Versetul zilei

29 iulie 2016

Un sfat de la Solomon!

Atata goana pe capul omului in cautarea fericirii, incat este in stare de orice, numai sa fie fericit. Cauta, alearga, trudeste si face tot ce-i sta in putinta pentru a-si atinge acest tel.
Ma uitam in cartea Eclesiastul, si Solomon si-a facut la randu-i multe planuri si socoteli, la fel ca si noi.
Uitati-va in cap 2 al cartii Eclesiastul ce spune Solomon:
Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. 
Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”.  
Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
  Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,  mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.  
Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. 
Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
  Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. 
 
Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 
Un cautator de fericire l-as putea numi pe Solomon cand citesc ce indeletniciri avea, si el chiar a gasit ceea ce cauta, insa  nimic din toate acestea nu l-au putut face fericit. Chiar el face o constatare si declara:
am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 
 
Goneste omul din zori si pana in noapte, trudeste pana la epuizare, strange bani, cumpara terenuri si case, demoleaza si construieste, ca mai apoi sa demoleze iarasi si toate acestea platind un pret prea mare, sanatate distrusa, familie neglijata, sotie, sot, copii, nopti nedormite, etc si la final cand trage linie...pleaca gol asa cum a venit si pe deasupra si nefericit.
Ma intreb si eu ca Solomon...oare nu realizam ca totul este goana dupa vant?
 Nu realizam ca fericirea nu sta in lucrurile trecatoare?
Nu realizam ca lucrurile adunate nu ne vor fi de folos acolo unde vom merge?
 Solomon era  cel mai intelept om si prin scrierile sale a invatat si poporul din aceea vreme si ne invata si pe noi cu privire la aceste lucruri, depinde insa de noi daca luam seama la sfatul lui.
La finalul cartii el declara: totul este deşertăciune, insa ne mai da inca un sfat de care ar trebui sa tinem seama:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
 
 


 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu