28 IUNIE
Luca 23.50-56; 24.1-12
Intervenţia lui Iosif din Arimateea ne arată că harul atinsese, în acest om, pe de o parte, pe unul dintre cei bogaţi, puşi atât de des în discuţie de către Luca (vezi cap. 18.24; Matei 27.57), şi pe de altă parte, pe unul dintre fruntaşii poporului.
Acest ucenic a fost special pregătit în vederea serviciului pe carte-1 împlineşte acum: cel de a înmormânta trupul Domnului (cf. Isaia 53.9). Duhul ni le prezintă apoi pe aceste femei devotate despre care este repetat că II însoţiseră pe Isus din Galileea (v. 49,55). Ele s-au ţinut strâns la Golgota; apoi cu mai multă dragoste decât pricepere, au pregătit miresme pentru a-1 unge trupul; de asemenea le vedem ducându-se la mormânt în dimineaţa celei dintâi zile a săptămânii şi având în acel loc o întâlnire minunată. Doi îngeri sunt acolo pentru a le anunţa că pregătirile lor sunt fără rost: Cel pe care ele îl caută nu mai este în mormânt; a înviat.
Experienţa creştină a multor copii ai lui Dumnezeu nu merge mai departe de cruce. Întrebarea uimitoare de la sfârşitul versetului 5 ar putea fi lor adresată.
Dragi prieteni, să ne bucurăm!
Isus nu este numai un Mântuitor mort pe cruce pentru păcatele noastre. El este „viu în vecii vecilor" (Apocalipsa 1.18). Şi noi trăim împreună cu El (loan 14.19)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu