EU SUNT SMOCHINUL

Mărturisesc că este-aşa cum scrie

Cuvântul adevărului de viaţă.

Sub raza Lui eu am primit povaţă.

Sub semnul Lui speranţa mea învie.

Şi am fost rând pe rând oaia pierdută

Fiul risipitor întors acas’

Am fost acel chemat şi eu în vie

Ca să lucrez în ultimul meu ceas.

Eu sunt acela ce-am primit talanţii

Stăpânului plecat în depărtare.

Eu sunt pământul roditor sau tare

Chemat ca să producă germinaţii.

Dar astăzi în parabola de viaţă

Sunt căutat să reprezint smochinul,

Şi recunoscător va fi străinul

De va găsi şi roade şi verdeaţă.

La umbra mea se va simţi răcoarea

Înţelegând un sens de existenţă.

Dar toată-nţelepciunea şi valoarea

Va sta în ale roadelor prezenţă

Şi după paşi le recunosc durerea

Şi după paşi le recunosc dorinţa

Şi ne-ai mustra atât de mult conştiinţa

De n-ar găsi la mine mângâierea.

Problema ce se pune e a vieţii

Şi foamea vieţii cine o alină?

Căci este numai drept când trec drumeţii

Să ceară pace, dragoste şi milă.

Interesant şi ce surpriză, Doamne,

Chiar Tu păşeşti pe drumul acesta dur?

Tu, care m-ai sădit, mi-ai dat contur

Şi Ţie, Doamne-ţi este astăzi foame?

Tu, suflete, de lângă drum de vină

Sădit să reprezinţi lumina vieţii

Să ştii că toţi aşteaptă de la tine

Roade de pace, dragoste şi milă.