26 APRILIE
Luca 1.39-56
Grabnică să împărtăşească mesajul îmbucurător cu cea despre care îngerul tocmai îi vorbise, Maria s-a dus la ruda ei, Elisabeta. Ce dialog a avut loc atunci între aceste două femei! - ilustrat de Maleahi 3.16: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau ... unul cu altul". Ceea ce le preocupa pe ele era gloria lui Dumnezeu, împlinirea promisiunilor Sale, binecuvântările acordate prin credinţă. Avem noi astfel de subiecte de conversaţie atunci când ne întâlnim cu alţi copii ai lui Dumnezeu? „Ferice de aceea care a crezut..." (v. 45) strigă Elisabeta, iar Maria îi răspunde:„Duhul mi s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu ..." (v. 47). Iată o dovadă suficientă că Maria fusese mântuită numai prin credinţă, nu în alt fel. Păcătoasă ca toţi oamenii, ea avea nevoie de Mântuitorul care urma să Se nască din ea. Şi adaugă:, A privit spre starea smerită a roabei Sale" (v. 48). Deşi a fost beneficiara unei fa-vori de excepţie, Maria a rămas la locul ei înaintea Lui.
Ce-ar gândi ea despre închinarea care i se aduce în creştinătate?
„Pe cei bogaţi i-a scos afară fără nimic". Dumnezeu nu-i dă afară cu mâinile goale decât pe cei plini de ei înşişi. Să remarcăm cât de mult se aseamănă această frumoasă cântare a Mariei cu cea a Anei
(1 Samuel 2).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu