu stiu de ce...dar doua zile la rand am stat si am meditat la acest capitol. Astazi inainte de a pleca la servici, l-am citit din nou...
Mi-au ramas cateva versete in mod special.
"Eu sunt Domnul si nu mai este altul, afara de Mine nu este alt Dumnezeu"
Aceste cuvinte se repeta foarte des  in acest capitol, de sase ori.
Nu cu mult timp in urma(saptamana aceasta) citeam una din afirmatiile Suveranului Pontif  de la Vatican:
Isus Hristos, Alah, Mahomed, Jehova...toti sunt una si aceeasi
 Coranul  si Biblia sunt acelasi lucru.

Cu siguranta declaratia lui i-a lasat fara grai pe multi...asa cum m-a lasat pe mine personal.
Cuvantul pe care l-am citit imi spune altceva,
"Eu sunt Domnul si nu este altul !"
 Mirarea mea este  ca acesta declaratie nu vine din partea unuia care nu cunoaste Scriptura, ci vine chiar de la cineva care este pus sa propavaduiasca Adevarul. Dar trecand peste acesta declaratie  facuta care de altfel cred ca este o parere personala a domniei Sale, ceea ce nu inseamna ca este si adevarul, pentru ca Biblia imi spune altceva:
"EU (adica Isus Hristos) sunt Calea, Adevarul si Viata si nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine(prin Isus Hristos).
In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti! 
El este Facatorul nostru si Facatorul intregului univers. La porunca Lui a luat fiinta totul, El aduce binecuvantarea si propasirea si tot El aduce si vremurile de stramtorare.
El  ne da bogatia si tot El ne aduce si saracia, El a facut lumina, dar tot El a facut si intunericul.
Si-atunci stau si ma intreb..."oare de cate ori nu ne-am certat noi cu Dumnezeu, cu  Facatorul nostru?" In versetul 9 am gasit un verset tare ...."interesant"
 "Vai de cine se cearta cu Facatorul sau"
Cuvantul "VAI" ma face sa ma cutremur inainte de a mai scoate vreodata din gura..."DE CE, Doamne?"
Nu o data, chiar de mai multe ori am avut momente in viata in care lucrurile nu au decurs dupa calendarul  si agenda mea, ci dupa calendarul  si agenda lui Dumnezeu, si nu intotdeauna mi-a placut lucrul acesta. De-aceea in aceste situatii, recunosc ca am fost un "ciob dintre cioburile pamantului", asa cum continua versetul 9 si mi-am permis sa-L iau la rost pe Dumnezeu.
 Pot eu oare sa-I pun intrebari Facatorului meu?
Oh, Doamne...iarta-ne ca de atatea ori, noi cioburile pamantului am indraznit sa Te intrebam, de ce ai hotarat sau de ce ai ingaduit asta pentru noi....?
El este Singurul Dumnezeu si nu este altul ca EL, de-aceea chiar El ne spune:
"Pe Mine Insusi Ma jur, Adevarul iese din gura mea, si Cuvantul Meu nu va fi luat inapoi, orice genunchi se va pleca inaintea Mea....."
ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL, nimeni nu este ca EL si nu este alt Dumnezeu in afara de EL!