Versetul zilei

Se afișează postările cu eticheta Editoriale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Editoriale. Afișați toate postările

2 august 2016

Daca simti ca esti bolnav, Medicul te asteapta!

Astazi cand am citit acest verset mi-am dat seama cat de mult gresesc uneori. Nu este o noutate ca uneori suntem dezamagiti  si descurajati de ceea ce vedem ca se intampla in multe biserici sau ceea ce primim de la cei care se numesc ”fratii nostri”...sau poate ca numai eu am avut dezamagiri? Posibil...
Insa citind acest verset mi-am dat seama ca daca as fi citit Cuvantul cu atentie, n-as fi avut momente de descurajare uneori, deoarece Biblia ne-a avertizat.
2 Timotei 2:20
Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Ai copii, toti traiesc intr-o casa, pe toti ii inveti aceleasi invataturi, pentru toti esti acelasi parinte si totusi nu toti sunt la fel. Sunt copii care iti aduc cinste si te bucuri de ei, insa sunt si copii care te fac sa suferi, te intristeaza si-ti aduc rusine. Tot asa este si in locul unde se aduna credinciosii, de fapt locul unde se aduna este un loc in care vin cei bolnavi (SPIRITUAL) ca sa fie vindecati. Este asemenea unui spital indraznesc sa-i spun asa, deoarece in locul acela primesti tratament pentru sufletul tau. Acum, haideti sa ne gandim cum este in spital...sa ne gandim la tipul de pacienti. Pe langa faptul ca si spitalele sunt diferite si pacientii sunt diferiti. Pacienti cu diagnostice diferite, cu stadii ale bolii diferite, pacienti care asculta indicatiile doctorului, urmeaza tratamentul si se vindeca, dar sunt si pacienti care isi doresc vindecarea, insa fara sa asculte nimic din ce-i spune medicul, nu urmeaza tratament, nu urmeaza regimul indicat, nu fac nimic din ceea ce i-ar putea ajuta pentru a fi vindecati. Spitalul insa ii gazduieste si pe unii si pe altii.
La fel este si in locul in care ne adunam toti laolalta, loc cunoscut de noi si numit, Biserica. 
Biserica de fapt nu este cladirea, ci biserica suntem noi oamenii care formam trupul lui Hristos. 
 Acolo este doar locul unde ne intalnim ca sa avem partasie unii cu altii si deseori suntem poate nemultumiti ca unii ”pacienti” adica ”frati” nu respecta ceea ce ne cere Medicul nostru suprem sau poate nu se comporta asa cum ar trebui sa aibe un comportament demn de locul in care se afla, si-atunci ne incearca un sentiment de ”dezgust” sau gasiti dumneavoastra alt termen.
Dar in locul unde ne adunam vin fel si fel de oameni, oameni cu probleme diferite, oameni cu nevoi diferite, unii au nevoie de eliberare si vindecare intr-un anumit domeniu al vietii lor, poate  unul e bolnav de ura, unul de mandrie, unul e robit de curvie, pe unul il robeste patima alcoolului, pe altul poate vorbirea de rau, altul e bolnav de lacomie, insa toti au nevoie de tratament.
Cuvantul spune:
Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Dragul meu cititor, daca vreodata ti-a trect prin cap sa nu vii la partasie in Casa lui Dumnezeu pentru ca l-ai vazut pe ”X” nu stiu cum sau poate ai vazut-o pe sora ”Y” la fel de dezgustator, ia seama Dumnezeu a ingaduit si vase de cinste, si de ocara, laolalta.
Nu te poticnii in ei, si ei sunt bolnavi si au nevoie de tratament, intelege ca este doar o chestiune de timp pana vor fi vindecati.
Asadar, tu vino si cauta sa-ti tratezi boala ta.
Psalmistul David spune:
  • Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
  •  El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale
  • Ps. 103: 2-3

31 iulie 2016

Oferta!

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului...
Luca 4:5
Cuvintele acestea se gasesc in textul care face referire la ispitirea Domnului Isus.

Deseori ne necajim ca vine Satan si ne ispiteste si tot atat de des constatam ca nu suntem imbracati cu armatura Duhului despre care vorbeste Pavel celor din Efes, dar si noua:
Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11) si din acest motiv suntem biruiti.
 Atunci cand te necajesti ca esti ispitit adu-ti aminte ca si Isus a fost ispitit, si daca a fost El ispitit, Fiu de Dumnezeu si diavolul n-a avut rusine sa-l ispiteasca, crezi  tu oare ca se va rusina de noi?
Se va rusina de mine sau de tine fiindca suntem urmasi ai lui Isus...?
 Nicidecum! 
Asa ca singura solutie este sa ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu ca sa-l putem birui.
Mai mult de atat, uitati-va cu ce ispita a venit:Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii...”Ce siret si viclean...!
 Prima data i le-a aratat, apoi i le-a promis.
Isus respinge oferta  si nu accepta aceasta imparatie pe care Satan i-o arata. In primul rand imparatiiile acestea sunt lumesti, Hristos n-a vrut o imparatie pentru Sine, ci una cereasca castigata prin suferinta, prin smerenie, prin blandete, prin dragoste.
Hristos a biruit, dar noi?
Cate oferte nu ti-a propus diavolul si tu le-ai acceptat?
Ti-a aratat imparatiile lumii, faima, bani, sex, cariera si pentru a beneficia de ele ai facut atata compromis...
Imparatiile castigate aici sunt trecatoare, imparatia promisa de Dumnezeu este vesnica, pe care o alegi?
Diavolul iti promite, dar nu uita...doar promite, de primit nu vei primi nimic. Hristos ceea ce a promis a si implinit. Pe cine vei crede si vei asculta?

Nu stiu ce oferta vei primi in aceasta saptamana, dar ia seama, ceea ce ofera diavolul este trecator, ceea ce ofera Hristos este vesnic.
Viata vesnica alaturi de Isus este promisiunea lui Dumnezeu!!!






29 iulie 2016

Un sfat de la Solomon!

Atata goana pe capul omului in cautarea fericirii, incat este in stare de orice, numai sa fie fericit. Cauta, alearga, trudeste si face tot ce-i sta in putinta pentru a-si atinge acest tel.
Ma uitam in cartea Eclesiastul, si Solomon si-a facut la randu-i multe planuri si socoteli, la fel ca si noi.
Uitati-va in cap 2 al cartii Eclesiastul ce spune Solomon:
Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. 
Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”.  
Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
  Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,  mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.  
Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. 
Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
  Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. 
 
Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 
Un cautator de fericire l-as putea numi pe Solomon cand citesc ce indeletniciri avea, si el chiar a gasit ceea ce cauta, insa  nimic din toate acestea nu l-au putut face fericit. Chiar el face o constatare si declara:
am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 
 
Goneste omul din zori si pana in noapte, trudeste pana la epuizare, strange bani, cumpara terenuri si case, demoleaza si construieste, ca mai apoi sa demoleze iarasi si toate acestea platind un pret prea mare, sanatate distrusa, familie neglijata, sotie, sot, copii, nopti nedormite, etc si la final cand trage linie...pleaca gol asa cum a venit si pe deasupra si nefericit.
Ma intreb si eu ca Solomon...oare nu realizam ca totul este goana dupa vant?
 Nu realizam ca fericirea nu sta in lucrurile trecatoare?
Nu realizam ca lucrurile adunate nu ne vor fi de folos acolo unde vom merge?
 Solomon era  cel mai intelept om si prin scrierile sale a invatat si poporul din aceea vreme si ne invata si pe noi cu privire la aceste lucruri, depinde insa de noi daca luam seama la sfatul lui.
La finalul cartii el declara: totul este deşertăciune, insa ne mai da inca un sfat de care ar trebui sa tinem seama:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
 
 


 
 

27 iulie 2016

Sunt un reper in intunericul acestei lumi?

Realmente traim o vreme de criza a adevaratei identitati crestine. Foarte multi poarta numele de pocait, insa prea putini dovedesc cu adevarat ca sunt pocaiti, si cand spun pocait nu ma refer la o anume confesiune ci la un om nascut din nou, nascut din Dumnezeu. 
Pavel in scrisoarea sa adresata celor din Roma le spunea in cap. 2  urmatoarele, si putem inlocui cuvantul iudeu cu ”pocait”
”Tu, care te numeşti iudeu (pocait), care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;
tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai  dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;
tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?
Tu, care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
„Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris.

 Romani 2:17-24
Oare aceste versete, nu ne vorbesc nimic?
 De prea multe ori Numele Domnului este terfelit si injurat din cauza multor, ”asa zisi crestini”.
Sunt situatii in care trebuie sa plecam capul pentru ca nu avem argumente in fata celor care prezinta o situatie in care a avut de lucru cu un pocait. Portul, vorba, comportamentul si multe alte lucruri ar trebui sa ne deosebeasca de ”neamuri”, insa nimic din toate acestea nu ne mai reprezinta.
Multi crestini aduc argument ca Dumnezeu nu se uita la exterior ci la interior, si datorita acestei mentalitati ne-am invatat sa traim oricum.  Totul este ingaduit si nu mai exista nici o deosebire intre crestini si lume.
Stiu...sunt depasita, asa ar spune unii, insa Cartea mea spune altceva, Dumnezeu este Acelasi.
Ne amagim ca stim Scriptura, stim sa le vorbim si putem sa dam lectii altora, insa lectia o dam prin traire nu prin vorbe. Se intampla atatea  lucruri urate printre crestini incat atunci  cand le vorbesti celor din jurul tau despre Dumnezeu, vin si iti aduc argument pentru refuzul lor, ”decat ca el...mai bine ca mine”
Hristos a spus: ” Voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii”. Lumina in orice loc ascuns ai aseza-o ea va licari si in jurul ei intunericul dispare.
Suntem noi cu adevarat lumina acolo unde ne-a asezat Dumnezeu?
Nu cumva chiar prin atitudinea si faptele noastre suntem calcatori ai Legii si prin aceasta Il nesocotim pe Dumnezeu?
In dreptul meu sau al tau nimeni n-a zis ”decat ca el...mai bine ca mine?”
Nu cumva Numele Domnului este vorbit de rau din cauza mea sau a ta?
A-l vorbi pe Domnul de rau este un pacat, iar daca noi suntem un prilej prin care ii facem pe cei din jur sa pacatuiasca...atunci este grav.
Dar, mai tine cont cineva de acest lucru....?
Domnul sa ne vorbeasca fiecaruia si sa ne cerceteze.
 Noi suntem Fii ai luminii si Isus e Lumina lumii, asadar trebuie sa umblam in lumina, adica sa umblam ca si ISUS!
Doamne ajuta-ne!

Remediu pentru stres!

  • Zilele trecute am luat aminte la cateva invataturi din Scriptura, invataturi care, daca am tine cont de ele...ar fi ferice de noi.
  • In bisericuta in care am crescut, undeva la tara  pe malul Dunarii, in jud. Caras, era un frate care de foarte multe ori spunea de la amvonul bisericii, ” fratilor....teoria o stim foarte bine, dar practica ne omoara”. Cred ca de foarte multe ori am ramas corigenti la proba practica.
  • Oare de cate ori n-am citit acest verset sau n-am auzit vorbindu-se din el, dar cu toate acestea am continuat cu incapatanare sa facem taman invers?
  • Domnul Isus a spus: ”nu te ingrijora”! Facem noi acest lucru?
  • Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
  •  Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
  • Luca 12: 25-26 
  • De fapt ingrijorarea nu este altceva decat boala noastra moderna, a secolului in care traim- STRESUL.
  • Am sa enumar cateva motive comune in viata noastra, pentru care ne ingrijoram fara rostbsi astfel devenim stresati. Spun fara rost pentru ca oricum lucrurile hotarate de Dumnezeu nu le putem schimba cu nimic.
  • Ne ingrijoram si ne stresam gandindu-ne ce facem daca: ne-am pierde job-ul, griji pentru viitorul copiilor nostri, ce se intampla daca medicul ne descopera un cancer, grija pentru ziua de maine si in mod special griji multe din cauza banilor si cred ca motive de ingrijorare pot fi multe...
  • Dar pe langa toate acestea o mare parte din stres ne-o cauzam singuri 
  • si fara sens.
  • DIFERENTA DINTRE CEEA CE SUNTEM SI CEEA CE DORIM SA FIM!
  • -nu suntem multumiti de ceea ce suntem
  • -avem asteptari nerealiste de la noi, dar si de la altii
  • -traim sub impulsul concurentei in permanenta
DIFERENTA DINTRE CEEA CE SPUNEM SI CE FACEM!
-vorbim prea usor, prea repede si prea mult
-uitam prea usor angajamentele luate
-ignoram consecintele cuvintelor noastre
DIFERENTA DINTRE CEEA CE AVEM SI CEEA CE VREM SA AVEM!
-am acceptat prea usor sistemul de valori al lumii
-am acceptat nemultumirea ca standard de viata
-am acceptat sa ne jertfim pe altarul invidiei

Daca e luam pe fiecare in parte s-ar putea discuta foarte mult si in mod deosebit la subiectul cu concurenta...chiar ar fi multe de spus. De fapt in realitate nu exista nici un fel de concurenta, nu concuram cu nimeni la nimic, este doar in imaginatia noastra. Tindem sa avem casa ca cea vecinului, tindem sa mergem in concediu ca si vecinul sau chiar ca si ”prietenul” sau daca se poate pe o insula mai frumoasa ca si el, jinduim la masina vecinului si uite asa nu ne mai bucuram de ceea ce avem pentru ca tot timpul ne luptam sa avem ceea ce au altii ssu daca se poate mai mult ca ei.
Oare nu este un stres fara sens?
De ce sa imi risipesc viata traind doar intr-o competitie imaginara?
De ce sa-mi traiesc viata dorind in permanenta altceva fara sa ma bucur de ceea ce am deja?
Eu nu stiu de ce te stresezi tu, dragul meu cititor, insa stiu  punctele unde sunt vulnerabila eu si asa cum mi-am evaluat eu starea, te sfatuiesc sa faci acelasi lucru.

Biblia ne da un REMEDIU PENTRU STRES!
LUCA 12:31
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

O viata fara stres !

  •  

20 iulie 2016

ADEVARUL LUI DUMNEZEU!

Poporul Israel a avut multe momente de sovaiala in umblarea lor cu Dumnezeu si datorita neascultarii lor au petrecut multi ani in robie.
Cred ca si in vremea noastra se intampla aievea. Trecem prin mari momente de "cumpana" si unii sovaiesc, altii s-au oprit deja din umblare, iar altii s-au intors de unde au plecat.
Daca vrem o trezire a constiintei noastre, trebuie ca poporul lui Dumnezeu sa se confrunte cu 
ADEVARUL LUI DUMNEZEU, pentru a reflecta mai mult asupra Legii lui Dumnezeu!
Doamne-ajuta-ne!

18 iulie 2016

El te priveste! Ce imagine-i oferi?

Oridecate ori citesc acest verset imi pun iarasi intrebarea, 
"ce vede Domnul azi?"
Ce vede la mine, ce vede la tine, ce vede cand priveste pe pamant?
Cu siguranta ne scapa acest "amanunt" important, ca ochii Domnului privesc la noi in permanenta. Zic ca, ne scapa, deoarece multe fapte pe care le facem nu sunt placute inaintea Domnului.
Psalmii 113:5-6
Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru care locuieste atat de sus?
El isi pleaca privirile sa vada ce se face in ceruri si pe pamant!

Doamne....si multe se fac pe pamant!!!
Se fac multe pacate, unele se fac la vedere fara nici o rusine, altele se fac in ascuns, insa ochii Domnului vad totul. Intunericul este patruns de privirea Lui.
Se savarsesc crime, se fura, se minte, se curveste, se inchina la idoli straini, se uraste frate cu frate, sunt dezbinari, sunt certuri, se traieste in desfrau si Dumnezeu stie cate-or mai fi...
Dar pe pamant se mai face ceva...
Undeva intr-o camaruta, cativa genunchi sunt plecati inaintea sfinteniei Sale. Acesti oameni mijlocesc pentru natiune, pentru tara, pentru cetatea in care sunt asezati, pentru biserica, pentru pastori, pentru familii, pentru copii...
El isi pleaca privirile sa vada ce se face in ceruri si pe pamant!
Dragul meu, tu inca traiesti pe pamant. Ce vad ochii Domnului cand privesc la tine?
Gaseste Dumnezeu placere in ceea ce faci?
Poate ca Dumnezeu vrea sa-ti faca o provocare azi...
El te priveste! Ce imagine-i oferi?



16 iulie 2016

Domnul vrea sinceritate!

'Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele'(1Imparati18:21)...spune Ilie intr-un  context de mare cadere a poporului Israel. 
Ca si atunci Domnul a avut o ramasita, are si azi si  va avea in orice vreme...era o vreme de trezire, cum este si azi.
Unde ne aflam noi?
Facem parte din ramasita care-L cauta pe Domnul din toata inima?
Daca nu ne purtam crucea, atunci sa nu mai vorbim  de jertfa Domnului Isus,
De foarte mult ori vrem binecuvantari, dar fara suferinta...
Dumnezeu nu va raspunde decat celor care cauta fata Sa, lucrarea Sa...ferice de cel care se va afla printre aceasta ramasita!

'Urmariti pacea si sfiintirea fara care nimeni nu va vedea pe Domnul'(Evrei12:14) deci sa trecem la a implini Cuvantul Lui!

14 iulie 2016

Vremea marilor confuzii!

Astazi traim  o vreme de mari, chiar foarte mari confuzi si din pacate  nivelul de concentrare nu mai tinteste spre scopul etern al lui Dumnezeu.
Oare ramanem la aici si acum...sau facem pasi reali pe drumul sfinteniei si IL luam in serios pe Dumnezeu?
Pana cand nu ne stim mostenirea ca pe un lucru deja asigurat si stabilit in Hristos si dat noua de Dumnezeu, nu avem nici un temei sa mergem mai departe. Unii dintre noi ne silim sa facem lucruri pe care nu vrem sa le facem si sa traim o viata pe care in realitate n-o putem trai si sa credem ca straduindu-ne astfel suntem crestini.
Cred ca la un moment dat toti ne-am pus urmatoarele intrebari, meditatii, reflectii...nu stiu in dreptul fiecaruia, ceea ce stiu este ca pe multi ii gadila urechile auzind mereu aceste remarci, insa eu cred ca exista o ramasita care va  medita la cele cateva reflectii cu efecte eterne 
Cuvantul Tau spune ca darul cel mai mare este:iubirea, insa nu imi oferi prea multe ocazii sa-l folosesc  sa-l pot arata si altora, aceasta ar inseamna sa dau cu ‘galeata’ ceea ce eu pot oferi doar cu ‘furculita’ sau chiar deloc si aceasta desigur ca va limita raspunsurile Tale si capacitatea mea de a progresa.
Cuvantul Tau spune ca tot ceea ce ai Tu in plan sa reverse peste mine, insa marturia mea este de ‘a nu-mi intinde hotarele’ spre a influenta pe altii si de a nu fi o binecuvantare pentru altii.
Cuvantul Tau imi spune ca Tu imi inunzi cu dragostea Ta cele mai adanci locuri, cotloane ale sufletului meu, insa sa stii ca marturia mea va inabusi aceaste sentimente si eu nu pot sa-ti ofer timpul meu, talantul meu, de aceea alerg fara tragere de inima si nu sunt eficient pe cale.
Cuvantul Tau imi spune sa simt puterea iubirii iertatoare a Tale asa cum a fost exprimata pe crucea de la Calvar insa marturia mea nu doreste aceasta reamintire pentru ca ar trebuii sa am mereu privirea atintita in sus si rezultatul ar fi implinire in viata mea.
Cuvantul Tau imi spune ca drumul spre Tine sa-l celebrez dar marturia mea se clatina mereu, iar fara consacrare nu am biruinta si nu pot raspandi aceasta mireasma a bucuriei.
Cuvantul Tau imi spune ca regretul sa aiba puterea de a ma ridica, sa cer harul Tau, insa marturia mea va tine ascunsa vinovatia pentru ca nu am invatat sa raman pe terenul ‘a fi mort fata de pacat’ si nu sunt dispus sa accept rusinea care va scurta din eul meu.
Cuvantul Tau imi spune ca Tu Doamne cercetezi toate pacatele si greselile mele si sa-L las pe Duhul Sfant sa ma indrume insa marturia mea ar fi sa las poverile jos la Tine si sa ma afund in detaliile rugaciunii care imi va stimula constiinta sa fie activa iar zona de comfort ar fi daramata, iar spiritul de disciplina,de ascultare si supunere este o deprindere cam stricta si neinteleasa pentru cei caldicei.
Cuvantul Tau imi spune sa accept ca ’toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu’, dar marturia este ca sa ma lasi pe mine sa aleg acele lucruri si astfel viata mea nu va suferi un tratament profund al schimbarii.
Cuvantul Tau imi spune sa fiu ca Tine, insa ‘mantuirea prin foc’si de a fi ‘intr-un colt acolo sus’ e mai mult la indemana mea decat…marturia de a castiga…‘premiul alergarii-Cununa-Imparatiei’ care presupune trecerea multor teste si obstacole..

Majoritatea avem aspiratii fara a se realiza,majoritatea citim fara a aplica si majoritatea cred in Dumnezeu dar traiesc ca si cum nu ar exista!
Tu unde te regasesti?


6 iulie 2016

In acelasi jug cu Hristos!

"Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
Matei 11:28-30
 Ieri mi-a atras atentia acest verset care pentru multi este un verset foarte cunoscut, dar cu toate ca ne este foarte cunoscut, tocmai din acest motiv il tratam cu mare nebagare de seama.
Cantam deseori cantarea "Voia Ta, nu voia mea...", dar oare ii dam voie lui Hristos sa-si implineasca voia Lui in viata noastra? 
Voia Lui si planul Lui cu privire la intreaga omenire este de departe cel mai bun si maret plan. 
Voia Lui cu privire la viata mea este cel mai bun plan !
Deseori noi facem planuri pentru noi, pentru viata noastra, pentru familia noastra si luam chiar decizii fara a astepta raspunsul lui Dumnezeu. Mai apoi ne trezim ca din multele planuri facute, de multe s-a ales "praful" , iar in multele decizii luate pripit nu gasim nicio satisfactie, ba chiar avem de suferit. Ne inhamam la un jug prea greu si deseori cadem sub povara grea.
Stiindu-ne cat suntem de rezistenti, Hristos ne-a dat o alta solutie si in  Evang. scrisa de Matei ne spune, "luati jugul Meu...", ceea ce Eu va ofer este mult mai usor, de ce sa va chinuiti cu o povara asa grea...? Sarcina Mea este usoara.... ba mai mult purtand jugul lui Hristos gasim ceea ce de fapt cautam cu disperare...ODIHNA.
Traim vremuri atat de stresante si atat de obositoare si cu cine stai de vorba, toti se plang ca sunt obositi. Cand vorbim de oboseala, nu vorbim doar de oboseala in trup pentru ca aceasta oboseala se trateaza cu cateva ore de somn, problema este oboseala din suflet. Plecam in concediu, suntem liberi, poate ca unii sunt fara un job sau dependenti de un anume program, si totusi....sunt obositi. De ce?
In cartea Proverbe, Solomon spune: " Neliniştea din inima omului îl doboară...."
In copilarie, cand eram la parinti, il vedeam deseori pe tatal meu muncind la munca campului  si deseori avea nevoie de caruta in activitatea sa. Fiind la sat oameni gospodari, aproape fiecare familie  aveam in grajd o vaca, numai ca prins in jug un singur animal...nu dadea randament. Aveam nevoie de inca un animal si mai mult de atat, unul dintre animalele prinse la jug trebuia sa fie cu experienta.
In jugul despre care ne vorbeste Hristos, chiar El este Cel care ne conduce. Hristos cunoaste drumul de-aceea ne indeamna sa luam jugul Lui, numai ca deseori noi incercam sa tragem singuri la jug sau ne inhamam la un jug cu cei nepotriviti, de-aceea suferim infrangeri, esecuri si-apoi  traim regrete amarnice.
Pe drumul pe care am pornit avem nevoie de Cineva care sa ne ghideze, o persoana in care sa avem deplina incredere si cine Altcineva este mai potrivit decat Insusi Creatorul nostru.
Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. Efeseni 2:10
 
Abandoneaza-ti toate poverile, lasa jugul greu pe care il cari de atata vreme si intra in acelasi jug cu Hristos. Aici vei gasi odihna si linistea dupa care tanjesti de atata vreme!  
 



 

 

4 iulie 2016

O zi binecuvantata!

Incercarea credintei noastre nu este in necaz, ci in binecuvantare!
Cei mai multi oameni il cauta pe Dumnezeu cand sunt in suferinta, in boala, in necaz, insa a-L cauta si a ramane langa Dumnezeu cand totul iti merge bine...este un adevarat test de credinta, iar daca il si treci...inseamna ca esti indragostit cu adevarat de Hristos!

Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. 
3 Ioan 1:2

30 iunie 2016

Judecata si rasplata este individuala!!!

Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea (Luca 16:1-13) şi îşi băteau joc de El. 
Despre ce lucruri vorbea Isus?
Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. (v.13)
Aici este marea eroare a omului...
Daca pe pamant oamenii traiesc in concubinaj sau in curvie, cred ca si in ceea ce priveste viata spirituala pot face la fel. Isus spune: "nu puteti...", omul  vrea sa-I demonstreaza ca poate. Bineinteles ma refer la acei "crestini" care cocheteaza si cu lumea si cu Dumnezeu. Duminica imbraca haina sfintenie mai apoi o lasa in dulap duminica seara, urmand ca de luni incolo sa-si imbrace haina de peste saptamana, haina pacatului.
 A "incerca " sa traiesti si cu Isus si cu Mamona eu indraznesc sa o numesc "curvie spirituala" si din pacate numarul celor care traiesc in aceasta legatura de curvie este in continua crestere.

 Continuand cu vers.15  Cuvantul spune: Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Luca 16:14-15
 
Cat privesti cu ochii toata lumea umbla dupa locurile inalte, toti vor sa fie conducatori, toti vor sa fie la guvernare, in parlament, in biserici toti vor sa fie pastori sau mai stiu eu ce alte functi exista, cu alte cuvinte toata lumea vrea sa conduca, dar nimeni nu vrea sa fie condus. Cred ca de-aici pleaca si multimea problemelor cu care ne confruntam. Probleme in societate, probleme la nivel mondial,  probleme in tara, in parlament, probleme in guvern, probleme in biserici, probleme acasa, probleme peste tot.... 
Da, cineva trebuie sa si conduca, insa atunci cand cei de la conducere sunt asemeni fariseilor (iubitori de bani), atunci este o mare problema. In fata oamenilor ei cauta sa fie neprihaniti si de cele mai multe ori reusesc chiar sa si impresioneze, insa din fericire Dumnezeu nu se lasa impresionat de nimeni. Dumnezeu cunoaste inimile tuturor, ba mai mult Dumnezeu  da si darul acesta de discernere oamenilor neprihaniti ca sa-i cunoasca pe acesti "farisei" sau "lupi imbracati in piele de mielusei".
Traim vremuri grele si este tot mai greu sa-ti pastrezi calea trasata de Hristos, insa slava Domnului ca El ne invata si ne arata calea.
 In ciuda vremurilor confuze pe care le traim atat in societate, dar mai ales in biserici, TREBUIE sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa nu cadem nici de oboseala, dar nici in deznadejde. 
Judecata si rasplata este individuala!!!
 

18 iunie 2016

Ce vezi in oglinda?

Cred ca niciunul dintre noi n-ar concepe sa nu aibe in casa macar o oglinda.In ea privesti cum iti sta rochia sau costumul, vrei sa vezi daca e aranjat parul si alte detalii legate de aspectul exterior. Insa toate acestea conteaza  doar pentru om, nu pentru Dumnezeu. Scriptura spune:”Dumnezeu nu se uita la fata omului...”, si ce bine este....!
Daca, de dragul celor din jur vrem sa aratam bine si pentru aceasta privim in oglinda, oare pentru Hristos nu dorim sa fim perfecti?
 Hristos nu se uita la exterior, ci la interior. Stiu ca de aceasta expresie se folosesc multi atunci cand tinuta lor nu este potrivita cu ”tinuta unui crestin”, dar acesta este alt aspect in care nu voi intra acum. Daca ai Duhul lui Dumnezeu calauza, acesta iti va da intelepciune si cum sa te imbraci in ceea ce priveste exteriorul.
Vorbind de partea spirituala a noastra, de aspectul sufletului, in oglinda Cuvantului ne putem vedea toate defectele.
Gradul nostru de comparatie nu este omul, ci Hristos.
Ne asemanam cu Hristos?
  • Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre
  •  şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul.

  • Traim intr-o lume tare zbuciumata si momentele sunt tare critice, iar mintea noastra este inundata cu lucruri care nu fac altceva decat ne distrag atentia de la tinta noastra, adica de la Isus. Scopul diavolului este sa ne schimonoseasca chipul, dar noi trebuie ”să ne înnoim în duhul minţii noastre ”
  • Duhul mintii noastre poate fi innoit doar prin Cuvantul lui Dumnezeu, refuzand oferta diavolului.
  • ”Strang Cuvantul Tau in inima mea”!
  • Atunci cand iti dedici viata lui Hristos, El va face lucrarea de transformare si de restaurare.
  •  Lucrarea aceasta ne aduce in fiecare zi, tot mai aproape de asemanarea noastra cu El.
  • Sa nu uitam ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu.
  • ”...v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
  • Coloseni 3:9-10
  • Tu ce vezi in oglinda?

13 iunie 2016

Gata de plecare!

  • Imaginati-va  ca dupa o perioada lunga de timp,  un drag si vechi prieten se intoarce in tara si puneti la cale o intalnire. Iata ca vine ziua mult asteptata si sunteti anuntat ca vine sa va ia cu masina de acasa.
  • Cum il asteptati...? Plecati de-acasa sau il asteptati in pijamale?  Sau....poate prins cu alte treburi de-ale casei ?
  • Avand in vedere ca este o intalnire importanta si chiar stabilita, eu cred ca facem tot posibilul sa fim gata, ca atunci cand vine sa putem pleca impreuna.

  • Hristos s-a inaltat la cer, insa nu inainte de a ne face o promisiune...ca VA REVENI. 
  • Nu va reveni sa vada ce facem, nu va reveni doar sa ne salute, ci va reveni sa ne ia cu EL, asa scrie in Cartea Sfanta, iar eu cred ce scrie. Deci avand aceasta promisiune, cum ar trebui noi sa Il asteptam?
  •  Aici ma refer la noi cei care credem Scriptura, cei care credem in Dumnezeu, cei care credem ca ISUS HRISTOS este Fiul Sau, Cel care a fost mort si a inviat, noi cei care credem ca intr-o zi se VA INTOARCE si isi va lua biserica la cer. 
  • Noi....? Cum trebuie sa il asteptam?
  • Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse.
  •  Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. Luca 12:35-36
Citind adineuri aceste cuvinte, marturisesc ca m-au cam trecut fiorii. 
”Mijlocul incins si faclia aprinsa”
  • Sunt eu oare in asteptare...?  Daca nu m-ar fi anuntat ca revine, poate ca as avea vreo scuza, insa e scris negru pe alb: 
  • ”În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” Ioan 14:2-3
Ne indeletnicim cu tot felul de lucruri, ne pierdem timpul cu lucruri fara de valoare sau mai bine zis cu nimicuri, ne facem timp pentru ”de toate”, doar pentru ce trebuie...NU, si toate acestea ne fac sa pierdem din vedere intalnirea suprema.
In vechime Isrelitii erau in asteptarea promisiunii fagaduite ca vor iesi din robie. Stateau cu toiagul in mana si mijlocul incins pregatiti de plecare. Crestinilor li s-a fagaduit ca la sunetul trambitei lui Dumnezeu si la strigatul unui arhanghel Domnul Isus va veni pe norii cerului sa ii ia.
Cat este de reala aceasta promisiune pentru tine?
Israelitii au asteptat clipa eliberarii cu sufletul la gura, noi...dorim sau nu sa revina Domnul?
Toata agoniseala obtinuta prin truda si osteneala, ne leaga de pamant sau avem inima dezlegata?
  • Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse si să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor...
  • Doamne ajuta-ne pe fiecare sa fim gata de plecare!!! 

7 iunie 2016

Mai sunt familii care asteapta rezolvarea....

S-a scris atat de mult in aceste zile despre victoria familiei Bodnariu asupra Barnevernetului, despre frumoasa victorie a Laurei Bretan....insa stim cu toti ca toate victoriile au fost ale Dumnezeului nostru maret, nicidecum ale oamenilor.

M-am intrebat de foarte multe ori ce a vrut Dumnezeu prin incercarea acestei familii?
 Cand am aflat vestea, am multumit Domnului pentru acest raspuns, dar in acelasi timp am stat si m-am intrebat, ”Doamne ce ai vrut in mod special de la acesta familie?”
Credeti oare ca Dumnezeu nu avea puterea sa intervina in urma cu 6-7 luni...?
Sunt convinsa ca da!!! Si totusi  n-a facut-o...
Cu ingaduinta Sa au suferit copiii, Ruth, Marius si toti cei apropiati lor si totodata durerea lor s-a transformat si durerea noastra.
Astazi bucuria lor este si bucuria noastra...

