Cerceteaza-ma Doamne!

Gata, am terminat cu munca mai grea la birou! 

Am incercat sa pun hartiile cap la cap si sa termin cu luna iunie. Cumva, cumva am reusit. Drept e ca nici macar cafeaua nu am reusit sa o beau, insa acum am timp si de cafea, dar in mod special de blog. Am timp sa citesc, am timp sa si scriu cateva cuvinte pe blog, asta daca ma vor lasa clientii, dar dupa cum se anunta afara 33-34 de grade...s-ar putea sa am timp sa citesc tot Noul Testament. Dar inainte de a citi mi-am verficat mesageria. Pentru inceput am sa va binecuvintez cu un psalm minunat cu care si eu am fost binecuvantata inca din zori, prin email, Psalmul 139.

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?

 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina. Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. 

 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. 

 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!   Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!  

  Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

 

Ce altceva mai ne ramane de facut, decat sa ne lasam cercetati de cuvantul lui Dumnezeu?

Doamne cerceteaza-ne pe fiecare in parte acolo unde suntem, deschide-ne ochii spirituali de a ne vedea fiecare, asa cum Tu ne vezi, si la randul nostru sa vedem pe cei din jurul nostru prin ochii Tai nepartinitori.

Stiu ca de multe ori avem si aici ma judec singura, am obiceiul de a privi  la ceea ce izbeste ochiul, am tendinta de a judeca ceea ce privesc cu ochii, insa Dumnezeu vreau ca  sa privesc la fiecare, prin ochii Lui si nu prin ochii mei, de-aceea Il rog sa ma ajute sa fac acest lucru.

Cerceteaza-ma Doamne, vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!