IUBESTE SI IARTA!

Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”  Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit.

Sunt doua versete extraordinare, din textul care ne vorbeste despre uciderea lui Stefan.

Desigur, Stefan nu este singurul martir care si-a data viata din dragoste pentru Isus Hristos, insa este singura moarte a unui ucenic descrisa cu lux de amanunte pe paginile Noului Testament, dar mai ales fiind scrise ultimele cuvinte pe care Stefan le-a rostit inainte de a adormi.

O moarte triumfala, am  putea spune, desi nu cred ca modul in care murim este atat de important, ci mai degraba modul in care ne traim viata pana ajungem in clipa mortii.Insa moartea lui Stefan a fost o moarte linistita, o moarte despre care cuvantul spune ca "a adormit", dar aceasta moarte s-a datorat modului in care Stefan si-a trait viata pana atunci.

Tineti minte ce somn linistit si dulce am avut in copilarie atunci cand adormeam pe bratul tatalui sau a mamei?

Stefan a adormit pe bratulul Tatalui, si mai mult de-atat si-a predat duhul in mainile Sale.Nu a fost speriat nici de furia celor din popor, nici de pietrele care stateau pregatite spre a fi aruncate in el, nu l-a speriat nimic.

Stefan inainte de a-si da duhul, i-a mustrat pentru tot ceea ce faceau.

…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât.
Voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…

Oare Stefan nu stia ce il asteapta? 

Ba da, insa lui Stefan nu i-a pasat si in cap. 7 este descrisa toata cuvantarea lui Stefan.

Privind cu ochii pamantesti am putea spune ca a avut parte de o moarte umilitoare, insa  moartea lui Stefan a fost una dintre cele mai triumfatoare.Ceea ce este extraordinar si ceea ce m-a impresionat, este starea inimii  lui Stefan in acel moment. O inima fara pic de resentimente fata de cei care se pregatea sa-l omoare, o inima plina de compasiune si mila, o inima plina de dragoste pentru cei care aruncau pietre spre el,

  „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!”

  

Nu suntem niciunul din noi martirizati pentru Domnul, dar cu toate acestea cati avem o inima ca a lui Stefan?

Cati dintre noi inaltam rugaciuni fierbinti pentru cei care ne doresc raul?

Fiecare dintre noi avem si prieteni, si dusmani sau cel putin asa credem despre unii, ca ne sunt dusmani. O vreme cautam sa evit si sa ma gandesc la asa zisi "prieteni", daramite sa ma rog pentru ei. Pana intr-o zi cand mi-a vorbit Domnul, abia atunci am inteles. 

Abia atunci am inteles ca voi fi libera cu adevarat cand ii voi ierta, cand ma voi putea ruga si cand voi putea sa rostesc binecuvantari pentru ei.A fost un proces destul de lung si pot spune chiar greoi, pentru ca aveam o problema mare cu "firea", insa cu ajutorul Domnului, si numai cu cu ajutorul Lui, am reusit.

Astazi, ii port in rugaciunile mele pe toti acei care poate nu ma "iubesc" si nu mai am nici un fel de teama sa ma gandesc sau sa le pronunt numele, din contra rostesc binecuvantari in dreptul lor si inalt rugaciuni ca, Domnul sa nu le tina in seama  mania, rautatea, vorbirea de rau sau orice alt pacat care il intristeaza pe Domnul, dar si orice pacat care le-ar putea afecta vesnicia lor.

Trebuie sa invatam sa-i iertam si sa-i iubim, insa aparand adevarul si mai presus de orice

 ADEVARUL LUI DUMNEZEU!