Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta
Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost
pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat;
Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi
primit; am fost gol, şi
M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă,
şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne,
când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi
Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau
gol şi Te-am îmbrăcat?Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă
spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte
neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Matei 25: 34-40
De-atatea ori am citit acest text si oridecate ori l-am citit si am dat de aceste cuvinte am avut o serie de intrebari.Insa mult mai multe intrebari au fost cand citeam si continuarea textului si ma cuprindea si o stare de teama.
„Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol,
sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
Cred ca fiecare din noi am primit o chemare din partea lui Dumnezeu.
Fie ca ai o chemare pentru a mijloci in rugaciune pentru altii, fie ca ai o chemare de a predica Evanghelia, fie ai un dar de a-L lauda pe Domnul prin cantare sau poezie, iar prin aceasta le vorbesti oamenilor despre Isus, fie ca ai darul compasiunii pentru semeni, fie alte daruri pe care Dumnezeu le aseaza in fiecare, important este ca fiecare sa-si descopere chemarea si mai mult de-atat, sa o faca cu bagare de seama, asa spune Cuvantul.
Uneori ne multumim cu starea in care suntem si traim atat de linistiti fiind asigurati cumva de numele "pocait" pe care il purtam.
Dar oare ce inseamna pocainta?
Mersul in fiecare duminica la biserica cat si in celelalte zile oare, nu sunt suficiente? Prezenta mea la fiecare slujba religioasa, oare nu imi garanteaza nimic?
Pocainta inseamna mult mai mult decat o prezenta la biserica. Pocainta implica actiune, daca vrei sa te implici in lucrare nu poti sta.
Mi-aţi dat de băut, M-aţi primit, M-aţi îmbrăcat, aţi venit să Mă vedeţi, aţi venit pe la Mine..toate acestea sunt niste actiuni, sunt atitudini pe care le luam in acele momente pe care Dumnezeu ni le scoate in cale, tocmai pentru a ne testa.
Dar luam singuri decizii in ce ne implicam si cand ne implicam? Iata, il avem pe Filip in fata:
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.” Fapte 8:26
Dumnezeu are modul lui prin care ne vorbeste, problema este sa pastram firul de legatura cu El. Comunicarea, rugaciunea este primordiala in relatia noastra cu Dumnezeu.Dar oare este suficient...?
Lui Filip i-a vorbit, insa Filip a mai facut ceva: Filip s-a sculat şi a plecat.(Fapte 8:27)
Filip a ascultat! Atunci cand Domnul ne vorbeste, trebuie sa si actionam.
Si din nou ne intoarcem la comunicare: ii spunem Domnului ce avem pe suflet, insa trebuie sa si asteptam raspunsul lui Dumnezeu.
Doua lucruri extrem de importante: comunicarea si ascultarea!
Pocainta inseamna mult mai mult decat o prezenta la biserica. Pocainta implica actiune, daca vrei sa te implici in lucrare nu poti sta.
Mi-aţi dat de băut, M-aţi primit, M-aţi îmbrăcat, aţi venit să Mă vedeţi, aţi venit pe la Mine..toate acestea sunt niste actiuni, sunt atitudini pe care le luam in acele momente pe care Dumnezeu ni le scoate in cale, tocmai pentru a ne testa.
Dar luam singuri decizii in ce ne implicam si cand ne implicam? Iata, il avem pe Filip in fata:
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.” Fapte 8:26
Dumnezeu are modul lui prin care ne vorbeste, problema este sa pastram firul de legatura cu El. Comunicarea, rugaciunea este primordiala in relatia noastra cu Dumnezeu.Dar oare este suficient...?
Lui Filip i-a vorbit, insa Filip a mai facut ceva: Filip s-a sculat şi a plecat.(Fapte 8:27)
Filip a ascultat! Atunci cand Domnul ne vorbeste, trebuie sa si actionam.
Si din nou ne intoarcem la comunicare: ii spunem Domnului ce avem pe suflet, insa trebuie sa si asteptam raspunsul lui Dumnezeu.
Doua lucruri extrem de importante: comunicarea si ascultarea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu