Cu putin timp am fost si mi-am vizitat parinti.
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad biblioteca mamei cu tot ceea ce citeste, cu tot ce asculta. Stiam ca ii place sa citeasca, stiam ca-i place sa cante, stiam ca-i place sa scrie, dar parca acum m-a uimit mai mult ca niciodata. Pot spune ca s-a nascut intr-o familie de crestini, deoarece varsta era foarte frageda cand parintii ei(adica bunicii mei) s-au intors la Dumnezeu. A fost crescuta in acest spirit crestin inca de la varsta de 5 ani.
Dar trecand peste aceste amanunte, spuneam ca am ramas uimita data fiind si varsta pe care o are, 72 de ani, insa nici macar acest amanunt nu e o piedica in calea ei.
Daca nu am pretentie la nimic dupa ce pleaca de pe acest pamant, la aceste lucruri am pretentia, bineinteles daca nu plec eu inaintea ei.
Imi doresc intreaga ei biblioteca cu literatura crestina, imi doresc toate caietele scrise inca din anii 60 incoace. Spun asta, pentru ca la fiecare cantare sau poezie scrisa, jos in coltul paginii este scrisa data sau, si mai mult de atat, este scrisa si locatia unde a fost compusa poezia.
Da, am gasit si un caiet cu poezii compuse de ea. Am ramas mirata...!
Sunt poezioare de copii pe care imi amintesc ca le recitam rand pe rand, atat eu cat si fratii mei, insa niciodata nu am stiut ca unele dintre aceste poezii erau scrise de ea, ba pe un pat de spital, ba in timpul ce copiii erau la scoala sau diferite conjuncturi. Apoi sunt poezii pe care am inceput sa le recit cand eram adolescenta, dar cine a stiut ca aceste randuri erau sentimente pe care ea le-a trait?
Daca nu am intrat pe deplin in posesia acestor comori deosebite, iata ca am reusit macar cateva din ele sa le obtin. Un caiet cu poezii, dar si un carnetel de notite scrise de ea in diferite momente. Fie ca citea o carte deosebita si a insemnat"ceva", fie ca asculta un mesaj la radio sau tv si atunci isi nota diverse idei.
Dar in aceasta privinta cred ca am mostenit-o, si spun asta pentru ca sunt pe urmele ei. Port o agenda cu mine in poseta, si oriunde merg, fie ca sunt la birou, fie ca sunt pe masina, imi place sa-mi notez. Mi-amintesc ca intr-o dimineata mergeam inspre birou, si in fiecare zi de la ora 8 dimineata la radio Vocea Evangheliei, este o emisiune in cadrul careia sunt invitati diferiti pastori sau prezbiteri de la bisericile noastre locale, ori atat de mult mi-a placut ideea de la care pornise acel interviu, incat am tras pe dreapta, am scos agenda si mi-am notat. In urmatoarele ore Domnul mi-a descoperit atatea lucruri din acel verset sau gand care a fost spus, incat tot ceea ce am primit, am asezat si eu aici pe blog.
Asa se face ca si acuma seara am rasfoit "comoara mostenita" de la mama si am citit o istorioara. Nu stiu unde a auzit-o, nu stiu cine a spus-o, nu cunosc autorul insa am sa v-o impartasesc.
"Un turist american a fost in vizita la unul dintre cei mai vestiti rabini. Acest rabin traia intr-o singura camera saracacioasa unde era inconjurat de o multime de carti de jur imprejur, un pat iar in mijlocul camerei era asezat un scaun si o masa.
Mirat turistul american l-a intrebat la un moment dat:
-Rabine, dar unde iti este mobila?
Zambitor rabinul il intreba:
-Dar a ta? Unde este a ta?
-Bine...eu sunt turist!
-Si eu, raspunse rabinul. Si eu sunt turist aici, TARA MEA ESTE SUS!"
Doamne fa-ne constienti ca aici suntem doar niste bieti turisti, insa TARA NOASTRA este acolo sus.
Doamne ajuta-ne sa ajungem acolo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu