20 NOIEMBRIE
1 Corinteni 1.8-31
Pentru noi, „care suntem mântuiţi", „cuvântul crucii (v. 18) este puterea lui Dumnezeu. Pentru cei care nu au însă viaţa divină, ea nu este decât nebunie. Tot ceea ce semnifică crucea: moartea unuia drept impusă de dreptatea lui Dumnezeu, iertarea gratuită pentru păcătoşi, punerea deoparte a omului natural, sunt tot atâtea adevăruri care se ciocnesc de raţiunea omenească. Dacă, dimpotrivă, se prezintă minuni şi lucrări spectaculoase, un ideal nobil însoţit de o morală care cere eforturi... la momentul potrivit, acest gen de religie nu şochează pe nimeni. Dar iată că pe toţi înţelepţii, cărturarii, certăreţii, pe scurt spiritele puternice ale acestui secol... şi ale tuturor secolelor, versetul 18 îi aşază într-o comună şi înspăimântătoare încadrare: „cei care pier”.
Şi, într-adevăr, printre răscumpăraţii Domnului „nu sunt mulţi înţelepţi, nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales..." (v. 26). Pentru că acestora le-ar fi foarte greu să devină „ca nişte copilaşi" (Matei 18.3; 11.25)! Pentru a fi glorificat, Dumnezeu alege ce este slab, josnic, dispreţuit, şi aşa sunt estimaţi creştinii de către cei din lume. Ce contează însă valoarea lor prin ei înşişi, câtă vreme ei sunt în Hristos şi El este pentru ei: putere,... înţelepciune,... şi dreptate şi sfinţenie şi răscumpărare (v. 24,30)!
1 Corinteni 1.8-31
Pentru noi, „care suntem mântuiţi", „cuvântul crucii (v. 18) este puterea lui Dumnezeu. Pentru cei care nu au însă viaţa divină, ea nu este decât nebunie. Tot ceea ce semnifică crucea: moartea unuia drept impusă de dreptatea lui Dumnezeu, iertarea gratuită pentru păcătoşi, punerea deoparte a omului natural, sunt tot atâtea adevăruri care se ciocnesc de raţiunea omenească. Dacă, dimpotrivă, se prezintă minuni şi lucrări spectaculoase, un ideal nobil însoţit de o morală care cere eforturi... la momentul potrivit, acest gen de religie nu şochează pe nimeni. Dar iată că pe toţi înţelepţii, cărturarii, certăreţii, pe scurt spiritele puternice ale acestui secol... şi ale tuturor secolelor, versetul 18 îi aşază într-o comună şi înspăimântătoare încadrare: „cei care pier”.
Şi, într-adevăr, printre răscumpăraţii Domnului „nu sunt mulţi înţelepţi, nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales..." (v. 26). Pentru că acestora le-ar fi foarte greu să devină „ca nişte copilaşi" (Matei 18.3; 11.25)! Pentru a fi glorificat, Dumnezeu alege ce este slab, josnic, dispreţuit, şi aşa sunt estimaţi creştinii de către cei din lume. Ce contează însă valoarea lor prin ei înşişi, câtă vreme ei sunt în Hristos şi El este pentru ei: putere,... înţelepciune,... şi dreptate şi sfinţenie şi răscumpărare (v. 24,30)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu