Bucuros in suferinta!

Bucuros in suferinta!

Nu stiu caruia dintre noi ii  face placere sa treaca prin incercari!?

"Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi..."

1 Petru 4:12

Desi incercarile fac parte din "toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce se incred in Domnul",  asa spune versetul.Ori in momentul cuptorului prin care ne trece uneori Dumnezeu, nu stiu cati dintre noi ne gandim sau mai bine zis cati acceptam cu bucurie stiind ca acestea ne duc inspre "un bine" al nostru.

DA asa ar trebui sa gandim, dar fiind oameni, tare greu ne este sa facem acest lucru.

Necazul pe noi ne surprinde, insa pe Dumnezeu"niciodata".

Multi crestini sunt, insa nu pe toti Ii alege Dumnezeu sa ii foloseasca, si asta nu ca nu ar fi alesi de Domnul, ci nu sunt alesi datorita faptului ca nu se pun la dispozitia Lui de a-i folosi. De fapt, Dumnezeu nu ne ia cu forta si ne pune sa facem ceva pentru El, ci noi de buna voie dorim si cerem acest lucru,"Doamne, ma pun la dispozitia Ta, foloseste-ma dupa voia Ta si ajuta-ma sa-ti fiu de folos", ori cand cerem acest lucru Dumnezeu se implica. Numai ca atunci cand cerem sa fim folositi, trebuie sa parcurgem anumite etape. Suntem asemeni unei farfurii sau a unei cani pe care vrem sa o folosim pentru a pune ceva in ea, insa inainte de asta ne asiguram ca este curatata si nu are nici un fel de impuritati pe ea. Asemenea suntem si noi, daca cerem sa fim folositi, atunci trebuie sa fim foarte constienti ca inainte de asta Dumnezeu ne trece prin acest proces de curatare, ori asta inseamna "incercarile".

Iata de ce anumiti crestini, trec prin incercari si  parca trec din una si intra in alta.

In 2 Corinteni 6:4-10, ap. Pavel descrie viata de crestin:

"....prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile"

Ar fi atat de frumos sa calcam doar pe trandafiri, insa Dumnezeu nu ne-a promis asa ceva. Nici pe departe, din contra ne spune, " In Imparatia Mea veti intra prin multe necazuri...", insa ne-a fagaduit un lucru ca va fi alaturi de noi, "cu nici un chip nu te voi lasa...".

Poate ca astazi esti in incercare sau daca nu esti, cu siguranta vei fi, nu uita insa un lucru, aceste perioade de fapt sunt momentele in care Dumnezeu vrea sa te curateasca, vrea sa te sfinteasca si mai mult decat atat aceste perioade sunt cele mai prielnice momente de a creste spiritual, pentru ca atunci invatam sa fim dependenti de EL.

 Cand credinta noastra este incercata, atunci este atrasa puterea lui Dumnezeu peste noi si El va aduce harul Sau peste situatia respectiva.

Daca citim in Evrei 5:8 vom vedea ca Insasi Domnul Isus a suferit, numai ca in aceste suferinte El a invatat sa fie ascultator. 

Daca in acest moment suferi, bucura-te!

Dumnezeu a ales sa te foloseasca, iar daca intelegi acest lucru cu siguranta nu vei pierde, ci vei castiga!

 

 

Cor Elim Timisoara - Mormantu-i gol

                    

Hrana ta zilnica!

22 APRILIE
Proverbe 14.17-35
„Cel iute la mânie se poartă cu nebunie" (v. 17; comp. cu Eclesiastul 7.9), dar „(în cel) încet la mânie este mare pricepere..." (v. 29; vezi şi Iacov 1.19). Încet la mânie" este o trăsătură pe care o găsim deseori pe paginile Scripturii, însă atribuită lui Dumnezeu (Exod 34.6; Numeri 14.18 etc). În ce ne priveşte, câte fapte nu facem la mânie şi câte cuvinte nu rostim în astfel de momente, pe care apoi le regretăm amarnic...! 

În loc să dăm la iveală „un duh nerăbdător", mai bine această „mare pricepere", ca, înainte de a permite mâniei să explodeze din fiinţa noastră, să facem loc unei clipe de cugetare sau, şi mai bine, de rugăciune. Vom constata o dată în plus că nu avem niciun motiv întemeiat să ne mâniem; iar când suntem în acord cu voia lui Dumnezeu, vom fi în stare să aşteptăm cu răbdare intervenţia Lui (comp. 1 Împăraţi 22.24,25).
„Ferice de cine se îndură de cei întristaţi" (v. 21). Sub pretext că faptele bune nu au nicio valoare în împlinirea mântuirii noastre, tindem să neglijăm aspectul lucrărilor, însă nu trebuie să pierdem din vedere că invitaţi „să fie cei dintâi în fapte bune" (Tit 3.14) sunt chiar copiii lui Dumnezeu - şi toate acestea fără a ignora faptul că problema sufletului contează mai mult decât cele materiale.
Versetul 25 ne reaminteşte de Martorul desăvârşit şi totodată de ceea ce trebuie să caracterizeze orice mărturie autentică: să le arate sufletelor calea eliberării: „un martor adevărat scapă suflete".

Poze-Marsul Invierii

Iata ca Dumnezeu a facut ca si timpul sa fie minunat, asa incat programul s-a putut desfasura fara nici un fel de probleme. Am reusit sa fac cateva poze din locul unde ma aflam si cateva din fata catedralei pentru cei care cunosc Timisoara si am sa le postez.

MARSUL INVIERII!

Iata ca sarbatoarea invierii se apropie de final, dar nu inainte de a aduce tuturor mesajul Evangheliei si vestea ca ISUS A INVIAT.
In acest sens, bisericile evanghelice din Timisoara au organizat, ca in fiecare an un mars al Invierii care se afla la a XXIII-a editie.In urma cu 23 de ani marsul a fost initiat de pastorul baptist Petrica Dugulescu. Dansul a plecat la cele vesnice in urma cu 6 ani, insa acest proiect a prins tot mai mult contur si Dumnezeu ne-a ajutat sa continuam proiectul.
Incepand cu ora 15, se va pleca din fata catedralei mitropolitane si se va opri in Parcul Rozelor. Acolo se va rosti o rugăciune, iar apoi se va deplasa pe traseul Primărie – Consiliul Judeţean Timiş. La fiecare instituţie se vor face opriri şi se va citi un text biblic, iar unul dintre liderii bisericilor creştine din Timişoara va înălţa o rugăciune de mulţumire şi binecuvântare. La final vor fi cantari aduse spre slava Domnului inaltate de corul copiilor, corul mare si fanfara bisericii ELIM-Timisoara.
Ne rugam ca Domnul sa binecuvinteze aceasta intalnire, dar si pe fratele BENIAMIN POPLACEAN, care va aduce un mesaj din partea Domnului.
Transmisia va fi facuta live accesand site-ul bisericii Elim, http://www.elim.ro/
Fiti binecuvantati!

Sarbatoarea copiilor!

Ca in fiecare an, a doua zi de Inviere, copiii bisericii au un program special dedicat acestei sarbatori.

Desi o parte sunt plecati pe la bunici fiind si vacanta, iata ca cei care au ramas ne-au oferit aceasta bucurie noua, dar in primul rand Domnului si stim ca jertfa le-a fost primita, datorita faptului ca inima lor este sincera si fara viclesug. 

Scriptura spune:

"Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!”

 De-aceea sa ne silim sa avem inima ca si acesti copilasi.

 

Vocile lor au rasunat astazi spunandu-ne inca o data prin aceasta cantare,

DA!

 "HRISTOS A INVIAT"

Hrana ta zilnica!

21 APRILIE
Proverbe 14.1-9
Înţelepciunea femeilor" este privită vizavi de casa lor (v. 1). In secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! 

Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.
Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care s-a plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!
Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere" (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

Ce sarbatorim...?

An de an comemoram moartea si invierea Domnului Isus. 

Insa, se pare ca si astazi inca mai sunt persoane care sunt total straini de acest mare eveniment. 

Daca am intreba, pe cei care ne sunt alaturi in viata de zi, colegi, prieteni sau persoane diferite, dar cu care intram in contact, ce semnificatie are aceasta sarbatoare, probabil ca am ramane stupefiati de raspunsurile lor, sau poate ca nu....!?

Iata ca inca sunt persoane care nu stiu ce sarbatorim si probabil nici nu sunt interesati sa afle.

Este trist acest lucru si este chiar de plans. 

Si acum, s-a nascut o intrebare in mintea mea,

"oare noi cei care L-am cunoscut pe Domnul si mergem ca sa-i evanghelizam  si pe altii, este oare nevoie sa mergem la mii de km, cand langa noi sunt care nu-l cunosc pe Dumnezeu?

Iata aici este un reportaj filmat chiar in aceste zile, (clik pe link)

Habar nu avem ce sarbatorim de paste...

La multi ani, iubita mea!

Aseara la cina, fiul meu cel mare ma intreba,

-Mama, stii ca maine sarbatorim...?,

Cu gandul la sfintele sarbatori ale invierii, am raspuns afirmativ.

Numai ca, nu gandeam  amandoi la aceeasi sarbatoare, el referindu-se la ziua de nastere a surorii lui.

Mi-a venit sa zambesc atunci cand mi-a zis,
-Doamne ce multi ani face, Daiana...? 25 de ani!

.... pentru el sunt multi ani!

Da, astazi implineste varsta aceasta frumoasa de 25 de ani!

Atat de multe lucruri doresc sa le vad implinite in viata ei, dar in primul rand, cea mai mare dorinta pe care o am pentru ea si familia ei este ca,

 Dumnezeu sa-i mantuiasca pe toti.

Nu stiu ce altceva este mai important in viata ei, decat sa stiu ca sufletul ii este asigurat. 

Ii doresc sanatate multa, insa daca stau si ma gandesc, la un moment indiferent ca suntem sanatosi sau nu, vine o vreme cand trebuie sa parasim aceasta  lume, ori daca problema sufletului nu am rezolvat-o, nu stiu la ce ne-ar mai folosi sanatatea.

Ii doresc sa aibe o viata binecuvantata financiar si sa nu duca lipsa de nimic, insa viata m-a invatat ca indiferent cati bani am, daca nu Il am pe Domnul, totul este fara valoare, asa ca inaintea banilor doresc ca mai intai sa-L cunoasca  pe Cel care ii poate aduce aceste binecuvantari.

Doresc ca pacea sa fie in casa ei mereu, insa la fel stiu ca oricat de mult as dori sa aibe parte de asa ceva, stiu ca numai daca-L va cunoaste pe Domnul Isus cu adevarat, va avea parte de pace, pentru ca El este pacea noastra.

Doresc ca-n viata sa aibe parte de bucurii si fericire, insa  stiu ca  numai prin ISUS va gasi fericire si va avea parte de bucurii. 

Asa ca inainte de a aduce  toate aceste dorinte inaintea Domnului, vin si aduc cea mai mare dorinta a sufletului meu,

"Doamne mantuieste-mi fiica!"

La multi ani binecuvantati de Domnul!

A Inviat Domnul !

  A-nviat Domnul, nu e in mormant,
Femeile afara, privesc si plang;
O gradinare, unde L-ai pus ?
Noi vrem sa-L vedem, ni-e drag Isus.

Dar gradinarul era chiar Isus,
Femeile se bucurau nespus;
O,o Marie nu Ma tinea
Caci trebuie sa merg in tara Mea.

In Galileea mergi neaparat,
La fratii Mei spune, c-am inviat;
Invins-am in lupta, ale mortii dureri,
Spuneti-i lui Petru sa vina si el.

Pe toti ca o mama, El ne-a mangaiat,
Si-n inima franta, El pace ne-a dat;
Ce bucurie, ce har minunat,
Isus traieste,  EL a inviat!

                      

HRISTOS A INVIAT!

Nu stiu cat sunt de ocupate retelele de telefonie in zilele obisnuite, insa in mod special seara aceasta, sms-urile incalzesc bateria telefoanelor.

Nu-i rau acest lucru, insa citind urarile care imi vin pe telefon, din diverse locuri si de la diferite persoane, vad cat de multi oameni traiesc departe de adevar, cati oameni sarbatoresc doar traditii si obiceiuri, nicidecum pe Isus.

 Ne facem urari sofisticate copiate de pe net, sau redirectionam mesajele rimate, primite de la altii, uram lumina din belsug si cozonaci pe masa, insa habar nu avem adevarata valoare a sarbatorii.

Este trist ca dorim doar mese pline si imbelsugate, dorim ca lumina invierii sa ne aduca pace si multe bucurii, insa nu stim ca pace si bucuriile  le-a adus Hristos prin jertfa  Sa la Golgota.

Astazi nu ne bucuram de cozonaci si oua, astazi nu ne facem cadou "lumina",

noi astazi Il sarbatorim pe Isus Cel inviat!

El a fost omorat in trup, dar a inviat in Duh, si iata ca este viu in vecii vecilor.

Azi,vin sa-ti multumesc caci..."m-ai ales inca de la intemeierea lumii"

"În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,  ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor....."

Efeseni 1:4-7

Ajuta-ma sa traiesc  si sa urmez voia Ta si mai ales nu ma lasa sa uit niciodata ca la "implinirea vremii", m-ai rascumparat.

Doresc ca, niciunul din noi sa nu uitam sacrificiul facut de Dumnezeu pentru noi. L-a dat pe Unicul Sau Fiu sa moara pentru pacatele noastre. Prin jertfa Sa astazi suntem liberi si iertati de  orisice pacat.

HRISTOS A INVIAT!

Hrana ta zilnica!

20 APRILIE
Proverbe 13.7-25
„Lumina celor drepţi se bucură" („arde voioasă" - v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s-o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s-o redea cel credincios.
„Dar lampa celor răi se va stinge" (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul!
 La fel li s-a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.
„Din mândrie vine numai ceartă" (v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m-ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria... ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9).
Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă" (v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

Sambata, ziua de asteptare!

Sambata, ziua cand Isus a stat in mormantul rece. 

Citeam azi continuarea evenimentelor, si mi-au ramas ochii asupra unui pasaj din Matei:

"A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia". Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”

Moartea sa a fost dovedita asa cum ne relateaza si Marcu in ep. sa:

Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul...

iar Ioan, care relateaza evenimentele mai pe larg ne spune ca moartea Sa a fost dovedita de ostasii care tocmai au participat la rastignirea Sa:

 "Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă"

Era mort si totusi le-a fost teama ca va invia!

Cred ca in sinea lor si ei,cei care L-au rastignit credeau in Isus, asa in felul lor credeau, altfel de unde teama aceasta? Daca cumva va invia...? Deci in sufletul lor era un procent, nu stiu cat o fi fost acel procent, dar inclin sa cred ca trecea de 50%, ei credeau in ceea ce Isus a spus.

Si-atunci ramane o intrebare, "de ce totusi au participat la aceasta cruda rastignire?"

Din rugaciunea Domnului Isus de pe cruce, tind sa cred ca au facut din "necunostinta",

"TATA, IARTA-I CACI NU STIU CE FAC!"

S-au lasat ei oare manipulati, poate chiar mituiti de mai marii preoti, cei care Ii dorea moartea Domnului Isus?

Raman multe intrebari fara raspuns, asa cum ne punem si intrebarea, de ce s-a acceptat totusi rastignirea fara ca sa fie un proces in care sa fie respectate toate formele legale. 

In primul rand intreg procesul a fost o nedreptate, faptul ca Isus a fost un Om bun si fara de pacat, asa cum este declarat de insasi sutasul care a participat inca de la inceputul acestui proces,

"Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”

Asa cum stim prinderea lui Isus a avut loc noaptea, contrar legislatiei din acele timpuri. Isus este dus pe timp de noapte in fata primului sinedriu. Unde? Acasa la Ana, socrul lui Caiafa!

 "Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat. L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela"

Aici l-a interogat fostul mare preot Ana, iar acest interogatoriu a fost unul neoficial. Legat, Isus este plimbat in fata unui alt sinedriu, la Caiafa, la scurt timp, contrar legilor evreiesti care spuneau ca trebuie sa existe un anumit timp intre cele doua infatisari si o zi solara in luarea unei decizii.Ori Isus nu a avut parte de nimic din toate acestea, pentru ca la acest sinedriu este condamnat la moarte, o alta incalcare a legilor ebraice, care spune ca un suspect de acte care il condamna la moarte sa fie judecat ziua, si in public. Ori iata ca Isus nu are parte de un proces legal, iar daca vorbim de martorii care au fost adusi la proces, stim ca acestia erau mincinosi, si marturia lor nu a fost la fel.Unul a spus un fel, altul altfel, ori fara a avea macar doua marturii identice, conform Torei, nu se putea face o condamnare la moarte,

Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.

Cata nedreptate! Cu-atat mai mult ca toate acestea se intamplau chiar in perioada in care era mare sarbatoare in Ierusalim, sarbatoreau ziua eliberarii lor din Egipt, ori in aceasta perioada sinedriul trebuie sa protejeze acuzatul neavand voie ca acesta sa fie lovit, ori Isus a fost lovit si batjocorit de chiar aprozi.

La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”

Sa judeci un Om, fara sa aibe o vina, sa fie condamnat si sa nu aibe parte de aparare? Iata ca da! 

Isus nu a avut parte nici macar de un avocat, iar pentru vina oficiala care i s-a adus "blasfemie", era cel mult uciderea cu pietre, ori Isus a fost rastignit.

Iata cata nedreptate I-au facut!

Insa cu toate acestea, ISUS a biruit!

Astazi  comemoram toate acestea si sunt multumitoare ca prin aceasta Jertfa, eu sunt libera de pacate.

"Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui;fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, 

 S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa"

  

Hrana ta zilnica!

19 APRILIE
Proverbe 12.17-28; 13.1-6
„Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul..." (13.3). Să nu ne mire faptul că în cartea Proverbe găsim atât de multe recomandări cu privire la folosirea limbii. Versetul 17 ne ajută să privim limba pusă în slujba adevărului. Un copil al lui Dumnezeu se face recunoscut prin aceea că spune întotdeauna adevărul, oricât l-ar costa (Efeseni 4.25). „Buza adevărului" (v. 19) se împotriveşte buzelor mincinoase, care sunt „o urâciune pentru Domnul" (v. 22).
Versetul 25 ne sugerează o altă întrebuinţare pentru limba noastră: aceea de a înveseli, printr-un cuvânt bun, inimile întristate. Cuvântul bun prin excelenţă nu este oare vestea bună a Evangheliei? Prin ea pot să-i arăt colegului meu calea vieţii (v. 26).
A arăta calea înseamnă a-L arăta pe Isus (Ioan 14.6) prin cuvintele mele, dar mai ales prin faptele mele! El este Fiul înţelept din cap. 13.1 care ascultă de îndrumarea (învăţătura) Tatălui Său (Ioan 8.49).
ÎI regăsim aici pe leneş alături de opusul lui, cel harnic (v. 24,27; 13.4). Neglijând chiar să-şi frigă vânatul (v. 27), cel leneş se lipseşte de hrană. Să ne amintim că, pentru a ne însuşi adevărurile biblice pe care le-am citit sau auzit, trebuie neapărat un efort personal (însemnări făcute şi reluate, versete învăţate pe dinafară etc). Să nu fim leneşi („greoi") la auzire (Evrei 5.11)!

Blandul Pastor.

Odata L-am vazut trecand
cu turma pe Pastorul bland
mergea cu dansa la izvor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Pe-o oaie ce cazuse jos
a ridicat-o El duios
si-a dus-o-n brate iubitor
blandul Pastor, blandul Pastor.

P-o alta care la pamant
zacea cu piciorusul frant
El o lega mangaietor
blandul Pastor, blandul Pastor.

El le-a iubit cu dor nespus
si viata pentru oi Si-a pus
si pentru mantuirea lor
blandul Pastor, blandul pastor.

- Dar mai tarziu L-am intalnit
cu spini era impodobit
intr-o multime de popor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Cand l-am vazut, L-am intrebat
cine-s cei ce L-au scuipat
- A suspinat sfasietor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Si mi-a raspuns indurerat: -
sunt cei ce M-au incununat
sunt oile ce le-am fost lor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Toti cei ce ma batjocoresc
si cei ce Crucea-Mi pregatesc
sunt cei la care iubitor
Le-am fost Pastor, le-am fost Pastor.

Tacu... si ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini
plangea de mila oilor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Si-atuncea „oile”- au venit
pe Cruce sus L-au rastignit
El se ruga spre mila lor
Blandul Pastor, blandul Pastor.

Hai si tu la Golgota!

Ziua de vineri!

O zi plina de insemnatate, una dintre cele mai triste si indurerate zile, fiind insotita de o multime de evenimente, insa sentimentul care a predominat  a fost  doar "DURERE", atat in trup cat si in suflet.

Vandut de chiar un ucenic al Sau, pentru un pumn de arginti,

"Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

 parasit si abandonat de toti ucenicii,

"Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.”
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit"

 tradat de Petru, in ciuda faptului ca acesta I-a promis ca nu-l va parasi niciodata,

"Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar"

 judecat fara sa aibe o vina,

"Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul”

El, care era fara de vina, I s-a gasit totusi o vina,

"Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.”

batjocorit si scuipat de ostasii dregatorului,
"L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap"

rastignit pe o cruce alaturi de doi criminali,

"Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”. Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc"

chinuit chiar si acolo pe lemn, cand atarna trupul Sau intre cer si pamant,

"Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor;ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă."

El, Fiu de Dumnezeu, a rabdat pana la capat!

Cata umilinta...cata batjocura...cata durere...?

Toate acestea, de dragul tau, de dragul meu...de dragul intregii omeniri.

Ce facem noi acum, ca am aflat toate aceste lucruri?

Continuam sa sfidam tot ceea ce a facut pentru noi? Continuam sa traim si astazi viata in pacat?

Nu stim oare ca fiecare pacat al nostru, este inca un cui batut in palmele Sale?

Astazi ISUS nu mai sta atarnat pe o cruce, astazi doar comemoram tot ceea ce s-a intamplat cu 2000 de ani in urma. ISUS traieste Vesnic, si este la Dreapta Tatalui.

CREZI TU OARE IN INVIEREA LUI?

CREZI TU OARE CA TOATE ACESTEA LE-A ACCEPTAT,

 DE DRAGUL TAU?

Daca da, vino si tu la Golgota! 

Golgota este locul in care, ISUS  a impacat omenirea cu Dumnezeu!

Drumul catre cer trece mai intai pe la Golgota!

 

Hrana ta zilnica!

18 APRILIE
Proverbe 12.1-16
Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?
Învăţăturile înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.
Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus" de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală", sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care L-a determinat pe Domnul să-1 numească „Satan".
Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care-şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

Nu doar Iuda...

Uramarind toate evenimentele aceste saptamani, astazi a fost una din cele mai importante zile in care ucenicii inca Il mai aveau pe Isus printre ei.

Cu ceva timp in urma, mai marilor preoti si carturari din vremea aceea le-a venit in minte gandul pacatos de a-I face rau lui Isus si au planuit ca atunci cand va veni la Ierusalim, o sa il omoare. Numai ca ceea ce au planuit ei nu s-a putut realiza deoarece intrarea Lui a fost invers decat s-au asteptat ei. Isus a fost primit cu osanale, cu ramuri de finic si lumea intreaga mergea dupa El si asculta mesajul plin de putere pe care Il rostea, iar acestia se minunau cata intelepciune avea.Astfel, Isus devenise "persona non-grata",

de-aceea hotarasc sa se uneasca in curtea marelui preot Caiafa si acolo pun  la cale, cum sa aduca la indeplinire acest  gand marsav. Insa riscul era prea mare in preajma  Pastelui, in conditiile in care Isus era binevenit printre popor, asa ca amana. Numai ca planurile cad, reinvie altele, si vine Iuda, omul care s-a departat de Dumnezeu si I-l pune pe tava pe Isus. Hotarasc pretul si Isus este tradat si vandut.

Tradat si vandut, Omul care a fost nevinovat si in care nu s-a gasit vreo vina, omul fara de pret, pe capul caruia s-a negociat un pret. Omul care a rabdat toata batjocura si umilinta pana la moarte, si inca moarte de cruce.
Dar oare, sa fie doar Iuda vinovat de toate acestea?

Nu-i singur Iuda vinovat

de sângele ce se dădu.

Nici marii preoţi, nici Pilat,

ci lumea-ntreagă prin păcat!

Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,

nici biciul, când Isus căzu.

Şi dacă crucea grea era,

povara noastră şi mai grea!

Şi eu, şi tu…

Nu patru cue L-au pătruns,

când El pe cruce se-aşternu.

Ci noi, cu sufletul ascuns,

cu mii de patimi L-am străpuns!

Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,

nu doar mai marii preoţi, nu!

Şi noi am râs cu ochii murdari,

şi noi suntem cei doi tâlhari!

Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi

cămaşa albă Şi-o dădu.

Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!

Şi, fără ea, toţi suntem morţi!

Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,

nu doar sub lespede zăcu.

Ci L-am ascuns ca pentru veci

sub piatra unor forme reci,

Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat

azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?

Eşti tu sau nu eşti vinovat?”

Eu am spus da! Şi-am fost iertat.

Eu am spus da.

Dar tu ? Dar tu?…

Hrana ta zilnica!

17 APRILIE
Proverbe 11.18-31
Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune".
Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să-1 căutăm şi să-1 câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul! Pentru a-1 răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea" (Matei 13.44-46). Da, „cel înţelept câştigă suflete" (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41-43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptă în a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă să găsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

Nu exista o veste mai frumoasa!

           Intotdeauna sarbatoarea Invierii Domnului Isus aduce in suflet multe bucurii, insa bucuria multora difera.

Pentru unii sarbatoarea aceasta aduce bucuria intalnirii cu cei dragi, altora aduce bucuria zilelor libere pentru altii inseamna mancare buna si odihna, insa ne simtim bine atunci cand avem parte de toate acestea. As putea spune ca sunt intr-adevar binecuvantata din acest punct de vedere, chiar de azi ma voi bucura de toate aceste bucurii marunte pamantesti, beneficiind  de o mini-vacanta de o saptamana, insa toate acestea  sunt bucurii trecatoare, ele vor trece dupa cateva zile. Singura bucurie care ramane si care ma face sa fiu fericita cu adevarat, este alegerea pe care am facut-o, aceea de-a ma bucura in Domnul.  

Doresc ca fiecare sa aveti parte de aceasta bucurie si de vestea extraordinara  pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Salvarea noastra am capatat-o prin ISUS, si darul cel mai minunat este dragostea SA!

BUCURATI-VA IN DOMNUL!

                       

Isus revine, esti pregatit?

De ceva vreme lucrarile pe care le-a avut sotul au implicat deplasari, fie la noi in tara cat si afara, insa am observat un lucru, dragostea care ne leaga  naste acel dor si indiferent unde este si cat sta, abia asteptam sa ne revedem.

Spun acest lucru pentru ca are mare legatura cu ceea ce vreau sa spun in continuare.Noi suntem mireasa, iar Isus este Mirele drag pe care Il iubim si asteptam sa revina.

  Atunci cand iubesti  iti este dor, iar cand iti este dor abia astepti sa te intalnesti  cu persoana iubita. Corect?

 Cat de mare este dorul nostru dupa EL?

Ma uitam adineauri  cu ingrijorare la ultimele vesti primite de la tara vecina, Ucraina. Intreaga lume pare sa fie in stare de alerta din aceasta cauza si nu numai. Nu exista tara in care sa nu existe probleme si conflicte.Situatia in care ne gasim, de-altfel criza care a pus stapanire pe economia tuturor tarilor, conflictele care iau amploare din ce in ce mai mult la nivel international, toate acestea oare nu sunt metodele diavolului de a ne distrage si de a ne acapara toata atentia noastra, de la cel mai important eveniment?

Ochii nostri par sa fie atintiti asupra evenimentelor care se petrec  si din pacate evenimentul cel mai mare si cel mai importanta care urmeaza a fi, a trecut pe plan secundar.

Eu cred ca da, este si asta una din metodele lui si fac parte din strategia celui rau.

Insa  noi, ca si crestini care traim cu nadejdea mostenirii vietii vesnice,

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice (Tit 3:5-7), noi ne bucuram mai mult ca oricand de revenirea Mirelui nostru drag.

Traim in mijlocul multimilor de vesti rele, insa ne bucuram ca exista o veste extraordinara, 

"ISUS REVINE"

Cat de mult iti doresti aceasta intalnire?

Frunze, insa nu si roade!

Ne aflam in cea mai importanta perioada, in Saptamana Mare.

Incepand cu intrarea triumfala din Ierusalim, in care Isus era primit si declarat Rege, iata ca la nici cateva zile lucrurile iau o mare intorsatura.Acolo, in Ierusalim ucenicii au facut tot ce le-a stat in putinta sa-L puna in evidenta si sa-L scoata in prim plan pe Isus, iata ca la nici cateva zile aceeasi ucenici Il parasesc. Multimea care era adunata L-au intampinat cu ramuri de finici si asterneau pe jos hainele de bucurie ca in sfarsit au un Rege.Numai ca se intampla ceva ciudat, aceeasi multime care striga "Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului", striga la doar cateva zile, "Rastigneste-L"

Exista un contrast atat de mare, intre aceste cuvinte:"OSANA" si "RASTIGNESTE-L". De fapt exista un contrast foarte mare intre tot ceea ce se petrece acolo, intre actiunile si vorbele lor.Acelasi pericol de fapt insoteste pe foarte multi crestini si azi.Contrastul este izbitor vizibil intre ceea ce arata duminica la adunare si ceea ce arata in cursul saptamanii. Duminica se canta osanale lui Dumnezeu, iar peste saptamana se da osanale celuilat "dumnezeu".
Interesant este modul cum este prezentata pilda smochinului. Prima data are loc intrarea in Ierusalim, apoi intalneste smochinul, dupa care merge in Templu si in urma a ceea ce vede Isus acolo, mahnit rastoarna mesele celor care faceau comert in Templu.
Smochinul suntem noi, crestinii care din pacate ne asemanam cu acest smochin. La exterior aratam foarte bine, plini de frunze ca si acest smochin, numai ca apropiindu-se de el, Isus a vazut ca nu avea nici un rod.

Frunze avem slava Domnului plin, programe extraordinare in adunare, insa pe Isus nu Il impresioneaza nimic din toate astea, El cauta roade. Dupa cum arata smochinul verde, putem spune ca nu era un copac mort, din contra traia, insa fara nici un rod el nu era de folos. Imi amintesc ca ani de zile am avut pe balcon o floare care de felul ei era o planta frumoasa care facea flori, insa nu si planta mea. Mi-amintesc ca de zeci de ori am pus mana pe ghiveci sa o arunc, insa mi-a tot parut rau, pentru ca nu era moarta, din contra era verde, insa nu facea nici un fel de floare. Asa ca pana la urma, m-am saturat si am aruncat-o. 

Isus a cautat smochinul de roade si nu L-a interesat frunzele lui frumoase, asa ca neavand rod, smochinul a fost blestemat.Nu stiu ce folos ar fi pentru Dumnezeu toata inchinarea noastra, daca nu avem si roade?

Roadele vin in urma unei trairi autentice cu Dumnezeu, si asta nu se intampla doar o zi, ci in fiecare zi.

Fara nici un fel de mila, Isus spune: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!”

Cu ce L-ar fi impiedicat oare  smochinul acela daca ar fi ramas acolo, macar asa ca decor...?!

Iata ca nici macar ca si decor Isus nu il vrea! 

Pilda ne-a fost data noua spre a invata din ea. Crestinul care are frunze si nu este gasit ca face si roade, Isus Il va arunca deoparte.

 La fel este si starea celor din Templu.Locul sfant in care Dumnezeu  trebuia sa coboare cu prezenta si locul care trebuia sa fie umplut cu Slava Sa, iata ca s-a transformat intr-o pestera de talhari. Acest loc care mai degraba se transformase intr-un talcioc, decat in casa de rugaciune. Isus, mahnit pentru ceea ce a vazut, rastoarna mesele si scoate afara pe cei care au intinat acest loc sfant.

Templul este locul in care Dumnezeu coboara cu prezenta Sa, si acest lucru ar trebui sa ne  faca sa tremuram, numai ca din pacate locul acesta si-a pierdut valoarea si semnificatia. Noi trebuie sa fim constienti ca nu este doar o cladire frumoasa sau mai putin frumoasa , ci Templul este locul in care noi ca si madulare a lui Hristos ii dam valoarea pe care Dumnezeu  o doreste. 

1 Corinteni 6:19

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?

 

Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.

 2 Corinteni 2 :27

Ca atare, FIINDCA SUNTEM TRUPUL LUI HRISTOS, TREBUIE SA  NE SI COMPORTAM CA SI HRISTOS!

Hrana ta zilnica!

16 APRILIE
Proverbe 11.1-17
Putem remarca cum, în aproape fiecare verset al acestui capitol, partea şi caracterul celui drept sunt puse în antiteză cu cel rău. La fel este şi în viaţa de zi cu zi a copilului lui Dumnezeu: aşezat alături de cei necredincioşi din această lume, credincioşia sa scoate în evidenţă (prin contrast) nelegiuirea lor (şi invers): un om drept în mijlocul perversiunii, un om integru între oameni ai necredinţei...
Versetele de la 9 la 14 prezintă în special aspectele vieţii în societate. Cel drept nu este chemat să trăiască singur. Prezenţa lui în mijlocul lumii care-l observă este o mărturie. Epistola către Tit ne îndeamnă să trăim drept... în veacul acesta, „pentru a împodobi" - precum fac ilustraţiile unei cărţi - „învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor" (Tit 2.10-12).
„Inţelepciunea este cu cei smeriţi" (v. 2). Credinciosul care rămâne lângă Dumnezeu nu are niciodată o părere înaltă despre sine. Cel mai bun remediu împotriva mândriei este să ne îndreptăm gândurile spre măreţia Domnului Isus.
Versetul 12 pune în contrast mândria cu priceperea: astfel, în timp ce mândria este însoţită de nedreptăţirea aproapelui, priceperea mă va ajuta întotdeauna să găsesc motive de a-1 considera pe celălalt superior mie (Filipeni 2.3).

Hrana ta zilnica!

15 APRILIE
Proverbe 10.16-32
Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necu-viincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.
„Limba celui drept este argint ales": ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9-11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora
pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18,19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).
Versetele 24-30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20,21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într-o aşteptare fericită (v. 28).

Hrana ta zilnica!

14 APRILIE
Proverbe 10.1-15
Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes" - „Studiu asupra Proverbelor", de Henri Rossier).
Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tată' (v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie" (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, II vedem pe Dumnezeu admirând înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ... (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).
Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 4-5), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) -iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!

Original Big surprise for Bride and Groom.

                   Oare toti preotii au asa voce frumoasa...?                 

                        

BISERICI DIASPORA

Pentru cei care doresc sa urmareasca programele bisericilor din diaspora, aici sunt cateva link-uri:

BISERICA PENTICOSTALA ELIM ARIZONA

BISERICA PENTICOSTALA ELIM CHICAGO

BISERICA PENTICOSTALA  BETANIA CHICAGO

BISERICA PENTICOSTALA BETEL DUBLIN

BISERICA ELIM BRUXELLES 

BISERICA BAPTISTA ROMANA ATLANTA 
BISERICA PENTICOSTALA ELIM- VIENA

BISERICA PENTICOSTALA EMANUEL VIENA 

BISERICA PENTICOSTALA PHILADELPHIA PORTLAND
BISERICA AGAPE ARIZONA
BISERICA PENTICOSTALA ELIM PERUGIA-ITALIA 
BISERICA PENTICOSTALA PHILADELPHIA MANSUE -ITALIA
BISERICA FILADELFIA, PARIS

Hrana ta zilnica!

13 APRILIE
Proverbe 9.1-18
Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu", şi care „era Dumnezeu", a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li-L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi-a construit casa" (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi-a ridicat cort printre noi"), este totodată înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi... mâncaţi... beţi" (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui", nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.

Invăţătura înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.
In lume, o altă voce caută să-i „abată" pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)!

 Împrumutând înfăţişarea înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului" (Evrei 11.25). 

Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).

E sarbatoare la Florii!

E sarbatoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodata,
Caci Cel prezis de profetii,
Azi in Sion se-arata.

Smerit, cu chipul Sau senin,
Inconjurat de gloate,
Isus, calare pe asin,
Coboara spre cetate.

In maini, cu crengi de palmier,
Ii ies multimi in cale;
Rasuna al Iudeii cer,
De cint si osanale.

Rasuna coruri de copii
Multimea se tot strange,
E sarbatoare la Florii,
Dar Imparatul plange:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Si darul pacii cel sublim -
Iti plang nenorocirea.

Dusmanii vor imprejmui
Tot zidul tau cu schele,
Iar pentru mame si copii
Veni-vor vremuri grele."

Cu lacrimi calde pe obraz
Plangea Ierusalimul ... ,
Dar plansul lui mai scalda azi
New Yorkul si Kremlinul.

Vazduhul Terei e brazdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfarsitul care vine.

E sarbatoare pe pamant
Si lupta pentru pace,
Se flutura lozince in vant,
Dar Printul pacii tace.

Azi, nu romani si nici barbari,
La porti vin cu stafeta,
Ci mii de monstrii nucleari -
Ameninta planeta.

E sarbatoare si e joc
Si muzicile canta,
Dar pace tu nu ai deloc
Si moartea te-nspaimanta.

El hotaraste iar o zi
Azi, cat se poate spune,
Pe Printul pacii-L poti primi,
Nu amana pe maine!

                                                                   Autor: Petrica  Dugulescu

Beniamin Faragau - Botezul cu Duhul Sfant

Isus Hristos nu a fost nici  baptist, nici ortodox, nici penticostal, nici n-a facut parte din alta denominatiune.Astazi crestinii (unii), duc o lupta unii impotriva altora de parca nu ar slujii Aceluiasi Dumnezeu(dar, pe semne ca nu slujesc). Se grabesc sa acuze, sa arunce cu pietre(vorbe) in cel de langa ei, doar pentru faptul ca parerile nu sunt la fel.

In loc sa ramanem uniti indiferent de denominatiunea din care facem parte, in loc sa ne straduim sa-i smulgem pe cei de langa noi din mocirla pacatului, in loc sa fim exemple pentru cei din jurul nostru, ne grabim sa judecam, cine e baptist, cine nu e, cine are crezul penticostal, (de parca Duhul Sfant ar fi al penticostalilor).

Din cate stiu, Biblia spune"Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”Deci, celor ce I-l cer, fie el din orice denominatiune.

Trist este ca Domnul Isus vine curand si unii crestinii au alte ocupatii. Domnul sa ii pocaiasca!

Acest mesaj al fr. Faragau a incins unele spirite si nu inteleg de ce...?

Citind unul din bloguri azi dimineata m-a surprins titlul unui articol,"Aș propune ca Beniamin Fărăgău să fie exclus din cultul baptist".Motivul...? Parere diferita in ceea ce priveste botezul cu Duhul Sfant.

Dar pana una alta, mai bine ascultam mesajul fratelui Beneamin Faragau si intre timp ne rugam si pentru fratii nostri care sunt de alta parere.

Domnul sa aibe mila de noi!

           

Hrana ta zilnica!

12 APRILIE
Proverbe 8.22-36
Cele pe care „le-a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc" (1 Corinteni 2.9) izvorăsc din Hristos. El este înţelepciunea lui Dumnezeu (care este) în taină, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veacuri spre gloria noastră" (1 Corinteni 2.7; 1.30). Versetele 22-31 ridică cortina de peste evenimentele derulate înainte de lucrurile create şi ne poartă atât de departe cât pot pătrunde gândurile noastre. Înţelepciunea era deja acolo, o Persoană alături de Dumnezeu: Fiul alături de Tatăl, într-o plinătate reciprocă de dragoste şi de bucurie, pentru a concepe, apoi pentru a înfăptui împreună actul creaţiei. De aici mai învăţăm un lucru extraordinar: înainte să fi existat un singur om, înainte chiar să fi fost pământul, pentru a-1 susţine, înainte şi de „începutul pulberii lumii", noi, tu şi eu, eram deja cunoscuţi şi iubiţi. „Desfătările Mele erau în fiii oamenilor" (8.31) este minunata declaraţie a Preaiubitului lui Dumnezeu dinainte de a exista timpul. El nu voia să Se bucure singur de dragostea Tatălui. De aceea, întreaga lucrare pe care plănuise să o facă urmărea acest scop: să-i introducă pe oamenii salvaţi şi făcuţi desăvârşiţi în propria Sa fericire, în gloria lui Dumnezeu, Tatăl Său.

Luna sangerie

Fenomen supranatural inainte de a doua venire a Domnului.

Eclipsa totala de Luna ce va avea loc pe 15 aprilie, adică săptămâna viitoare, va dura 1 ora, 17 minute si 48 de secunde, ea facand parte din seria de eclipse denumita "tetrada".

Toate aceste patru eclipse de Luna vor fi vizibile partial sau total de pe teritoriul Statelor Unite, potrivit expertului NASA, Fred Espenak. Fenomenul "Lunii sangerii" a devenit de importanta religioasa, deoarece el se petrece in acelasi timp cu principalele sarbatori religioase evreiesti.

Astfel, eclipsele din acest an, din 15 aprilie si 8 octombrie (dar si cele din 2015) coincid cu Pastele evreiesc si cu Sarbatoarea Cortului.

De aceea, evenimentul este asociat cu o profetie din cartea Genezei si din Biblia evreiasca. "Soarele se va cufunda in intuneric si Luna va deveni sangerie, inainte de marea si teribila zi a venirii Domnului", se scrie in Biblia evreiasca.

Eclipsele Lunii au fost asociate cu evenimente importante din istorie, spre exemplu cu eclipsa de Luna aparuta inainte de caderea Constantinopolului in anul 1453.
Eclipsa totala de Luna din 15 aprilie 2014 va incepe la ora 4:37 Universal Time (7:37 ora Bucurestiului), iar faza de eclipsa totala se va desfasura intre orele 7:06 si 8:24 UT (intre 10:06 si 11:24 - ora Bucurestiului).
Eclipsa totala de Luna din 15 aprilie nu va putea fi vazuta din Romania, ci doar din America de Nord si Sud si Oceanul Pacific, potrivit Observatorului astronomic din Bucuresti.
- See more at: http://www.obiectiv.info/fenomen-supranatural-care-prevesteste-a-doua-venire-a-lui-iisus-pe-pamant-ce-se-intampla-pe-cer-in-aprilie_37992.html#sthash.OK7FwAgR.dpuf

continuarea pe http://www.obiectiv.info/

Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum;

Soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi pe care-i va chema Domnul.

Ioel 2:30-32

Caleb, omul care s-a lasat insufletit de alt duh!

Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni.

Numeri 14:24 

Iata cat de mult face sa ramai in ascultare si sa te lasi calauzit de Domnul!

In vremuri de criza si de incercare este foarte important sa ne aducem aminte de  toate promisiunile lui Dumnezeu. Caleb a facut acest lucru si n-a uitat ca Dumnezeu le-a promis  tara in care curge lapte si miere. Interesant este procentul lor, din doisprezece oameni trimisi ca iscoada, doar unul  are un alt duh de caluzire.

De-atatea ori am trecut prin situatii in care trebuia sa luam decizii importante si am constat uneori ca nu intotdeauna am facut alegerea cea mai buna, alteori am ramas surprinsi de alegerea facuta, multumiti ca rezultatul a  fost unul extrordinar. In cazul in care toate lucrurile au iesit ok, si ma refer strict la persoana mea, cu siguranta nu am mai analizat modul cum am ajuns sa iau decizia inteleapta, insa atunci cand lucrurile nu au iesit tocmai bune, au urmat procese de constiinta si ma intrebam unde am gresit.

Traind alaturi de Domnul, realizez ca toate acestea se datoreaza modului in care m-am lasat caluzita.

Fiecare dintre noi suntem supusi unor forme diferite de caluzire, iar in functie de caluzirea acceptata de noi vom avea si rezultatele.
Una dintre calauzirile  cele mai puternice si care ne da de furca cel mai mult este:CALAUZIREA DUPA FIREA PAMANTEASCA, si Acan este un exemplu pe care il avem pe paginile Scripturii.

O alta calauzire care ne duce in situatii nu tocmai placute este: CALAUZIREA DUPA MULTIME. Aceasta situatie deseori ne duce pe un drum gresit si nu realizam acest lucru decat la final. Spiritul de turma ne caracterizeaza foarte mult si daca toti fac, nu inseamna ca este si bine.

O alta caluzire care ne poate aduce in situatii dezastruoase este: CALAUZIREA DUPA SFATUL PRIETENILOR. Nu intotdeauna prietenii au solutia potrivita si exemplu il avem pe Roboam.
Cand Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam sa ceara sa le usureze robia in care erau si care era pusa de tatal sau, Roboam cere sfatul batranilor care au experienta, insa nu-l ia in seama si merge la prietenii lui si le cere si acestora sfatul, erau colegii din aceeasi generatie cu el, si in final sfatul prietenilor a biruit. Stim ce a urmat datorita acestei decizii, imparatia s-a dezbinat.

O alta caluzire in care ne lasam atrasi este: CALAUZIREA NEPUTINTELOR NOASTRE FIZICE SAU SPIRITUALE.Moise a fost unul care a incercat sa se lase calauzit de neputinta lui fizica, insa credinciosia si dragostea fata de Domnul l-au facut sa accepte ceea ce Dumnezeu a hotarat pentru el.

O alta calauzire care o avem si care este cea mai inteleapta: CALAUZIREA DUPA DUHUL SFANT.

Spre deosebire de celelate calauziri care vad doar rezultatul momentului, caluzirea Duhului vede dincolo de ceea ce se poate vedea pe moment.

Cand  toti vad intuneric, tu sa vezi lumina care este dincolo de perdeaua groasa din fata ta.

Cand toti traiesc in placere si desfrau, tu sa ramai curat.

Cand altii fug de greutati, tu sa ramai pe baricade si sa lupti.

Cand esti in suferinta pe care Dumnezeu a ingaduit-o sa treci prin ea, tu sa privesti mai departe la Isus si sa vezi rasplatirea care te asteapta.

E cam greu sa intelegem acest lucru atata timp cat traim fara o nadejde viitoare, insa noi, copiii lui Dumnezeu avem aceasta nadejde si prorocul Ieremia in 29:11 spune,

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

De ce?Pentru ca  Dumnezeul in care ne-am pus increderea este un Dumnezeu al nadejdii.

Romani 15:13

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Calauziti de Duhul Sfant vom fi mostenitori impreuna cu Domnul.

 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

THE BIG EVENT 2014-2015: PROPHECY HAS NOW BEGUN

                        

O zi smerita cu Domnul!

                              sau           

Fiindca eu am intrat deja in weekend, oscilez intre o ceasca de cafea sau una de ceai.

 Cafeaua imi face cu ochiul, insa frigul de afara ma indeamna sa ma incalzesc cu o cana de ceai.

Pana ma voi hotara ce voi servi, va doresc o zi minunata, plina de har si binecuvantari divine.

Doamne, Tu esti Cel de la care vine sfatul si izbanda, " De la mine vine sfatul şi izbânda...( Prov.8:14/a)

Tu nu ai stins un fitil care fumega si nu ai frant o trestie rupta," Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă.." (Matei 12:20), ci intotdeauna ma atentionezi, ca atunci cand cred ca stau in picioare sa iau seama sa nu cad, "Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă"(1 Corinteni 10:12)

O zi smerita cu DOMNUL!

Nu renunta !

Ce cuvinte minunate:

Stiu ca nu-i usor cand cerul e intuncat sa vezi lumina care-i dupa nori....

Nu renunta, nu te da batut,

 Prietene iti spun daca lupti vei castiga 

Nu renunta, nu te da batut,

Lasa dragostea sa straluceasca-n viata ta.