50 de ani dela rascumpararea pastorului Richard Wurmbrand din ghearele comunismului!

Duminica 06.12.2015 orele 18-21, ATENEUL ROMÂN (București): 

«Comemorarea a 50 de ani de la răscumpărarea pastorului Richard Wurmbrand și a familiei sale din România comunistă»

Un eveniment similar se va ține și în Biserica Baptistă Maranata în Arad, Strada Nicolae Titulescu, sâmbăta, 12 Decembrie 2015, orele 18-21.

Intrarea numai cu rezervări prealabile. Tel. 40-722619061.

Pentru mai multe detalii si programul acestui eveniment:http://armoniamagazineusa.com/2015/12/04/ateneul-roman-bucuresti-comemorarea-a-50-de-ani-de-la-rascumpararea-pastorului-richard-wurmbrand-si-a-familiei-sale-din-romania-comunista/

Hrana ta zilnica!

5 DECEMBRIE
1 Corinteni 12.14-31
Ce subiect uimitor este, fără a căuta prea departe, trupul pe care noi îl „locuim"! „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor şi admirabil", strigă David în Psalmul 139.14. într-adevăr, ce diversitate şi în acelaşi timp ce armonie în acest ansamblu complex de mădulare şi de organe, în care până şi cel mai mic are menirea sa şi funcţia sa proprie! Ochiul şi degetul cel mic, de pildă, nu pot ţine loc unul de altul. Degetul acesta mic însă permite înlăturarea pulberii venite să irite ochiul. Dacă un singur organ funcţionează parţial sau abătut de la normal (dereglat), corpul în întregime va fi mai curând bolnav (decât sănătos).
Toate acestea îşi au echivalentul în Biserică, trupul lui Hristos, care nu este o organizaţie, ci un organism viu. „Mădularele ... care par a fi mai slabe sunt necesare" (v. 22) şi fiecare trebuie să fie atent să nu dispreţuiască nici funcţia lui proprie (v. 15,16), nici pe cele ale altora (v. 21). O creştină în vârstă sau infirmă, prin rugăciunile ei, printr-un cuvânt la momentul potrivit sau printr-o încurajare materială, va susţine poate zelul unui evanghelist sau al unui păstor. Astfel, ceea ce fiecare a primit, să folosească pentru alţii, „ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu" (1 Petru 4.10).

Alege haina potrivită!

  În fiecare zi îmbrăcăm o haina pe noi potrivită cu timpul și locul în care ne aflăm. Uneori haina pe care o alegem nu este cea mai potrivită și nu este pe placul nostru, fie că e mai uzată, fie că e demodată sau pur si simplu ne-am plictisit de ea,  și-atunci începem să tânjim după " altceva". Dorim să avem ceva mai bun, poate mai frumoasă, intr-un cuvânt... mai potrivită.
   Ofertele din vitrină sunt bogate, ba chiar priveliștea din jur, hainele altor oameni deschid în noi această poftă, această dorință de-a avea și noi ca ei de-a fi în trendul lumii, numai ca uităm ca nu ni se potrivește orice haină. Trebuie să ținem cont de vârstă, de culoare, de croi și multe alte...detalii. Asta se întâmplă nu doar în domeniul modei, ca să zic așa ci in mai toate domeniile. Vecinul nostru si-a luat masina...vrem si noi, si-a facut casa cu piscina...si noi vrem, a plecat in concediu in Grecia....pai noi vrem in Hawaii, si uite asa se naste invidia si lacomia.
Asta este în viață de zi cu zi, dar mă gândeam la viața noastră spirituală, oare nu este la fel?
   Oferta lumii este foarte multă, foarte bogată și tentațiile lumii deschid în noi pofte dorințe, lăcomii pentru lucruri care nu sunt pentru noi sau poate sunt în conflict cu principiile biblice, principiile lui Dumnezeu. De-aceea este bine să fim cumpătați și să fim disciplinați cu firea noastră și-asa păcătoasă din fire. Îmi amintesc  o vorba care spune așa: "nu cumpara o pălărie care nu-i pe măsură ta".
    De-aceea:  "nu-ţi dori haina sclipitoare-a lumii ci pe cea albă, a neprihănirii, pe care-o poate broda doar Isus, Mântuitorul"
 
 

 

Parazitul monstruos

Nu pot demonstra cu statistici, dar am așa o bănuială în oasele mele, că mijlocul prin care răul care macină lumea și-a lansat ofensiva finală asupra familiei prin mass-media.

Puterea mass-mediei este aceea de a modifica definiția normalului. Noi am crezut că ne informăm și ne distrăm, deschizând aceste ferestre spre lume, pe când în mod subtil și constant, aparatele noastre ne-au adus în case idei și concepții străine de proiectul divin inițial pentru familia noastră.

Poeții și compozitorii au cântat dragostea așa de mult că am început să credem că ea este esența și scopul vieții. Când n-am mai avut-o acasă am căutat-o în locurile greșite și ne-am ruinat familia. Divorțul a devenit apoi ‘’normalul’’ ....citește continuarea aici;  https://lascaupetru.wordpress.com/2015/12/03/parazitul-mostruos/

O, nenorocitul de mine...

   Doamne ce însușire comună avem noi cu Pavel la acest capitol al vieții noastre...!
    Bine era dacă ne asemănam în toate privințele...

    Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.
   Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
   Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
   Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
   Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
   O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?…
   Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!…     Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

Hrana ta zilnica!

4 DECEMBRIE
1 Corinteni 12.1-13
Vorbind despre strângerile adunării, apostolul a acordat cel dintâi loc celebrării cinei (cap. 11.20-34). Numai după aceea expune daruri şi slujbe având în vedere zidirea. Să nu uităm că închinarea este, dintre toate strângerile, cea mai importantă.
Pavel le aminteşte acestor foşti idolatri că ei fuseseră odinioară antrenaţi („duşi") de duhuri satanice (v. 2). Ce schimbare! In prezent, Duhul lui Dumnezeu este cel care dirijează, lucrând în ei cum Îi place, prin darurile pe care le împarte (v. 11). Apostolul enumera aceste daruri, precizând că ele sunt date în vederea întrebuinţării. Şi, pentru a ilustra deopotrivă unitatea Bisericii şi diversitatea slujbelor, ia exemplul corpului uman: compus din multe mădulare şi organe care nu pot funcţiona nici unul fără celălalt, el constituie totuşi un organism unic, condus de o singură voinţă, aceea pe care capul o transmite fiecărui mădular. Aşa este şi trupul lui Hristos. Deşi are numeroase mădulare (tot atâtea câţi credincioşi), este animat de un singur Duh, pentru a împlini o singură voinţă, cea a Domnului, care este Capul (Efeseni 4.15,16). 

Noi nu avem deci de ales, nici activitatea noastră (v. 11), dar nici locul unde trebuie să o exersăm

 (v. 18).

O zi binecuvantata!

Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
  Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
  Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale!
  Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. 

Psalmul 119:58-66 

Infrangere sau victorie?

  Nici ca puteam incepe ziua mai bine decat cu acest psalm minunat al lui David, Psalmul 41 

Daca zilele trecute vorbeam despre retetarul fericirii, a ingriji de cel sarac face parte din pazirea poruncilor despre care ne invata Scriptura.

Iata cat de frumos incepe acest psalm:

Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! 

 Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.

El este fericit pe pământ şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
 Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.

 

Iata ca ingrijind de cel sarac nu-i facem bine doar lui, ci in primul rand noua. Suntem izbaviti, suntem paziti si tinuti in viata, suntem fericiti, nu suntem la cheremul vrajmasului nostru(diavolul), pe patul de suferinta suntem sprijiniti, iar in boala, durerea noastra va fi mai usoara. Nu-i suficient?

Nu asta ne dorim cu totii? Cu siguranta!

Insa aici nu este subliniat ”cand”, doar de Pasti sau de Craciun?

Majoritatea suntem cuprinsi de acest sentiment, de mila doar in aceste perioade. Cati am mai facut acte de binefacere pentru cei in nevoie de la Pasti incoace....?

Dumnezeu sa puna in noi aceasta dorinta oridecate ori trecem pe langa unul in nevoie, atunci Dumnezeu isi va onora promisiunea.

 

  Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
  Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?”
Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău, şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. „Este atins rău de tot – zic ei –, iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.
Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.

  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin! 

 

Prin aceasta voi cunoaste ca ma iubesti, daca nu ma va birui vrajmasul meu.(v.11) 

Hei David...ce faci, il santajezi pe Dumnezeu?

Nu, nu cred ca este vorba de santaj, ci David pur si simplu ii aduce lui Dumnezeu aminte de fagaduintele LUI. Chiar El i-a promis ca cei ce se incred in EL, vor umbla din victorie in victorie, pentru ca infrangerile  repetate sunt semn ca Dumnezeu a plecat de pe campul de lupta. Daca Dumnezeu nu este...prastia si piatra sunt insuficiente, insa cu Dumnezeu acestea fac minuni.

Cum stam la capitolul victorii?

Mergem din biruinta in biruinta sau suntem spre faliment?

Iata ce ne  spune ap. Ioan:

Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele, pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. (1 Ioan 5:3-4)

  Din nou acelasi indemn: pazirea poruncilor si aceasta ne va aduce biruinta pentru caci suntem nascuti din Dumnezeu.

 

Doamne, invata-ma sa pazesc poruncile Tale si mareste-mi credinta mea, pentru ca de prea multe ori simt ca sunt prea multe infrangeri in viata mea. Doresc sa am biruinta, dar mai presus de toate vreau ca in aceasta lupta in care m-am inrolat, sa nu ma lasi singura niciodata.

 

Hrana ta zilnica!

3 DECEMBRIE
1 Corinteni 11.17-34
La Corint erau partide. Chiar şi în strângerile laolaltă se făceau simţite. Cei bogaţi îi umileau pe cei săraci, provocându-le gelozia. Lucru încă şi mai grav, cina, confundată cu o agapă (masă în comun), era luată de către mulţi în mod nedemn. Este ocazia pentru apostol de a aminti ceea ce Domnul i-a revelat lui într-un mod special.

 Cina este sfânta comemorare a lui Hristos care S-a dat pentru noi - o comemorare care cu siguranţă vorbeşte inimii fiecărui participant în parte, însă care proclamă şi într-un mod universal (tuturor) acest fapt capital: Domnul a trebuit să moară! Şi, până la întoarcerea Lui, noi suntem invitaţi să vestim această moarte a Domnului în limbajul atât de măreţ şi atât de simplu care ne-a fost arătat.
De asemenea, acest memorial vorbeşte conştiinţei celui credincios. Pentru că moartea lui Hristos semnifică condamnarea păcatului! A lua cina fără ca mai întâi să ne fi judecat ne expune deci (pe pământ) efectelor acestei condamnări. Astfel se explică slăbiciunea celor mai mulţi de la Corint (şi poate a celor mai mulţi dintre noi), boala, moartea chiar, care îi lovise pe unii (v. 30). Cu toate acestea, teama nu trebuie să ne ţină la o parte (v. 28). Ea poate şi trebuie să se împace cu un răspuns entuziast dat Aceluia care a spus: „Faceţi aceasta spre amintirea Mea" (v. 24,25).

Hrana ta zilnica!

2 DECEMBRIE
1Corinteni 11.2-16
Puţine porţiuni din Biblie au făcut obiectul atâtor contestaţii, ca învăţăturile acestor capitole (v. 16). De ce oare apostolul - sau mai degrabă Duhul Sfânt - se ocupă de lucruri în aparenţă mărunte, cum ar fi faptul ca o femeie să poarte părul lung sau ca ea să se acopere în anumite situaţii? Trebuie mai întâi să ne amintim că, pe de o parte, creştinismul nostru nu constă din câteva acţiuni remarcabile împlinite din când în când, ci dintr-un ansamblu de detalii care ţes viaţa noastră zi de zi (Luca 16.10), iar pe de altă parte, că Dumnezeu este suveran şi că n-a ţinut să ne dea motivul pentru tot ce ne cere prin Cuvânt. A asculta fară a comenta este singura ascultare autentică. Astfel, aceste instrucţiuni sunt un fel de test pentru fiecare femeie sau tânără creştină. Este ca şi cum Domnul le-ar întreba: Faci tu aceasta pentru Mine? Ai tu pe inimă să arăţi, prin acest semn exterior, dependenţa şi supunerea ta, sau faci să treacă pe primul loc cerinţele modei ori ale comodităţii?
De asemenea, să nu uităm acest fapt solemn, că lumea nevăzută a îngerilor observă în ce fel răspund cei credincioşi gândului lui Dumnezeu (v. 10). Ce privelişte le oferim noi?

Trebuie sa recunoastem ca la acest capitol....nu oferim privelistea cea dorita de Domnul, si pe acest subiect ar fi multe de spus.

 Si-atunci ce-i de facut? 

Daca acest lucru aparent marunt va fi o piatra grea la cantar inaintea Domnului?

Vorbim de ASCULTAREA de Domnul....

Doamne lumineaza-ne pe fiecare sa FACEM ceea ce trebuie sa facem!

Gog si Magog

Nu cred ca sunt singura care este interesata de acest subiect, de-aceea va recomand un editorial foarte interesant.

In Cartea Ezechiel in capitolele 38 si 39 aflam despre o incercare a lui Gog si Magog de a invada Israelul. Dar Dumnezeu Insusi intervine. Intrebarea mare care a fost dezbatuta de ani de zile este aceasta: ,,cine este Gog si Magog?”
Parerea dominanta a crestinismului este ca Gog si Magog este Rusia. Dar nu se gaseste nici o dovada convingatoare ca Gog si Magog este Rusia. 

continuarea AICI

Ploaia trezirii!

Dumnezeu sa auda glasulacestor copilasi!

Doamne, stim ca tara noastra o iubesti
Si pe toata lumea vrei sa o trezesti
De la cel mai mic pana la cel batran
Tu doresti s-aduci la viata-orice roman.
Peste-acest popor intinde mana Ta
Si adu trezire cand te vom ruga
Vrem sa vina fii risipitori ‘napoi
Doamne, vrem trezire pentru ei si noi !

Cor:

Pot s-aud la distanta un tunet,
Pot sa simt Duhul Sfant ca un vant.
Ne rugam pentru ploaie trezirii
Sa cada pe pamant, sa cada pe pamant.

De la cel pe postul de predicator
Pan’ la ultimul pe strada trecator,
De la tanarul ce-si cauta al vietii drum
Pan’ la vaduva ce plange chiar acum,
Orice om, femeie, tanar si batran
Doamne - adu trezire azi peste romani !
Vrem sa vina fii risipitori ‘napoi
Doamne, vrem viata pentru ei si noi.

Trezire, trezire, trezire peste tari! / x2

Ruga pentru tara!

 Am asteptat in intuneric
E timpul să ne pregătim
În zori de zi lumina s-o-ntâlnim.
Da, vom vedea şi-n ţara noastră
Cum se-mplineşte în curând
Ce ne-am rugat cu toţii atâta timp.

COR : 

 Trezeşte Doamne România,
Aprinde foc în pragul zilei de apoi
Trezeşte Doamne România
Şi-ncepe cu noi.

  Este nevoie de o schimbare
Azi încă nu e prea târziu
Biruitori la luptă să pornim
Să transformăm credinţa-n fapte
Şi să trăim ce predicăm
Pentru trezire, uniţi să ne rugăm.


  Nu suntem noi mai buni decat altii, dar Te rugam
Sa ne umplii, Doamne, cu Duhul Tau
Fă să fim noi unelte in trezirea ce e pe drum,
Şi începe-o în noi chiar acum!

Romania, adu-ti aminte de Facatorul tau!

Astazi toti suntem romani!

Sunt romani si cei care traiesc in tara, sunt romani si cei care traiesc in diaspora. 

An de an, la 1 Decembrie gandurile si rugaciunile noastre se ridica spre Tronul de indurare mai mult ca oricand, nu pentru noi, ci pentru tara in care traim. Daca in fiecare zi mijlocim mai mult inaintea lui Dumnezeu pentru copiii nostri, pentru familiile noastre, pentru noi, astazi glasurile milioanelor de romani se ridica pentru tara in care traim.

An de an am spus toti, Romania are nevoie de Dumnezeu, si am spus un adevar, insa aceea Romanie suntem NOI, oamenii care traim in aceasta tara, oamenii care traiesc o vreme departe de tara, pentru ca si-n venele lor curge acelasi sange, de roman.

NOI avem nevoie de Dumnezeu, NOI avem nevoie ca  ochii nostri sa se deschida odata si pentru totdeauna, ca fara  EL n-avem nici o sansa de izbanda.

Din pacate si noi am copiat modelul altor tari, am inceput sa-L scoatem pe Dumnezeu din ecuatie, am inceput sa-L scoatem din scoli, am inceput sa-L scoatem din case, a inceput sa-L scoatem din biserici, am inceput sa-L scoatem chiar din viata noastra, crezand ca NOI suntem stapanii. Numai ca, uitam un singur lucru si acel lucru este esential, Dumnezeu este Facatorul nostru, ori... n-ai cum sa-L uiti pe Cel care te-a creat. Altii au incercat, noi am incercat, insa izbanda fara de EL este zero.

Sistemul nostru de functionare este perfect, dar acest lucru este posibil doar daca la panoul de comanada este Cel care ne-a pus initial in functiune.

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.  (Geneza 2:7)

Inalt azi glasul pentru Romania, dar in mod special vreau sa-l inalt pentru noi, romanii din Romania si de pretutindeni, sa ne aducem aminte de Facatorul nostru.

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
  Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii.
El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.
A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:
veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! (Ps.95)

DOAMNE BINECUVINTEAZA TARA MEA!

Hrana ta zilnica!

1 DECEMBRIE
1 Corinteni 10.14-33; 11.1
Comuniunea cu Dumnezeu, partea binecuvântată a celui credincios, exclude orice participare cu idolatria, sub formele ei atât de rafinate. La „masa Domnului", comuniunea îşi găseşte expresia ei cu totul specială (v. 21). Cei care iau parte la pahar şi la pâine sunt în principiu toţi răscumpăraţi ai Domnului, fără a fi, departe de asta, toţi cei răscumpăraţi ai Domnului. Totuşi, noi îi vedem, prin credinţă, reprezentaţi într-o singura pâine, semn vizibil că este un singur trup. El exprimă această unitate a Bisericii pe care lumea religioasă pretinde că vrea să o realizeze,... deşi ea există deja!
Dacă eu nu caut propriile mele interese, câte momente devin atunci disponibile pentru interesele altora, altfel spus, pentru cele ale lui Isus Hristos (comp. cu Filipeni 2.21)! Iar a căuta interesul fratelui meu nu înseamnă numai a mă îngriji de bunăstarea lui, ci înseamnă în aceeaşi măsură a mă gândi la conştiinţa lui. înseamnă a face anumite lucruri pentru el şi a mă abţine de la a face altele. Astfel voi fi determinat să-mi pun mereu întrebarea: în ocazia prezentă, am eu libertatea să aduc mulţumiri? Ceea ce fac în acest moment, inclusiv simplul „fie că mâncaţi, fie că beţi" (v. 31; în contrast cu v. 7), este sau nu spre gloria lui Dumnezeu?

Reteta fericirii !

Ma uit in jurul meu, mai stau de vorba in stanga, in dreapta si...prea putina lume fericita.  Oamenii nu mai stiu sa zambeasca, sa se bucure, fetele sunt crispate si brazdate de suferinta si ma intreb uneori...mai exista oameni fericiti?

Biblia spune ca da!

Obisnuita sa ma trezesc la aceasta ora pentru a pleca la munca, astazi constincioasa, am facut la fel, numai ca, spre fericirea mea (iata un om fericit) sunt libera si azi si maine. Asa ca m-am intors pe cealalta parte hotarata a-mi continui somnul...in zadar.

Cum timpul este pretios, am luat Biblia si am inceput sa citesc.

 Psalmul 119 incepe asa:

Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! 

  Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire şi umblă în căile Lui! (v.1-3)

 

Daca am umbla intotdeauna dupa Legea Domnului, daca am pazi poruncile Lui, daca L-am cauta din toata inima cu sinceritate, daca n-am savarsi nelegiuri am fi cu adevarat fericiti, asta ne garanteaza Dumnezeu. Numai ca datorita neascultarii  si a departarii noastre de Dumnezeu, am pierdut acest drept garantat. 

Cuvantul spune:
O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!
Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale! (v.5-6)

Oare de cate ori n-ar fi trebuit sa rosim de rusine  pentru ca n-am pazit poruncile LUI?

Sau altfel zis: mai rosim atunci cand stam inaintea Lui, stiind ca n-am pazit poruncile Lui?

Oare toate legile din Scriptura au fost scrise doar asa, ca sa avem o carte in plus in biblioteca. Nicidecum!

 Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.(v.4)

Doamne,

Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!  (v.8)

Dar cum vom putea noi sa pazim poruncile Lui, suntem atat de slabi, uneori lipsiti de putere? Imi place ca Dumnezeu nu ne lasa sa bajbaim si sa nu cunoastem, ci ne arata clar si ne lamureste ce avem de facut.

Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.  (v.9)  

Doar asa vom putea tine curata cararea, iar daca dorim sa fim fericiti trebuie sa nu mai pacatuim impotriva lui Dumnezeu. Cum? In vers.11 avem solutia:

 Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Fericirea noastra sta in alegerile pe care le facem.

Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi.

Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău. 

 

Doamne ajuta-ne sa strangem Cuvantul Tau in inima noastra, cararile Tale sa le avem sub ochii nostri mereu, iar gandul nostru sa fie indreptat mereu la poruncile Tale pentru ca ne dorim sa fim fericiti cu adevarat.

 

 

 

 
 

Hrana ta zilnica!

30 NOIEMBRIE
1 Corinteni 10.1-13
Derulând exemplul lui Israel, Pavel ne ajută să evaluăm copleşitoarea responsabilitate a creştinilor de nume. Priviţi din afară, ei au avut parte de binecuvântări spirituale de excepţie: Domnul Hristos, lucrarea Sa, Duhul Său, Cuvântul Său... (v. 3,4). Dumnezeu însă (privind înăuntru) nu poate găsi plăcere în cea mai mare parte dintre ei, pentru că le lipseşte credinţa (v. 5; Evrei 10.38). Prin istoria poporului în pustiu, Duhul lui Dumnezeu ne dă un trist exemplu despre ceea ce inimile noastre sunt în stare să producă, chiar sub mantaua creştinismului: pofte, idolatrie, cârtiri... El ne avertizează solemn cu privire la ce «răsplată» au aceste roade ale cărnii deşi harul lucrează în favoarea celui credincios. Ori Ispititorul tocmai acest rău, care este activ în noi, caută să-1 facă să se manifeste, prin ofertele lui, ca să ne facă să cădem. Şi aceasta cu siguranţă în momentul când ne-am putea crede pe picioare prin forţe proprii (v. 12). Dar „Dumnezeu este credincios!'': ce încurajare să ne gândim la aceasta! Cunoscându-ne slăbiciunea, El nu-i va permite lui Satan să ne ispitească mai mult decât poate fiecare îndura (vezi Iov 1.12; 2.6).

 El a pregătit înaintea încercării o ieşire victorioasă (v. 13). Să ne sprijinim pe aceste promisiuni de fiecare dată când se prezintă vrăjmaşul. Da, Dumnezeu este credincios!

Hrana ta zilnica!

29 NOIEMBRIE
1 Corinteni 9.1-27
Umflaţi prin darurile şi prin cunoştinţele lor, unii oameni îşi atribuiseră un loc cu greutate în adunarea din Corint. Şi, cum pentru a te ridica singur impune întotdeauna a-i înjosi pe alţii, ei veniseră să conteste autoritatea apostolului, adică pe cea a lui Dumnezeu. Pavel se vede prin aceasta nevoit să-şi justifice slujba şi purtarea. A evangheliza era datoria sa, primită din gura Domnului, iar el nu se împotrivise viziunii cereşti (Fapte 26.17-19). Iudeilor, el le prezenta pe Dumnezeul lui Israel, responsabilitatea lor în respingerea Salvatorului, pe Fiul lui David şi iertarea de păcate (Fapte 13.38...). Celor dintre naţiuni, idolatri, le vorbea despre Dumnezeul unic, plin de răbdare faţă de făptura Lui, căreia îi porunceşte să se pocăiască (Fapte 17.22...). Pavel avea neîncetat înaintea ochilor preţul care avea să încununeze eforturile sale: toate sufletele salvate prin lucrarea sa (1 Tesaloniceni 2.19; Filipeni 4.1). Îndreptat spre ţintă, el aleargă ca un atlet pe stadion, disciplinându-şi cu stricteţe trupul, negândindu-se decât la victorie. Campionul sportiv nu are însă înaintea lui decât o glorie efemeră, lauri care mâine vor fi uscături (v. 25). Alergarea noastră creştină are ca miză o cunună care nu se veştejeşte. Să alergăm fiecare în aşa fel încât s-o câştigăm (v. 24)!

Nevoia Evanghelicilor Romani din Italia

Doamne binecuvinteaza toti romanii din Italia!

Cum să mor bine? Dar cine vrea sa moara...?

Am fost atrasa de titlul acestei predici, ”Cum sa mori bine...?”

Dar cine oare vrea sa moara?

Poate ca unii vor, altii nu...insa  indiferent in ce categorie ne gasim, de murit, cu siguranta vom muri. 

Asa ca e bine sa ascultam aceasta predica, tocmai pentru a invata sa murim bine, nu doar sa traim ”bine”!

Hrana ta zilnica!

28 NOIEMBRIE
1 Corinteni 7.32-40; 8.1-13
A fi fără griji cu privire la lucrurile pământeşti, a avea inima ocupată exclusiv de interesele Domnului, căutând cum să placă Lui, a fi preocupat cu lucrarea pentru El fără distragere — iată avantajul slujitorului lui Dumnezeu care este necăsătorit, în raport cu cel căsătorit!

 Trebuie însă, ca şi Pavel, să fi primit aceasta ca un har.
În capitolul 8, Pavel se ocupă de cărnurile de la măcelărie, adesea oferite pe altarele păgâne înainte de a fi vândute pe piaţă. Pentru mulţi, acestea ridicau probleme de conştiinţa (comp. cu Romani 14). La noi în ţară, această problemă nu mai este de actualitate, însă îndemnurile de aici se aplică în toate cazurile în care riscăm să contrariem (să impresionăm în sens negativ) pe un alt credincios: un frate pentru care a murit Hristos.
Câte lucruri cunoşteau corintenii! „Nu ştiţi că...?” le repetă necontenit apostolul (vezi cap. 6.2,3,9,15,19...). La cîte folosea însă această cunoştinţă? Numai la a se îngâmfa! Şi noi suntem pândiţi de acelaşi pericol, noi, care cunoaştem adesea atâtea adevăruri cu mintea, mai degrabă decît cu inima. Pentru ca cineva să cunoască „cum trebuie să cunoască" este nevoie să-L iubească pe Dumnezeu (v. 3). iubindu-L, să pună în practică ceea ce are privilegiul să ştie (loan 14.21,23).

Cugetări!

* Un om intelept intotdeauna asculta mai mult decat vorbeste .
* Cel care crede ca banii rezolva orice problema poate fi banuit de faptul ca rezolva orice problema pentru bani .
* Suferi de pe urma nedreptatii unui om? Iarta-l, ca sa nu fiti astfel doi oameni rai !
* Unii cauta si nu gasesc ;
altii gasesc si nu sunt multumiti .
* Unele lucruri sunt iubite pentru ca au valoare ;
altele au valoare pentru ca sunt iubite .
* Cuvintele rostite de tine fie lucreaza pentru tine, fie nu.
* Roaga-te sa ai ochi sa vezi ce e mai bun in oameni, sa ai o inima care sa ierte, si un suflet care sa creada in Dumnezeu .
Nu sunt bogat, insa toata averea mea sunt Cuvintele Bibliei.

Hrana ta zilnica!

27 NOIEMBRIE
1 Corinteni 6.12-20; 7.1-31
După ce în capitolul 6.13-20 i-a prevenit pe credincioşi asupra pericolului necurăţiei, apostolul, răspunzând la întrebări care i-au fost puse, vorbeşte în capitolul 7 despre un drum pe care credinciosul se poate angaja cu aprobarea Domnului: cel al căsătoriei. Tânărul creştin care şi-a îndreptat calea după Cuvânt (Psalmul 119.9) va trebui mai mult ca oricând să continue să aştepte îndrumarea Lui pentru această hotărâre capitală.
Instrucţiunile sunt date apoi fie direct prin inspiraţie de la Domnul, fie din partea apostolului, ca rod al experienţei lui, pentru a-i ajuta pe aceia pentru care căsătoria ridică dificultăţi: în special un frate sau o soră având soţia sau soţul necredincios. Să remarcăm că versetul 16 se adresează unui credincios care era deja căsătorit atunci când s-a întors la Dumnezeu, nu unuia care nu a ascultat de îndemnul din 2 Corinteni 6.14.
„Aţi fost cumpăraţi cu un preţ", repetă versetul 23 (cap. 6.20). Ceea ce noi avem plătit de suferinţele Domnului Isus pentru a fi smulşi de sub puterea lui Satan şi a lumii, acesta este marele motiv pentru a nu ne mai aşeza din nou acolo. Pentru a-L servi, Domnul vrea bărbaţi şi femei libere. El însă este Cel care a ales condiţiile în care vrea să-I slujească fiecare: ţara, mediul social, relaţiile de serviciu. înainte de a decide să schimbăm ceva - nu contează ce anume - trebuie să fim siguri că este exact după voia Sa.

Dupa atatea vesti rele, iata si una buna!

Sincer am ajuns sa deschid cu teama computerul, pentru ca  indiferent de ora la care il deschid  vestile proaste curg ca apa. Dar iata si in sfarsit una BUNA, slava Domnului.

Orasul in care nu ai voie sa fumezi nici macar in casa ta.

Autoritățile din Los Angeles au interzis fumatul în locuințe, lifturi sau parcări. Aceste interdicţii se extind şi asupra celor care fumează la geam, balcoane sau în interiorul unui autoturism parcat în curte, potrivit NBC.

Toţi proprietarii care dau spaţiu în chirie urmează să semneze un document suplimentar în legătură cu aceste noi interdicţii.
Celor care refuză să sprijine iniţiativa, le-a fost recomandat să-şi schimbe domiciliul. Persoanele care vor încălca interdicţia sunt pasibile de o amendă în valoare de 125 de dolari.
Aceste interdicţii vizează comunităţile care numără cel puţin 100 de persoane, adică blocuri de locuinţe, complexe rezidenţiale, cartiere.
sursa:http://www.realitatea.net/

Hrana ta zilnica!

26 NOIEMBRIE
1 Corinteni 6.1-11
La Corint exista şi o altă dezordine. Fraţii ajunseseră până acolo încât îşi purtau neînţelegerile în faţa tribunalelor acestei lumi. Tristă mărturie, într-adevăr! Apostolul îl mustră în egală măsură atât pe cel care n-a suferit nedreptatea, cât şi pe cel care a comis-o. Apoi el derulează principalele vicii obişnuite la păgâni şi declară cu solemnitate că nu poţi să fii mântuit şi să trăieşti în continuare în nelegiuire.
„Şi aşa eraţi unii dintre voi", spune el în concluzie (v. ! I). Dar iată şi ce a făcut Dumnezeu: v-a spălat, v-a sfinţit, v-a îndreptăţit! Oare a făcut-o ca să vă murdăriţi din nou?
Odată înlăturat păcatul, nimic nu este interzis... dar orice lucru poate să pună stăpânire pe mine, dacă nu veghez (v. 12).

 «Răul nu este în lucruri, ci în dragostea pentru lucruri, care se află în inimă» (J.N.D.).
Versetele 13-20 se referă la curăţie. De ar putea fi gravată acestea în special în inima tânărului creştin, atât de expus poftelor cărnii! Propriul său trup nu-i mai aparţine. Dumnezeu 1-a răscumpărat ca să-1 facă, pentru Hristos, un mădular al trupului Său (v. 15) şi, pentru Duhul Sfânt, un templu naiv trebuie să fie sfânt cum este Locatarul său divin (v. 19).

Ce sa intamplat in Anul Sabatic 2015? Domnul nostru VINE!!!

Hrana ta zilnica!

25 NOIEMBRIE
1 Corinteni 5.1-13
Apostolul abordează acum un subiect deosebit de dureros. Pe lângă diviziuni supărătoare, în adunarea din Corint era un grav păcat moral care, deşi comis de un singur individ, pângărea întreaga adunare (comp. cu Iosua 7.13...). Dar acest germene al răului, acest „aluat", care ar fi trebuit să-i arunce pe corinteni în mâhnire şi încurcătură, nu-i împiedică să se laude. Este ca şi cum un om atins de lepră s-ar preface că nu ştie de boală şi şi-ar ascunde rănile sub haine superbe. În numele Domnului, apostolul cere curăţie şi adevăr (v. 8). Nu ezită să expună răul fără menajament. Înaintea oricărei slujbe sau mărturii creştine, trebuie făcută rânduială în conştiinţă. Şi sfinţenia cere de la cei credincioşi atât să se abţină de la rău în umblarea lor personală, cât şi să stea departe de cei care, deşi îşi iau frumosul nume de copii ai lui Dumnezeu, totuşi trăiesc în păcat (v. 11).

 Care este motivul principal pentru care, atât ca indivizi, cât şi ca adunare, trebuie să ne ferim de orice comuniune cu răul şi de orice abordare a răului cu uşurinţă?

 Nu superioritatea noastră faţă de alţii, ci valoarea infinită a jertfei care a făcut ispăşirea păcatelor noastre (v. 7)!

Oferta lui Hristos este valabila si pentru tine!

Cand eram adolescenta si inca nu ma indepartasem de Domnul...imi amintesc de una din poeziile pe care le spuneam la biserica, ”O om, ce mari raspunderi ai....!!!”.

Versurile contin un adevar de necontestat, avem o mare raspundere pe acest pamant, in tot ceea ce facem, tot ceea ce spunem, tot ce gandim si insasi viata noastra, modul cum o traim este o mare raspundere.

De facem bine...binele ne va insoti, de facem rau...raul ne va urmari!

A face rau si a incalca cu buna stiinta poruncile lasate de Dumnezeu in Scriptura inseamna a pacatui.

Pacatul este o incalcare a poruncilor lui Dumnezeu si Scriptura ne avertizeaza sa fim treji si vegheatori ca nu cumva sa cadem in ispita.

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.(1 Petru 5:8)

Am vazut diverse anunturi de angajare, ”angajam vanzatoare pana in 35 de ani”, angajez secretara pana in 30 de ani” sau ”angajez sofer pana in 45 de ani” multe anunturi de acest gen, ba chiar si alte cerinte,” angajez tanar sau tanar de nationalitate maghiara sau alta nationalitate nu neaparat maghiara”. 

Ideea este ca oamenii au cerinte si pun conditii spre deosebire de diavol care nici nu are pretentii si nici nu pune conditii pentru a-i deveni rob.

Nu are preferinte si n-are nici limita de varsta pentru ca pacatul nu alege, el este universal. Este universal pentru ca a infectat batrani si tineri, femei si barbati, copii si adulti. A infectat si a imbolnavit societatea umana, a patruns  in lumea de afara dar a patruns si in biserica. A patruns de la nord la sud si de la est la vest si niciun popor nu a scapat neatins de pacat.

Dar la fel cum prezenta pacatului este in viata tuturor, tot asa si pedeapsa se aplica la fel. Se aplica tuturor oamenilor, indiferent de varsta, de rasa, de religie, de etnie sau orice alt criteriu impus de noi oamenii, fie ca este  rob sau  rege, fie ca este pastor sau un simplu membru intr-o biserica, pedeapsa este egala pentru cel care pacatuieste.

Exista insa o singura diferenta in ceea ce priveste pacatul: 
unii lupta impotriva lui, altii nu.
Pacatul inrobeste, chiar daca noi ne credem stapani pe noi si ceea ce este

 bine sa luam aminte, pacatul  ne tine legati mai mult poate decat ne-am propus noi. 
Poate ai cochetat cu unele pacate crezand ca poti merge pana la o anumita limita...doar atat cat ai crezut ca-ti este permis sau poate ai crezut ca nu este pacat, insa te-ai trezit legat si tarat in mizerie...mai mult decat ai fi crezut vreodata. Deasemeni pacatul te duce mai mai jos decat ti-ai fi putut imagina si pretul pe care-l vei plati este mult mai mare decat ai socotit tu pentru ca pacatul atrage o sentinta data de Dumnezeu.
Dar astazi am o veste buna pentru tine dragul meu cititor:
”la fel cum pacatul este universal si solutia de iesire de sub robia pacatului este tot universala”
POCAINTA este valabila pentru toti oameni, ea este remediul si solutia data de Hristos, pentru ca ”oricine va crede....va fi mantuit” 

Nu vrei sa beneficiezi si tu de oferta lui Hristos?
”Cine va crede si se va boteza va fi mantuit!”



 

Hrana ta zilnica!

24 NOIEMBRIE
1 Corinteni 4.6-21
Care alta era rădăcina certurilor de la Corint, dacă nu mândria? (Proverbe 13.10). Fiecare se fălea cu darurile lui spirituale şi cu ce cunoştinţe avea (cap. 1.5), uitând că pe toate le primiseră numai prin har. Pentru a putea rămâne smeriţi, să ne aducem întotdeauna aminte de versetul 7: „Ce lucru ai tu, pe care să nu-l fi primit".
În plus, a se umfla astfel de vântul propriei importanţe înseamnă a dori altceva decât pe „Isus Hristos răstignit' (cap. 2.2), înseamnă «a împăraţi» de acum, deşi este scris: dacă răbdăm (acesta este prezentul), „vom şi împăraţi împreună cu El" (2 Timotei 2.12). Pavel, de partea sa, n-a inversat lucrurile. Accepta de bunăvoie să ia locul, pentru momentul prezent, de „gunoiul lumii", de „lepădătura tuturor" (v. 13), Ioc cu care prea puţini creştini ştiu să se împace. Cunoscând însă că mergea spre adevărata fericire, îi roagă pe corinteni i lui cei dragi să-1 urmeze pe un astfel de drum. El era tatăl lor spiritual (v. 15) şi dorea ca ei să-i semene, aşa cum copiii seamănă cu părinţii lor. Dacă avertismentele sale nu ar fi fost însa ascultate, el era gata, atunci când ar fi venit la ei, să folosească „nuiaua", adică să-i corecteze cu severitate, datorie de tată de care el se va achita, spre folosul copiilor lui „preaiubiţi" (v. 14).

Hrana ta zilnica!

23 NOIEMBRIE
1 Corinteni 3.16-23; 4.1-5
Alături de lucrători adevăraţi care pot face o lucrare rea (v. 15), există falşi slujitori care strică (sau distrug) templul lui Dumnezeu, acest templu care este sfânt ca şi Cel care locuieşte în el. Şi noi de asemenea suntem sfinţi - aminteşte apostolul (v. 17). Nimeni să nu-şi facă iluzii nici cu privire la ce este, nici cu privire la ce face (v. 18). Înţelepciunea lumii este nebunie pentru Dumnezeu, iar înţelepciunea lui Dumnezeu, nebunie pentru lume (v. 19). Şi una şi cealaltă se apreciază în funcţie de ţelul urmărit. Omul natural îl consideră vrednic de milă pe creştinul care - estimează el — sacrifică pentru un viitor neclar şi nesigur avantajele şi plăcerile clipei prezente. De am putea fi toţi atinşi de acest gen de nebunie! Ce sunt de altfel mizerabilele deşertăciuni cu care ne-am putea mândri, faţă de ceea ce noi posedăm deja? Toate lucrurile sunt ale noastre, afirmă Pavel; ele sunt ale noastre, pentru că noi suntem ai lui Hristos, Căruia îi aparţin toate. Sub dependenţa de El, noi ne putem folosi de „toate" pentru serviciul Său. Ceea ce contează cel mai mult pentru oricine este să fie „,găsit credincios" (cap. 4.2). Pentru că fiecare este un administrator, mai mic sau mai mare, şi fiecare, în această calitate, îşi va primi lauda nu din partea fratelui său, ci din partea Aceluia care citeşte inimile (v. 5; vezi 2 Timotei 2.15).

Mai marii lumii sustin ca razboiul a inceput deja...

Poate parea neverosimil, dar politicieni proeminenti si lideri religiosi de pe intreag mapamondul sunt convinsi ca evenimentele extreme care au loc in toata lumea, ar putea fi inceputul celui de-al treilea razboi mondial.

Recentele atacuri teroriste de la Paris soldate cu mai multi morti si raniti, situatia alarmanta din Orientul Mijlociu si amenintarile zilnice, au creat o stare de tensiune pe intreaga planeta.
Vaticanul, prin liderul sau Papa Francisc, a declarat recent ca atacurile statului islamic asupra lumii civilizate reprezinta o „declaratie de razboi”, relateaza Actualidad Cristiana.
 

continuarea pe  http://www.infocrestin.com/

O minune a lui Dumnezeu-Dana Roba!

Zilele trecute am avut o postare care avea marturia Danei Roba. Pentru cine nu o cunoaste, Dana este o timisoreanca care a facut mult spectacol in showbiz-ul romanesc cu aparitiile incendiare pe care le avea la tv.
 Personal nu i-am urmarit emisiunile unde a facut parte, deoarece nu privesc la televizor, dar cred ca si daca aveam in casa cablu tv...tot nu ma uitam la emisiuni de acest gen, insa gasindu-i marturia pe internet, am hotarat sa o pun pe blog. Intr-adevar inainte de a-i pune marturia, am stat mult si am cugetat, pentru ca alaturi de marturia ei in aceea emisune erau paralel pe ecran si pozele ei vulgare inainte de a-L cunoaste pe Hristos, insa cred ca tocmai acest motiv m-a determinat sa pun  acel video, pentru a vedea puterea lui Dumnezeu cat este de mare si ce minuni poate face.

Citeam una din declaratiile Danei:
”Sunt îndrăgostită de Isus Hristos și as vrea sa va spun si vouă minunile care le-a făcut pentru mine ! M-a ajutat sa renunț la păcat, m-a eliberat și mi-a dat pacea lăuntrică pe care o caută orice om în lumea aceasta, și totuși nu o poate găsi, doar dacă vine la Dumnezeu cu o inima curata ! Mi-a iertat toate păcatele și nu-si va mai aminti niciodată de ele! 
Când am fost întristata, El mi-a adus zâmbetul pe fata, și m-a luat în brațe spunandu-mi ca El nu mă va părăsi niciodată si va fi cu mine pana la sfârșitul zilelor mele! 
Abia aștept sa sfârșesc alergarea pe pământul acesta pentru a trai veșnic cu acel ce m-a iubit încă din pântecele mamei mele! 
Toată viața mea voi spune tuturor oamenilor de cel ce a murit pe cruce pentru păcatele mele și nu-mi va fi rușine, pt ca nici Lui nu i-a fost rușine cu mine o păcătoasă  sa mă ierte și sa mă facă copil de Dumnezeu!”

Frumoase cuvinte!!!
Cati mai suntem oare indragostiti de Dumnezeu? 

Astazi am avut ocazia sa stau chiar de vorba cu Dana sa o imbratisez, sa o sarut pe obraz si sa-i spun cat ma bucur  pentru alegerea ei, dar totodata sa ii spun ca o port in rugaciunile mele.
Inca de dimineata, de la primul ceas de rugaciune a fost prezenta in adunare si ne-am bucurat alaturi unii de altii. Imi aminteam cand mai venea dumineca seara la noi in adunare...Era o tanara non-conformista imbracata mai sumar, chiar de era biserica, o freza jumatate baiat, jumatate fata...adica aproape rasa pe o parte si par mai lung pe cealalta, dar cu toate acestea...canta la fiecare cantare.
 Nestiind atunci cine este...ma gandeam ca trebuie sa aibe in inima ei ceva samanta semanata din Hristos de stie asa bine cantarile...
Astazi ma uitam la chipul ei....stralucea, pana si chipul i l-a transformat Hristos.

 M-am dus la ea sa vorbesc, am asteptat deoarece inaintea mea mai venisera  fete tinere, surori din biserica care au venit sa-i stranga mana. La un moment dat a venit o femeie care nu era crestina, a strans-o in brate si cu lacrimi in ochi i-a spus,
 ”astazi am venit la biserica pentru ca ti-am vazut marturia la tv...”
WOW...ce frumos... cum lucreaza Dumnezeu!
Cred cu tarie ca Dumnezeu va scoate din locul cel mai de jos tot mai mult oameni care Il vor marturisi pe El, ii va folosi cu putere pentru ca Dumnezeu alege lucrurile slabe ale acestei lumi ca sa le faca de rusine pe cele tari.
Ma rog si va rog sa o faceti si d-tra, pentru cei care vin pe calea credintei, pentru acei fii risipitori pe care Dumnezeu ii aduce acasa. Undeva in marturia ei...m-am regasit si eu. Si eu am fost un  fiu pierdut care s-a tavalit in pacat 23 de ani, mult...?...putin...?  dar Domnul a ingaduit toate aceste lucruri tocmai pentru a stii sa-L iubesc si sa-L apreciez asa cum merita Hristos.
 Dau slava Domnului zi si noapte ca m-a ridicat din noroi, mi-a pus picioarele pe stanca si langa EL sunt biruitoare.
Gloria toata este a LUI!

 

Hrana ta zilnica!

22 NOIEMBRIE
1Corinteni 3.1-15
Absorbiţi de diviziunile lor, corintenii nu făcuseră niciun progres. Semănau cu nişte şcolari codaşi care-şi disputau profesorul «cel mai savant» sau sala de clasă cea mai frumoasă. Pavel le afirmă că a se ocupa de slujitori mai degrabă decât de învăţătura lor era o copilărie şi o dovadă că tot fireşti rămăseseră (v. 3). De câte ori nu confundăm şi noi adevărul cu acela care îl prezintă: De exemplu, dacă îl ascultăm pe un astfel de slujitor al lui Dumnezeu având ideea preconcepută că el nu ne poate învăţa nimic, atunci vom primi... exact ce ne-am aşteptat!
Apostolul vorbeşte apoi despre responsabilitatea celui care zideşte. In lucrarea lui Dumnezeu, privită ca un ogor de semănat sau ca o clădire, fiecare lucrător are o activitate proprie. Poate aduce materiale (adică diferite aspecte ale adevărului) care să zidească sufletele, prezentându-le: dreptatea lui Dumnezeu (aurul), răscumpărarea (argintul), gloriile variate ale lui Hristos (pietrele scumpe). Sub aparenţa unui mare volum de lucru însă, poate zidi şi cu lemne, fân, paie... lucrare care nu va rezista deloc la foc. Da, „fiecare să ia bine seama cum (nu cât) zideşte" (v. 10) pe această temelie unică şi nepieritoare: Isus Hristos!

Hrana ta zilnica!

21 NOIEMBRIE
1 Corinteni 2.1-16
Ştim că, în lume, un dar de orator, o vădită superioritate, şi „cuvintele convingătoare ale înţelepciunii (v. 4) pot fi suficiente ca să asigure triumful aproape în orice cauză. Pentru a transmite însă credinţa, Dumnezeu nu S-a folosit de aceste aptitudini omeneşti, nici de abilităţile propagandei (v. 4,5). Pavel, în ciuda învăţăturii sale, nu s-a făcut remarcat la Corint nici prin înţelepciunea sa, nici prin cultura sa, nici prin talentul său de a vorbi convingător. El şi-ar fi contrazis învăţătura, deoarece crucea lui Hristos, pe care el o propovăduia, înseamnă tocmai sfârşitul lucrurilor cu care se făleşte omul. Departe însă de a fi cumva în pierdere, credinciosul a primit deopotrivă lucrurile nevăzute, „dăruite de Dumnezeu", precum şi mijlocul de a le discerne şi de a-şi însuşi aceste daruri: Duhul Sfânt, singurul Reprezentant pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a-Şi transmite gândurile (v. 12). La ce poate sluji o partitură muzicală, fară instrumentul la care să fie interpretată, o casetă sau un disc, fară aparatul care să permită să fie ascultate? Şi care ar fi efectul celui mai frumos concert asupra unui public compus din oameni complet surzi? Tot aşa, limbajul Duhului este de neînţeles pentru „omul natural (omul sufletesc, animat numai de sufletul său creat, fără învăţătura şi puterea Duhului Sfânt). Din contră, „cel spiritual' poate primi „cele spirituale prin mijloace spirituale" (v. 13-15).

" Arată-mi slava Ta! "

Dor de casa...

Zilele trecute am trecut prin satul meu natal.

Si uite-asa m-a apucat nostalgia.....

Libera alegere!

”Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi  dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi.

Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” 

Iosua 24:14-15 

 

Alegeti astazi....!

Nu in putine cazuri vedem fiecare ca suntem slujitorii multor lucruri.Chiar daca nu ne-am propus acest lucru vedem ca pe zi ce trece toata atentia noastra se concentreaza tot mai mult pe lucrurile pamantesti. Ne concentram timpul asupra grijilor pamantesti si asupra lucrurilor care ne aduc  fericirea, insa uitam ca este doar o falsa fericire, sunt doar impliniri si satisfactii pe moment, numai ca, concentrandu-ne in acest sens, neglijam trairea unei vieti sfinte cu Dumnezeu.

Asa cum i s-a dat libertatea poporului Israel si dreptul de a alege, tot la fel si noi beneficiem de acest drept. 

Nimeni nu ma obliga sa fac nimic, totul este alegerea mea. Eu aleg cum sa-mi petrec timpul, aleg ce sa fac, ce sa citesc, cat sa citesc, aleg unde merg, cu cine merg, aleg daca sa ascult, ce sa ascult si multe alte alegeri. La fel cred ca este si in viata ta...tu hotarasti ce faci.

Dar trebuie sa stim cateva lucruri, asa cum nimeni nu ne obliga sa alegem ceva, tot la fel, nimeni nu va raspunde pentru alegerile noastre. Mai trebuie sa stim ca fiecare alegere are si o consecinta, care poate fi buna sau  rea. 

Astazi suntem liberi sa alegem, cui vrem sa slujim. 

Vrem sa avem o viata dedicata in totalitate lui Dumnezeu sau vrem sa fim si cu Dumnezeu si cu lumea...? Poate ca in mintea noastra credem ca se poate, insa la Dumnezeu acest lucru este cu neputinta.

Dumnezeu, este un Dumnezeu gelos si El nu accepta compromisul, nu accepta jumatati de masura asa cum ne-am cam obisnuit sa ii dam, doar faramiturile noastre.

Suntem noi gata sa acceptam cerintele Lui?

Dorim, si personal imi doresc ca Dumnezeu sa lucreze prin mine, insa  stiu ca sunt lucruri care trebuie schimbate in viata mea, pentru ca El sa poata sa lucreze. Suntem chemati sa-L slujim cu  scumpatate şi credinciosie. 

Dorim sa-L slujim asa cum ne cere El?

Daca da, atunci sa-I dedicam totul LUI!

 

 

Hrana ta zilnica!

20 NOIEMBRIE
1 Corinteni 1.8-31
Pentru noi, „care suntem mântuiţi", „cuvântul crucii (v. 18) este puterea lui Dumnezeu. Pentru cei care nu au însă viaţa divină, ea nu este decât nebunie. Tot ceea ce semnifică crucea: moartea unuia drept impusă de dreptatea lui Dumnezeu, iertarea gratuită pentru păcătoşi, punerea deoparte a omului natural, sunt tot atâtea adevăruri care se ciocnesc de raţiunea omenească. Dacă, dimpotrivă, se prezintă minuni şi lucrări spectaculoase, un ideal nobil însoţit de o morală care cere eforturi... la momentul potrivit, acest gen de religie nu şochează pe nimeni. Dar iată că pe toţi înţelepţii, cărturarii, certăreţii, pe scurt spiritele puternice ale acestui secol... şi ale tuturor secolelor, versetul 18 îi aşază într-o comună şi înspăimântătoare încadrare: „cei care pier”.
Şi, într-adevăr, printre răscumpăraţii Domnului „nu sunt mulţi înţelepţi, nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales..." (v. 26). Pentru că acestora le-ar fi foarte greu să devină „ca nişte copilaşi" (Matei 18.3; 11.25)! Pentru a fi glorificat, Dumnezeu alege ce este slab, josnic, dispreţuit, şi aşa sunt estimaţi creştinii de către cei din lume. Ce contează însă valoarea lor prin ei înşişi, câtă vreme ei sunt în Hristos şi El este pentru ei: putere,... înţelepciune,... şi dreptate şi sfinţenie şi răscumpărare (v. 24,30)!

Marturia Danei Roba!

Am dat din intamplare peste aceasta marturie. Inainte de a porni acest video, trebuie sa stiti ca in acest video sunt imagini asa cum spunea si Dana, imagini in care diavolul isi batea joc de ea, asa cum si-a batut joc de multi dintre noi, singura diferenta este ca unii dintre noi nu am fost cunoscuti in mass media asa cum a fost ea. Fiecare am avut in viata noastra pacate cu care ne-am fi rusinat, insa cui i se iarta mult, iubeste mult.
Dana a avut o viata tumultoasa si pentru orice crestin acest mod de viata este dezgustator, insa traind in lume acest mod de viata a fost unul normal.

Dana este o marturie vie in ceea ce priveste schimbarea pe care a facut-o Dumnezeu in viata ei.
 Cat priveste micile ”ajustari” pe care le mai are de facut...haideti sa nu o judecam, ci mai bine sa ne rugam.
 La vremea potrivita Dumnezeu ii va arata voia Lui si in privinta aceasta, (”machiajul”, lucru  in care multi se poticnesc si lungimea fustei). Eu nu ma machiez, dar nici nu o judec! Las judecata in mana Celui care este drept sa ne judece. Cat despre exterior...degeaba ai rochie lunga, fata nemachiata daca inima nu este curata si sincera. Cred ca Dumnezeu care a inceput in ea lucrarea o va duce la capat, la desavarsire, pentru ca acesta este Dumnezeul in care ne incredem!

Hrana ta zilnica!

19 NOIEMBRIE
1 Corinteni 1.1-8
O adunare numeroasă fusese formată la Corint prin slujba lui Pavel (Fapte 18.10); şi apostolul, tot atât de fidel ca păstor pe cât de zelos ca evanghelist, continuă să vegheze asupra ei cu o grijă plină de afecţiune (comp. cu 2 Corinteni 11.28). Le scrie din Efes această primă scrisoare, adresată în acelaşi timp către „toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos" (v. 2). Dacă facem parte dintre aceştia, ea este deci şi pentru noi.
Pavel a primit de la Corint veşti neplăcute. În această adunare se iviseră diverse dezordini. Înainte însă de a aborda aceste subiecte dureroase, le aduce aminte acestor credincioşi de bogăţiile lor spirituale, atribuindu-le harului lui Dumnezeu (v. 4,5). Pentru a putea aprecia mai bine responsabilitatea noastră şi pentru a lua mai în serios viaţa creştină, să încercăm din când în când să facem bilanţul inestimabilelor noastre privilegii. Şi să ştim să-I mulţumim Domnului, aşa cum face aici apostolul.
Prima mustrare adusă adunării din Corint este cu privire la dezacordurile dintre ei - tendinţă care ne pândeşte şi pe noi uneori! Ei urmau un om (Pavel, Apolo, Chifa şi Hristos, pe care-L considerau un învăţător mai bun decât alţii: Ioan 3.2), în loc să fie uniţi în comuniunea cu „Isus Hristos, Domnul nostru", Fiul lui Dumnezeu (v. 9).

 Fie ca această comuniune să fie întotdeauna partea noastră! (1 Ioan 1.3).

Hrana ta zilnica!

18 NOIEMBRIE
Romani 16.17-27
Motivele de bucurie pe care Pavel le găsea în credincioşii din Roma (v. 19) nu l-au făcut să uite pericolele la care erau expuşi aceştia. Înainte de a-şi încheia epistola, el îi pune în gardă cu privire la învăţătorii falşi, recunoscuţi prin aceea că ei caută să placă lor înşişi, slujind propriilor ambiţii şi pofte (pântecele: v. 18; Filipeni 3.19). Soluţia nu este să discuţi cu „unii ca aceştia", nici să studiezi erorile lor, ci să te depărtezi de ei, fiind simpli când este vorba de rău (v. 17-19; Proverbe 19.27). Fără îndoială că aceste manifestări ale răului nu ne
lasă indiferenţi. De asemenea, pentru a ne încuraja. Duhul ne afirmă că în curând Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (v. 20).
Printre primii creştini se aflau şi multe rude ale lui Pavel (v. 11,21), roade, cu siguranţă, ale rugăciunilor lui (cap. 9.3; 10.1). Fie ca aceasta să stimuleze mijlocirea noastră pentru ai noştri care încă nu s-au întors la Dumnezeu!
Ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la credinţa noastră este ascultarea (v. 19 şi 26b), iar cele pe care credinţa noastră le poate aştepta de la El, prin „Domnul nostru Isus Hristos", sunt: puterea (v. 25), înţelepciunea (v. 27) şi harul (v. 20,24). Împreună cu apostolul, să-I dăm glorie, exprimând recunoştinţa noastră şi pe deasupra trăind pentru plăcerea Lui.

Cine a câștigat, cine a pierdut?

A câștigat moartea… Până acum 54 de morți. În lumea asta, doamna în negru pare să câștige mereu.
Televiziunile… Moartea face rating…
Vânzătorii de extinctoare…
Remus Cernea…
Noii miniștri și secretari de stat…
Cine a pierdut? Restul …
Ei care au murit… Când mori năpraznic, de obicei mori nepregătit, cu sufletul uitându-se în altă parte.
Familiile lor… Nimeni nu le înțelege lacrima, deși îi mințim că da…
Biserica… Cred că a scăzut în sondaje cu încă 10 procente…
Așa vor unii ca să fie biserica, slabă… Ca să tacă… Ca să-i fie rușine să zică ”Nu”.
Și nu-i o soluție cum zicea un preot săptămâna trecută că vrea să-și pună crucea la gât și sutana pe el și să meargă la primul concert rock.
Eventual să întorci crucea cu capul în jos, că acolo așa se poartă.

 

continuarea AICI

Filmul acesta poate fi si filmul tau...

,,Nu stiu in care perioada a vietii te afli, in mod normal pentru noi oamenii aceasta ar fi ordinea etapelor, insa nu si pentru Dumnezeu.

 Astazi esti in viata si citesti aceste randuri, dar maine...?

Poate esti "prea fericit" sau "prea sigur de tine", poate "nu ai nici o grija" sau "esti prea ocupat" si n-ai timp pentru sufletul tau...nu uita chiar daca esti "prea tanar","prea ingrijorat" sau "prea batran", Dumnezeu te iubeste si te asteapta pana nu este PREA TARZIU!

Hrana ta zilnica!

17 NOIEMBRIE
Romani 16.1-16
Capitolul 12 ne învăţa ce trebuie să fie consacrarea şi slujba creştină. Capitolul 16 ne arată practica, prin intermediul acestor iubiţi credincioşi din Roma, cărora Pavel le adresează salutările sale. «Avem aici un eşantion (sau un specimen) al unei pagini din cartea veşniciei ... Nu există nicio faptă din lucrarea pentru Domnul nostru care să nu fie aşternută în scris în cartea Sa; şi nu numai fapta în sine, ci şi felul cum a fost făcută» (C.H.M.). Astfel, în versetul 12, Trifena, Trifosa şi Persida cea preaiubită nu sunt numite împreună, pentru că, dacă cele dintâi s-au ostenit în Domnul, cea de-a treia „s-a ostenit mult” şi lucrările lor nu sunt confundate.

 Totul este apreciat şi înregistrat de Acela care nu Se înşală.
Pavel, la rândul lui, nu uită ce a fost făcut pentru el (v. 2b,4). Ii regăsim aici pe „împreună-lucrătorii" săi, Priscila (Prisca) şi Acuila (Fapte 18). Adunarea se strângea în sim-plitate în casa lor (ce contrast cu bogatele bazilici clădite de atunci încoace la Roma!).
Salutările în Hristos contribuie la strângerea legăturilor de comuniune frăţească. Nu trebuie deci să neglijăm să le transmitem acelora pentru care avem încredinţare.