O zi binecuvantata, in umblarea cu Domnul!

 Zilnic citesc fel de fel de marturii cutremuratoare a celor prigoniti din multe tari, in special din tarile musulmane.Pe de o parte ma ingrozesc cand vad cata cruzime este din partea celor care au puterea in mana, pe de alta parte ma bucur sa vad biruinta a celor ce se incred in Domnul pana la capat. Domnul Isus spunea:

Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.(Matei 10:28)

Chiar daca trupul le este ucis, sufletul nu-l vor putea ucide si nici credinta in Hristos.Atunci cand te increzi in Domnul, nu-ti este frica de nimic, nici de amenintarile pe care le primesti ca vei fi data afara, nici de diagnosticul crunt al medicului care iti spune raspicat..."nici o sansa", nici de faptul ca ai ramas singur si parasit de toti prietenii care ti-au intors spatele, dar nici de arma care este indreptata spre tine.

 

 Un creştin necunoscut a fost adus înaintea lui Pliniu.

 Pliniu a fost guvernatorul Romei în Asia Mică al celui de-al doilea secol după Hristos. Acesta a început să-l ameniţe pe acest crestin, spunându-i:

"Te voi exila!"
"Nu poţi s-o faci" a venit răspunsul, "căci toată lumea este Casa Tatălui meu!"
"Atunci, te voi omorî!"
"Nu poţi s-o faci", a răspuns creştinul, "fiindcă viaţa mea este ascunsă împreună cu Hristos în Dumnezeu"
"O să-ţi confisc averea!" a strigat Pliniu
"Nu poţi s-o faci fiindcă averea mea este în ceruri!"
"O să te alung dintre oameni şi nu o să mai ai nici un prieten!" a venit o ultimă ameninţare.

Şi încă odată răspunsul calm a fost,

"Nu poţi s-o faci fiindcă am un prieten nevăzut de care tu nu poţi să mă desparţi!" 

Acest raspuns l-a socat pana si pe marele Pliniu!
Sa ne amintim de Iov. Cat de incercat a fost Iov?
Nu stiu cati am fi rezistat in fata incercarilor care au navalit peste Iov...? S-a dezlantuit toata armata demonilor asupra bietului si credinciosului Iov, insa in tot necazul ingaduit de Domnul, Iov lauda si I se inchina Stapanului Sau. Domnul a ingaduit sa fie zdrobit si incercat, dar Iov nu a fost omorat, ba din contra, datorita neprihanirii si statorniciei sale, Iov a fost binecuvantat asa cum nu mai fusese, pentru ca Dumnezeu rasplateste credinciosia noastra fata de El
Poate si noi trecem sau vom trece prin incercari de acest fel, insa daca ramanem biruitori pana la capat, Domnul ne va binecuvanta si ne va rasplati.
Stiu ca uneori suntem cuprinsi si noi de teama, insa sa spunem si noi ce spunea David:

Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

Mandria, aroganta, intimidarea si nici chiar puterea lor nu vor putea sa ne afecteze cu nimic, pentru ca de partea noastra este Domnul. 

Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
  Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu cuvântul Lui

O zi binecuvanta, in umblarea cu Domnul!

Hrana ta zilnica!

23 IULIE
Matei 10.22-37
Invidioşi pe puterea şi pe autoritatea Domnului Isus, fariseii îl urăsc pe învăţătorul şi, pentru că nu-I pot contesta minunile, atunci îi contestă originea puterii Sale. Cum au mai făcut deja (cap. 9.34; 10.25), ei atribuie domnului demonilor puterea Duhului Sfânt, cea pe care Dumnezeu o dăduse Preaiubitului Său (v. 18; comp. cu Marcu 3.29,30): aceasta era o hulă împotriva Duhului Sfânt, un păcat ce nu putea fi iertat. Lucrarea Domnului, dimpotrivă, era dovada triumfului Său asupra lui Satan, „omul cel tare": Îl „ legase" în pustiu prin Cuvânt (4.3-10), iar acum îi elibera pe captivii săi (Isaia 49.24,25). Apoi Isus le arată acestor farisei că ei înşişi erau sub stăpânirea lui Satan, asemeni unor pomi răi care fac roade rele.
„Din prisosul inimii vorbeşte gura" (v. 34). Dacă inima noastră este plină de Domnul Hristos, ne va fi imposibil să nu vorbim despre El: „Inima mea clocoteşte... - scriau fiii lui Core în Psalmul 45 - ... spun ce am compus despre împăratul". Dar, dacă inima nu ne este plină de Domnul Hristos, gândurile rele ascunse în străfundurile noastre vor ieşi, mai devreme sau mai târziu, pe buze, iar pentru „orice cuvânt nefolositor" (v. 36), fiecare va da socoteală într-o zi.

Verset de memorat!

Citisem in urma cu cateva zile un verset care mi-a ramas in minte:

"Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie", spune in ep. lui Iacov.

Sunt cateva caracteristici ale omului duhovnicesc si totodata sunt cateva sfaturi date de ap. Iacov, pe care trebuie sa le ia in seama orice crestin:

-grabnic la ascultare

 -încet la vorbire

 -zăbavnic la mânie

Din pacate astazi, multi "crestini" au cam inversat ordinea:

-grabnic la vorbire si la mânie

 -încet  si zăbavnic la ascultare

 

Cred ca ar fi bine sa memoram acest verset si avandu-l intiparit in minte, cu siguranta nu vom putea incurca ordinea:

"Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie"

80 de ani binecuvantati!

Incepusem sa numar din zece in zece. Daca e in 34, atunci continuam 44, 54, 64, 74, 84, 94, 2004, 2014, si uite asa am ajuns la 80.

Psalmistul David spunea:

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.

Iata ca pot fi mandra ca am un tata care face parte din categoria oamenilor tari.

Astazi implineste 80 de ani!

Sunt fericita ca i-a dat Dumnezeu atatia ani si mai ales, ani plini de sanatate. Si acum, la varsta aceasta e plin de viata, munceste din zori si pana in noapte, chiar daca randamentul nu mai este ca in urma cu 10-15 ani, insa greu il poate tine cineva in casa.

Am o vorba si colegii mei rad la birou cand le povestesc. De regula, cocosul da oamenilor desteptarea, numai ca la tata acasa, e invers. Tata le da desteptarea lor, si credeti-ma ca nu exagerez cu nimic cand spun acest lucru.

Incercasem sa caut o poza cat mai recenta, insa mi-am amintit ca, nu cu mult timp in urma, nepotului meu i s-a nascut un fecior. Asa ca am cautat poza cu cele patru generatii, tata, fiul, nepotul si stranepotul.

Dumnezeu l-a binecuvantat cu cinci copiii, carora le-a pus cinci nume frumoase din Biblie,

 Debora, Timotei, Corneliu, Tabita si Beniamin. Au urmat alte binecuvantari, unsprezece nepoti de la cei cinci copii, iar pentru ca Domnul inca l-a tinut in viata si i-a dat sanatate, i-a dat harul sa-si vada si stranepotii. Asa ca numarul stranepotilor a ajuns la cifra 10, ultimul venind pe lume in urma cu 7 zile.

Ce mare har!

Ce as putea sa ii urez...? Fiindca Dumnezeu le stie pe toate, El le da copiilor Sai tot ce are mai bun, noi nu putem decat sa Ii multumim, iar in acest moment asta vreau sa fac.

"Tata, pentru ca Tu ne cunosti, ne stii pe fiecare in parte, vreau sa vin si sa Iti multumesc pentru ca ne-ai daruit o familie, un tata, o mama, carora le-ai dat bucurii fara numar si sanatate din belsug. Ne-ai binecuvantat asa cum n-am meritat nici unul dintre noi, dar totusi Tu ai facut-o, si nu pentru meritul nostru, ci pentru meritul Fiului Tau, Isus Hristos in care noi ne-am pus increderea, si pe care-L iubim.In continuare te rog sa imi  binecuvintezi parintii cate zile mai au de trait, mana Ta sa ii protejeze de orice rau, si Duhul Tau sa ii calauzeasca in toate. Da-le sanatate, da-le o minte inteleapta pana la capat, iar in ziua cand ne vei chema pe toti ACASA, fa ca niciunul dintre noi sa nu lipseasca de la Marea Sarbatoare"

LA MULTI ANI, tati meu!

Hrana ta zilnica!

22 IULIE
Matei 12.1-21
După ce a oferit adevărata odihnă a sufletului (11.28,29), Domnul Isus lămureşte că odihna reglementată prin sabat nu-şi mai avea rostul. 

Referitor la problemele legate de sabat, fariseii căutau să-i prindă întâi pe ucenici (v. 2), apoi pe însuşi Stăpânul lor (v. 10). Dar El S-a folosit de aceste ocazii pentru a le explica - citându-le pentru a doua oară versetul din Osea 6.6 (v. 7; vezi cap. 9.13 şi Mica 6.6-8) - faptul că tot sistemul bazat pe legea jertfelor fusese pus deoparte (desfiinţat) prin venirea Lui în har. La ce ar fi folosit respectarea celei de-a patra porunci a Legii, când toate celelalte erau călcate? Mila avea şi ea cerinţele ei.

 Şi ce aroganţă să-I impui să respecte sabatul tocmai Aceluia care 1-a instituit! 

De fapt, cât timp domnea păcatul, nimeni nu se putea odihni, nici omul, împovărat cu el, nici Dumnezeu (Tatăl şi Fiul lucrând împreună pentru a înlătura în acelaşi timp răul şi consecinţele lui: Ioan 5.16,17).
Fără să Se lase întrerupt de sfaturile celor răi, Slujitorul desăvârşit îşi continuă slujirea, lucrând cu un duh de umilinţă, de har şi de blândeţe, care, conform cu Isaia 42.1-4, ar fi trebuit să-i facă să-L recunoască.

 Cât de nepreţuit este pentru inima lui Dumnezeu acest duh al Slujitorului desăvârşit!

 (comp. cu 1 Petru 3.4).

cine mai vrea semne şi minuni azi?

 Am citit un editorial foarte interesant.

"De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. 

are este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? 
Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 
Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui:
 „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” 
Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor."

Citeste mai mult pe monyabiel.blogspot.ro/

In asteptarea vestii...

Zilele trecute am preluat o stire care ne spunea despre Adi Mutu ca s-a intors la Dumnezeu, stire preluata din ziarul http://www.libertatea.ro/

Am spus si atunci si ma repet, mi-as dori ca ceea ce s-a scris sa fie adevarat, dar pana la confirmarea acestei vesti, ne rugam Domnului ca El sa lucreze!

Mesaj Elim- Luigi Mitoi!

As vrea sa va descriu bucuria din Casa Domnului, din ziua de ieri, insa cuvintele mele sunt sarace.

Tot ceea ce va pot spune este ca Domnul ne-a binecuvantat intr-un mod minunat, slavit sa-I fie Numele. 

De-aceea va recomand sa ascultati mesajul fr. LUIGI MITOI, mesaj pe care il veti gasi in arhiva video a Bisericii Elim.

 Momentan inca nu a fost adugat la arhiva, dar cu siguranta in cursul zilei de azi, baietii de la media, care se ocupa cu aceasta slujire, il vor aduga. 

Dumnezeu a vorbit tuturor, si celor nemantuiti, si celor mantuiti. 

Cine este nemantuit, sa se pocaiasca, cine este pocait, sa se mai pocaiasca, pentru ca loc de pocainta este la toti.

Multumim Domnului pentru ospatul bogat si Domnul sa-l binecuvinteze pe fratele Luigi si sa-i rasplateasca pentru slujirea adusa, iar pe noi cei care l-am ascultat, Dumnezeu sa intipareasca aceste invataturi in mintea noastra ca le putem aplica in viata de zi cu zi.

O saptamana plina de HAR!

E luni! 

O noua saptamana ne sta in fata, poate fi o saptamana plina de griji, plina de framantari, o saptamana plina de bucurii sau necazuri, o saptamana in care Dumnezeu va revarsa binecuvantari pamantesti sau spirituale, nu stim cum va fi.Stim insa, ca Domnul merge inaintea noastra si ne va netezi cararea, insa  tot la fel ne putem astepta sa avem si piedici, incercari si ispite.Vom intampina multe, pentru ca si  diavolul se va lupta pentru sufletul nostru, dar nu uitati: "Domnul se va lupta pentru Copiii Sai"

In cartea Deuteronom cap.4 este scris: "căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi". E minunat sa stim ca indurarea Domnului este revarsata peste noi si nu ne va parasi, insa de aceasta indurare vom avea parte cu o conditie, si este scrisa la doar cateva randuri mai jos in aceeasi carte:

"Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”

Care porunci?

sursa foto:https://grupecopii.wordpress.com/category/versete-scrise-lucru-manual-jocuri-cu-versete/

De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;  cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. 

Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.

2 Petru 1:5-8

O zi plina de HAR!

Hrana ta zilnica!

21 IULIE
Matei 11.20-30
In cetăţile Galileii, Domnul Isus a făcut cele mai multe dintre minunile Sale, însă, aşa cum profeţise Isaia, inimile au rămas închise: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise şi cui i s-a descoperit braţul Domnului?" (Isaia 53.1). Domnul Isus dă totuşi un răspuns la această întrebare, lăudându-L, „în timpul acela", pe Tatăl: „Tu ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor" (v. 25). Apoi, întorcându-Se spre oameni, i-a chemat: „Veniţi la Mine!" «Veniţi cu această încredere de copil; nimeni altul în afară de Mine nu vi-L poate descoperi pe Tatăl. Şi învăţaţi nu numai din cuvintele Mele, ci „de la Mine", din propriul Meu exemplu, „pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima"» (v. 28,29; Efeseni 4.20,21).
Lângă Domnul Isus vom găsi două lucruri în aparenţă contradictorii: odihna şi jugul. Jugul este acea piesă grea, de lemn, folosită pentru a înhăma boii şi simbolizează ascultarea şi lucrarea. Jugul Domnului este însă uşor. Pentru Domnul, jugul era reprezentat de voia Tatălui Său, iar împlinirea acestei voi Ii umplea fiinţa de desfătare. în acelaşi fel, cel răscumpărat schimbă oboseala şi povara păcatului (v. 28) cu sacrificiul de bunăvoie al dragostei (2 Corinteni 8.3-5). „Ferice de cei blânzi", anunţase Domnul Isus în cap. 5.5; nu au ei privilegiul să-I fie Lui alături

Hrana ta zilnica!

20 IULIE
Matei 11.1-19
Domnul nu S-a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi-a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şi-o sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod. Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I-o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: «...Acela Căruia îi fusese marele premergător nu îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a-1 elibera... Nu era El Mesia cel promis?» Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7-15).
Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care-şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. 

Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s-au pocăit (Apocalipsa 21.8).

Hrana ta zilnica!

19 IULIE
Matei 10.24-42
După cum „nu este ucenic mai presus de învăţătorul său" (v. 24), tot astfel, nimeni nu poate pretinde să fie tratat mai bine decât stăpânul său. Fie creştin, fie evreu în vremea necazului, adevăratul ucenic trebuie să se aştepte din partea lumii nedrepte şi pline de răutate la o împotrivire asemănătoare aceleia cu care a fost întâmpinat Domnul Isus (v. 17,18). Aceasta îi va da însă ocazia să guste şi toate resursele harului, ale acestui har nelimitat care îl cunoaşte şi îl susţine pe cel răscumpărat, păzindu-i până şi un fir de păr (v. 30; vezi 2 Corinteni 12.9).
Credinciosul trebuie să facă faţă nu numai urii lumii, ci prea adesea şi ostilităţii cu care este întâmpinat chiar şi în propria familie (v. 36). Să nu se descurajeze! Domnul a anunţat în mod expres că va fi aşa şi a prevăzut resurse şi pentru acest caz.
A ne lua crucea înseamnă a ne purta semnul distinctiv al condamnaţilor la moarte; altfel spus, aceasta înseamnă că am terminat cu plăcerile lumii, că am renunţat la voinţa proprie. Din punctul de vedere al oamenilor, aceasta se traduce cu a ne pierde viaţa, însă învăţătorul combate părerea omenească, afirmând că acesta este singurul mod de a o câştiga. Şi din nou aflăm din gura Domnului Isus că motivul esenţial al acestei atitudini trebuie să fie: „din dragoste pentru Mine" (2 Corinteni 5.14,15).

O seara deosebita cu Luigi Mitoi la Elim Timisoara!

Desi a fost o vreme cand eram asemeni unei pasari calatoare si mergeam pe la diferite biserici, astazi nu ma mai simt bine sa fiu "voiajor", mai ales daca la aceeasi ora este si adunare in biserica din care fac parte. Totusi, aseara am facut o execeptie si m-am dus la Biserica Penticostala Poarta Cerului pentru a ma inchina si a-mi  hrani sufletul din Cuvantul Domnului, impartasit de fr. Luigi Mitoi. A fost deosebit, si-I multumesc Domnului de modul cum il foloseste pe acest frate.

 Bucuria va continua duminica seara, pentru ca este invitat sa aduca mesajul Evangheliei si  in Biserica ELIM Timisoara.

Dumineca incepand cu ora 18, va invit a lua parte alaturi de noi la inchinare.

Veti fi binecuvantati sa luati parte si credeti-ma nu aveti nimic de pierdut, doar de castigat, castigati VESNICIA!

Domnul sa dea HAR!

Serviciul va fi transmis si live pentru cei care nu pot veni: http://www.elim.ro/

Domnul e bun! Adrian Mutu s-a intors la Dumnezeu!

Cand citisem cu ceva vreme o stire  despre Adrian Mutu, ca ar fi postat o rugaciune pe contul sau de facebook, am ramas putin mirata, desi stiam ca Dumnezeu alege intotdeauna lucrurile slabe ale lumii, sa le faca de rusine pe cele tari, si tot la fel stiam din Cuvantul Domnului ca "cei de pe urma vor fi cei dintai".

Am mers acasa si ii spuneam sotului ce rugaciune a postat Mutu pe facebook, dupa care am zis:

"asa m-as bucura ca acest copil rebel sa se intoarca la Dumnezeu", gandindu-ma ce impact ar avea in lumea mondena pocainta lui.

Iata ca am ajuns la birou si am citit ceva in acest sens. Ma rog ca cele scrise sa fie adevarate.
Dau slava Domnului ca s-a indurat si de el.

Băiatul născut la Călineşti (Argeş), legitimat acum la clubul Petrolul Ploieşti, cu care speră să câştige titlul în sezonul fotbalistic care stă să înceapă, a suferit o transformare radicală în viaţă.

Adi si Consuelo au două fetiţe: Adriana (7 ani) şi Maya Vega (5 ani). Cunoscut ca un tip petrecăreţ, Adrian va trebui să-şi adapteze comportamentul la noua religie. Prin trecerea la această credinţă, “Briliantul” a trebuit să renunţe la escapadele nocturne.

Noua orientare religioasă l-a ajutat pe Mutu să fie mai serios în pregătiri, să slăbească şi să aibă un randament sportiv consistent, mult îmbunătăţit faţă de stagiunea trecută de campionat. În ultimele cinci meciuri de pregătire, Adi a înscris patru goluri şi a dat trei pase decisive.

 “Doamne Isuse Hristoase, vreau să te urmez. Îţi mulţumesc că acolo, pe cruce, ai murit şi pentru păcatele mele, păcate care mă despart de Tine pentru veşnicie. Îţi mulţumesc că astăzi mă chemi la Tine. Iartă- mi păcatele şi ia din calea mea tot ce nu e după voia Ta. Ordonează- mi Tu viaţa şi călăuzeşte-mă pe calea Ta, care mă conduce spre victorie. Îţi mulţumesc pentru toate lucrurile bune pe care mi le vei da, după cum ai promis în Cuvântul Tău. Îţi mulţumesc că Tu mă asculţi şi că mă simt în siguranţă în mâinile Tale. Amin”, a scris Adrian Mutu, recent, pe Facebook, din cantonament.
 Cei de la ziarul Libertatea i-au luat un interviu

E adevarat ca ti-ai schimbat religia?
Adrian Mutu: DA! Dumnezeu mi-a schimbat viata! Citesc Biblia si ma rog in fiecare zi.
Dar cand s-a intamplat? Si ce cult ai imbratisat?
....................
Citeste mai mult pe : http://www.libertatea.ro/

Hrana ta zilnica!

18 IULIE
Matei 10.1-14
 Evangheliile nu pot nici pe departe să cuprindă toate minunile făcute de Domnul Isus.
Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris (Ioan 21.25).
 Dumnezeu le-a consemnat în Cuvântul Său numai pe acelea care îşi găsesc un corespondent în învăţătura pe care El vrea să ne-o dea.
La fel le-a facut si ucenicilor, dupa ce i-a ales, „Să nu mergeţi pe calea păgânilor"(vers.5), "ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel"(v.6).
Misiunea care le-a fost data implica si suferinta, "Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor.."( v.18), " Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu" (v.22), insa merita spune Isus.
De ce? 
" Cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit" (v.22/b)
Suntem si noi gata sa platim pretul slujirii? 

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati, nici Satana nu are liber!

Nu este decat ora 11 dimineata, dar pot sa spun ca sunt foarte obosita.

Cand spun obosita, ma refer pe plan spiritual.Nu stiu cum este la altii, pentru ca la mine nu este valabil, dar nu exista zi lasata de bunul Dumnezeu in care sa nu vina diavolul sa strice ceva, sa lupte, sa incerce, sa ispiteasca si multe alte moduri de atac pe care le are si pe care le foloseste.

Stiti ce am sesizat? De fat nu este ceva nou, ci este normal, dar oridecate ori cauti sa te apropi mai mult de mult de Domnul, cu cat te cercetezi mai tare, cu cat te pocaiesti mai mult, lupta e mai mare si mai apriga. 

Nu am sa va dau detaliile toate si modul prin care diavolul ataca, cert este ca si pana acuma am avut lupte de dus, dar parca mai slabea putin atacul, o zi lupta, o saptamana toate bune si frumoase, dar in ultima vreme duc o lupta zi de zi, pas cu pas si ceas de ceas.

Cei care cunoasteti si aveti o relatie cu Dumnezeu realmente, stiti despre ce vorbesc.

Poate ca unii citesc si zic in sinea lor..."fata asta a luat-o razna...". NU, n-am luat-o razna doar ca, tot ceea ce spun pentru lume pare o nebunie, si mi-aduc aminte de ceea ce spune Pavel:"dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte"
Zilnic citesc dimineata din Scriptura, dar de ceva vreme am hotarat sa imi rezerv macar o ora in zorii zilei, pentru a sta in partasie cu Domnul. Asa ca si azi m-am trezit la ora 6 si am stat in rugaciune si am citit Cuvantul, chiar am dat si desteptarea prietenilor mei din lista de telefon, la 7 dimineata cu un cuvant de incurajare din cartea NAUM 1:7 "Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El", numai ca nu i-a placut diavolului si a incercat sa imi strice ziua chiar dupa ce m-am ridicat de pe genunchi si continuand apoi la servici, incat mi-a venit sa imi iau geanta pe umar, sa plec si sa imi dau demisia, ceea ce rar mi se intampla. Dar dau slava Domnului ca intr-adevar, El este un loc de scăpare în ziua necazului pentru ca Domnul este bun.
Pavel spunea: "POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE"!
Dar numai Pavel a putut spune acest lucru?
Noi...? Noi nu putem spune asemenea lui, "Doamne si eu pot totul, pentru ca Tu ma intaresti ?"
Ba da, putem spune""POT TOTUL, pentru ca TU ma intaresti!
Stau si ma intreb...oare cum reusesc ceilalti crestini (care o duc bine mersi)sa izbuteasca sau ce fel de metode folosesc de a tine piept acestor atacuri...? Sau nu au  lupte de acest fel?
Ma gandesc, nu mai departe decat la mine. A fost o vreme cand totul mergea ca pe roate, trecea ziua si totul mergea ca pe sarma...
Oare nu cumva eram lasata in pace tocmai pentru ca nu faceam nimic care sa-l supere pe diavol?
Undeva am auzit o istorioara. 
Pe acoperisul unei biserici, intins la soare statea diavolul. A venit un inger si l-a intrebat:
-ce faci aici, cum de nu intri inauntru, in biserica?
Diavolul a raspuns:
-nu am de ce, nimeni nu face nimic ca sa ma supere, toti sunt ai mei!!!

Oare nu cumva....?

Un frate de la noi din Timisoara s-a dus la o evanghelizare fiind invitat sa predice. A ajuns in fata bisericii si a fost intampinat de un frate din biserica respectiva (o biserica din Caras- Severin) si fratele l-a intrebat:
-Bine ai venit frate, dar a-ti venit singur?
-Nu frate, spuse pastorul respectiv, suntem 5.
-Cum 5? Nu va vad decat pe d-tra?
-Nu frate...a venit TATAL, FIUL, DUHUL SFANT si EU, dar s-a luat si SATANA dupa noi!

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati dragii mei, nici Satana nu are liber!

Hrana ta zilnica!

17 IULIE
Matei 9.18-38
Învierea fetei fruntaşului sinagogii are, printre altele, o aplicaţie profetică: Domnul este privit ca fiind pe cale să redea viaţa poporului Său, Israel. În tot acest timp (cel de faţă), El este la dispoziţia tuturor acelora care se apropie de El prin credinţă, aşa cum a făcut această femeie (v. 20).
In Isus se află suficientă putere pentru a vindeca „orice boală şi orice neputinţă" (v. 35); în inima Sa se află suficientă dragoste pentru a-Şi purta întregul popor ca Adevăratul Păstor al lui Israel (v. 36) şi, cu toate acestea, chiar dacă pe ici pe colo întâlneşte şi credinţă (aici, din partea celor doi orbi: v. 28,29), El Se loveşte de cea mai cumplită necredinţă (v. 34).
Noi, cei care traversăm aceeaşi lume şi ne confruntăm cu aceleaşi nevoi (în mod trist, adesea cu inimi atât de nesimţitoare: Iacov 2.15,16), să-I cerem Domnului să ne dezvăluie mai clar perspectiva măreţului Său seceriş (Ioan 4.35) şi să-L rugăm să scoată noi lucrători (v. 38)

Hrana ta zilnica!

16 IULIE
Matei 9.1-17
Bolile pe care Domnul le-a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le-a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care-i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi... speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a-1 elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale" (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?
Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.
Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu-şi mai au rostul.

O zi binecuvantata, alaturi de Grupul Speranta si Luigi Mitoi!

Desi era destul de tarziu cand m-am intors aseara si pe deasupra eram si obosita, am inceput sa scriu cateva cuvinte si sa impartasesc bucuria de care am avut parte, insa se pare ca nu am reusit pentru ca am adormit.

Asa cum v-am spus ieri, asteptam cu nerabdare ora sa pot pleca de la servici mai devreme si sa ma indrept spre Bocsa, jud. Caras Severin, locatie aleasa de grupul Speranta. 

Se apropia ora plecarii din Timisoara, si impreuna cu sotul si dragele mele prietene venite din Italia, in concediu, nu stiam ce sa facem, deoarece afara turna cu galeata.Avand in vedere ca serviciul de evanghelizare se tinea pe stadion, eram in cumpana, sa plecam sau nu, mai ales ca sunt cativa km de strabatut. Dar ne-am rugat si am mers prin credinta, stiind ca scopul acestei evanghelizari si motivatia era una buna, aceea de a-L vesti pe Hristos. Asa ca ne-am "imbarcat" si am plecat.Pana la jumatatea drumului a plouat torential si noi am mers cu credinta, dar o credinta mai mica, deoarece am luat si umbrelele cu noi, (spre rusinea noastra).

Pe masura ce ne apropiam de orasul Bocsa, cerul se insenina, si ne-am bucurat, insa  in drum spre stadion, vedeam cum din curtea unei case scoteau apa de zor (pesemne ca au fost inundati).

Desi am ajuns destul de devreme si mai era o ora pana la inceperea programului, iata ca scaunele au inceput sa se ocupe repede. Cei de la sunet carau boxe, carau cabluri si alte "chestii" necesare, insa imaginea pe care o aveam in fata era una demna de "adevarati slujitori". Cu pantalonii uzi pana la genunchi, cu apa in pantofi carau de zor fara sa mai aleaga pe unde sa paseasca, drept era ca pe oriunde paseau, apa tasnea din pamant.

Am intrebat o sora care era delegata cu ordinea, "sora a plouat tare?"

"Vai Doamne...potop a fost, si s-a luat si curentul, dar slava Domnului ca acuma a venit"

 Ce minune! Cu o ora inainte potop si acuma a iesit soarele...?

DA! Acesta este Dumnezeu! Un Dumnezeu al minunilor!
Nu a contat noroiul, nu a contat frigul, oamenii erau dornici sa-l intalneasca pe Isus!

M-am uitat la fr. Natanael Costea care "inota" (figurat vorbind) prin apa, cu sotia alaturi si pruncul micut in carucior. Il duceau peste tot...misionar de mic, Domnul sa-l binecuvinteze!
Gabi Gorcea imbracat in costum si cravata alerga pe stadion,  prin apa care parca izvora din pamant facand "ture si ture", avand grija ca toate lucrurile sa fie in ordine in ceea ce priveste organizarea.
Toti au fost minunati!

Cantecele au inceput sa  rasune pe stadion.

In cele trei ore cat a durat programul, nu a cazut nici o picatura de apa.
Domnul le are pe toate in control.
 A urmat apoi Cuvantul!

Fr. LUIGI MITOI, a fost mesagerul prin care Dumnezeu a vorbit oamenilor.

S-a citit textul din Luca 8, Învierea fiicei lui Iair. - Femeia cu scurgere de sânge.

Vers. 1 :  La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.

 

Oameni care au avut nevoie de Dumnezeu, Iair si femeia cu scurgere de sange.

Oameni care au avut credinta, iar CREDINTA lor le-a adus ceea ce cautau, vindecarea. Insa nu numai vindecarea  trupului, ci vindecarea sufletului.

Apoi, a coborat de pe scena improvizata si a venit spre multime, intreband daca este cineva care Il asteapta pe ISUS, asa cum Il astepta multimea despre care ne scrie dr. Luca in text?

DA, si la Bocsa erau oameni care au dorit sa Il intalneasca pe Isus, si-I multumim Domnului pentru decizia lor.

Soarele a apus demult, s-a lasat seara, dar laudele Grupului Speranta rasunau in noapte.

 

A fost o seara minunata, dar s-a incheiat repede!

Va veni insa in curand o zi cand laudele nu vor inceta niciodata. 

Astept acea zi!

Pana atunci insa, ma voi bucura in Domnul aici pe pamant!

Hrana ta zilnica!

15 IULIE
Matei 8.18-34
Cărturarului, care se oferise să-L urmeze pe Domnul oriunde va merge, Domnul nu i-a ascuns faptul că drumul Lui este unul al renunţării totale. Până şi păsările cerului, de care Tatăl ceresc Se îngrijeşte (6.26), o duc mai bine aici decât însuşi Creatorul lor.

 Ce umilinţă!

 El nu avea pe pământ nici unde să-Şi pună capul; numai pe cruce, după ce Şi-a încheiat lucrarea, a putut să-Şi odihnească - sau să-Şi plece - capul (în greacă, acelaşi verb: Ioan 19.30).
În v. 21, un alt om răspunde la invitaţia Sa printr-o scuză, aparent justificată: nu era îndreptăţit să participe la înmormântarea tatălui său? 

Totuşi, oricât de urgentă ar putea părea o datorie, niciun „întâi de toate" nu poate lua locul celor pe care ni le-a poruncit Domnul (6.33). Ceea ce au hotărât apoi Cei doi oameni nu ni se mai spune. Important este să ştim dacă noi am răspuns chemării Domnului Isus.
Scena atât de cunoscută şi de frumoasă a trecerii prin furtună ilustrează călătoria credinciosului pe pământ. El întâmpină multe vijelii, dar Salvatorul lui, care este deopotrivă a Stăpânul stihiilor, este cu el (Psalmul 23.4). El porunceşte vântului şi valurilor, bolilor şi morţii, dar şi puterilor satanice, după cum demonstrează eliberarea celor doi demonizaţi din ținutul Gadarenilor (sau Gherghesenilor, sau Gherasenilor).

Romania la inaltime - Cazanele Dunarii

                      Nu demult una din televizunile noastre, promova locurile frumoase din tara si cred ca este o idee buna, pentru ca Romania are multe asemenea locuri.

Locul prezentat este pe malul Dunarii - la Cazane!

                      

Totul din belsug, si suferinte, si mangaieri!

Sunt la birou si sunt cu ochii pe ceas. Astept cu nerabdare sa pot pleca mai repede azi. Mi-am facut in inima mea un plan si ma rog Domnului sa ma ajute sa-l duc la indeplinire.
Pentru ca turneul grupului SPERANTA si al fratelui LUIGI MITOI, au ajuns in zona Banatului, cu ajutorul Domnului vreau sa merg si sa ma bucur impreuna cu ei.
La urma urmei, job-ul meu nu isi schimba locatia, dar ei da....
Asa ca, maine, in limita timpului pe care il voi avea, voi scrie cateva cuvinte si poate voi posta cateva imagini de pe stadionul din Bocsa, insa pana cand plec, mi-a venit pe buze o melodie care mie imi place foarte mult si ii fredonam versurile. Nu ploua insa, viata in sine are parte si de soare si de furtuna.
"Dupa soare si furtuna, va veni o zi mai buna
Soarele va straluci mai minunat..."
Apostolul Pavel spune:

Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Christos, tot aşa, prin Hristos, avem parte de belşug de mângâiere.
2 Corinteni 1:5

Cantarul prin care cantareste omul este diferit de cantarul lui Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ingaduie incercari in viata noastra, trebuie sa stim ca in aceeasi masura are pregatite si binecuvantarile pentru noi.
Cu cat furtuna este mai mare, cu atat Soarele dreptatii lui Dumnezeu va fi mai stralucitor si biruinta va fi mai placuta.Daca nu am fi incercati, daca nu am trece prin suferinta, cum oare am putea avea parte de mangaieri?
Nu orice fel de mangaieri, ci  "....prin Hristos, avem parte de belşug de mângâiere"
Din propria experienta stiu ca in belsugul meu, nu mai aveam nevoie de belsugul mangaierilor Sale.Cand ne merge bine, strigatul catre Domnul isi pierde din putere, insa din adacimea vailor strigatul este mult mai puternic.Nimanui nu ii place in vale, nimanui nu-i place in suferinta, insa tuturor ne place sa fim mangaiati.
  Numai ca Pavel spune: daca avem parte din belşug de suferinţele lui Christos, avem parte si de belşug de mângâiere din partea Domnului.
Cand avem parte de belşug de suferinţe, ne raportam altfel cu Dumnezeu, stim altfel sa ne rugam.
Rugaciunea vine din adancul inimii si strigatul este sincer. In necaz, David striga catre Domnul:
"Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele! Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!"

Nu stiu prin ce fel de incercare treci, nu stiu ce fel de necaz s-a abatut asupra ta, insa tot ceea ce stiu este ca Dumnezeu aude strigatul tau. 
Ridica-ti ochii si priveste cat de mare este Dumnezeu, si nu lasa ca problemele tale sa te impresioneze.
Ori fi ele mari, ori fi ele multe, dar stiu sigur ca NU sunt mai mari decat DUMNEZEU!

Doua picaturi de sfintenie si o picatura de pacat!

Intr-un sticluta cu cerneala pun doua picaturi de apa si astept rezultatul.
Rezultat...? Nici o schimbare!

Repet procedeul, dar de data aceasta iau un pahar cu apa limpede, ca si cristalul. Dintr-o sticluta cu cerneala, extrag cu pipeta doua picaturi si pun in paharul cu apa.
 Rezultatul...? Apa  devine albastruie, schimbandu-si pe loc culoarea.

Asemanatoare este si viata unui crestin.
Incercam sa traim o viata neprihanita dupa voia lui Dumnezeu, insa uneori ne place sa cochetam si cu putin pacat. Nu facem pacate mari, nu facem pacate groaznice care sa-i infioare pe cei din jurul nostru, insa mai facem si noi, din cand in cand, mici si marunte pacate.
Viata de crestin cere sfintenie deplina. Isus a spus: "fiti sfanti, caci EU sunt sfant".
In acest mic experiment am putut vedea diferenta dintre cele doua picaturi.
Doua picaturi de apa, nu au aceeasi putere ca doua picaturi de cerneala.
La fel este si in procesul de sfintenie al vietii noastre. Putina sfintenie, din cand in cand, intr-o viata de compromis nu au acelasi efect ca:
"putinul pacat intr-o viata de sfintenie".
Putin necurat, spurca tot ceea ce este curat.
Putina necuratie intineaza tot ceea ce  este sfant!
Mult timp m-am intrebat:slujirea adusa la altar, este primita inaintea Domnului?
Amestecand ceva curat cu ceva necurat? Peste saptamana, o viata condusa de fire, iar duminica cerem sfintire si aducem jertfe inaintea Domnului, oare ne sunt primite?
Biblia are un cuvant pentru acesti oameni:
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

Doua picaturi de sfintenie si o picatura de pacat?
Nici macar o tona de sfintenie si un gram de pacat, nu pot face ca jertfa noastra sa fie primita de Dumnezeu. 

Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea, spune  cuvantul in Habacuc 1:13

Mi-aduc aminte de un verset din cartea Apocalipsa si ma trec fiorii:

"nimic întinat nu va intra în ea"

Suntem noi oare vrednici de Imparatia lui Dumnezeu?

Hrana ta zilnica!

14 IULIE
Matei 8.1-17
Serviciul dragostei şi cel al dreptăţii Domnului sunt cele care iau acum locul învăţăturilor Sale. Pentru început, suntem martorii a trei vindecări. Leprosul din v. 12 cunoştea puterea lui Isus, dar se îndoia de dragostea Lui: „Dacă vrei, poţi". Isus voia şi 1-a vindecat (Osea 11.3 sf.).
Centurionul din Capernaum s-a apropiat condus nu numai de sentimentul autorităţii atotputerniciei Domnului, ci şi de cel al propriei nevrednicii: „numai rosteşte un cuvânt..." Această credinţă nemaiîntâlnită L-a mirat şi L-a bucurat pe Domnul Isus. El a dat-o drept exemplu celor care-L urmau, dar ea ne umileşte totodată şi pe noi.
Este nevoie ca învăţătorul să lucreze deopotrivă şi în familiile alor Săi: El o vindecă pe soacra ucenicului Petru.
Isus nu S-a ocupat de bolnavi în felul medicilor care consultă, care pun un diagnostic, prescriu un tratament, îşi încasează onorariul şi pleacă. El nu S-a mulţumit numai să vindece, ci „suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui" (Isaia 53.4), mergând până la sursa lor, care este păcatul. El le-a simţit toate poverile, toate amărăciunile (Ioan 11.35). O asemenea compasiune este mult mai de preţ decât eliberarea propriu-zisă şi aceasta este ceea ce experimentează mulţi credincioşi prin bolile lor.

De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?

 Un articol foarte interesant!

Sa stiti ca este un element distinctiv. 

Am fost intrebat deseori:  De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?

 Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care  ar fi bine sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie. Primul lucru, fratii penticostali se roaga mai mult. Se roaga mai mult. Dau credit mai mare rugaciunii, decat o facem noi. Si noi ne rugam, dar, rugaciunea in bisericile penticostale, in viata unui credincios penticostal are o pondere mai mare. E adevarat ca baptistii sau Crestinii dupa Evanghelie liciteaza mai mult pe Cuvant. Studiaza mai mult, mai intens. Dar, unii atata studiaza ca uita sa se roage. Si fara rugaciune, nu este puterea. Nu este putere. Ca vedeti si la predicatorii penticostali, chiar daca n-au studiat mult, dar daca se roaga…

Al doilea lucru. In bisericile penticostale se canta mai pentru inima. Se canta mai afectuos. Atinge inima mai mult. Si Crestinii dupa Evanghelie si Baptistii canta. Dar, modul in care combina rugaciunea si cantarea, iarasi, este important. Al treilea lucru, am observat ca credinciosii penticostali sunt mai uniti, in special pentru lucrari duhovnicesti, [dar] chiar si [pentru] lucrarile practice. Mobilizarea este mai buna la fratii penticostali. E un secret, undeva trebuie gasit.

Citeste mai mult:  AICI

Hrana ta zilnica!

13 IULIE
Matei 7.15-29
Dacă pomii buni pot fi recunoscuţi după fructele lor bune, atunci v. 22 nu ne prezintă oare oameni de excepţie?

 Aparent, ei au mâinile pline de lucrări lăudabile: profeţii, miracole, demoni scoşi... având Numele Domnului întotdeauna (toată ziua bună ziua) pe buzele lor. „Nu v-am cunoscut" le va răspunde cu hotărâre Domnul Isus. Roadele voastre nu sunt cele ale ascultării de Dumnezeu.
Nu ne este greu să pătrundem sensul tuturor acestor învăţături. Ceea ce ne lipseşte nu este, de fapt, înţelegerea lor, ci, mai degrabă, împlinirea lor. Din acest motiv, în încheierea cuvântării Sale, Domnul ilustrează printr-o scurtă parabolă diferenţa dintre această punere în practică şi simplul fapt de a auzi: Două case, din exterior asemănătoare; însă coborâţi la subsol şi priviţi! Una dintre ele are ca temelie stânca credinţei în Isus Hristos (1 Corinteni 3.11); constructorul ei a săpat în profunzime (Luca 6.48). Cealaltă casă se sprijină numai pe nisipul mişcător şi nesigur al sentimentelor omeneşti. Până la probă, care este necesară, aceste case pot fi confundate. Urmăriţi însă ce s-a întâmplat cu cea de-a doua casă... chibzuit şi nechibzuit sunt cele două nume pe care le primesc instructorii. 

Care dintre acestea vi se potriveşte?

Thou Oh Lord

                         

Hrana ta zilnica!

12 IULIE
Matei 7.1-14
Versetele 1-6 şi 12 aşază înaintea noastră principiile care trebuie să reglementeze relaţiile noastre cu oamenii, cu fraţii noştri. Încercând să găsească soluţie la această problemă, marii gânditori ai tuturor civilizaţiilor au umplut biblioteci întregi cu doctrinele lor sociale, politice, morale sau religioase; Domnului însă îi este de ajuns un mic verset pentru a exprima şi a cuprinde soluţia Sa de înţelepciune divină, desăvârşită şi definitivă: „Toate deci câte doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (v. 12; comp. cu Romani 13.10). 

Ce regulă de aur este aceasta, pentru care fiecare zi este încă un prilej de a o pune în practică! Să învăţăm să ne punem întotdeauna în locul acelora cu care avem de-a face.
Versetele 13 şi 14 ne aduc aminte că, dacă sunt doi stăpâni, sunt şi două căi şi două porţi. 

Calea largă este a celor mulţi, şi aceasta în ciuda unui indicator care înfioară: „Spre pieire" (v. 13)! în schimb, puţini găsesc (pentru că puţini sunt cei care caută - vezi v. 7) „calea care duce la Viaţă". „Strâmtă este poarta": pe ea nu se poate intra fără a lăsa bagajele „eu-lui şi ale propriei îndreptăţiri, precum şi poverile cu care vieţile noastre sunt deseori încărcate.

Comunicare si ascultare!

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

Matei 25: 34-40

De-atatea ori am citit acest text si oridecate ori l-am citit si am dat de aceste cuvinte am avut o serie de intrebari.Insa mult mai multe intrebari au fost cand citeam si continuarea textului si ma cuprindea si o stare de teama.

„Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
  „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

Cred ca fiecare din noi am primit o chemare din partea lui Dumnezeu. 

Fie ca ai o chemare pentru a mijloci in rugaciune pentru altii, fie ca ai o chemare de a predica Evanghelia, fie ai un dar de a-L lauda pe Domnul prin cantare sau poezie, iar prin aceasta le vorbesti oamenilor despre Isus, fie ca ai darul compasiunii pentru semeni, fie alte daruri pe care Dumnezeu le aseaza in fiecare, important este ca fiecare sa-si descopere chemarea si mai mult de-atat, sa o faca cu bagare de seama, asa spune Cuvantul.

Uneori ne multumim cu starea in care suntem si traim atat de linistiti fiind asigurati cumva de numele "pocait" pe care il purtam.

Dar oare ce inseamna pocainta?

Mersul in fiecare duminica la biserica cat si in celelalte zile oare, nu sunt suficiente? Prezenta mea la fiecare slujba religioasa, oare nu imi garanteaza nimic?
Pocainta inseamna mult mai mult decat o prezenta la biserica. Pocainta implica actiune, daca vrei sa te implici in lucrare nu poti sta.
Mi-aţi dat de băut, M-aţi primit, M-aţi îmbrăcat, aţi venit să Mă vedeţi, aţi venit pe la Mine..toate acestea sunt niste actiuni, sunt atitudini pe care le luam in acele momente pe care Dumnezeu ni le scoate in cale, tocmai pentru a ne testa.
Dar luam singuri decizii in ce ne implicam si cand ne implicam? Iata, il avem pe Filip in fata:
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.” Fapte 8:26
Dumnezeu are modul lui prin care ne vorbeste, problema este sa pastram firul de legatura cu El. Comunicarea, rugaciunea este primordiala in relatia noastra cu Dumnezeu.Dar oare este suficient...?
Lui Filip i-a vorbit, insa Filip a mai facut ceva: Filip s-a sculat şi a plecat.(Fapte 8:27)
Filip a ascultat! Atunci cand Domnul ne vorbeste, trebuie sa si actionam.
Si din nou ne intoarcem la comunicare: ii spunem Domnului ce avem pe suflet, insa trebuie sa si asteptam raspunsul lui Dumnezeu.
Doua lucruri extrem de importante: comunicarea si ascultarea!
 

Hrana ta zilnica!

11 IULIE
Matei 6.19-34
Ochiul simplu este acela care nu se îndreaptă decât spre un singur obiect. Pentru credincios, acest obiect este „comoara" lui: Domnul Hristos. 

Noi II contemplăm „cu faţa descoperită" in Cuvânt şi această viziune ne luminează tot lăuntrul nostru (citiţi 2 Corinteni 3.18 şi 4.6,7). Inima noastră nu poate fi în acelaşi timp şi în cer şi pe pământ. A îndrăgi o comoară cerească şi, în acelaşi timp, a aduna bunuri pentru pământ sunt, prin urmare, două ocupaţii absolut incompatibile. Tot astfel, este imposibil să slujim mai mult decât unui singur stăpân (v. 24); dacă vom încerca, vom constata că poruncile primite sunt adesea contradictorii. 

Renunţând însă la Mamona (la „bogăţii" - vezi Luca 16.13), nu cumva ne expunem privaţiu-nilor, riscând să fim lipsiţi de ceea ce ne este necesar în clipa tic faţă?

 Domnul ne avertizează cu privire la această scuză rea. "De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi..." (v. 25). Să deschidem ochii, după cum ne invită Domnul Isus, şi să observăm în creaţie mărturiile nenumărate cu privire la grija plină de afecţiune şi de bunătate a Tatălui ceresc îndreptată spre cele mărunte: flori, păsări... (comp. cu Psalmul 147.9).
Nu, Dumnezeu nu va rămâne niciodată dator faţă de cei care vor pune interesele Sale pe primul plan în viaţa lor, faţă de cei care-L vor alege pe El (Luca 10.42). Dar trebuie să începem cu aceasta.

Hrana ta zilnica!

10 IULIE
Matei 6.1-18
Milosteniile (v. 1-4), rugăciunile (v. 5-15) şi posturile (v. 16-18) sunt trei manifestări principale prin care oamenii cred că se achită de „îndatoririle lor religioase". Când acestea sunt făcute într-un mod care atrage atenţia altora, aprecierea pe care o primesc ţine deja loc de răsplată (Ioan 5.44). 

Vai, cât de vicleană este inima omului şi cum se foloseşte ea şi de lucrurile cele mai bune pentru a se îngâmfa! 

Darurile cele mai generoase, când sunt făcute la vedere, pot fi însoţite de cel mai crunt egoism; pe chipul nostru afişăm mâhnirea (regretul, căinţa), ... iar în adâncul inimii ascundem mulţumirea de sine.
Domnul ne învaţă cum să ne rugăm. Rugăciunea nu este nicidecum un act merituos, ci o umilă prezentare a nevoilor noastre înaintea Tatălui ceresc, în taina cămăruţei noastre. Nu devin oare prea adesea rugăciunile noastre fraze negândite şi repetări obositoare? (vezi Eclesiastul 5.2). Până şi această frumoasă rugăciune pe care Domnul le-a dat-o ca învăţătură ucenicilor Săi (v. 9-13), atât de bine adaptată necesităţilor momentului, a devenit pentru mulţi o repetiţie zadarnică. Copilul lui Dumnezeu are privilegii pe care israelitul nu le avea: poate să se apropie în orice vreme, prin Duhul, de tronul harului, în Numele Domnului Isus. Folosim noi din plin acest privilegiu?

Revenirea Domnului Isus Hristos

             Merita sa luam aminte la aceste cuvinte!

                        

IUBESTE SI IARTA!

Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”  Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit.

Sunt doua versete extraordinare, din textul care ne vorbeste despre uciderea lui Stefan.

Desigur, Stefan nu este singurul martir care si-a data viata din dragoste pentru Isus Hristos, insa este singura moarte a unui ucenic descrisa cu lux de amanunte pe paginile Noului Testament, dar mai ales fiind scrise ultimele cuvinte pe care Stefan le-a rostit inainte de a adormi.

O moarte triumfala, am  putea spune, desi nu cred ca modul in care murim este atat de important, ci mai degraba modul in care ne traim viata pana ajungem in clipa mortii.Insa moartea lui Stefan a fost o moarte linistita, o moarte despre care cuvantul spune ca "a adormit", dar aceasta moarte s-a datorat modului in care Stefan si-a trait viata pana atunci.

Tineti minte ce somn linistit si dulce am avut in copilarie atunci cand adormeam pe bratul tatalui sau a mamei?

Stefan a adormit pe bratulul Tatalui, si mai mult de-atat si-a predat duhul in mainile Sale.Nu a fost speriat nici de furia celor din popor, nici de pietrele care stateau pregatite spre a fi aruncate in el, nu l-a speriat nimic.

Stefan inainte de a-si da duhul, i-a mustrat pentru tot ceea ce faceau.

…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât.
Voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…

Oare Stefan nu stia ce il asteapta? 

Ba da, insa lui Stefan nu i-a pasat si in cap. 7 este descrisa toata cuvantarea lui Stefan.

Privind cu ochii pamantesti am putea spune ca a avut parte de o moarte umilitoare, insa  moartea lui Stefan a fost una dintre cele mai triumfatoare.Ceea ce este extraordinar si ceea ce m-a impresionat, este starea inimii  lui Stefan in acel moment. O inima fara pic de resentimente fata de cei care se pregatea sa-l omoare, o inima plina de compasiune si mila, o inima plina de dragoste pentru cei care aruncau pietre spre el,

  „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!”

  

Nu suntem niciunul din noi martirizati pentru Domnul, dar cu toate acestea cati avem o inima ca a lui Stefan?

Cati dintre noi inaltam rugaciuni fierbinti pentru cei care ne doresc raul?

