Binecuvântează, suflete, pe Domnul,
Domnul Dumnezeul nostru necuprins,
Doamne, Tu mă aperi şi îmi mângâi somnul
Ca un cort deasupra-mi cerul l-ai întins.
Cum o dimineaţă luminezi pe cale
Şi în strălucire, Doamne, Te-nveleşti,
Apele sunt vârful locuinţei Tale
Şi din nori făcut e caru-n care Eşti.
Şi alergi cu vântul-sol în veşnicie,
Sol cum fiecare vânt Îţi este sol,
Flacăra şi focul ţi se-nchina Ţie,
Ai luat pământul, l-ai zidit din gol.
Temelii în stare veşnic să-l susţină -
Înghiţit fusese la un semn de-al Tău
De adânc, când apa încerca să-l ţină
Şi să-l zăvorască înăuntrul său.
Dar cu spaima apa, auzindu-Ţi glasul
A fugit croindu-şi drumul spre câmpii
Pân' la locu-n care-ai hotărât popasul
Să rămână-acolo peste veşnicii.
Şi să nu se-ntoarcă, Doamne, niciodată,
Tu faci să ţâşnească apele din văi,
Tu adapi în ele fiara însetată,
Case ridicat-ai pentru toţi ai Tăi.
Cu lucrarea-Ţi sfântă, tu hrăneşti pământul,
Iarba-o faci să crească, toate ni le dai
Stanca, adăpostul când ne bate vântul,
Ce-am putea să-Ţi cerem, Doamne şi să n-ai?...
Totu-n lumea asta s-a făcut prin Tine,
Drum deschis-ai unde nu puteai să treci,
De belşug şi roade palmele ni-s pline,
Lăudat fii, Doamne, lăudat pe veci!...
Domnul Dumnezeul nostru necuprins,
Doamne, Tu mă aperi şi îmi mângâi somnul
Ca un cort deasupra-mi cerul l-ai întins.
Cum o dimineaţă luminezi pe cale
Şi în strălucire, Doamne, Te-nveleşti,
Apele sunt vârful locuinţei Tale
Şi din nori făcut e caru-n care Eşti.
Şi alergi cu vântul-sol în veşnicie,
Sol cum fiecare vânt Îţi este sol,
Flacăra şi focul ţi se-nchina Ţie,
Ai luat pământul, l-ai zidit din gol.
Temelii în stare veşnic să-l susţină -
Înghiţit fusese la un semn de-al Tău
De adânc, când apa încerca să-l ţină
Şi să-l zăvorască înăuntrul său.
Dar cu spaima apa, auzindu-Ţi glasul
A fugit croindu-şi drumul spre câmpii
Pân' la locu-n care-ai hotărât popasul
Să rămână-acolo peste veşnicii.
Şi să nu se-ntoarcă, Doamne, niciodată,
Tu faci să ţâşnească apele din văi,
Tu adapi în ele fiara însetată,
Case ridicat-ai pentru toţi ai Tăi.
Cu lucrarea-Ţi sfântă, tu hrăneşti pământul,
Iarba-o faci să crească, toate ni le dai
Stanca, adăpostul când ne bate vântul,
Ce-am putea să-Ţi cerem, Doamne şi să n-ai?...
Totu-n lumea asta s-a făcut prin Tine,
Drum deschis-ai unde nu puteai să treci,
De belşug şi roade palmele ni-s pline,
Lăudat fii, Doamne, lăudat pe veci!...
Sanja Cristea Tiberian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu