Hrana ta zilnica!

11 APRILIE
Ezechiel 40.1-24Începând cu capitolul 40 şi până la sfârşitul cărţii ne aflăm în faţa unei viziuni cu totul noi a profetului. Ea ne poartă în Palestina, în timpul mileniului. Israelul restaurat şi unificat locuieşte în pace, în timp ce Duhul Sfânt este răspândit peste el (cap. 39.25-29). Acum Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în a descrie locul propriei Sale locuinţe pe pământ, loc în care va putea locui din nou gloria Sa. Aşa cum odinioară Domnul îi arătase lui Moise pe munte modelul primului cort (Exod 25.40; Evrei 8.5), El îi revelează prin viziune lui Ezechiel, pe un alt munte, toate detaliile templului viitor. Iar fiecare dintre noi poate lua ca pentru el îndemnul din versetul 4: „Priveşte cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale şi îndreaptă-ţi inima spre tot ce-ţi voi arăta". 

Profetul va examina una după alta cele trei porţi care dădeau în curtea exterioară. Fiecare poartă are aspectul unei mici case străbătute de un coridor central, spre care se deschideau câte trei camere de pe fiecare parte. Remarcăm că trestia de măsurat de care se serveşte ghidul este împărţită în şase unităţi de câte un cot şi o palmă adică şapte palme), dimensiune pe care numai Dumnezeu o foloseşte.

 Avem de învăţat de aici că şi noi trebuie să estimăm totul după măsura Lui, cea a templului.

Numarul martirilor in continua crestere!

Creştinii sunt minoritatea religioasă cea mai persecutată în întreaga lume – acesta este rezultatul cercetării realizate de o organizaţie neguvernamentală, Porţi Deschise (Portes Ouvertes). Studiul, publicat în perioada sărbătorilor de Paşte, arată o hartă întinsă a persecuţiilor la care sunt supuşi creştinii, începând de la discriminări sau interzicerea practicilor religioase până la asasinate sau torturi. Numărul crimelor cărora le-au cazut victime creştinii s-a dublat, în ultimul an, informează RFI.ro.

Anul trecut, aproape 4.500 de crestini au fost ucisi, in lumea intreaga, din cauza credintei lor, adica dublu fata de 2013 si de patru ori mai mult decat in 2012. Cei mai multi crestini au fost omorati in Nigeria – aproape 2500, de patru ori mai multi decat in 2013. Alte tari aflate in topul ororii sunt Kenya, Egipt si Siria. Ultimul masacru a avut loc la universitatea din Garissa, in Kenya. Studentii au fost impartiti de jihadisti in musulmani si crestini, cei din urma fiind ucisi.

Principalul factor al represiunii este extremismul Islamic.  In Irak, in zonele controlate de Gruparea Statul Islamic, nu mai exista practic nici un crestin, au fost ucisi, constransi sa fuga sau obligati sa se converteasca. Acum cativa ani, la Mosul, traiau 150 de mii de crestini. Astazi, orasul e in mainile islamistilor si nu mai exista acolo nici un crestin. Situatia e ingrozitoare si in Siria, tara care numara doua milioane de crestini inainte de razboi, iar azi acolo nu mai traiesc decat cateva sute de mii. Sudanul, Eritreea si Nigeria sunt si ele printre tarile unde persecutiile la adresa crestinilor sunt in crestere.

Citeste mai multe pe http://www.realitatea.net/

Viitorul Europei si al Israelului

Doua studii pe care le recomand a fi ascultate.

sursa vesnicia.ro

Hrana ta zilnica!

10 APRILIE
Ezechiel 39.1-29
Gog, aliaţii lui, supuşii lui şi nenumăratele lor cete, toţi aceştia vor fi nimiciţi „pe munţii lui Israel" (v. 2). Pentru a ne da o idee despre amploarea greu de imaginat a acestui atac final, versetul 9 afirmă că materialele de luptă abandonate vor furniza locuitorilor atât de mult combustibil, încât se vor putea încălzi cu el timp de şapte ani, iar versetul 14 adaugă faptul că vor fi necesare şapte luni pentru a îngropa morţii lor. în felul acesta, ţara pe care Gog voia s-o stăpânească va deveni propriul său mormânt. In plus, Dumnezeu va trimite judecată în propria ţară a agresorului, în Magog.
Toate lucrurile care privesc această nimicire a Asirianului şi a armatelor lui sunt consemnate de peste douăzeci de secole în Cartea lui Dumnezeu (comp. cu cap. 38.17). Dar aceasta nu va împiedica mulţimile orbite de Satan să dea năvală spre locul desemnat pentru însăşi măcelărirea lor. în acelaşi fel, de două mii de ani, evanghelia declară unde duce calea largă (Matei 7.13) şi, cu toate acestea, cât de mulţi sunt cei care o urmează, fără ezitare, spre pierzarea lor!
La fel se vor desfăşura şi evenimentele care vor preceda împărăţia lui Hristos. După aceea, Israel va locui în pace; nu va mai avea pe nimeni care să-1 înspăimânte, iar multe naţiuni vor învăţa să se teamă de Domnul.

...si eu, si tu !

Marsul Invierii!

IUDA zilelor noastre!

Doar doisprezece au fost, si iata ca unul tradase.

Astazi numarul celor care Il urmeaza este mai mare dar.... are oare si astazi tradatori printre ucenicii Lui? Cati nu stau la masa cu Regele si....totusi il tradeaza? 

Trist este ca nici macar nu-si dau seama ca sunt tradatori...

Doamne indura-te si de IUDA, zilelor noastre!

Vânzarea lui Isus.
 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

  Descoperirea vânzătorului.
  În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?”
El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.”
Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.
Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”
Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”

Cina cea de taină.
  Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”  Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea
Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
 Isus înştiinţează pe ucenicii Săi.
  După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele Măslinilor.

Hrana ta zilnica!

9 APRILIE
Ezechiel 38.1-23
În capitolele 38 şi 39 intră în scenă un personaj înspăimântător, cunoscut deja din profeţie sub numele de Asirianul. El poartă aici numele de Gog, iar stăpânirea lui se întinde asupra Magogului, vechea ţară a sciţilor, la nord de Marea Neagră, un popor considerat altădată deosebit de barbar (comp. cu Coloseni 3.11). 

Gog este prinţul Roşului, al Meşecului şi al Tubalului (vezi Geneza 10.2), nume după care putem recunoaşte, respectiv, Rusia, Moscova şi Tobolsk, capitala Siberiei. In fruntea unei formidabile coaliţii de popoare asiatice, acest comandant mai înspăimântător decât Attila sau decât oricare alt cuceritor din istorie, se va năpusti ca o furtună asupra ţării lui Israel, ca s-o ia în stăpânire. Dar Dumnezeu va interveni direct din ceruri pentru a-i nimici (v. 22), şi multe dintre aceste naţiuni şi rase diferite se vor distruge una pe alta (v. 21). Este nevoie adesea de foarte puţin pentru ca prietenii de ieri să se transforme în duşmani înverşunaţi. 

In acelaşi fel au fost odinioară salvaţi şi Iosafat şi poporul său, Iuda (2 Cronici 20.23). 

Dragi prieteni, Cel care împlineşte asemenea izbăviri va putea fi oare prins sau depăşit de pericolele care ne ameninţă? Să-L lăsăm întotdeauna pe El să lucreze de flecare dată când ne temem de atacul vrăjmaşului.

A doua venire a Domnului Isus - Eşti pregătit?

Hrana ta zilnica!

8 APRILIE
Ezechiel 37.3-28
Sub domnia lui Roboam, cele zece seminţii, avându-1 în frunte pe Efraim, se despărţiseră de Iuda şi de Beniamin, ca urmare a necredincioşiei lui Solomon. Şi niciodată de atunci nu a mai fost reparată această ruptură. Totuşi, acest lucru se va întâmpla când va apărea domnia lui Hristos, iar Ezechiel o anunţă prin cele două toiege care, în mâna lui, nu au mai format decât unul singur (comp. cu Ieremia 3.18).

 Domnul arată că, fără să aştepte acest moment, unitatea poporului Său nu încetează să fie în gândurile Sale. Şi la fel profeţii, apoi apostolii, nici ei n-au pierdut niciodată din vedere unitatea celor douăsprezece seminţii (1 Impăraţi 18.31; Fapte 26.7; Iacov 1.1).
La fel este şi cu Biserica Domnului Isus. Din vina oamenilor, unitatea ei nu este vizibilă, dar ea există în ochii Lui şi noi nu trebuie să uităm niciodată aceasta. In mijlocul întregii confuzii şi a diviziunilor din creştinătate, ce mângâietor este să ne gândim că nu există decât o singură Biserică adevărată, alcătuită din toţi credincioşii! „Este un singur trup", după cum este şi „un singur Domn": Hristos, Căruia David îi este aici o imagine

 (Efeseni 4.4,5; 1 Corinteni 12.5,12).
„Un singur împărat va fi împărat pentru ei toţi ... şi nu vor mai fi despărţiţi" (v. 22). „David, robul Meu, va fi împărat peste ei. Şi toţi vor avea un singur pastor” (v. 24; comp. cu loan 10.16).

Aparatorii lui Charlie Hebdo, de ce tac acum?

Este cunoscut mai mult pentru extravaganțele mondene și pentru că, o bună perioadă, a fost șeful echipei Renault F1. Italianul Flavio Briatore revine în atenția presei, de această dată pentru a denunța ipocrizia liderilor occidentali față de masacrul recent din Kenya, în care au pierit 150 de studenți.

Politicienii noștri au ieșit la televiziuni pentru atacul de la Charlie Hebdo, in timp ce masacrul din Kenya a trecut ca și cum nu ar fi fost, a comentat Briatore pasivitatea liderilor politici, din Italia și nu numai, față de tragedia de la colegiul kenyan Garissa, în urma atacului comis de teroriștii somalezi, scrie site-ul Il Giornale.

”Reacția pe care am văzut-o în cazul atacului de la universitatea din Kenya și accea din cazul Charlie Hebdo ne arată că, în general, lumea este mai puțin atentă la ce se întâmplă în Africa”, a continuat omul de afaceri italian, care deține în această țară africană un resort de lux.

Briatore nu a putut să nu observe atitudinea manifestată de occidentali, care au deplâns pe toate căile atacul din ianuarie, asupra revistei satirice Charlie Hebdo, în care au pierit 12 caricaturiști, in vreme ce masacrul din Kenya, soldat cu moartea a 150 de oameni, a fost o simplă știre, trecută cu vederea.

”Reacția internațională în ceea ce s-a întâmplat la Charlie Hebdo ne arată că lumii îi pasă mult prea puțin de Africa. Charlie Hebdo era o publicație care, într-un mod sau altul, se știa că putea fi țintă, pentru că îl ataca pe profetul Mahomed. Dar acești copii din Kenya au fost masacrați și nu am văzut aceeași reacție. Sigur, în primul caz au fost zece morți și regretăm. Dar aici au fost 150, poate chiar 180 de copii masacrați, și nu a fost aceeași atenție mediatică”, a acuzat omul de afaceri italian, adăugând că, probabil, se consideră că ”lumea Africii este de seria B sau C”.

”În Kenya au fost studenți care nu aveau nimic cu Mahomed. (…) Și au fost uciși. Cel mai dureros lucru este că, cine a fost creștin a fost decapitat, iar cine nu, a fost lăsat să plece. I-am văzut pe politicieni cum strigau toți JE SUIS CHARLIE. Iar acum, după această veritabilă tragedie, care putea avea loc in Tanzania sau America, toți au tăcut”, a conchis omul de afaceri italian

continuarea aici: http://activenews.ro/

A ramas doar clopotul in multe biserici....

Stim ca Venetia, pe langa faptul ca este un oras minunat si romantic vizitat de foarte multi turisti, in special de cuplurile indragostite, este si un oras  in care sunt foarte multi porumbei, in special in jurul bisericii din San Marco.Oridecate ori la amiaza suna clopotul cel mare al bisericii, porumbeii se strang din toate colturile orasului si se adapostesc in turlele catedralei.

Unii turisti mirati admira acest ritual  al porumbeilor care par a fi ca niste crestini evlaviosi care se strang la adunare atunci cand bat clopotele. Insa pe langa sunetul clopotului care-i aduna de peste tot, un alt motiv este ca la aceea ora a pranzului ei primesc hrana.

Cat de inteligenti sunt porumbeii?

Astazi clopotele inca suna, dar din pacate tot mai putini oameni aud acest sunet al clopotului.

Nu este un secret in a spune ca tot mai multe biserici care odata au fost pline, astazi au ramas doar bancile goale.

Ne intrebam de multe ori de ce....?

Unde e dragostea care ne aduna laolalta? Unde sunt acei crestini care urmeaza exemplul "primilor crestini" ?

Trebuie sa stim ca potopul care a venit din partea Domnului  si a ucis pe toti in afara de familia lui Noe, nu l-a ucis si pe Satan, de-aceea si astazi tot mai multi cad in cursa lui si cad in pacat. Dar oare numai acesta este singurul motiv?

Tare ma tem ca pe langa acest motiv, este inca unul care a adus aceste consecinte grave in multe biserici. In multe biserici a ramas doar sunetul clopotului, insa  hrana duhovniceasca, hrana adevarata lipseste. Lipseste pentru ca, cei care au avut chemarea din partea lui Dumnezeu sa fie "pescari de oameni", acum au alte preocupari.
Avem din ce in ce mai multe biserici impunatoare cu multe spectacole si programe, dar fara prezenta Duhului Sfant.Lipseste aceea hrana duhovniceasca care ma face sa ne fie foame, foame de Domnul si de Cuvantul Sau.

Oare cei care sunt pusi sa dea hrana poporului, nu isi pun un semn de intrebare, de ce sunt atatea scaune goale, si asta nu doar intr-o anumita confesiune, nu o anumita biserica are probleme, ci  toate.

...oare cat depinde de mine ca slujitor am facut tot ce mi-a stat in putinta? 

„Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Proroceşte şi spune-le lor, păstorilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?

Ezechiel 34:2
Citeam adineauri un editorial  care m-a pus pe ganduri.Editorialul dezvaluie mult, mai multe informatii insa am sa subliniez una:
 Arhiepiscopia Bucureștilor este asociată la Cooperativa Agricolă “Via Domnului”
 (ce denumire), care se ocupă de “cultivarea strugurilor” și care a avut, potrivit datelor Ministerului Finanțelor Publice, profituri de aproximativ 240.800 de lei în perioada 2011- 2013. Biserica Ortodoxă Română chiar a făcut demersuri pentru înregistrarea vinului la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). Mai precis, în toamna lui 2013, Cooperativa Agricolă “Via Domnului” a depus o cerere pentru înregistrarea mărcii „Via Domnului” pentru băuturi alcoolice. (sursa:http://dezvaluitorul.ro/afacerile-bisericii-ortodoxe-romane/)
Preotii fac demersuri.... 
Demersuri sa promoveze ce...? Bautura alcoolica....uluitor!!!
Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed până târziu noaptea, şi se înfierbântă de vin! Harpa şi lăuta, timpanul, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui. (Isaia 5:11-12)-asa scrie in Biblia mea.
 Doamne ce vremuri traim....!

Imi doresc sa fie tot mai multi pastori care sa pazeasca turma si nu sa o imprastie. Imi doresc sa vorbeasca din partea Domnului si calauziti de Duhul, imi doresc sa aibe curaj in marturisirea Adevarului, sa spuna pacatului ca este pacat si nu sa-mi gadile urechea, spunandu-mi ca Isus este doar iubitor, indurator si iertator. Imi doresc sa-mi spuna ca Dumnezeu este si sfant, si drept si ca nimic intinat nu va intra in Imparatia Lui.

Doamne  ai mila de noi!

Povestea unei actrite de top care juca in filme de adulti.

In 2010, revista Maxim a pus-o pe Brittni (pseudonimul Jenna Presley) în topul mondial al actrițelor care joacă în filme pentru adulți. Nu știau că încă de atunci ea se gândea să renunțe la industrie pentru că îl descoperise pe Dumnezeu.

Ca tânără la 18 ani, care crescuse într-un cămin cu o mamă abuzivă verbal și un tată pasiv, Brittni își aduce aminte că începuse să caute iubirea în toate locurile greșite. La prima scenă pe care a filmat-o spune că s-a simțit iubită pentru că oamenii s-au ocupat de ea să o aranjeze, i-au spus că e frumoasă și că o să ajungă un star.

În prima perioadă a carierei sale, Brittni a muncit foarte mult pentru că producătorii vroiau să profite de perioada când încă arăta ca o fetiță. Muncea și câte 60 de zile fără pauză, filmând și câte 3 scene pe zi. „Nu știam cum să mă protejez, înainte de asta mama luase toate deciziile pentru mine. Am ajuns ca un robot, ca o Barbie de plastic, nu mai simțeam nicio emoție" spune Brittni.

Pe cât de repede făcea bani, pe atât de repede îi cheltuia cu droguri, de la cocaină până la heroină. După trei ani în industrie, s-a hotărât că trebuie să renunțe și a rugat-o pe bunica ei să o ajute.

Cât timp a locuit la bunicii săi, aceștia au dus-o la biserică, unde l-a cunoscut pe Iisus și l-a acceptat în viața ei. Dar lucrurile nu au fost atât de simple. Brittni a cunoscut un bărbat în biserică, dar l-a scurt timp după aceea acesta a murit, după ce a fost bătut și înjunghiat chiar în fața ochilor ei, într-un restaurant fast-food, de o gașcă de motocicliști. Incidentul a făcut-o să reia consumul de droguri și să încerce se se sinucidă de mai multe ori. Un alt prieten pe care și l-a făcut tot la biserică s-a dovedit a fi un proxenet care a convins-o să reia din nou în industria filmelor XXX.

„Satana mă vroia înapoi, dar Dumnezeu tot trăgea de mine. Satana avea un complot, dar Dumnezeu avea un plan," a declarat ea pentru Godreports.

Organizația XXXChurch, care se ocupă tocmai de atragerea către Dumnezeu a persoanelor implicare în industria de filme pentru adulți i-a atras atenția la o convenție unde împărțeau sute de Biblii. Cu ajutorul lor, în noiembrie 2012, după șapte ani, Brittni a filmat ultima scenă XXX. Ea s-a împăcat cu părinții ei, s-a botezat și întreaga ei familie s-a apropiat de biserică.

„Mă bucur să mă trezesc în fiecare zi. Există viață după pornografie, există viață după droguri și prostituție!", conchide ea. 

sursa:http://www.realitatea.net/

Hrana ta zilnica!

7 APRILIE
Ezechiel 37.1-3
Acest capitol extraordinar îl completează pe cel precedent, arătându-ne de astă dată cum Domnul dă o viaţă nouă întregului Său popor restaurat. Aşa cum arată versetele 11-14, această viziune deosebit de emoţionantă se aplică la învierea naţională a lui Israel (după răpirea Bisericii). In prezent, întoarcerea evreilor în Palestina pare să fie un preludiu al acesteia. La cuvântul profetului, oasele s-au apropiat unele de altele, tendoanele, carnea şi pielea le-au acoperit, însă starea lor de a fi moarte nu s-a schimbat. Este o trezire naţională care nu poate fi comparată cu trezirea spirituală pe care o va cunoaşte ulterior poporul, în zorii împărăţiei lui Hristos. Într-adevăr, pentru a da viaţă, Duhul lui Dumnezeu trebuie să intervină; şi El o va face atunci, trezind conştiinţa şi afecţiunile acestui popor (Psalmul 104.30).
Completa neputinţă a omului a fost pusă în evidenţă prin întrebarea adresată profetului în versetul 3. În aceste oase nu era nici putere, nici viaţă. Dar toate acestea fac să se arate tocmai puterea lui Dumnezeu „care dă viaţă celor morţi şi care cheamă cele care nu sunt ca şi cum ar fi" (Romani 4.17).
Cu cât mai minunată este de aceea lucrarea pe care El a făcut-o în noi! Odinioară morţi în păcatele noastre, noi am fost înviaţi împreună cu Hristos (Efeseni 2.5; Coloseni 2.13; Ioan 5.21).

EL este deasupra tuturor!

     In lumea nebunatica si nedreapta....exista o sete dupa ....dreptate!

Culmea ce controversat poate fi omul? Paradox...nu?

     Intr-o  lume a ingrijorarilor, a necazurilor, a imoralitatii, fiinta omeneasca inseteaza mai     mult sau mai putin dupa curatenie si sfiintenie.

     In aceasta lume aspra si egoista,oamenilor li s-a furat dragostea.Nimeni nu iti poate oferi un raspuns sau solutii.Cu totii asteptam sau ne dorim miracole, indiferent ce gandim, credem sau spunem. In mintea si gandurile noastre ne dorim si nu numai....cerem...dar unii sa nu ii auda nimeni.... si cauta in locuri unde gasesc si mai multa dezamagire.

     Singurul raspuns viabil este ca Dumnezeu....a dat un raspuns prin Fiul Sau Isus Hristos 

 (Ioan 3:16).

    Intr-o lume nelinistita, oamenii ...totusi cauta pacea, odihna, lumea inseteaza dupa liniste, constiinta lucreaza in fiecare dintre noi spre raspunsuri, insa doar unul singur  are aceste raspunsuri: ....'Celui ce ii este sete,ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii'(Apoc21:6).

    Multi stam in fata unei realitati extraordinare:Hristos a coborat din cer....singura, unica si vesnica DOVADA,ce insumeaza toate raspunsurile si solutiile.

    Deci daca cauti si insetezi vei afla ....este o realitate!!! 

    O multitudine de lucruri se pot interpune in calea noastra si ne rapesc timp pretios in a ignora ceea ce ne spune Dumnezeu cu privire la tratarea vietii noastre, insa cei ce cauta cu adevarat GASESC, deci sa nu ne lasam inselati: EL este deasupra tuturor !!

Cum L-am intampinat?

An de an si ani la rand luam parte la aceasta sarbatoare importanta,  
"Intrarea Domnului Isus in Iersualim".

Si anul aceasta, ne-am adunat cu mic cu mare, indiferent de confesiune si apartenenta religioasa, ne-am strans laolalta sa-L intampinam si noi pe Isus, fie ca acest eveniment a fost ieri sau cu o saptamana in urma.

Dar cum L-am intampinat? La fel ca in fiecare an?
L-am intampinat cu mese intinse si bogate uitand de fapt care este motivul  adevaratei sarbatori si importanta ei sau anul acesta am iesit in intampinarea Lui avand cu o inima transformata, o inima plina de roade in care a rodit roada Duhului?

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23)

Daca ne-am adunat la o biserica doar ca urmare a unei traditii si obiceiuri crezand ca este suficient, atunci in zadar ne-am adunat.
ISUS nu este o traditie, nu este un obicei, El este o realitate vesnica si eterna! El este viu in vecii vecilor!
Avand prezenta Lui in noi, inima noastra trebuie sa fie o inima innoita si o inima schimbata.
 Si astazi sarbatoarea aceasta aduna multimi mari la numar. Multimi care si acum, ca si atunci sunt impartite in doua categorii: oameni care vin sa I se inchine cu sinceritate si din toata inima, dar aduna si aceea multime care practica o inchinare din obisnuita, respectand doar o traditie.

Ce fel de inchinare ai adus?

Inchinare in Duh si Adevar sau ai respectat doar un obicei?
 

Unde vei fi in aceea zi normala?

De afara parea a fi o zi normala, obisnuita, care se derula in virtutea inertiei....nu stiu a cata zi din calendarul anului in curs...,toti oamenii isi urmau activitatile in care erau prinsi, asa ne descrie Biblia ca ...deodata se va intampla ceva de neinteles. 

Dintr-o data vor disparea oameni!!!

 Locuri de munca in birouri, in diverse activitati, in sali de clasa, locuri in autobuze, trenuri, avioane, unele ramanand si fara conducatori. Masinile se vor ciocni intre ele, se vor izbi pe trotuare, vor fi accidente grave, ambuteiaje.Parintii isi vor cauta copiii si nu-i vor gasi, copiii isi vor astepta in zadar parintii........O stire ciudata va urma alteia....si continutul lor va fi unul si acelasi: "o multime de oameni au disparut deodata de pe pamant"!!!

Un scenariu pe care cu siguranta il avem fiecare inaintea ochilor, de cate ori citim acest pasaj biblic, "Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (1Tesaloniceni 4:17) sau cel din Matei 24:40-42:

 " Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru ", un scenariu pe care il citesti si ai senzatia ca ai inima grea, plina de presimtiri .Dar cam asa va fi cand Domnul Isus ii va lua pe cei ce Ii apartin Lui.Daca noi avem aceste sentimente, nu stiu cum unii mai pot sta pe ganduri sau amana sa-L accepte ca Salvator personal pe Domnul Isus?

De cate ori nu auzim: "voi credinciosii"(pocaitii) sustineti ca este suficient sa crezi in Isus Hristos, sa crezi ca a murit si a inviat pentru fiecare dintre noi, si ca este Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi salvat? Nu este prea simplu? Important de retinut este ca nu "pocaitii "spun aceasta ci Biblia..."Cine crede in Fiul are viata vesnica..."(Ioan 3:36)

Este simplu...dar totusi unii dau dovada de multa  incetineala cand este vorba sa intelegem ceea ce este simplu!!!!

Prin urmare sa meditam indelung unde ne vom afla in acea zi normala........?

Hrana ta zilnica!

6 APRILIE
Ezechiel 36.16-38
Domnul vorbeşte acum despre lucrarea pe care doreşte s-o împlinească prin Duhul Său în inima fiilor lui Israel... şi în a tuturor oamenilor. Să comparăm versetul 26 cu cuvintele rostite de Domnul Isus lui Nicodim cu privire la naşterea din nou. „Dacă cineva nu este născut din apă (v. 25) şi din Duh (v. 27), nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu" (loan 3.5). Apa care curăţă este întotdeauna Cuvântul pe care Duhul Sfânt îl aplică conştiinţei şi inimii, pentru a fi primit şi crezut spre mântuire (comp. cu loan 4.14).
Viaţa nouă dată fără plată tuturor celor care cred este condiţia pentru a intra în împărăţia şi în familia lui Dumnezeu. După cum nu este de ajuns pentru un copil doar să vină pe lume, ci va trebui apoi să înveţe să meargă, iar mai târziu să se ducă la şcoală, tot aşa este şi cu copilul lui Dumnezeu (v. 27); iar mai devreme sau mai târziu, el va trebui să treacă în plus şi prin marea experienţă din versetul 31: „vă va fi scârbă de voi înşivă ..." (vezi cap. 6.9; 20.43). Spre această cunoaştere de sine conduce Duhul lui Dumnezeu sufletul regenerat (comp. cu Iov 42.6).
Nicodim, învăţătorul lui Israel, ar fi trebuit să cunoască aceste lucruri (loan 3.10). Ele fuseseră anunţate răspicat în profeţi (vezi şi cap. 11.19; Ieremia 24.7...). Cât despre voi, dragi prieteni care poate aţi fost învăţaţi acestea încă din copilărie, n-ar trebui oare să le cunoaşteţi chiar mai bine?

Hrana ta zilnica!

5 APRILIE
Ezechiel 36.1-15
Capitolul 35 este rezervat în întregime unei profeţii împotriva descendenţilor lui Esau, iar aceasta deoarece, între vecinii lui Israel, Edom fusese unul deosebit de vinovat (v. 5). În toată bucuria răutăcioasă a inimii lor, ei gândeau să profite de pustiirea Israelului, pentru a-i lua teritoriul în stăpânire (cap. 35.10). Dar Domnul era acolo şi veghea. Nu afirmase El chiar înainte de naşterea lui Esau: „Un popor va fi mai tare decât celălalt popor şi cel mai mare va sluji celui mai mic" (Geneza 25.23)? Şi El nu Se răzgândeşte niciodată.
Edomul batjocorise „înălţimile - sau dealurile - eterne", numite astfel de însuşi Dumnezeu în cele două binecuvântări ale lui Iosif (v. 2; Geneza 49.26; Deuteronom 33.15). Aceşti munţi şi aceste dealuri purtaseră „batjocura naţiunilor" (v. 6), pentru că, potrivit obiceiului păgân, popoarele necredincioase aşezaseră acolo înălţimi încă din zilele lui Solomon (1Împăraţi 11.7). Acum, Domnul găseşte plăcere să umple de roade aceşti munţi (comp. cu Psalmul 72.16). Asemeni celor necredincioşi altădată, şi vrăjmaşii spuseseră despre această ţară că îşi mănâncă locuitorii (v. 13; Numeri 13.33). 

Dumnezeu însă nu va mai permite niciunei naţiuni să insulte și să acopere cu batjocuri moştenirea poporului Său; nu vor mai fi „luaţi pe buza limbii vorbăreţilor şi de batjocura poporului" (v. 3).

Nu au fost 3000, dar au fost 2000!

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

Asta, am spune noi doar pe vremea  lui Petru. 

Ei, iata ca nu, si astazi Dumnezeu lucreaza cu aceeasi putere si in  30 martie 2015, 

2000, da...2000 de suflete L-au primit pe Isus Hristos in viata lor.

Doamne ce minunat !

Slava Tie, Doamne Isus!

 Si anul 2014 a fost un an roditor din punct de vedere spiritual. Tot aici, in Lima a  avut un botez cu  multe suflete.
Slava Domnului!

E sărbătoare la Florii, dar Împăratul plânge...

E sărbătoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodată,
Căci Cel prezis de profeții,
Azi în Sion Se-arată.

Smerit, cu chipul Său senin,
Înconjurat de gloate,
Isus, călare pe asin,
Coboară spre cetate.

În mâini, cu crengi de palmier,
Îi ies mulțimi în cale;
Răsună al Iudeii cer,
De cânt și osanale.

Răsună coruri de copii
Mulțimea se tot strânge,
E sărbătoare la Florii,
Dar Împăratul plânge:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Și darul păcii cel sublim -
Îți plâng nenorocirea.

Dușmanii vor împrejmui
Tot zidul tău cu schele,
Iar pentru mame și copii
Veni-vor vremuri grele."

Cu lacrimi calde pe obraz
Plângea Ierusalimul... 
Dar plânsul Lui mai scaldă azi
New Yorkul și Kremlinul.

Văzduhul Terrei e brăzdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfârșitul care vine.

E sărbătoare pe pământ
Și luptă pentru pace,
Se flutură lozinci în vânt,
Dar Printul păcii tace.

Azi, nu romani și nici barbari,
La porți vin cu ștafeta,
Ci mii de monștri nucleari -
Amenință planeta.

E sărbătoare și e joc
Și muzicile cântă,
Dar pace tu nu ai deloc
Și moartea te-nspăimânta.

El hotărăște iar o zi
Azi, cât se poate spune,
Pe Printul păcii-L poți primi,
Nu amâna pe mâne!

 

                                                                Autor:Petru Dugulescu

Hrana ta zilnica!

4 APRILIE
Ezechiel 34.17-31
Domnul denunţă cu severitate egoismul oilor puternice şi grase, promiţând că va remedia pagubele făcute celor mici şi slabe. Apoi II desemnează - şi înţelegem cu câtă satisfacţie şi cu câtă dragoste - pe Păstorul pe care-L va ridica: pe Robul Său, David. Prin acest păstor credincios al turmei tatălui său şi apoi al turmei lui Israel (1 Samuel 17.34,35; 2 Samuel 5.2), Dumnezeu vrea să ne vorbească despre Preaiubitul Lui. „Eu sunt Păstorul cel bun", va spune Domnul Isus, în contrast cu toţi păstorii cei răi despre care vorbeşte începutul acestui capitol. El a fost plin de compasiune faţă de mulţimile „necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor", ale lui Israel (Matei 9.36). Ceea ce-L caracterizează pe Păstorul cel bun este că-Şi dă viaţa pentru oile Sale (loan 10.11). Aceasta este dovada supremă a bunătăţii Sale, care întrece toate îngrijirile enumerate în acest capitol. „Eu le cunosc pe ale Mele şi sunt cunoscut de ale Mele" (loan 10.14) adaugă Domnul, cuvânt pe care îl putem asemăna cu cel din versetul 30 şi din versetul 31! Să ascultăm încă o dată această expresie mişcătoare: „oile Mele, turma păşunii Mele" (comp. cu Psalmul 100.3). In capitolul 36.38 vom întâlni şi alte expresii: „turme de oameni, ... turma cea sfântă,... turma Ierusalimului".

Ultima minune!

Zilele trecute  ma gandeam la marea sarbatoare care ne sta in fata,"Intrarea Domnului Isus in Ierusalim si Triumful Sau in fata mortii". Oare realizam noi cu adevarat importanta acestor sarbatori?

Trist este ca semnificatia adevarata a acestor sarbatori s-a pierdut si din pacate toate aceste sarbatori au capatat o mare importanta comerciala si traditionala.

Si sarbatoarea Nasterii si sarbatoarea Invierii au o importanta deosebita, dar cred ca fara sarbatoarea Invierii, nu ar fi existat nici sarbatoarea Nasterii. Isus a venit in lume ca sa poata muri intr-o zi pentru pacatul meu, si al tau. Daca nu trebuia sa aibe loc acest eveniment de preluare al pacatelor mele, Isus nu venea pe pamant.

Scurta a fost viata Lui pe pamant, insa cat a stat Isus a facut multe minuni. Ultima minune facuta chiar inainte de a-L condamna la moarte, a fost invierea lui Lazar.

Nu stiu daca a avut si nu stiu cati prieteni a avut Domnul Isus, dar stiu ca Lazar si familia lui a fost una dintre familiile indragite de Domnul Isus, dar cu toate aceste descrierea cu care incepe Ioan  capitolul 11 este asa, 

"un oarecare Lazar....".

Pai nu era prietenul Domnului Isus? Doar Isus a fost in casa lor de-atatea ori, au servit si masa impreuna si vine Ioan si spune...."un oarecare"?

Da, pentru ca inaintea lui Isus toti suntem egali, El nu are in vedere fata omului, chiar daca Lazar era unul dintre cei iubiti de El.

Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Romani 2:11

Interesant este ca prima minune cu care Isus isi incepe activitatea Sa pe pamant este transformarea apei in vin, apoi continua cu tot felul de vindecari si sfarseste cu invierea lui Lazar. Nimeni din cei care erau de fata nu s-au asteptat la asa ceva, ei credeau ca Domnul Isus cel mult va putea vindeca, dar nu ca invie, ori iata ca inviindu-l pe Lazar, Isus este prezentat ca Biruitorul care are putere asupra mortii.

Dupa aceasta minune, iata ca soseste vremea hotarata. Atunci a fost momentul implinirii planului lui Dumnezeu.

Cand Maria si Marta au trimis sa-L caute si sa-i spuna despre starea sanatatii fratelui lor Lazar, ne-am fi asteptat ca sa vina intr-un suflet Isus, doar era prietenul Lui, numai ca zaboveste doua zile...

Si-asa a trecut o zi pana au reusit sa ajunga la El, apoi a mai zabovit El inca doua, mai una pe drum la intoarcere, iata sunt patru zile.

Doamne, pai nu spunea-I ca iubesti aceasta familie, si Tu tocmai dupa patru zile apari...?

Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. (v.5), ba mai mult cum de ingadui ca cei iubiti de Tine sa treaca prin suferinta bolii?

Iata ca pana si cei iubiti de El trec prin suferinta si incercari. Sa ne gandim la Avraam. Dumnezeu i-a incercat credinta dar incercarea lui i-a adus cea mai mare binecuvantare. (Gen.22:16-18)

„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

Dar revenind la Lazar, iata ca boala lui spune Domnul, este slava lui Dumnezeu.

De fiecare data avem tendinta sa spunem..."sigur l-a pedepsit Dumnezeu...", dar iata, conform Cuvantului, boala aceasta este data spre slava lui Dumnezeu. Cei prezenti credeau ca Isus poate vindeca, dar ceea ce vedeau ei era mai mult decat o vindecare, era o inviere.

Iata, dupa aceasta minune, a sosit timpul hotarat de Dumnezeu, timp profetit inca de prorocul Isaia, 

"Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Acum a sosit ceasul implinirii! 

Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare(Ioan11. v.53), iar cel mai bun moment era acum la inchinarea Praznicului, la venirea in Ierusalim gandeau preotii si fariseii. Si intr-adevar dupa o cina petrecuta in casa lui Lazar, Isus vine in Ierusalim. Acolo Isus vorbeste despre moartea Sa si despre tot ceea ce trebuia sa se implineasca

Iata ca aceste zile au alta semnificatie decat cea comerciala sau traditionala. Sarbatoarea aceasta nu este nici oua rosii, nici miel, nici cozonac, ci sarbatoarea aceasta inseamna VIATA. 

Noi am primit viata prin Isus Hristos!

Dumnezeu sa ne dea intelepciune spre a cerceta aceste evenimente care s-au intamplat in aceasta perioada cu mii de ani in urma. 

„Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”  

Hrana ta zilnica!

3 APRILIE
Ezechiel 34.1-16
Acest capitol îi condamnă în modul cel mai sever pe păstorii cei răi (regi, căpetenii şi mai-mari ai poporului). Aceştia nu numai că nu au îngrijit de oile slabe, bolnave, rănite sau rătăcite, ci ei înşişi s-au îngrăşat pe socoteala turmei lui Israel. Fără teamă de Dumnezeu şi fără dragoste pentru popor, ei s-au comportat ca şi cum le-ar fi aparţinut, „domnind peste cei care le-au căzut la sorţi", în loc să fie „modele pentru turmă" (citiţi 1 Petru 5.2-4). În faţa acestei slăbiciuni totale, Domnul a decis să Se ocupe El însuşi de oile Sale: „Jată, Eu Însumi, chiar Eu voi căuta oile Mele" (v. 11). Şi recunoaştem dragostea minunată a păstorului lui Israel" (Psalmul 80.1), accentuată prin contrast cu răutatea păstorilor celor răi. El promite că rămâne în mijlocul oilor Sale, că le va „scăpa" că le va „aduna", că le va duce „lângă râuri", „într-o păşune grasă", şi le va face „să se odihnească în staul bun" (v. 13,14; comp. Cu Psalmul 23).

 Cea pierdută va fi căutata, cea rătăcită va fi adusă înapoi în staul, cea rănită va fi îngrijită, iar cea bolnavă va fi întărită. Este vorba despre strângerea finală şi despre binecuvântarea lui Israel.

 Dar totodată, ce preţioasă imagine avem aici cu privire la grija plină de tandreţe a Domnului faţă de fiecare dintre răscumpăraţii Săi (citiţi 1 Petru 5.7)!