Fiecare dintre noi avem si prieteni, si dusmani sau cel putin asa credem despre unii, ca ne sunt dusmani. O vreme cautam sa evit si sa ma gandesc la asa zisi "prieteni", daramite sa ma rog pentru ei. Pana intr-o zi cand mi-a vorbit Domnul, abia atunci am inteles. 

Abia atunci am inteles ca voi fi libera cu adevarat cand ii voi ierta, cand ma voi putea ruga si cand voi putea sa rostesc binecuvantari pentru ei.A fost un proces destul de lung si pot spune chiar greoi, pentru ca aveam o problema mare cu "firea", insa cu ajutorul Domnului, si numai cu cu ajutorul Lui, am reusit.

Astazi, ii port in rugaciunile mele pe toti acei care poate nu ma "iubesc" si nu mai am nici un fel de teama sa ma gandesc sau sa le pronunt numele, din contra rostesc binecuvantari in dreptul lor si inalt rugaciuni ca, Domnul sa nu le tina in seama  mania, rautatea, vorbirea de rau sau orice alt pacat care il intristeaza pe Domnul, dar si orice pacat care le-ar putea afecta vesnicia lor.

Trebuie sa invatam sa-i iertam si sa-i iubim, insa aparand adevarul si mai presus de orice

 ADEVARUL LUI DUMNEZEU!

 

Increde-te in Domnul!

   Psalmi 57:1

Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.

 

Psalmi 37:5

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra!

 

                         

Hrana ta zilnica!

9 IULIE
Matei 5.31-48
Cel care vorbeşte aici - să nu uităm - este Mesia, împăratul lui Israel. 

Învăţătura Lui a fost numită Carta sau Constituţia împărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii.

 Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! 

În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!", învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non-violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. 

Oare creştinii care le respectă ad-litteram vor fi ei victimele fară apărare ale abuzurilor de tot felul? 

Să fim siguri că Dumnezeu va şti să-i protejeze. In plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să-i facă rău credinciosului, reuşind chiar să-1 motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.
Versetele 38-48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc I Petru 2.22,23; lacov 5.6 şi atâtea alte pasaje...!

 Ceea ce-i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

Dupa doar doua zile...cantam!

Oridecate ori ascult aceasta cantare, stiu ca nu exista pe lumea aceasta necaz pe care Dumnezeu sa nu-l poata alina.

Cu aproape cinci ani si jumatate in urma, intr-o zi de vineri 10 aprilie 2009, imi inmormantam sotul, dupa o moarte subita.

Ce poate fi mai dureros ???

Urma ziua de duminica, am plecat la adunare.Unde as fi putut sa-mi gasesc pacea? Unde as fi putut sa gasesc mangaiere mai bine decat la Domnul?

Mi-amintesc ca, desi franta in suflet de durere, inima cauta sa Il laude pe Domnul chiar si in necaz.

M-am ridicat si am cantat aceasta cantare cu toata fiinta mea, cu tot sufletul meu. Am primit curajul si puterea necesara sa duc cantarea pana la capat.Stiu ca numai El m-a intarit atunci si numai El m-a intarit si de-atunci in continuare, de-aceea Ii voi canta toata viata mea.

Vreau sa-ti spun un lucru dragul meu, oricare ar fi necazul prin care treci astazi, nu uita:

Domnul merge inaintea ta si face suferinta mai usoara!

  Când pe marea vieţii eu, trecut-am grele încercări
Când necazul s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult
În singurătatea grea, plângea inima mea de dor
După harul Domnului să-mi vină în ajutor.

Când în largul mării am fost, malul eu l-am dorit mereu
Dar furtuna s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult
Când aproape-am fost de mal, a mai venit un val din larg
Ce m-a dus în depărtări prin alte încercări mai mari

Dar în tot necazul meu, Domnul m-a ocrotit mereu;
El m-a scos cu Mâna Sa din încercarea grea, chiar El!
Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu,
Sufletul El l-a salvat din marea de păcat.

Înspre Domnul am strigat, din val m-a ridicat chiar El,
Valul mării furios Domnul l-a liniştit pe loc ;
Câte zile voi avea în toate îl voi lăuda pe El ;
El m-a scos cu mâna Sa din încercarea grea.
Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu
Sufletul El l-a salvat din marea de păcat.

                       

Construim sau demolam?

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.

Matei 5:13 

Dupa ce rosteste Isus cuvantarea de pe munte in care le spune ucenilor ce anume ii vor face fericiti, vine imediat si spune , "voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii".

Pornind de la aceste calitati pe care trebuie sa le aibe un crestin autentic, bland, milostiv, inima curata, impaciuitor, insetat dupa neprihanire, iata ca vine Isus cu o alta calitate care trebuie sa ne caracterizeze pe fiecare, sa fim sare.  

Nu stiu cum este sa mananci mancare fara sare. Nu am fost la un regim asa sever niciodata si nu stiu cum este. Imi amintesc doar ca, in ziua in care sotul a facut acel accident vascular si am mers la spital, mancarea pe care  a primit-o acolo era de un regim extraordinar de sever.Am gustat din curiozitate pentru ca am vrut sa vad  ce are, de nu o poate manca. Concluzia mea: oribila sau groaznica, nu avea nici un gust.... 

Macar de puneau cateva bobite... Cred ca, daca fiecare din noi am incerca sa mancam o mancare fara sare, am realiza ce importanta are sarea.

Voi sunteţi sarea pământului !

Isus nu lasa acest indemn optional, daca vrem sau daca putem. Nu spune..."stiti dragii mei, ar fi bine sa fiti sare si lumina pentru cei din jurul vostru". 

NU! El spune "VOI SUNTETI"! 

Cum altfel am putea sa fim, decat, ca ceva deosebit? 

"Sare" care da gust si "lumina" in intuneric! 

 Sarea da un gust bun iar lumina aprinsa in intuneric este ceva extrordinar.

Lumina pe scara blocului unde locuiesc, lumina in biroul care imi petrec mai mult din jumatate de viata, lumina in lumea intunecata si orbita de pacat!

Oare daca lumina noastra este vie, credeti ca cei din jur nu ar avea sansa sa-si descopere starea lor pacatoasa?

Fratele Valentin Popovici a scris o poezie deosebita:

Zece creștini "mititei" se-mpărțeau în două,
Unul nu ținea cu ei, și-au rămas doar nouă!

Nouă creștini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, și-au rămas doar opt.

Opt creștini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, și-au rămas doar șapte.

Șapte creștini erau "buni", însă unul trase
Niște halbe la măsea, și-au rămas doar șase.

Șase credincioși "de rang", nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, și-au rămas doar cinci.

Cinci creștini "evlavioși" se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, și-au rămas doar patru.

Patru sfinți filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, și-au rămas doar trei.

Trei creștini se tot gândeau care-i mai de soi,
Să-l aleagă predicator, și-au rămas doar doi.

Doi creștini...iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocăit, și-a rămas doar unul.

...Un creștin, doar un creștin..., unul ca și noi,
A vorbit despre Isus, și-atunci au fost doi.

Doi creștini când s-au rugat, Domnul le-a dat rouă,
Harul lui a fost bogat, și-au ajuns la nouă.

Nouă creștini s-au unit pentru mărturie,
Și-au crescut, s-au înmulțit, și-s acum o mie...

Înțelege, frate, azi, că nu-ți spun povești,
Că din soiul acestora poate și tu ești.

Ori ești martor, martor viu, și iubești lucrarea,
Ori ești cu echipa rea..., cea cu demolarea! 

Ce fel de lumina suntem noi? 

In ce echipa lucram? 

Construim sau demolam?