Hrana ta zilnica!

27 APRILIE

Luca 1.57-80

Elisabeta îl aduce pe lume pe acela care avea să fie profetul Celui Preaînalt (v. 76). Vecinii şi rudele s-au bucurat împreună cu ea. Observaţi câtă bucurie umple aceste capitole (1.14,44,47,58; 2.10)! 

Este acum ocazia pentru Zaharia să-şi arate credinţa, confirmând frumosul nume al copilului (loan înseamnă favoare de la Domnul). 

Imediat i-a revenit graiul şi, cu primele lui cuvinte, L-a lăudat şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu. Plin de Duhul Sfânt, el II preamăreşte pe Domnul pentru marea eliberare pe care o va împlini în favoarea poporului. Culmi cu mult mai înalte pot atinge însă cântările noastre creştine, de vreme ce, prin venirea lui Hristos şi prin lucrarea Lui de la cruce, Dumnezeu ne-a eliberat nu de vrăjmaşi pământeşti, ci de însăşi puterea lui Satan. Fiind astfel eliberaţi, nu avem noi un măreţ privilegiu, de a-I sluji Domnului „fără frică, în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre" (v. 74,75)?

„Ne-a cercetat Răsăritul din înălţime" (v. 78), adaugă Zaharia. în vremea lui Ezechiel, gloria se depărtase în direcţia Răsăritului. Ce taină minunată: această glorie divină revine pentru a cerceta poporul neputincios şi nenorocit (v. 79). De data aceasta, ea nu mai revine sub forma unui nor strălucitor, ci sub înfăţişarea umilă a unui Copilaş.

De ce trebuie sa vina sfarsitul lumii?

Tot ceea ce se intampla confirma ca Domnul vine. Stiinta spune: "Vine sfarsitul".

Nu cu mult timp in urma, intr-una din discutii cu mezinul meu, imi spunea la un moment dat, asa mai cu parere de rau..."de ce trebuie sa vina sfarsitul lumi?"

Buna intrebare....?

De ce trebuie sa vina sfarsitul lumii?

Citind Psalmul 50 am inteles ca unul din motivele pentru care trebuie sa vina sfarsitul lumii, indiferent ca vrem noi sau nu vrem, il gasim in primele versete:

"Dumnezeu, da, Dumnezeu Domnul vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui. Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu. Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă.  (Psalmi 50:1-6)

Iata de ce trebuie sa vina: ca sa se arate DREPTATEA LUI!

Pe pamant exista un loc, un tribunal care pronunta un vedict in dreptul celui vinovat sau nevinovat. Oare cum putem noi crede ca nu exista si o justitie divina?

Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.  

(Matei 16:27)

Domnul va rasplati faptele mele bune sau faptele mele rele.

Iata un alt motiv pentru care va veni sfarsitul. Fiecare fapta va primi rasplata.

Din pacate mai aud inca incredibila declaratie; "nu exista iad".

Drept este ca asta doreste omul, insa nu inseamna ca nu exista.

A nu exista iad, inseamna ca Dumnezeu nu este drept. Nu poti trai cum voiesti pe pamant, nu poti face rau voit celor din jurul tau, nu poti ucide, nu poti minti, nu poti trai in adulter, nu poti face doar rau, nu poti nesocoti Cuvantul lui Dumnezeu si sa ai rasplata ca si cel care s-a straduit o viata sa faca doar binele, sa ajute pe cei din jur, sa simta alturi de cel in suferinta, sa pazeasca poruncile Lui...

Dreptatea lui Dumnezeu se va arata, iar fiecare va primi rasplata dupa cum si-a ales inca de pe pamant.  

Doamne ajuta-ne sa constientizam ca Tu ai sa revii curand, poate mai curand decat credem noi. Ajuta-ne sa fim gata asteptandu-Te in prag!

Hrana ta zilnica!

26 APRILIE

Luca 1.39-56

Grabnică să împărtăşească mesajul îmbucurător cu cea despre care îngerul tocmai îi vorbise, Maria s-a dus la ruda ei, Elisabeta. Ce dialog a avut loc atunci între aceste două femei! - ilustrat de Maleahi 3.16: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau ... unul cu altul". Ceea ce le preocupa pe ele era gloria lui Dumnezeu, împlinirea promisiunilor Sale, binecuvântările acordate prin credinţă. Avem noi astfel de subiecte de conversaţie atunci când ne întâlnim cu alţi copii ai lui Dumnezeu? „Ferice de aceea care a crezut..." (v. 45) strigă Elisabeta, iar Maria îi răspunde:„Duhul mi s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu ..." (v. 47). Iată o dovadă suficientă că Maria fusese mântuită numai prin credinţă, nu în alt fel. Păcătoasă ca toţi oamenii, ea avea nevoie de Mântuitorul care urma să Se nască din ea. Şi adaugă:, A privit spre starea smerită a roabei Sale" (v. 48). Deşi a fost beneficiara unei fa-vori de excepţie, Maria a rămas la locul ei înaintea Lui. 

Ce-ar gândi ea despre închinarea care i se aduce în creştinătate?

„Pe cei bogaţi i-a scos afară fără nimic". Dumnezeu nu-i dă afară cu mâinile goale decât pe cei plini de ei înşişi. Să remarcăm cât de mult se aseamănă această frumoasă cântare a Mariei cu cea a Anei

 (1 Samuel 2).

Am crezut destul, e vremea sa ne incredem!

Fiind pregatita de Duhul Domnului cu cateva sapatamani inainte, ca voi trece printr-o incercare, iata ca am trecut, dar biruinta a fost de partea Domnului si El a fost de partea noastra, slava Domnului. Suntem acasa si suntem foarte bine, totodata multumim celor care s-au rugat pentru noi, Domnul sa va rasplateasca.

De dimineata am citit Ps. 84 si minunat este Cuvantul Domnului care ne aduce mangaiere in orice situatie, ne intareste si ne calauzeste de fiecare data.

Vers.4 spune, "Ferice de cei ce locuiesc in Casa Ta, caci ei tot mai pot sa te laude".
Am avut iarasi bucuria sa ma bucur in Casa Domnului de doua zile pline de har, joi si vineri, iar mesajul care a fost vestit de fratele Virgil Neagu, mi-a inviorat sufletul. Noi inca ne mai putem bucura de acest har si dau slava Domnului ca indurarea Lui inca este indreptata spre noi, pentru ca multe zone trec prin mari incercari. Ma uitam adineauri la cateva imagini care au facut inconjorul lumii si nu mi-a fost greu sa inteleg ca sunt printre cei binecuvantati, iar daca ai ajuns sa citesti aceste randuri, inseamna ca si tu dragul meu esti la fel de binecuvantat.

Cutremurul din Nepal a facut sute de victime, poate chiar mii pentru ca bilantul nu s-a terminat.

Poate ca si acesti oameni vor sa se mai bucure in Casa Domnului, dar iata ca incercarea prin care trec, ii tine departe de un lacas de rugaciune dar ceva nu-i poate tine departe de Cel PreaInalt- INCREDEREA in Cel care are controlul intregii situatii prin care trec si al intregii lumi.
"Ferice cei ce-si pun taria in Tine in a caror inima locuieste increderea"
Multi oameni, multi crestini, daca le pui intrebarea: "crezi in Dumnezeu?", iti vor raspunde ca, "DA". Numai ca, credinta si increderea sunt total diferite.
 Multi cred, dar nu se incred!

Un mare alpinist a traversat Niagara pe o coarda. Stransi, sute de spectatori, cu inima facuta ghem priveau la cel care mergea pe coarda. Ajuns la capat, alpinistul intreba:
-Credeti ca pot traversa si inapoi?
Multimea striga:
-Oh, da!
Alpinstul a traversat cascada inapoi. Acum dati-mi o roaba.
-Credeti ca pot merge cu roaba pe coarda?
-Pai credem...cum sa nu, esti cel mai bun!
Bineinteles ajuns la capat, cere un sac plin de nisip, il pune in roaba si intreaba:
-Credeti ca pot traversa cu sacul in roaba?
-Oh, cum sa nu, esti cel mai bun, poti sa o faci!
Alpinistul traversase fara problema. Multimea il aplauda.
-Credeti ca mai pot face o data acest lucru?
Multimea izbucnise in aplauze.
-Credem, deoarece esti cel mai bun!
-OK, dau jos nisipul. Care din voi se urca in roaba?
..................
Tacere!
Niciunul nu avea curajul sa urce, desi toti au crezut in performantele lui, insa
NIMENI NU S-A INCREZUT IN EL!

Iata diferenta dintre a crede si a te increde!

Dragul meu sunt convinsa ca si tu crezi in Dumnezeu, crezi ca Isus Hristos este FIUL SAU, insa doar crezi sau te si increzi in EL?
A te increde inseamna a te pune la dispozitia Lui cu tot ce ai, cu tot ce esti, a te bizui numai si numai pe ajutorul Sau.
A te increde in El inseamna a nu-ti pune nadejdea in oameni, in prieteni, in banii tai, in cariera ta, in NIMIC, ci doar in EL.
Te increzi tu 100% in EL?
E timpul sa ne facem o cercetare fiecare in dreptul nostru si sa cerem Domnului sa ne ajute, sa ne dea putere sa ne incredem pe deplin in EL.
Am crezut destul, e vremea sa ne incredem !

Hrana ta zilnica!

25 APRILIE
Luca 1.18-38
În faţa acestei „veşti bune" (v. 19), inima Iui Zaharia rămâne neîncrezătoare. Cu toate acestea, nu conţinea ea răspunsul la rugăciunile lui? (v. 13). Ce trist este - cum ni se întâmplă şi nouă de multe ori - când nu mai aşteptăm de la Domnul ceea ce I-am cerut! Ca răspuns la acest „după ce (sau cum) voi cunoaşte ...?" (v. 18), mesagerul ceresc îşi revelează propriul său nume: Gabriel, care semnifică: Dumnezeu este puternic. într-adevăr, cuvântul său se va împlini în ciuda tristelor raţionamente cu care a fost întâmpinat. Zaharia avea să rămână mut până la naşterea copilului, în timp ce Elisabeta, soţia lui, obiect al harului divin, avea să se ascundă cu modestie, pentru a nu atrage atenţia.

Ingerul Gabriel primeşte apoi o misiune şi mai deosebită: cea de a o anunţa pe Maria, fecioară din Israel, că va fi mama Mântuitorului. Ce eveniment minunat, infinit în consecinţe!
Înţelegem tulburarea şi emoţia pe care le resimte tânăra fată. Insă Maria crede şi se supune în totul voii divine: „Iată roaba Domnului..." (v. 38).
Despre Ioan, îngerul spusese: „va fi mare înaintea Domnului (v. 15); însă despre Isus declară: „El va fi mare şi Se va chema Fiu al Celui Preaînalt... Fiu al lui Dumnezeu" (v. 32,35).

Hrana ta zilnica!

24 APRILIE
Luca 1.1-17
Evanghelia după Luca este aceea care, am putea spune, îl apropie cel mai mult pe Domnul Isus de noi, pentru că ea II prezintă în special în umanitatea Lui desăvârşită. Dumnezeu 1-a ales pe Luca, medicul preaiubit şi credinciosul însoţitor al lui Pavel până la sfârşit (Coloseni 4.14; 2 Timotei 4.11), pentru a ne face această descoperire. Ea se prezintă sub forma unei relatări destinate unui oarecare Teofil («cel iubit de Dumnezeu»).
Subiectul său 1-a făcut pe evanghelist să descrie cu o atenţie cu totul specială cum Isus a îmbrăcat umanitatea noastră şi Şi-a făcut intrarea în lume. Cu siguranţă, El ar fi putut să apară aici la vârstă adultă, dar a vrut să trăiască în întregime istoria noastră, de la naştere până la moarte, în totalitate pentru Dumnezeu.
Începutul istorisirii ni-1 înfăţişează pe Zaharia, un preot evlavios care-şi împlinea serviciul său în templu. În timp ce slujea în acel loc solemn, a văzut deodată cu spaimă că nu era singur. Un înger stătea lângă altarul tămâierii, purtând un mesaj divin: că le va fi dat un fiu (lui Zaharia şi Elisabetei). Pus deoparte pentru Dumnezeu încă de la naştere, el va fi un mare profet şi va pregăti pe Israel pentru venirea lui Mesia (comp. v. 17cu Maleahi 4.5,6).

Si ministrii au nevoie de Dumnezeu!

Hrana ta zilnica!

23 APRILIE
Ezechiel 48.20-35
Deseori această carte a lui Ezechiel a fost comparată cu cea a Apocalipsei. Şi una şi cealaltă încep cu o viziune glorioasă şi solemnă, continuă cu judecăţile care vor sosi şi se încheie cu imaginea împărăţiei fericite care va veni. Dar, în timp ce Ezechiel priveşte aceste evenimente din punctul de vedere pământesc, de pe poziţia lui Israel, Apocalipsa, din contră, prezintă, într-o manieră simbolică, în ultimele sale capitole, Biserica şi viitorul ei ceresc. Cetatea sfântă, descrisă şi măsurată în Apocalipsa 21, este un simbol al ei, ea fiind corespondentul ceresc al Ierusalimului pământesc din versetele 30-35 ale capitolului de faţă; ea are tot douăsprezece porţi, având numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel
(Apocalipsa 21.12; compară şi ceea ce este scris despre râu în cap. 47.1,12 cu Apocalipsa 22.1,2).
Numele frumos pe care îl va purta de atunci cetatea, „Domnul este acolo" (v. 35), ne aminteşte că Noul Ierusalim va fi locuinţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 21.3) şi că măreţul gând al lui Dumnezeu în Hristos este să fie în final „totul în toţi" (1 Corinteni 15.28).

 Fie ca El să-Şi aibă locuinţa încă de acum în inimile noastre!

Cărţile de la Daniel la Maleahi sunt tratate în ultimul volum.

Chiar si patul de spital iti ofera experiente din care poti invata!

Sunt pe un pat de spital si privesc in jur.....ma uit si nu vad altceva decat durere, suferinta si iarasi durere.

Poate ca e bine sa ne mai trimita Domnul si-n acele locuri din cand in cand, poate asa ne amintim si de cei care sufera. 

Dis de dimineata ma trezeste mezinul si imi spune ca nu merge la scoala, acuzand dureri de burta. Cum  "stiu ce am la casa" avand o experienta de acest gen cu un an in urma, am crezut ca se repeta istoria. 

Am crezut ca are vreun test la scoala sau o fi facut vreo nazbatie ieri si evita sa dea ochii cu diriginta. Suparata foc si hotarata, ii comunic ca va merge  chiar si cu dureri. Au urmat cateva minute bune in care ii analizam starea, apoi a urmat un mic interogatoriu si totusi vad ca pruncul isi sustine punctul lui. Imi spune ca nu a facut nimic si nici test nu are, asa ca il iau de mana, il urc in masina si ii comunic ca mergem la urgenta, dar...daca medicul imi spune ca nu are nimic, si mai aflu ca are si vreo lucrare la scoala.... CHEL scrie pe capul lui (parul fiind comoara lui).Numai ca ajungem acolo si aflu un diagnostic, cel putin bizar, avand in vedere varsta pe care o are, "suspect pietre la rinichi". In fine, ne-am internat si  incepem toate investigatiile. Noi ne rugam sa nu fie decat o suspiciune dar  analizele ne vor confirma sau ne vor infirma  prezumtivul diagnostic.

Asa ca am timp de meditatie acum....

Sunt sute de copiii, dignostice care mai de care mai socante, tinand cont ca nu sunt decat niste copilasi. Am vazut salon special cu copii depresivi, copii cu diferite tumori la cap, infectii despre care nici nu am auzit, pur si simplu te ingrozesti. Ma uit in jurul meu...vad parinti disperati cum isi strang copiii in brate, vad  in special mame cu lacrimi in ochi, pentru ca cine ar putea mai bine sa inteleaga decat MAMA....? Dar vad si parinti iresponsabili, injurandu-si bietele odrasle, ii arunca cat colo pe pat nervoase, isi iau tigarile din sertar si pleaca  sa-si calmeze nervii. 

Copiii raman suspinand...Doamne cata durere...!!!

Uneori privesti si parca-ti vine sa spui ca nu-i drept. Femei care isi doresc copii, Dumnezeu nu le-a daruit, dar ma uit la aceste mame, de fapt nici macar nu le pot numi femei, daramite mame....lor le-a fost dat harul sa tina in pantec un copilas.

 De ce....oare?

Sunt mii si mii de femei care isi traiesc viata departe de copiii lor si cand spun departe nu ma gandesc doar la acele femei care s-au dus sa-si castige painea departe de tara, dar sunt si femei care stau departe de copii, traindu-si viata, savurand tot ce se poate savura din cupa pacatului, si copiii tanjesc dupa mama lor. Indiferent cu cine stau, indiferent cine le inlocuieste, MAMA nu  poate fi inlocuita cu nimeni, asta doar in ideea ca MAMA-ESTE MAMA, si nu doar o femeie care s-a distrat, a adus pe lume un biet copil, si mai departe...Dumnezeu sa-l creasca mare.

Durere si iar durere...

Imi privesc copilul si multumesc Domnului si pentru acesta experienta prin care trec. Ii multumesc pentru copilasul meu care simte dragostea mamei.

Isi pleaca capul pe pieptul meu, ma priveste si ma strange, mai  tare...pe semne ca si lui ii prinde bine experienta aceasta. Se bucura ca sunt langa el...si-mi poate zice "mami meu".

Doamne, noi putem trece prin aceste saloane, dar numai Tu ii poti vindeca. Atinge-te si de acesti copii si fa ca dragostea ta sa le fie indeajuns.

Vremea gâdilării urechilor

Ma intreb, cati pastori se incumeta sa invite acest frate sa predice  in bisericile pe care le pastoresc?

Sau...cati pastori urmeaza exemplul acestui frate de a spune adevarul din Scriptura si nu ...."povesti"?

Sa nu uitam ca Domnul are oamenii Lui pe care ii va folosi cu putere, dar noi trebuie sa ne rugam pentru ei.

Doamne da-le putere si ocroteste-i de cel rau!

Hrana ta zilnica!

22 APRILIE
Ezechiel 47.13-23; 48.1-7
Sunt trasate hotarele lui Israel şi, în acest perimetru, fiecare seminţie îşi primeşte moştenirea: o fâşie dreaptă ce se întinde de la Mediterana până dincolo de Iordan (până la Eufrat, conform promisiunilor divine în sfârşit împlinite: Exod 23.31; Iosua 1.4). Comparând această împărţire a ţării cu frontierele sinuoase trasate de Iosua şi de trimişii lui (vezi Iosua 18), vedem cât de simplu este totul când Dumnezeu este Cel care stabileşte. Fiecare teritoriu fiind repartizat cu regularitate, nu vor fi nici gelozii, nici contestaţii (citiţi Iosua 17.14). Iar pentru a preîntâmpina contestaţiile, însuşi Domnul stabileşte că lui losif îi vor reveni două părţi (v. 13, împlinire a profeţiei din Geneza 48.5). Ruben, Gad şi o jumătate din seminţia lui Manase, care odinioară şi-au ales moştenirea despărţiţi de celelalte seminţii, vor locui acum în mijlocul fraţilor lor, în hotarele stabilite de Domnul pentru ei (cap. 48.4,6,27). Nici Iuda nu va mai fi despărţit de celelalte zece seminţii. Unele seminţii vor locui în nord, altele în sud, de o parte şi de alta a „darului (sfânt) ridicat", împlinindu-se de acum Psalmul 133.1: „Iată ce plăcut şi ce bine este să locuiască fraţii uniţi împreună!".

Caile lui Dumnezeu sunt sfinte!

"Dumnezeule caile Tale sunt sfinte"

(Ps 77:13)

Putem spune si noi aceste cuvinte sau nu?

Oare cand le vei putea rosti din toata inima?

Numai atunci cand vezi si intelegi scopul lui Dumnezeu in schimbarile si incercarile prin care treci. Toate acestea sunt...trepte spirituale...cai spre sfintenie!

De cate ori nu am citit acest verset, insa e una sa citesti "cu inima" si alta sa citesti ca "un bun crestin"...Biblia.

Dumnezeu nu are nevoie de "buni crestini", El are nevoie de "copii cu care sa aiba o relatie vie"?

Zi de zi suntem asaltati de atacurile celui rau. Viclenia lui este fara de margini si nu are nici un fel de scupule in a veni sa ne ispiteasca pe noi, cu atat mai mult cu cat a avut indrazneala sa mearga la Domnul Isus si sa-L ispiteasca.

Dar oare atacurile lui, incercarile, testele, etc, ce inseamna pentru noi crestinii?

Atat ....nu am fost invins la cel anterior....nu am iesit din joc...merg inainte!!!

Intr-adevar 'caile Tale sunt sfinte' si Tu nu ne lasi sa iesim din joc..

"Doamne, Dumnezeul ostirilor, ridica-ne iarasi!

Fa sa straluceasca Fata Ta si vom fi scapati!(Ps:80:19).

Hrana ta zilnica!

21 APRILIE
Ezechiel 46: 12-24; 47:1-12
In acest templu viitor, profetul s-a mai oprit asupra încă unui detaliu minunat: de sub prag, ca şi din însuşi tronul lui Dumnezeu, ţâşneşte un izvor proaspăt, puternic şi nesecat. El curge şi se lărgeşte (deşi nu primeşte afluenţi), iar Ezechiel, urmând cursul râului împreună cu însoţitorul lui ceresc, este invitat să-1 traverseze la fiecare o mie de coţi. In curând el a ajuns la ape prin care nu mai putea trece cu piciorul: „erau ape de înotat".
Ce imagine preţioasă a acestui fluviu al harului care ţâşneşte pentru noi din Locul Sfânt! Ca şi profetul, pe măsură ce înaintăm în cariera noastră de creştini, învăţăm să apreciem profunzimea lui, până când ajungem să realizăm că acest har este de nemăsurat (2 Petru 3.18).
Acest fluviu deosebit va curge spre Răsărit, dând viaţă şi făcând să rodească zona cea mai pustie, în prezent, de pe glob, cea a Mării Moarte (v. 8; comp. cu Ioel 3.18 şi cu Zaharia 14.8). Această mare va fi din nou vindecată şi plină de peşti; În pustiu vor ţâşni izvoare (Isaia 41.18); nimic nu va mai aminti de blestemul Sodomei. Astfel, harul divin şi dătător de viaţă produce roade pentru Dumnezeu oriunde se răspândeşte, aşa cum ar trebui să lucreze şi în inimile noastre (loan 7.38).

Hrana ta zilnica!

20 APRILIE

Ezechiel 45.18-25; 46.1-11

Capitolul 45 se încheie cu instrucţiunile privind Paştele, prima dintre cele trei mari sărbători anuale (Deuteronom 16). De atunci încolo, fiecare israelit va putea înţelege semnificaţia lui preţioasă şi va putea medita la Mielul lui Dumnezeu, al Cărui sânge 1-a pus la adăpost de judecată.

Cea de-a doua sărbătoare, Cincizecimea, nu este amintită aici şi înţelegem motivul: ea priveşte Biserica, a cărei parte este cerească şi de aceea nu este cuprinsă în tabloul împărăţiei pământeşti.

In schimb, cea de-a treia solemnitate este amintită, în versetul 25, şi este numită pur şi simplu „sărbătoare". Este vorba de Sărbătoarea Corturilor, dar despre aceasta nu se spun multe lucruri, pentru că ea prefigurează mileniul, care urmează să vină.

In capitolul 46 sunt stabilite ceremoniile pentru zilele de sabat şi de lună nouă şi, de asemenea, îndatoririle căpeteniei legate de acestea.

Se poate să ne surprindă importanţa care se acordă acestei viziuni profetice şi acurateţea detaliilor ei. Dar, o spunem repetând, după ce a fost astfel dezonorat în Israel, este drept ca Dumnezeu să aştepte cu satisfacţie această închinare viitoare, prin care va fi, în sfârşit, glorificat pe pământ. Şi El vrea ca noi să ne bucurăm împreună cu El ca unii care deja îi aducem laudă ca fiind poporul Său ceresc.

Hrana ta zilnica!

19 APRILIE

Ezechiel 45.1-17

„Darul ridicat'' din versetul 1 este acea porţiune de teritoriu care va fi rezervată Domnului la împărţirea ţării. Aici vor locui preoţii (v. 4). Sunt apoi delimitate domeniile leviţilor, ale cetăţii şi ale căpeteniei, pentru că Dumnezeu veghează ca în Israel să nu mai fie asuprire şi nedreptate (comp. v. 9 cu cap. 46.18).

Acelaşi nume de „dar ridicat” se aplică şi pentru ofrandele pe care israeliţii le vor aduce Domnului, proporţional cu venitul ogoarelor şi al turmelor lor (comp. cu Levitic 27.30). Fiind creştini sub har, noi nu suntem constrânşi să dăm o cotă parte din ce avem, dar oare să ne facă aceasta să fim mai puţin zeloşi în a dărui pentru slujba Domnului?

Feluritele jertfe rânduite în Levitic se regăsesc în versetele 15-17. Arderea-de-tot ne aminteşte că Hristos S-a adus ca Jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă" ((Efeseni 5.2). Darul de mâncare vorbeşte despre viaţa Lui de suferinţă şi de dăruire. Din jertfa de mulţumire noi ne putem hrăni cu Hristos, Cel care ne asigură toate binecuvântările şi în Numele Căruia ne închinăm. De asemenea, jertfa pentru păcat prezintă Victima sfântă trimisă de Dumnezeu pentru a face ispăşire pentru păcatele noastre (1 loan 2.2; 4.10).

Rapirea!

Biserica: aminteste-ti, pocaieste-te si intoarce-te!

Faptul ca astazi traim o criza spirituala in bisericile noastre, nu este un lucru pe care putem sa-l ascundem si nu este o noutate, insa un lucru de care nu ducem criza si este din belsug....avem inchinare.

Inchinare din belsug, programe peste programe, insa stim ca Dumnezeu nu primeste orice inchinare sau slujire.

Biserica din Efes traia intr-o stare de formalism, dealtfel ca "multele biserici" din ziua noastra.

Se osteneau din greu cu slujirea, "stiu faptele tale" (Apoc. 2:2), dar cu toate acestea Dumnezeu avea ceva impotriva lor. Slujirea celor din Efes devenise o rutina, deja era o obisnuita pentru ei, slujirea lor era mecanica, asa cum si in bisericile noastre a devenit, insa cand slujirea este lipsita de dragoste, aceasta este fara de valoare.

Nu sunt un "gica-contra" si nici nu vreau sa fiu critic sau pesimist, insa sunt realista, si din pacate realitatea este una cruda.

Eu de foarte mult timp imi pun  cateva intrebari si cred ca fiecare ar trebui sa ni le punem. Imi doresc sa simt ceea ce simteau primii crestinii, mi-e dor.....

 Din toate programele care se fac...oare la cate cantari iti curg lacrimi pe obraz?

In momentele inchinarii simti un fior in inima?

 Prin versurile care se canta  sau se recita simti cum Duhul Sfant te cerceteaza?

 Mai simti atingerea Duhului Sfant in biserica atunci cand este proclamat Cuvantul lui Dumnezeu?

Si biserica din Efes a avut un inceput bun, insa pe parcurs s-au racit si Dumnezeu a avut un repros fata de starea lor, "dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai". Ce ma face sa cred ca au avut un inceput bun? Cuvantul, "ti-ai parasit" imi confirma starea in care erau la inceput, dar pe parcurs....si-au parasit.

Dumnezeu i-a invaluit cu  atata dragoste si le-a daruit dragoste din belsug si  cum era normal, se astepta ca si ei sa raspunda tot cu dragoste, dar...si-au parasit dragostea. 

Ma gandesc la inceputul nostru, la inceputul meu, pentru ca nu imi permit sa vorbesc in dreptul nimanui, insa stiu cate lacrimi s-au scurs pe obraz de fiecare data in prezenta lui Dumnezeu. 

Astazi parca a secat izvorul lacrimilor. Doar doua cauze au putut determina acest lucru: 

fie ca a secat izvorul la mine, fie ca inchinarea si slujirea nu sunt facute cu aceeasi reverenta in fata lui Dumnezeu.

Putem face slujiri...fara numar, inchinare ...cat cuprinde, dar trebuie sa nu uitam ca Dumnezeu inainte de toate cerceteaza si analizeaza inima celui care Ii aduce inchinarea.

Nu sunt eu in masura si nu sunt vrednica sa indrept degetul catre nimeni, insa stiu ce solutia a dat Domnul celor din Efes, pentru ca la urma urmei este foarte simplu doar sa ii spui omului defectul dar sa nu ii dai si solutia. Poate ca noi oamenii facem asa, insa Dumnezeu  nu face ca noi. El le-a aratat starea, dar le-a dat si solutia. Cred ca starea noastra nu difera cu nimic fata de a celor din Efes, ca atare putem lua fiecare in dreptul nostru si solutia. 

Adu-ti, dar aminte de unde ai cazut, pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintai (Apoc 2: 5)

Trei lucruri avem de facut:

-sa ne aducem aminte

-sa ne pocaim

-sa ne intoarcem

Si inca un lucru de care trebuie sa scapam si care pune in mare pericol viata spirituala a bisericilor din ziua de azi: formalismul religios.

Astazi multe biserici se confrunta cu acest flagel. Suntem foarte religiosi, dar mai putin credinciosi.

Dumnezeu nu rasplateste religiozitatea, ci credinciosia!

Imi doresc si ma rog Domnului sa ne ierte de acest pacat in care traim, dar in acelasi timp sa ne deschida ochii si sa ne vedem starea. Sa traim si sa avem nu o religie, ci o relatie cu Cel care a inviat din morti, glorie LUI!

Hrana ta zilnica!

18 APRILIE

Ezechiel 44.15-31

Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au împărţit între ei preoţia după moartea fraţilor lor, Nadab şi Abihu (Numeri 3.4). Mai târziu, ramura din Itamar şi-a pierdut drepturile, din cauza corupţiei fiilor lui Eli şi a trădării lui Abiatar (1 Samuel 3.12,13; 1 Impăraţi 1.7,8; 2.27). De asemenea este scris că preoţii erau fiii lui Ţadoc, din familia lui Eleazar (1 Cronici 6.50-53). Această numire în slujbă nu se va obţine prin capacităţi personale, ci exclusiv pe baza dreptului naşterii (Psalmul 87.5), aşa cum este astăzi pentru răscumpăratii Domnului. 

In virtutea naşterii din nou, toţi au dreptul la frumosul titlu de preot.

Ca orice privilegiu însă, acest titlu atrage deopotrivă şi obligaţii. Preoţii au primit instrucţiuni amănunţite atât pentru împlinirea slujbei lor, cât şi pentru viaţa lor de familie (comp. cu Levitic 21). Ei vor trebui să vegheze în special la curăţie, aşa cum şi noi avem răspunderea de a ne ţine la adăpost faţă de întinare, pentru că, prin har, noi suntem „o preoţie sfântă", menită să aducă Jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos" (1 Petru 2.5; vezi şi 1 Tesaloniceni 4.4).

Ai in inima ta, dorinta predarii depline?

Nimic mai pretios in aceasta lume....decat sa stii ca apartii lui Dumnezeu, ca esti inconjurat de prezenta Lui continua si ca nu mai primeaza interesul meu ci al Lui si esti in cele mai sigure brate.

Aceasta este realitatea crestina.Pentru multi, chiar crestini poti parea fanatic sau habotnic...insa multi uita de sfatul lui Pavel: "Dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu...ca vii din morti"....(Romani 6:13). Un slujitor, Pavel, cu adevarat binecuvantat  care a inteles si a stiut caci Hristos a inviat si noi suntem "vii'....pentru Dumnezeu, nu pentru noi..."dati-va", de buna voie, vointa noastra jucand un rol foarte important.

Interesanta perspectiva de a privi ce inseamna mort sau viu in lumea spirituala, un taram pe care unii pretind ca pasesc, dar in viata carora  nu functioneaza ordinea divina.

Domnul vrea ceva si noi vrem altceva.....cam asa se intampla....controversa de care toti avem parte.

EL intotdeauna va frange ce ia in mana Lui, dupa care va binecuvanta si va folosi pentru altii.Tot ce pune si adauga in noi este de fi altii binecuvantati, de aceea trebuie sa ne predam Lui.

O atitudine in care Dumnezeu isi gaseste placerea: predarea  totala si deplina! 

Sa aveti o zi in care sa primeze scopul etern!

Ancora crestinului!

Multi oameni se aseamna cu o vita de vie....care pare sa aiba aspiratii spre ceva mai inalt.

Incep cu aspiratii inalte catre Dumnezeu si apoi se opresc in crengile religiei, a traditiilor, obiceiurilor, regulilor....si se ancoreaza acolo.Nici un ceremonial, ritual.....nu este de ajuns  sa ai siguranta!

Altii se agata, se ancoreaza in idei despre Dumnezeu in loc sa intre mai adanc in cunoasterea Lui.

Cu inteligenta pe care Dumnezeu i-a dat-o omului este in stare sa faca lucruri mari de care vorbeste, dar neputinta omului se manifesta in multe moduri.

Poate omul sa puna in pom din nou fructul pe care l-a cules sau sa cheme inapoi o vorba usuratica iesita din gura lui? Nu!

Poate sa-si stearga singur vreun pacat? Nu!

Unii inca se intreba: "este adevarat"? Daca as avea si eu o experienta spirituala care sa faca posibil acest adevar si pentru mine!

Adevarul ca singura experienta de care avem  nevoie s-a petrecut cu doua mii de ani in urma....la cruce....si putem avea aceasta experienta prin credinta!

Cea mai mare batalie a fost purtata si castigata de Isus!!!

De ce ne multumim cu mai putin?

De acest dar, cadou, HAR ... si statut de copil al LUI....depind toate alegerile pe care le facem in viata!!! 

Sa ne facem singuri serviciul de a auzi glasul Domnului: "Nu te mai agita  sa-mi castigi bunavointa!!!"

Deja o ai in Hristos! Traieste la inaltimea acestui Nume! Uita-te tinta la Mine....EU iti dau har sa ramai in picioare, insa trebuie sa te desprinzi de crengile care te infasoara.... Muntele din viata noastra se va prabusi doar  inaintea harului lui Dumnezeu prin Duhul Sfant ....Zaharia 4:6-7

Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?”
Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Atunci el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!
 

Viata crestina se bazeaza pe o relatie de har, nu pe respectarea unor reguli, insa avem nevoie de doftorie pentru ochi! 

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
(Apoc3:17-18)

Hrana ta zilnica!

17 APRILIE

Ezechiel 44.1-14

Cu excepţia căpeteniei (care va fi un fel de vice-împărat, reprezentant al lui Hristos pe pământul supus şi binecuvântat), nimeni nu se va mai servi de poarta pe care a intrat gloria Domnului. Încă o deosebire faţă de creştin! Acesta are intrare liberă în locurile cereşti, unde Se află Mântuitorul lui, pe aceeaşi cale a învierii.

Ezechiel contemplă gloria care umple templul şi cade cu faţa la pământ, ca la început (cap. 1.28). Atunci Domnul îi explică ce obligaţii ale sfinţeniei reclamă prezenţa Sa. Niciun străin nu va putea intra în templul Său; de aici, necesitatea ca porţile să fie păzite. Domnul a desemnat gărzi (v. 11); acestea vor fi în camerele din interiorul fiecărei porţi şi vor controla identitatea tuturor celor care vor dori să intre. Aceste funcţii vor reveni leviţilor; ei fuseseră „o piatră de poticnire pentru fiii poporului lor, slujind în faţa idolilor lor" (v. 12; Maleahi 2.8,9). Prin îndurarea lui Dumnezeu, ei vor primi o nouă misiune, însă de o mai mică însemnătate faţă de odinioară. 

Ce lecţie pentru noi! Necredincioşia noastră are consecinţe inevitabile nu atât pentru slujbă, cât pentru noi ca persoane; în ce priveşte slujba, ea poate să ne priveze de o parte a lucrării noastre, în favoarea altor lucrători mai credincioşi.

Bisericile trebuie OBLIGATE să accepte homosexualitatea!

Ultima sută de metri pentru creștini în SUA? New York Times:Bisericile trebuie OBLIGATE să accepte homosexualitatea

Un editorialist al ziarului New York Times a scris că bisericile creștine trebuie „convinse sau forțate” să își schimbe învățăturile în ceea ce privește homosexualitate.

Frank Bruni, el însuși homosexual, scrie că religia este „ultimul refugiu pentru homofobie”.

„Religia va da o licență pentru discriminare. Îi va face pe tinerii homosexuali din familiile fundamentaliste să treacă printr-o agonie inutilă: sunt stricat, sunt condamnat?”, scrie Bruni.

Bruni îl citează pe Mitchell Gold, un magnat din lumea mobilei, care spune că „liderii bisericilor trebuie obligați să scoată homosexualitatea de pe lista păcatelor”.

Editorialul vine în contextul în care o lege dată de statul Indiana pentru a proteja libertatea religioasă și de conștiință a fost atacată furibund de către lobby-ul LGBT, reușind să o modifice într-un sens opus celui intenționat.

Mai mulți lideri creștini și conservatori din SUA au îndemnat oamenii la rezistență non-violentă și nesupunere civică, în cazul în care Curtea Supremă a SUA de la Washington va decide să legifereze căsătoriile unisex în toată țara.

sursa:http://activenews.ro/

Nu am inteles eu aceasta declaratie: „liderii bisericilor trebuie obligați să scoată homosexualitatea de pe lista păcatelor”.
Adica...sa taiem de pe lista?
Cine suntem noi sau liderii crestini ca sa putem spune ce este pacat sau cat de grav este? Oare noi, crestinii am facut o lista cu pacate?
De fapt am o intrebare pentru acesti oameni: "pentru ei mai este ceva pacat"?
Dumnezeu a spus clar ce este pacat, iar homosexualitatea este o uraciune inaintea lui Dumnezeu si ESTE PACAT.
 In Biblia mea scrie clar, alb pe negru:
"Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune"
Levitic 18:22 

Starea de pacat a omenirii!
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în un  care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Romani 1:18-32

Hrana ta zilnica!

16 APRILIE

Ezechiel 43.13-27

Capitolul 41 menţiona altarul de lemn aflat în interiorul casei. Acum ne este prezentat altarul pentru jertfe aşezat în mijlocul curţii interioare; avem descrierea lui, dimensiunile lui, precum şi instrucţiunile privind slujirea.

Mulţi se miră când regăsesc amintite jertfele şi în templul viitor, crezând că aceasta este în contradicţie cu deplinătatea suficienţei lucrării lui Hristos. Într-adevăr, epistola către Evrei afirmă că este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să înlăture păcatele, de aceea Isus Se prezintă aducând „o dată pentru totdeauna ... o singura jertfa pentru păcate" (Evrei 10.1...). Aici nu este vorba de o întoarcere în trecut; lucrarea desăvârşită a Domnului de la cruce va fi baza binecuvântării lui Israel tot aşa cum a asigurat-o şi pe cea a Bisericii (Psalmul 22.23...). Putem deci înţelege că, în loc să fie o „amintire de păcate" (Evrei 10.3), ca odinioară, jertfele arse pe acel altar vor comemora lucrarea lui Hristos de la cruce. Această amintire vizibilă, necesară inimii uituce a omului, va fi, pentru Israelul lui Dumnezeu şi pentru poporul care se va naşte în timpul împărăţiei, ceea ce, într-o oarecare măsură, este astăzi Cina pentru creştini (Psalmul 22.31).

Hrana ta zilnica!

15 APRILIE
Ezechiel 43.1-12
Templul viitor a fost vizitat şi măsurat pe toate direcţiile. Deşi este încheiat şi despărţit de tot ceea ce este profan, totuşi duce lipsă de însuşi argumentul existenţei sale: prezenţa lui Dumnezeu. Dar, ca în ziua inaugurării templului lui Solomon, minunatul eveniment se produce: gloria lui Dumnezeu (pe care profetul în cap. 11, o văzuse părăsind templul) revine să locuiască în casă. Iat-o că apare venind din Răsărit, după atâtea secole de absenţă! Şi această revenire este însoţită de o nepreţuită promisiune: „Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel pentru totdeauna" (v. 7 şi 9).
Profetul, santinelă vigilentă, nu primeşte această viziune doar pentru el însuşi, căci Dumnezeu îl invită „să arate" casa şi planul ei şi fiilor poporului său (v. 10). Şi, lucru deosebit de surprinzător, cel dintâi efect produs asupra lor va fi nu uimirea, nici încântarea, ci ruşinarea! Iar numai după ce această smerire va fi avut loc, Ezechiel le va putea face cunoscut toate detaliile templului celui nou (v. 11). Să reţinem acest principiu adevărat şi de o importanţă capitală în toate timpurile: Domnul ne descoperă gândurile Sale numai după ce noi ne-am judecat inimile.

Hrana ta zilnica!

14 APRILIE
Ezechiel 42.1-20
Ca şi la primul templu, în afara camerelor care înconjurau casa pe trei etaje (cap. 41.6 ..., comp. cu 1 Impăraţi 6.5), preoţii mai dispuneau şi de un mare număr de încăperi care dădeau spre curte. In acestea ei trebuia să mănânce lucrurile preasfinte, să le păstreze şi, de asemenea, să-şi schimbe veşmintele cu altele cu care urmau să-şi exercite funcţiile.
Ne gândim din nou, prin contrast, la poziţia cerească a răscumpăraţilor Domnului Isus, care cu toţii au parte de „o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri (2 Corinteni 5.1).
Domnul le-a dezvăluit ucenicilor că, în Casa Tatălui Său, sunt multe locuinţe (ceea ce înseamnă că este loc pentru toţi; (Ioan 14.2). Părăsindu-i, El avea să meargă să le pregăteas-că locuri în templul ceresc, unde vor fi primiţi în curând toţi credincioşii.
De remarcat că încăperile sunt sfinte (v. 13), preoţii sunt sfinţi (v. 14), iar jertfele sunt preasfinte. Domnul îşi aminteşte de urâciunile introduse odinioară în templul Său de împăraţii necredincioşi (cap. 43.8). De atunci încolo, un lung zid de cinci sute de trestii pe fiecare latură va împrejmui templul şi dependinţele lui, pentru a face o despărţire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt (v. 20b).

Ma bucur de invierea LUI!

Iata-ne cu toti in fata marelui eveniment, "INVIEREA LUI ISUS".

Indiferent cum ne numim, indiferent la ce biserica mergem, adevarul este unul singur: "HRISTOS ESTE  VIU", iar daca invierea nu ar fi avut loc, astazi nimeni nu ar mai fi sarbatorit acest eveniment. Astazi multi incearca sa ascunda acest mare adevar, asa cum s-au straduit si marii preoti si batranii din aceea vreme, sa ascunda vestea ca Isus a inviat. Au mituit strajerii, au platit soldatii sa ascunda acest lucru, dar cu toate acestea invierea lui Isus nu a putut fi ascunsa si nici nu a putut trece neobservata, deoarece invierea lui Isus a avut mari efecte atat de ordin divin cat si pe intreg pamantul. 

Scriptura ne spune ca in momentul in care s-a produs invierea, pe pamant au avut loc diferite manifestari. 

La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.(Matei 28:1-2)

Pamantul a fost zguduit din temelii, iar infatisari divine, ingeri au coborat pe pamant.

Din mormant a iesit FIUL LUI DUMNEZEU!

 A inviat si Lazar, a inviat si Tabita, au inviat si altii, insa invierea lui Isus a fost diferita, pentru ca Insusi ISUS  este diferit, El este FIU de DUMNEZEU.

Nimeni nu si-a prevestit invierea mai dinainte, insa Isus a facut acest lucru si invierea a fost facuta doar prin puterea lui Dumnezeu.

Citind textul acesta din Matei 28 sau Ioan 20, texte atat de cunoscute pe care an de an le citim si le recitim la invierea Domnului, vedem ca invierea Lui a produs transformari in viata tuturor acelora care s-au intalnit cu EL. Vestea buna este ca nu numai cei care s-au intalnit fata in fata cu Isus au fost transformati, nu doar cei care au putut pipai ranile din palma Lui, ci si noi, cei din ziua de azi, cei care Il intalnim pe Hristos suntem transformati pe deplin. Din oameni pacatosi, rai, mandri, egoisti, mincinosi, curvari, fatarnici, etc, suntem transformati. Nu a-ti auzit niciodata intrebarea:"cum....ea (el) s-a pocait?"
Intalnirea cu El nu poate sa te lase in aceeasi stare. Nu poti sa fii acelasi, nu poti sa continui sa traiesti ca si cum nu L-ai fi cunoscut. Insa cu durere in suflet, vedem ca multi crestini din ziua de azi traiesc atat de asemanator cu lumea incat prin modul de traire si de vorbire nu fac altceva decat confirma ca nu au avut o intalnire reala cu Isus, desi ei spun ca L-au intalnit.
Intalnirea cu Isus ne aduce pacea divina, ravnita pace dupa care striga intreaga omenire.
(Ioan 20:19-Pace Voua).
Striga familiile, striga intreaga tara, striga intreg pamantul, dar cu toate acestea, pacea adevarata doar Isus ne-o poate da. 
  Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.(Ioan 14:27)

Lumea poate da o pace temporara, o falsa pace, insa pacea adevarata dupa care toti tanjim este pacea lui Isus, iar acest lucru nu l-am fi putut primi daca nu ar fi fost o inviere. 
Intalnirea cu Isus aduce siguranta si certitudine.
(Ioan 20:20-le-a arătat mâinile şi coasta Sa)
La vederea acestor rani, ucenicii erau convinsi ca Cel care era in fata lor este chiar ISUS.
In urma intanirii cu Isus traiesti atatea experiente minunate incat toate acestea iti confirma ca Isus traieste si este viu in veci.
Intalnirea cu Isus aduce curaj. 
(Ioan 20:21-Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi)
In Numele Lui este autoritate deplina, iar cei care merg, nu pot decat sa mearga in Numele LUI, iar acest lucru se vede in lucrarea pe care o fac.
 Nimic din toate acestea nu ar fi cu putinta daca nu ar fi fost o inviere.
Isus a inviat, iar acest lucru ne da speranta ca intr-o zi vom invia si noi pentru a fi in glorie cu EL.
Bucura-te si veseleste-te de invierea lui ISUS!

Imagini-Marsul Invierii!

Multumim Domnului pentru timpul prielnic pe care l-am avut la acest eveniment. Din locul in care m-am aflat, nu am reusit sa fac decat cateva poze cu publicul in parc, posibil zilele urmatoare sa avem mai multe imagini, bineinteles facute de fotografi profesionisti.

HRISTOS A INVIAT!

Live-Marsul Invierii!

Este o mare oportunitate sa putem proclama INVIEREA DOMNULUI ISUS, in mijlocul unui oras mare, asa cum este TIMISOARA.

Astazi, incepand cu ora 15 din fata Catedralei Ortodoxe, un numar mare de credinciosi vor porni pe strazile orasului, pe ritmul fanfarei care va intona imnul invierii, "HRISTOS A INVIAT". 

Mii de credinciosi se vor alatura noua, proclamand Invierea lui Isus, iar incepand cu ora 16.30

 in parcul Rozelor din Timisoara va avea loc un serviciu de evanghelizare.

Formatiile bisericii Elim, corul, fanfara si orchestra vor  sluji prin cantare, iar fr. NELU BRIE va vesti Evanghelia lui Dumnezeu care aduce vestea Invierii.

Cei care nu puteti fi alaturi de noi, puteti urmari programul live accesand site-ul bisericii 

http://www.elim.ro/ .

Cei care credeti in puterea rugaciunii si in putrea invierii, rugati-va ca si astazi invierea lui Isus sa schimbe si sa transforme vieti.

 

Hrana ta zilnica!

13 APRILIE
Ezechiel 41.1-26
Profetul şi călăuza lui au trecut de sub portic şi au pătruns în casă. Ea este împărţită, ca şi templul lui Solomon, într-un Loc Sfânt, măsurând patruzeci de coţi, şi Locul Preasfânt, în formă de cub, cu latura de douăzeci de coţi. In ciuda suprafeţei considerabile ocupate de templu şi de anexele acestuia - şi care ne vorbesc despre măreţia împărăţiei lui Hristos - con-statăm că dimensiunile interioare sunt exact aceleaşi cu ale primului templu (1 împăraţi 6.17,20). Planul lui Dumnezeu este neschimbat. Nu s-au modificat cu nimic intenţiile Sale legate de Hristos şi de binecuvântarea lumii; El are grijă, cu atât de mult timp înainte, să le expună în Sfânta Sa Carte, ca o mărturie a bunătăţii credincioşiei Sale. Şi va împlini ceea ce Şi-a propus! Citirea acestor pagini ar trebui să vorbească în special conştiinţei lui Israel, dovedindu-i că Dumnezeu n-a încetat să Se intereseze de El.
Începând cu versetul 15 avem descrierea clădirii, apoi a altarului şi la sfârşit a porţilor deschise ale templului. Ornamentele lor sunt ilustrări ale trăsăturilor împărăţiei: putere în judecată (simbolizată de heruvimii învestiţi cu exercitarea judecăţii), pace şi victorie (ilustrate de palmieri).

HRISTOS A INVIAT!

Hrana ta zilnica!

12 APRILIE
Ezechiel 40.35-49
În prima parte a acestei cărţi am văzut că templul lui Solomon fusese profanat, că Dumnezeu fusese, într-un fel, izgonit din el, că până şi preoţii îi adorau acolo pe idoli şi că împărăţia în întregime eşuase în responsabilităţile ei. Consecinţele acestora au fost distrugerea templului, strămutarea poporului evreu, precum şi punerea sa deoparte ca naţiune. Dumnezeu însă nu permite niciodată ca ducerea la îndeplinire a planurilor Sale să fie împiedicată de necredincioşia oamenilor. Va trebui ca, exact pe locul în care a fost dezonorat, El să fie şi glorificat pe deplin; promisiunile făcute lui David să se împlinească; un nou templu să fie construit şi o nouă preoţie să fie instituită, sub împărăţia unui nou împă-rat - Hristos - domnind cu dreptate peste un popor pocăit. Toate acestea se vor realiza în mileniu, timpul „de restabilire a tuturor lucrurilor" despre care vorbeşte Petru (Fapte 3.21). Acesta este subiectul din capitolele 40-48, pentru parcurgerea cărora dorim să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt, la fel cum profetul este aici călăuzit pas cu pas de minunatul său însoţitor. Cu ajutorul Lui vom vizita şi noi acest templu extraordinar care va fi construit atunci la Ierusalim, pentru ca Dumnezeu să fie căutat şi adorat în el.

Esti pregatit sa mori...?

O zi in care ne aducem aminte de evenimentul de acum 2000 de ani....

O zi in care la portile Ierusalimului, multimiile de oameni si-au asternut hainele pe jos, au rasfirat ramuri de ce copaci si il primeau cu bucurie pe Cel ce credeau ei ca va deveni imparatul lor.

Dar cat de repede se poate schimba foaia!!!

Putin mai tarziu, strigatele de bucurie s-au transformat in tipete furioase:"Rastigneste-L, Rastigneste-L...."

Si astazi unii se bucura ca este Domnul si Stapanul inimii lor, unii il resping, insa El, Hristos a INVIAT si Imparatia lui este vesnica. 

Cei care il urmeaza si care se recunosc de partea Lui, chiar si atunci cand vantul si-a schimbat directia, ei isi vor desface aripile ca vulturul care se ridica deasupra pamantului si se scalda in lumina curata a soarelui. 

Credinciosii copii ai Lui  au dreptul si chemarea sa se ridice deasupra lucrurilor pamantesti  savurand comorile minunate ale Imparatiei unde Hristos are intaietatea!!!

Dar  putem noi sa facem asta?

DA!

Aces lucru este posibil doar urmand ordinea pe care Domnul Isus a instituit-o.... mai intai moarte si dupa aceea ....inviere!!!

Ai primit un dar, nu-l refuza!

Dupa o zi atat de tumultoasa, ca ziua de vineri, astazi este ziua tacerii.

Dupa o zi in care furia oamenilor a depasit orice limita condamnand la moarte prin rastignire pe Isus Hristos, Singurul Fiu de Dumnezeu in care nu s-a gasit vreo vina sau vreun pacat, astazi furia oamenilor a fost potolita. Desi n-a pacatuit niciodata nici impotriva lui Dumnezeu, dar nici impotriva vreunui semen de pe pamant, totusi....fara nici un fel de opunere, A ACCEPTAT PEDEAPSA.
"Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre....."
Care dintre noi am accepta pedeapsa cu moartea, dar ca sa-l salvez pe vecinul sau pe strainul de la condamnare?
Niciunul....!
Uluitor este cat de mult se schimba omul! Cu putin timp L-au intampinat asternand hainele pe jos inaintea Lui, strigand "OSANALE", iar la cateva zile, aceeasi multime religioasa strigau, "LA MOARTE".
Inaltat pe cruce privind peste multimea care strigau batjocuri la adresa Lui, Il scuipau, Il batjocoreau, Il umileau, ISUS n-a zis un cuvant...
Ce dragoste nemarginita! Ba mai mult sa se roage si sa mijloceasca inaintea Tatalui,
 "TATA, IARTA-I TE ROG, CA NU STIU CE FAC"
Incerc sa gasesc dimensiunea dragostei Lui fata de mine, pentru ca fizic nu am fost acolo, dar jertfa Lui a platit anticipat si  pacatul meu. Incerc sa caut....dar nu gasesc. Nu gasesc nici inceputul dragostei, nu gasesc nici sfarsitul, singurul lucru ce l-am gasit este ca ma iubeste enorm. De ce? Nu stiu, n-am absolut nici un merit, nici n-am avut vreodata, nici nu o sa fiu vrednica vreodata,  ba din contra sunt plina de pacate, si totusi a acceptat sa fie zdrobit pentru TOATE pacatele mele. La fel a fost zdrobit pentru pacatele intregii omeniri si din aceasta omenire faci parte si tu, dragul meu.
Nu este strigator la cer astazi, ca desi a platit pretul rascumpararii, PUTINI sunt cei care accepta?
N-am intalnit pe nimeni sa refuze un dar. Cati sau care dintre noi, daca suntem sunati ca am primit o suma de bani in dar, am refuza-o sau nu ne-am folosi de ea...?
Niciunul, va spun cu siguranta, ori jertfa din Golgota nu are egal, nu echivaleaza cu nici o suma de pe pamant. Jertfa de la Golgota este o valoare inestimabila care nu poate fi comparata cu nimic.
Este cel mai pretios dar, si totusi omenirea il refuza!
Eu am inteles jertfa lui Hristos si am primit-o. De-atunci Ii multumesc intr-una si Ii voi multumi cate zile voi avea pentru ceea ce a facut.
Dat tu dragul meu, ce faci?
Accepti darul lui ISUS?
E fara plata, nu-ti cere nimic in schimb, doar sa-L iubesti din toata inima ta si cu tot sufletul tau?
Il iubesti tu pe ISUS?
Nu refuza...!
 Astazi ai ocazia sa primesti cel mai mare DAR care-ti poate fi oferit vreodata,
primesti iertare de toate pacatele, primesti mantuire si primesti viata vesnica.
Cum poti refuza....?