Dumnezeu a ales aceasta familie si ei au fost gasiti vrednici  sa poata primi aceasta incercare.
Nu  multi au fi rezistat acestor incercari. Din cate stim multe mame si-au pus capat zilelor, si-au pierdut mintile, alte cupluri s-au destramat, Dumnezeu insa prin puterea Sa a tinut aceasta familie tare in credinta si i-a tinut uniti, poate mai uniti ca niciodata.
Si totusi de ce s-au intamplat toate acestea?
Imaginati-va ca acest sistem ticalos care trebuia de fapt sa protejeze copiii, n-a facut altceva decat a distrus vietile a multor copii. Cine a avut curajul pana acum sa demaste acest sistem ticalosit ?
Care dintre noi am auzit de ispravile Barnevernetului pana la familia Bodnariu?
Eu marturisesc ca n-aveam habar, si ca mine cred ca au fost mii de oameni.
Cred ca odata cu aceasta incercare Dumnezeu a demascat adevarata fata a acestui sietem corupt si murdar, numit ”protectia copilului din Norvegia”

Desi multe familii au trecut prin aceasta trauma in care si-au pierdut copiii, putini au indraznit sa porneasca o lupta impotriva lor, implicand toata mass-media, senatori, deputati si tot ceea ce le-a stat in putinta, dar peste toate acestea l-au rugat pe Dumnezu sa se implice EL personal.
 Ba mai mult, prin aceasta incercare, Dumnezeu a unit milioane de oameni din orice neam, din orice semintie intr-un singur glas si un singur gand.
Cine ar fi putut face acest lucru? Doar Dumnezeu!!!
Pe de alta parte stim ca nimeni din cei care au indraznit totusi sa-si uneasca fortele impotriva acestui sistem ticalos, NIMENI n-a avut izbanda si totusi...Cineva a biruit sistemul!
 De ce...?
Pentru ca s-au unit mii si mii de glasuri, iar El a ascultat.
De ce...?
Pentru ca aceasta familie, in ciuda faptului ca nu aveau nimic palpabil si nu vedeau o rezolvare, ei au avut credinta, si nu oricum ci o credinta desavarsita.

Cine este ca Domnul? Slavit sa-I fie Numele Sau!
Mai sunt multe familii in situatia in care au fost  Marius si Ruth, mai sunt multi copii in situatia in care au fost Eliana, Naomi, Matei, Ioan si Ezechiel. Asadar sa continuam sa ne rugam pentru aceste familii. Dumnezeu ne-a aratat ca poate rasturna muntii, poate rasturna un sistem, poate face ca judecatorii sa dea decizii in favoarea acestor familii, chiar daca ei nu vor.
 Dumnezeu Este Suveran si face ce vrea, noi trebuie doar sa mijlocim pentru aceste cauze.

Haideti ca impreuna sa aratam ce Dumnezeu MARE avem!!!!


4 iunie 2016

Alegeri! Ce sa aleg si pe cine sa aleg?

  • Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină, dorită de sufletul meu!
  •  S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
  • Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
  • Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
  • Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui!
  • Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
  • Matei 7:1-7
 De foarte multe ori am citit acest text din Mica si in mod special vers.8 a fost un impuls pentru mine, de fiecare data atunci cand eram zdrobita si descurajata:
Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!
Dar astazi vreau sa ma uit peste primele 7 versete. Mica plangea si suferea pentru starea poporului in care traia el. Nu stiu cati mai plangem ca si Mica, dar stiu ca aceeasi stare apasa si astazi peste poporul nostru. Traim o vreme de uscaciune spirituala foarte mare si asta nu pentru ca n-am avea hrana si apa necesara, ci pentru ca pacatele, nepasarea si indiferenta oamenilor este foarte mare. Starea de pacatosenie a adus omenirea in aceasta situatie.
A trebuit ca peste 30 de tari sa se stranga si sa marsaluiasca pentru ca normalul sa fie acceptat ca normal, fac referire la cazul Bodnariu. Dar mai mult, uitati-va cata violenta este in jurul nostru, cata coruptie, cata marsavie, cata minciuna, cate lucruri dezgustatoare suntem nevoiti sa privim cum se aproba sub ochii nostri, cata hotie si cate alte lucruri mizerabile si neplacute inaintea lui Dumnezeu, se petrec...?
Societatea in care traia Mica este aceeasi cu societatea noastra, poate ca societatea noastra este chiar mai bolnava, dar refuzam sa admitem acest lucru.
O societate bolnava in care nu avem alta sansa decat, HRISTOS.
 El este singura noastra nadejde!
Intr-un sistem atat de corupt ca si Barnevernet-ul, iata ca cei care si-au pus nadejdea in Hristos au avut biruinta, dar nu numai despre acest sistem vorbim, ci de intreaga societate care este atinsa de plaga pacatului.
Maine sunt alegeri la nivel local, pentru primari si consilieri. Sincer stau si ma tot gandesc pe cine sa votez, ce sa votez....? Mica spune....

  • S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
  • Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
  • Si-acum ascultati...
  • Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. 
  • Oare nu cumva randurile acestea sunt scrise pentru vremurile noastre....?
  • Ce s-a aleg? Pe cine sa aleg....?

  • Eu il aleg pe Domnul si voi privi spre El. In El imi voi pune nadejdea si de rusine nu voi fi dat!