Asa cum de fiecare data cand intru pe blog intru sa citesc si ce scriu fratii mei dragi, iata ca asa am facut si azi. Citeam ceea ce scria sora mea, Rodica Botan si tare mult mi-a placut cum a descris esenta acestui studiu la care a participat, "darurile".
Nici ca se putea mai bine, desi ceea ce a scris ea a fost cu doua zile in urma, iata ca si mesajul de la adunare a fost inspre aceeasi directie. Citisem cu atentie povestioara scrisa de Russell Kelfer si tradusa de Rodica pe care o gasiti AICI, arata cele sapte daruri pe care le aveau acesti frati de credinta.
Intr-adevar fiecare din noi a fost inzestrat de Dumnezeu cu diferite daruri spirituale si cand vorbesc de daruri nu ma gandesc neaparat la darurile Duhului Sfant, ci daruri cu care am fost inzestrati de Domnul inca din momentul in care a avut loc aceea transformare a launtrului nostru, aceea transformare cand L-am cunoscut pe Hristos.
Problema nu este ca nu avem daruri, ci ca nu ne cunoastem darul si nu cunoastem pentru ca nu cerem Domnului sa ni-l descopere.
Sa luam nu mai departe, decat exemplul de la locul nostru de munca.Fiecare avem un anumit domeniu de activitate.Nu lucrez intr-o firma mare, si nu ma pricep atat de bine in alte domenii de activitate, insa cei care lucreaza in acest domeniu pot confirma ca este asa. Daca lucrezi la o fabrica de confectii, spre exemplu, pana iese un articol de pe poarta fabricii spre magazinul de vanzare trebuie sa treaca prin diferite etape.Unul croieste, altul coase, unul calca, altul coase emblema, altul aseaza pe umeras sau mai stiu eu prin ce faze mai trece produsul, cert este ca fiecare isi cunoaste domeniul lui, si nimeni nu se baga peste celalalt. La mine la jobs, eu stiu ce am de facut si nu ma bag in treaba colegului meu, ori la fel este si in domeniul spiritual.
Campul pe care muncim este ogorul lui Hristos si Dumnezeu ne-a dat sarcina fiecaruia ce sa facem si cu ce sa ne ocupam.
Unul are darul de a incuraja, altul darul rugaciunii, altul are darul de canta, altul are alt dar, al milosteniei sau al compasiunii, insa cu siguranta ca fiecare am fost dotati intr-o anume directie mai mult.
In general, incercarile din viata noastra dar si a celor apropiati de noi, au menirea sa ne descopere aceste daruri pe care Dumnezeu le-a pus in noi. Fiecare din noi am fost intr-un moment al vietii intr-o criza sau cunostem pe cei care se afla acum intr-o criza.Insa indiferent ca sunt altii in criza, indiferent ca suntem noi, Dumnezeu a dat un scop acestui moment. Daca nu suntem noi, poate e cel de langa noi, dar sa tinem cont ca prin acest moment avem sansa si oportunitatea de a face "ceva" pentru aceea persoana. Poate ca nu putem face mare lucru, insa daca fiecare din noi ne aducem aportul cu ceva, aceea persoana se va simti mult mai bine.
Poate ca exista un bolnav pe care il cunoastem in biserica la noi, fie ca este in familia noastra sau fie ca am ajuns sa il cunoastem in alta conjunctura, insa nu cred ca nu putem face chiar nimic. Poate ca nu avem bani sa-l putem sprijini financiar, insa avem darul rugaciunii, atunci sa ne rugam. Poate ca nu avem darul rugacinii, dar avem darul de a vorbi frumos, atunci sa folosim acest dar si sa-l incurajam. Poate ca avem acest dar al milosteniei, atunci sa cautam sa facem bine, asa cum putem, poate ca ne place curatenia si cel bolnav nu poate face asta, atunci sa facem noi, poate ca ne place mersul la cumparaturi si cel in suferinta n-o poate face, atunci s-o facem noi, poate ca altuia Domnul i-a dat putere financiara, atunci acela sa-si aduca si el contributia. Fiecare avem dat de la Dumnezeu "ceva" mai mult si in mod special, atunci sa folosim acest dar capatat.
Iata asadar, cum fiecare ne putem aduce contributia cu ceva si Dumnezeu ne poate folosi pe fiecare in parte cu darul pe care ni l-a dat, insa fiecare daca facem "ceva" atunci toate aspectele necesare din viata celui aflat in criza ii vor fi acoperite.
Sa nu uitam ca azi este cel de langa noi in criza, maine s-ar putea sa fim noi.
Roata vietii este intr-o continua miscare, azi este sus, maine este jos, si mi-amintesc o vorba a mamei mele, "fiecare urcus, are si coboras", si daca cineva nu a trecut pe-aici, eu sigur va pot confirma acest lucru din propria experienta.
Doamne ajuta-ne sa descoperim darul pe care L-ai pus in noi si acest dar sa-l folosim pentru a fi de folos si altora!
A fi un simplu crestin dar fara sa aducem roada, este ca si cum am fi un copac intr-o livada, dar fara fructe. Este oare folositor la ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu